Referat la Fizica

Teoria cinetico-moleculara

Teoria cinetico-moleculara:
-Stabileste relatii intre marimile fizice
ce caracterizeaza sistemele
termodinamice la nivel macroscopic si
valorile medii ale marimilor fizice
caracteristice entitatilor elementare
(atomi, molecule);
-Explica proprietatile sistemelor
termodinamice in ansamblu in functie
de proprietatile entitatilor elementare
constituente si de interactiunile
acestora unele cu altele si cu mediul;
-Foloseste legile satistice si calculul
probabilitatilor.

Deducerea proprietatilor macroscopice din cele microscopice se

simplifica pentru un sistem cu o structura microscopica mai
simpla, cum este gazul perfect sau ideal.
Se va considera sistemul gazului perfect sau ideal cu
urmatoarele proprietati esentiale:
-sistemul este format dintr-un numar foarte mare de constituenti
de aceeasi natura (atomi, molecule), care se misca complet
dezordonat;
-ciocnirea intre constituenti cat si cu peretii incintei este perfect
elastica, deci viteza (in modul) inainte si dupa ciocnire are
aceeasi valoare;
-dimensiunile constituentilor sunt mici in comparatie cu distanta
dintre ei, fiind punctiformi; acestia pot avea numai o miscare de
translatie nu si de rotatie;
-distanta dintre constituenti este suficient de mare incat
interactiunile dintre acestia sa fie neglijabile, adica energia
potentiala U = 0;
-distributia vitezelor constituentilor nu se modifica in timp;
aceasta inseamna ca numarul moleculelor care au o anumita
valoare a vitezei este intotdeauna aceeasi.
1. Presiunea gazului ideal
Se considera sistemul de gaz perfect, format din N molecule
identice, fiecare de masa m0, continut intr-o incinta cubica de
latura L si volum . In unitatea de volum exista molecule. La
ciocnirea moleculelor cu peretii vasului se exercita o forta
asupra peretilor; actiunea continua a acestor forte da nastere la o
presiune uniforma pe peretii vasului, numita presiunea gazului.
O molecula cu viteza , la ciocnirea cu peretele ABCD (fig. A.1),
isi va modifica numai sensul componentei perpendiculara pe
perete, incat variatia impulsului la o singura ciocnire va fi :
Intervalul de timp dupa care o molecula ciocneste acelasi perete
a doua oara succesiv este:
In acest interval de timp molecula exercita o forta medie asupra
peretelui:
In intervalul de timp Dt toate cele N molecule actioneza asupra
peretelui cu o forta rezultanta medie:
unde se numeste viteza patratica medie a moleculelor, definita
prin relatia:
In conditiile in care numarul constituentilor N este foarte mare si
acestia se misca total haotic, se poate considera ca directiile de
miscare sunt echivalente, iar pentru componentele vitezelor
rezulta:
Obtinem forta rezultanta si presiunea pe peretele incintei:
Relatia (8), numita formula fundamentala a teoriei cinetico-
moleculare, leaga parametrul macroscopic, presiunea gazului P,
de parametrii microscopici si anume numarul de molecule din
unitatea de volum n si energia cinetica medie in miscarea de
agitatie termica.
Experimental se constata ca, ridicand temperatura gazului dintr-
un recipient, presiunea creste proportional cu temperatura. Cum
temperatura nu poate influenta numarul de molecule din unitatea
de volum n, rezulta ca va influenta cel de al doilea factor; ca
urmare, energia cinetica medie va fi proportionala cu
temperatura:
unde k este constanta lui Boltzmann. Valoarea ei se determina
experimental si este in S.I.: k = 1,38·10-23 sJ/Kt.
energia cinetica medie fiind o marime esential pozitiva e > 0,
rezulta ca temperatura absoluta T nu poate avea valori negative;
originea temperaturilor absolute T = 0 conduce la e = 0, deci
corespunde temperaturii gazului pentru care presiunea se
anuleaza.
2. Ecuatia de stare a gazului ideal
Starea gazului ideal este perfect determinata daca se cunosc
simultan parametrii de stare p, V, T.
Ecuatia de stare a gazului ideal rezulta din formula
fundamentala a teoriei cinetico-moleculare; prin inlocuirea
relatiei (9) in (8) se obtine:
Ecuatia de stare este independenta de natura gazului, avand un
caracter universal.
Astfel in conditiile (numite conditii normale) un volum, numit
volum molar din gaze diferite, contine acelasi numar de
constituienti (atomi sau molecule) numit numarul lui Avogadro .
Celor constituenti le corespunde o masa totala numita masa
molara sau mol de substanta. Numarul de moli (kilomoli) n
dintr-un gaz cu N constituenti este dat de rapoartele:
iar ecuatia de stare (10) se mai poate scrie sub forma:
unde R este constanta generala a gazelor:
3. Ecuatia de stare van der Waals a gazelor reale
J. D. van der Waals a dedus o ecuatie de stare modificata fata de
cea a gazului ideal, care ia in considerare interactiunile care se
manifesta la distante chiar mari (fata de dimensiunile
moleculelor) si nu neglijeaza volumul propriu al moleculelor; se
considera ca moleculele au o forma sferica rigida cu diametrul d.
In cazul gazului real volumul se va micsora, devenind (v-b)
unde b reprezinta volumul propriu al moleculelor.

Constanta b variaza de la gaz la gaz, dar este de ordinul . Prin

urmare volumul moleculelor reprezinta 0,15% din volumul
gazului aflat in conditii normale. Consecinta a reducerii
volumului va fi cresterea numarului de ciocniri a moleculelor cu
peretii, marind astfel presiunea.
Introducand factori de corectie aupra presiunii si volumului,
ecuatia de stare pentru un mol de gaz se va scrie:
unde a si b reprezinta constante dependente de natura gazului
care se determina experimental. Corectia constitue o presiune
suplimentara ce apare datorita interactiunii dintre molecule. In
cazul gazului ideal, izotermele (pV=const.) sunt marimi ale unei
hiperbole echilaterale. Pentru gazul van der Waals presiunea
variaza cu volumul dupa legea:
Cei doi termeni se comporta oarecum diferit cu variatia . Cand
volumul molar V descreste de la valori mari, presiunea creste;
cum descreste mai rapid, la temperatura suficient de joasa,
presiunea trece printr-un maxim in punctul A (fig. A.2). Cand
volumul V descreste mai departe va predomina V fata de , astfel
incat presiunea trece printr-un minim in punctul B si apoi creste
nelimitat.
Odata cu cresterea temperaturii punctele de maxim si de minim
sunt tot mai putin evidentiate si mai aproape de punctul
inflexiune care se afla intre ele. La o anumita temperatura ,
numita temperatura critica, ele coincid intr-un punct de
inflexiune, numit punct critic. Pentru izotermele van der Vaals
nu mai prezinta puncte de inflexiune si tind catre comportarea de
tip hiperbola a izotermelor gazului real.
Faptul ca izotermele van der Waals prezinta o zona (A-B) in
care presiunea si volumul scad simultan (lucru imposibil in
realitate) reprezinta o deficienta a acestei ecuatii de stare;
izotermele reale (Andrews) prezinta o portiune caracterizata de p
= ct.