PROBLEME REZOLVATE

1. Reprezentaţi grafic în coordonatele p,V transformările gazului ideal: 1-2, răcire

izocoră; 2-3, răcire izobară; 3-4, comprimare adiabatică; 4-1, destindere izotermă.
Stabiliţi pentru fiecare transformare în parte dacă mărimile L, U, Q sunt pozitive,
negative ori egale cu zero.

Rezolvare:Reprezentăm transformările succesive ale gazului în coordonatele p,V. Aplicăm la fiecare

proces legea I a termodinamicii, Q = L + ΔU:
1‐2: V = const. L1,2 = 0; T2 < T1; ∆T <0; ΔU1,2< 0;
Q1,2 = ΔU1,2 < 0;
2-3: p = const. V3 < V2; ∆V2,3 < 0; L2,3 < 0;
T3< T2; ΔU2,3 < 0;
Q2,3 = L2,3 + ΔU2,3 < 0;
3-4: Q3,4 = 0; V4 < V3; L3,4 < 0; ΔU3,4 = - L3,4; ΔU3,4 > 0;
4.1: T = const. ΔU4,1 = 0; V1 > V4; L4,1 > 0;
Q4,1 = L4,1 > 0.

2. O masă de gaz ideal a parcurs transformările succesive

: 1-2, încălzire izobară; 2-3, destindere izotermă; 3-4,
răcire izobară până la V4 = V2; 4 - 1, comprimare
izotermă. Aflaţi raportul temperaturilor T3, dacă se ştie
T1
că V3
= 9.
V1
Rezolvare: Reprezentăm transformările succesive
1-2-3-4-1 în coordonatele p,V.
La procesele 1-2 şi 3-4 aplicăm legea transformării izobare
V1 T1 T1
= = (1) şi V4
= T4 = T1 . (2)
V2 T2 T3 V3 T3 T3
Folosind relaţiile V3 = 9V1 şi V4 = V2, din (1) şi (2) obţinem
rezultatul: T3 = 3.
T1
3. Pentru ciclul 1-2-3-1 parcurs de un gaz ideal se cunosc cantitatea de substanţă  şi
temperaturile T1, T2. Calculaţi lucrul efectuat de gaz în ciclul 1-2-3-1.

Rezolvare: Lucrul efectuat de gaz în ciclul 1-2-3-1 este egal

cu aria triunghiului 1-2-3 -1.
L1-2-3-1 = 0,5(p2 - p1)(V3 -V1).
Folosind condiţiile
V2 = V3, p1= p3,
şi ecuaţia termică de stare:
pV = νRT
pentru punctele 1, 2, 3, obţinem:
Lciclu = 0,5νR(T2 + T1- 2T3)
Exprimăm temperatura T3 prin temperaturile cunoscute T1 şi T3
p3,1 T3 p3,1 V1
 ;  ; V1 T1
p V V T ,
p T 2 2 2 2,3 2,3 3

de unde rezultă:
T2 TT;
3 1 2
R.: Lciclu = 0,5νR(T2 -2 T1T2 + T1) = 0,5νR(√T2 —
√T1)2.

4. Într-un ciclu format din două izobare şi două izocore, raportul presiunilor pe
izobare este 1,25, iar raportul volumelor pe izocore este 1,2. Calculaţi lucrul mecanic,
efectuat de un mol de gaz, dacă diferenţa dintre valoarea maximă şi cea minimă a
temperaturilor gazului în ciclu este egală cu 100 K.

Rezolvare: Reprezentăm ciclul în coordonatele p,V.

Din grafic avem: T3 = Tmax şi T1 = Tmin.
Lucrul gazului în ciclul 1-2-3-4 -1 este egal cu aria figurii:
Lciclu= (pmax - pmin) (Vmax - Vmin);
Lciclu = 0,05 pminVmin; (1)
(s-a ţinut seama de relaţiile: pmax = 1,25 pmin şi Vmax = 1,2 Vmin). Pentru
punctele 1 şi 3 avem: pminVmin = νRTmin; pmaxVmax = νRTmax;
Prin scădere, obţinem: pmaxVmax – pminVmin = νR ∆T sau 0,5 pmaxVmax = νR ∆T. (2)
Din (1) şi (2) avem: Lciclu = 0,1 νR∆T.
R.: Lciclu= 83,1 J.

5. Determinaţi lucrul efectuat de un mol de gaz ideal în ciclul

1- 2-3-1 în care: transformarea 1-2 este izocoră; 2-3; în
transformarea 3-1 dependenţa dintre presiune şi volum este
liniară: presiunea gazului scade direct proporţional cu
volumul. Se cunosc temperaturile T1 şi T2; se ştie că T3 = T2.

Rezolvare: Reprezentăm ciclul în coordonatele p,V.

Lucrul efectuat de gaz în ciclu este egal cu aria triunghiului 1-2-3-
1:
 Lciclu = 0,5 (p2 - p1) (V3 - V1). (1)
Pentru 1-2 scriem: p1 T1 T2
 , de unde p2 = p .
p2 T2 T1
1

Pentru transformarea 3-1 avem:

p3 V3
 , (2)
p1 V
p3 1
de unde V3 = V .
1
p1
Substituind expresiile pentru p2 şi V3 în formula (1), obţinem:
T p T p
Lciclu= 0,5 p1V1 ( 2  1)( 3  1) = 0,5νRT1 ( 2  1)( 3  1) .
(3)
T1 p1 T1 p1

Dependenţa dintre parametrii stărilor 1 şi 3 este p3V3

p1V1 , de unde avem: p3 V1T3
T1  T3 p1  T1V3
.
V1
Substituind aici raportul din (2), obţinem raportul presiunilor:
V3
p3
 T3 = T2 .
p1 T1 T1
Acesta fiind introdus în formula (3), se obţine răspunsul:
T2  1
Lciclu = 0,5νR(T2-T1)( ).
T1

6. Un gaz monoatomic ideal este supus transformării 1-2-3-1: 1-2, încălzire izocoră la V0
= 1 L de la p0 = 105 Pa până la 2p0; 2-3, încălzire izobară până la 2V0; 3-1, transformare
în care p~V. Determinați căldura primită şi cedată de gaz în ciclu şi lucrul efectuat de
gaz.

Rezolvare: Reprezentăm transformarea în coordonatele p,V.

Gazul primeşte căldură în procesele 1-2 şi 2-3.
Qpr = Q1,2 + Q2,3
În procesul 3-1, gazul se răceşte şi cedează căldură:
Qced = Q3,1.
Aplicăm principiul I al termodinamicii:
Q1,2 = L1,2 + ΔU1,2 = ΔU1,2; L1,2 = 0,
deoarece V1= V2.
Q2,3 = L2,3 + ∆U2,3;
Qpr = ΔU1,2 + L2,3 + ∆U2,3 = L2,3 + ΔU1,3;
ΔU1,2 + ∆U2,3 = (U2 - U1) + (U3 - U2 ) = U3 - U1 = ΔU1,3
(variaţia energiei interne nu depinde de starea intermediară 2, ci numai de parametrii stărilor 1
şi 3).
ΔU1,3 = U3 - U1 =1,5 (p3V3 - p1V1) =1,5 (4p0V0 - p0V0) = 4,5 p0V0;
L2,3 = 2p0 (2V0 - V0 ) = 2p0V0 ;
Qpr = 2p0V0 + 4,5 p0V0 = 6,5 p0V0;
 Qced = Q3,1= L3,1 + ΔU3,1;
L3,1 = 0,5(p0 + 2p0) (V0 - 2V0) = -1,5 p0 V0 (lucrul pe 3-1 este egal cu aria trapezului);
ΔU3,1 = - ΔU1,3 = - 4,5 p0V0;
 Qced = - 6 p0V0.
Observăm că Qpr + Qced = 50 J. Lucrul gazului în ciclu, calculat după aria triunghiului, este
Lciclu = 0,5 (2p0- p0)(2V0 – V0 ) = 0,5 p0V0 = 50 J. Într-adevăr, Lciclu = Qpr + Qced.
R.: Qpr = 650 J; Qced = - 600 J; Lciclu = 50 J.

7. Un mol de gaz ideal este supus succesiv transformărilor: 1-2, încălzire izobară în
care gazul a primit cantitatea de căldură de 5000 J; 2-3, răcire izocoră; 3-1,
comprimare adiabatică. Diferenţa dintre temperatura maximă şi cea minimă ale
gazului în ciclu este egală cu 100 K. Determinaţi lucrul efectuat de gaz în ciclu şi
variaţia energiei lui interne în transformarea adiabatică. Calculaţi randamentul
ciclului.

Rezolvare: Reprezentăm grafic transformările în coordonatele p, V. Lucrul efectuat de gaz în

ciclu poate fi calculat ca suma căldurii primite şi căldurii cedate de gaz în ciclu:
Lciclu = Qpr + Qced.; (Q3,1 = 0).
Lciclu = Q1,2 + Q2,3;
Tmax = T2, Tmin = T3.
Legea I a termodinamicii aplicată la procesul 2-
3 (răcire izocoră):
Q2,3 = ΔU2,3;
ΔU2,3 = 1,5 νR(T3 – T2) = -1,5RT = 3739,5 J.
Lciclu = Q1,2 – 1,5RT ;
Lciclu = 1260,5 J.
Variţia energiei interne a gazului în ciclu este egală cu zero:
ΔUcicl = ∆U1,2 + ΔU2,3 + ∆U3,1= 0,
de unde:
∆U3,1 = - ∆U1,2 - ΔU2,3.
Remarcă: Din prima lege a termodinamicii, aplicată unei transformări izobare pentru ν moli
de gaz ideal monoatomic, avem:
Q = L + ΔU= νR∆T + 1,5 νR∆T = 2,5 νR∆T = 2,5 L.
Rezultă că în transformarea izobară la efectuarea lucrului se consumă 0,4 din căldura
primită, iar 0,6 din aceasta – la variaţia energiei interne a gazului. Deci, ∆U1,2 = 3000 J.
∆U3,1 = - 3000 J + 3739,5 J = 739, 5 J.
Verificăm rezultatul, aplicând prima lege a termodinamicii pentru procesul 3-1: ∆U3,1 = - L3,1.
Lucrul gazului în ciclu mai poate fi determinat astfel: Lciclu = L1,2 + L3,1; de unde
L3,1= Lciclu - L1,2; L1,2 = 0,4 Q = 2000 J; L3,1 = 1260,5 J – 2000 J = - 739,5 J.
Astfel, obţinem ∆U3,1 = 739,5 J.
Randamentul ciclului, η = Lcic
Opr = 1260,5 J ≈ 0,25.
5000 J

8. Un gaz monoatomic este supus transformării 1-2-3-4-

1. Determinaţi: 1) cantitatea de căldura primită de gaz
în ciclu. 2) căldura cedată de gaz în ciclu. 3) lucrul
efectuat de gaz în ciclu. 4) randamentul ciclului.
Parametrii p0 şi V0 sunt cunoscuţi.

Rezolvare: Analizând graficul transformării, stabilim procesele în care gazul monoatomic

absoarbe căldură şi în care – cedează. Calculăm aceste cantităţi de căldură, aplicînd
legile gazului ideal, prima lege a termodinamicii şi ecuaţia termică de stare.
1-2: încălzire izocoră. Gazul primeşte căldura Q1,2 = L1,2 + ΔU1,2.
L1,2 = 0, deoarece V1 = V2 şi ∆V = 0; ΔU1,2 = 1,5 νR(T2 – T1 ) = 1,5 (p2V2 – p1V1);
ΔU1,2 = 4,5 p0V0; Q1,2 = 4,5 p0V0.
2-3: încălzire izobară. Gazul primeşte căldura Q2,3.
Q2,3 = L2,3 + ΔU2,3;
L2,3 = p∆V = 6p0 (4V0 – V0) = 18 p0V0;
ΔU2,3 = 1,5 νR(T3 – T2) = 1,5 (p3V3 – p2V2) = 27 p0V0;
Q2,3 = 18 p0V0 + 27 p0V0 = 45 p0V0.
În restul proceselor gazul se răceşte, cedând căldură.
Cantitatea de căldură primită de gaz în ciclu este:
Qpr = Q1,2 + Q2,3 = ΔU1,2 + ΔU2,3 + L2,3 = 31,5 p0V0 + 18 p0V0 = 49, 5 p0V0.
Remarcăm încă o dată că variaţia energiei interne, fiind funcţie (mărime) de stare, putea fi
calculată direct:
ΔU1,2,3 = ΔU1,2 + ΔU2,3 = ∆U1,3; (4,5 p0V0 + 27 p0V0 = 31,5 p0V0).
∆U1,3 = 1,5 νR(T3 – T1) = 1,5(p3V3 - p1V1) = 1,5 (6p0 4V0 – 3p0V0) = 31,5 p0V0.
3-4: răcire izocoră. Gazul cedează căldură fără a efectua lucru mecanic:
Q3,4 = L3,4 + ΔU3,4 = ΔU3,4 ; L3,4 = 0, V3 = V4 , ∆V = 0.
ΔU3,4 = 1,5 (p4V4 – p3V3) = 1,5(12p0V0 - 24p0V0) = - 18p0V0.
Q3,4 = - 18p0V0.
4-1: răcire izobară. Gazul degajă căldura Q4,1 = L4,1 + ΔU4,1;
L4,1 = 3p0(V0 – 4V0) = - 9 p0V0;
ΔU4,1 = 1,5 νR(T1 – T4) =1,5 (p1V1 – p4V4) = 1,5 (3p0V0 - 12p0V0) = - 13,5
p0V0; Q4,1 = - 9p0V0 + (- 13,5 p0V0) = - 22,5 p0V0.
Căldura cedată de gaz pe parcursul ciclului: Qced = Q3,4 + Q4,1 = - 40,5 p0V0;
Variaţia energiei interne a gazului în transformarea 3-4-1 este:
∆U3,1 = - 18 p0V0 + (-13,5 p0V0) = - 31,5 p0V0.
Aceasta putea fi calculată direct:∆U3,1 = 1,5 (3p0V0 - 24p0V0) = - 31,5 p0V0.
Mai remarcăm că:
ΔUciclu = 31,5 p0V0 + (- 31,5 p0V0) = 0.
Lucrul gazului în ciclu este egal numeric cu aria dreptunghiului:
Lciclu = (6p0 - 3p0) (4V0 – V0) = 9 p0V0, ori:
Lciclu = Qpr + Qced = 49,5 p0V0 + (- 40,5 p0V0 ) = 9 p0V0.
Randamentul ciclului se defineşte ca raportul dintre lucrul gazului în ciclu şi cantitatea
de căldură primită (absorbită) de gaz pe parcursul ciclului:
L
η = cicl ; şi η 9 p0V0
= 49,5 p0V0 .
Q
pr

R.: Qpr = 49,5 p0V0; Qced = - 40,5 p0V0; Lciclu = 9 p0V0; η = 9/ 49,5.
9. Un mol de heliu parcurge ciclul: 1-2, dilatare izotermă; 2-3,
răcire izocoră; 3-1, comprimare adiabatică. Se cunosc: lucrul
gazului în dilatarea izotermă, L1,2, şi diferenţa dintre
temperatura maximă şi cea minimă în ciclu, ΔT. Aflaţi
randamentul ciclului.
Rezolvare: Reprezentăm grafic ciclul în coordonatele p,V, de
unde stabilim:
L
ΔT = Tmax –Tmin = T1- T3. Randamentul ciclului: η = cicl .
Q
pr

Lucrul gazului în ciclu: Lciclu = L1,2 + L2,3 + L3,1 = L1,2 + L3,1.

L3,1 = - ∆U3,1 = - 1,5νR(T1 – T3) = -1,5 νRΔT.
 L3,1< 0, deoarece V1< V3. Gazul primeşte (absoarbe) căldură numai în procesul 1-2:

1,5RT
R.: η =1  Qpr = L1,2; ΔU1,2 = 0.
.
L
1,2

10. Determinaţi randamentul ciclului 1-2-3-1 constituit din procesele succesive: 1-2,
încălzire izocoră; 2-3, încălzire izobară; 3-1, transformare în care volumul gazului scade
direct proporţional cu presiunea (V~p). Este cunoscut raportul Tmax/Tmin = 9, gazul este
monoatomic.

Rezolvare: Reprezentăm grafic transformările în

coordonatele p,V.
L
Randamentul ciclului: η = cicl . Lucrul efectuat de gaz
Q
pr

în ciclu este egal numeric cu aria triunghiului 1-2-3-1:

Lciclu = 0,5(p2 – p1)(V3 – V1); (1)
Gazul absoarbe căldură în procesele 1-2 şi 2-3:
Q1,2 = L1,2 + ∆U1,2 = ∆U1,2.
Din grafic avem:
Q2,3 = L2,3 + ∆U2,3;
Qpr = Q1,2 + Q2,3 = ∆U1,2 + L2,3 + ∆U2,3 = L2,3 + ∆U1,3;
L2,3 = p2 (V3 – V1) = νR(T3 – T2).
Conform datelor problemei: Tmax = T3; Tmin = T1; T3 = 9T1.
∆U1,3 = 1,5 νR(T3 – T1) = 12 νRT1.
Din relaţiile: V2 T
p1 T1 p V
 , p 1  V1 și V3  T2 obţinem:
p2 T2 3 3 3

T2 = T1T3
= 3T1 şi p2 = 3p1.
Transformăm expresia (1):
Lciclu = 0,5 (p2V3 – p2V1 – p1V3 + p1V1) = 0,5 νR(T3 – 2p3V1 + T1) = 0,5 νR(10T1 – 6T1) = 2νR.
Au fost folosite ecuaţia termică de stare şi relaţiile: p1V3 = p3V1; p2 = 3p1; T3 = 9T1.
L2,3 = νR(T3 – T2) = 6νRT1; Qpr = 6νRT1 + 12νRT1 = 18νRT1.