Transformari Simple

CAP.
4 TRANSFORMĂRILE TERMODINAMICE SIMPLE

ALE GAZELOR PERFECTE
• Analiza termodinamică a maşinilor şi instalaţiilor termice se face considerand că procesele reale pe care le suferă fluidele de lucru
reprezintă o succesiune de transformări simple, particulare, pe parcursul cărora parametrii de stare variază după o anumită lege,
constantă pentru întreaga transformare.
• Prezintă interes următoarele transformări simple:
• -transformarea izocoră (v=ct.), variind presiunea şi temperatura;
• -transformarea izobară (p=ct.), variind volumul şi temperatura;
• -transformarea izotermă (T=ct.), variind volumul şi presiunea;
• -transformarea adiabată, când sistemul nu schimbă energie sub formă de căldură cu mediul exterior (q=0);
• -transformarea politropică, variind simultan toţi parametrii de stare şi sistemul schimbând cu mediul exterior energie sub
formă de lucru mecanic şi căldură. Se observă că această transformare reprezintă transformarea generală a celor patru situaţii
particulare, mai sus prezentate.
Aceste transformări, deşi în procesele reale sunt ireversibile, pot fi analizate ca transformări reversibile, situaţii limită ale primelor. De aceea,
studiul lor se face în următoarele ipoteze:
-agentul de lucru este un gaz perfect, pentru care se consideră capacitatea calorică medie sau un gaz ideal (capacitatea calorică nu variază
cu temperatura);
-transformările sunt reversibile. Există şi situaţii când transformarea nu mai poate fi considerată decât ireversibilă, cum ar fi: laminarea şi
amestecarea gazelor.
CAP. 4 TRANSFORMĂRILE TERMODINAMICE SIMPLE
• 4.1 TRANSFORMĂRI TERMODINAMICE REVERSIBILE
• 4.1.1 Transformarea izocoră
Transformările izocore au loc prin încălzirea sau răcirea unui gaz aflat într-un vas închis, al cărui volum se consideră că rămâne
constant.
Ecuaţia caracteristică a transformării se exprimă prin relaţiile:
V = ct., v = ct., dV = dv = 0 (4.1)
4.1.1.1 Transformarea izocoră - sistem termodinamic închis
• În acest caz, cantitatea de gaz care evoluează nu variază în timpul transformării şi, pentru orice stare, este satisfăcută
ecuaţia de stare a gazului perfect, adică:
• (4.2)
• Între două stări determinate 1 şi 2:
• . (4.3)
p dp dT
• Deci, pentru  ct .;  izocoră raportul presiunilor este egal cu raportul temperaturilor absolute sau presiunea variază
T o transformare
p T
direct proporţional cu temperatura absolută.
• În diagrama p-v izocora se reprezintă printr-o paralelă la axa presiunilor. În sensul 1-2 are loc o încălzire, sistemul primind
căldura q12, în sensul 2-1 are loc o răcire, sistemul cedând căldura q21 (fig.4.1).
p1 p2 R
   ct
T1 T2 v
Fig. 4.1
• În cursul acestei transformări, sistemul nu schimbă cu mediul exterior energie sub formă
de lucru mecanic, deoarece dv = 0. Deci,
•
L  1 pdV  0; l  1 pdv  0 (4.4)
2 2
• Energia schimbată cu mediul exterior sub formă de căldură (la încălzire sau răcire) este:
» (4.5)
 J kg
2 2 2
q12  1 du  1 pdv  1 du  u2  u1  cv TT (T2  T1 )
2
1
•
Q12  U2  U1  m cv T2
T1
(T2  T1 )  mq12  J (4.6)
Q12  M C T2
M ,v T1
(T2  T1 ) (4.7)
T 
Se poate scrie q  cv TT T1  2  1  cv TT T1    1
2 2
1
 T1  1
T2
•  reprezinta gradul de crestere a temperaturii egal cu , gradul de creştere
T1
a presiunii. Se observă că pentru acelaşi  sau , căldura necesară creşte cu cât
presiunea sau temperatura iniţială este mai mare.
• În transformarea izocoră variaţia energiei interne a sistemului este egală cu schimbul
de căldură q. Variaţia de entalpie în această transformare este:
h2  h1   u2  p2 v   u1  p1v  u2  u1  v p2  p1 
h2  h1  q  v ( p2  p1 )
H2  H1  Q  V  p2  p1 
Variaţia de entropie în procesul izocor, pentru un kg de agent de lucru, este dată de una
din relaţiile: T p
dT T2
T dT dp T 2
ds  cv ; s2  s1  cv ln 2 ds  c p  R ; s2  s1  c p ln 2  R ln 2
T 1T T1 T p T1 T1 p1
T T
Într-o diagramă T-s, izocora este reprezentată printr-o curbă logaritmică: s  cv ln  s1
T T1
1
4.1.1.2 Transformarea izocoră - sistem termodinamic deschis (curgeri)
Din ecuaţia primului principiu, se obţine:
dq  dh *  vdp
w2 entalpia franata. În consecinţă, pentru încălzire:
h h
*
2 q12  h2*  h1*  v p2  p1   J kg

În acest caz, sistemul schimbă şi un lucru mecanic tehnic cu mediul exterior:
lt   v p2  p1  ,
exprimat prin suprafaţa b21a, în figura 4.1.
• . 4.1.2 Transformarea izobară
• Transformarea izobară se realizează prin încălzirea sau răcirea unui gaz în condiţiile
menţinerii presiunii constante.
• Ecuaţia caracteristică a transformării se exprimă prin relaţiile: p  ct .; dp  0
• 4.1.2.1 Transformarea izobară - sistem termodinamic închis
• Aplicând ecuaţia lui Clapeyron, se obţine: V v dV dv dT
 ct .;  ct .;  
T T V v T
V1 V2 mR v v R
   ct .; 1  2   ct .
• ÎnTdiagrama
1 T2 mecanică,
p T1 Tse2 reprezintă
izobara p printr-o dreaptă paralelă cu axa volumelor. În
sensul 1-2 sistemul primeşte o cantitate de căldură q 12, iar în sensul 2-1 sistemul cedează o
cantitate de căldură q21.
• În această transformare sistemul schimbă energie sub formă de lucru mecanic şi sub formă
de căldură.
• Fig.4.2
l  1 pdv  p v2  v1   R T2  T1   J kg
2
Lucrul mecanic este:
L  1 pdV  p V2  V1   mR T2  T1   J
2
• Pe diagrama din fig.4.2, lucrul mecanic l este reprezentat prin suprafaţa a12b.
• Căldura schimbată cu mediul exterior se calculează cu ajutorul relaţiei care exprimă
primul principiu:
dq  du  pdv  dh  c p dT
T2
2 2
q  1 dh  1 c p dT  c p (T2  T1 )
T1
T T 2
•   2  ct ., rezulta q  c p T1 (  1)
T1 T 1
• şi deci căldura schimbată cu mediul exterior depinde de starea iniţială.

• De asemenea: T 2 T 2
Q  mc p (T2  T1 )  MC M , p (T2  T1 )
T1 T1
• Se observă că:
l R c p TT cv 2 T2
T1  1
  
1
q c p TT 2
1
c p TT 2
1

Variaţia entalpiei sistemului: h  q; H  Q
Variaţia energiei interne a sistemului: u  q  l  h  pv U  Q  L  H  pV
Variaţia entropiei în această transformare, pentru 1 kg de agent de lucru, se exprimă cu una

din relaţiile:
dT dv T2
T v
ds  cv  R ;s2  s1  cv ln 2  R ln 2
T v T1 T1 v1
dT TT2
dv T2
v2
ds  c p ; s2  s1  c p ln 2 ds  c p ; s2  s1  c p ln
T T T11
v T1 v1
În diagrama T-s izobara este reprezentată printr-o curbă logaritmică:
T
T
s  c p ln  s1
T1 T1
4.1.2.2 Transformarea izobară - sistem termodinamic deschis (curgeri)
În acest caz: dq  dh *  vdp  dh * Q12  h2*  h1*  J kg ,
w12 w22
h  h1 
*
1
; h2  h2 
*
2 2
Variaţia entalpiei sistemului:
• La o încălzire sau o răcire în condiţiile existenţei unei curgeri, toată căldura schimbată
conduce numai la variaţia entalpiei frânate, lucrul mecanic tehnic produs de maşină fiind
nul.
• 4.1.3 Transformarea izotermă
• Transformarea izotermă impune menţinerea temperaturii sistemului, deci şi a energiei lui
interne.
• Ecuaţia caracteristică a transformării izoterme este:
• 4.1.3.1 Transformarea izotermă - sistem termodinamic închis
• Ţinând seama de legea generală a gazelor perfecte, rezultă:
dp dv
pV  ct .; pv  ct .;  0
p v
p1v1  p2 v2  RT  ct
Pentru o transformare între două stări considerate:
p1V1  p2 V2  mRT  ct
• În consecinţă, se observă că într-o transformare izotermă presiunea variază invers
proporţional cu volumul.
• Relaţia izotermei pv = ct. arată că în diagrama mecanică izoterma se reprezintă printr-o
hiperbolă echilateră cu axele de coordonate ca asimptote (fig.4.3).
dp p
 ,
dv v
p
tg i  
v
Fig. 4.3
• Coeficientul unghiular al echilaterei tg Construcţia izotermei poate fi făcută prin două
metode:
• a) metoda grafo-analitică. Fiind dată o stare 1 a transformării, de coordonate p1, v1, se
determină constanta izotermei din relaţia p1v1=ct. Dând apoi diferite valori presiunii
(volumului), se calculează valorile corespunzătoare ale volumului (presiunii), din relaţia:
pi vi  ct
• Cu perechile de valori astfel obţinute se fixează în diagramă, la scară, punctele
respective care, unite, determină curba izotermei;
dp p
 ,
dv v
p
tg i  
v
Fig. 4.4
• Coeficientul unghiular al echilaterei tg Construcţia izotermei poate fi făcută prin două
metode:
• a) metoda grafo-analitică. Fiind dată o stare 1 a transformării, de coordonate p1, v1, se
determină constanta izotermei din relaţia Dând apoi diferite valori presiunii (volumului),
se calculează valorile corespunzătoare ale volumului (presiunii), din relaţia:
pi vi  ct
• Cu perechile de valori astfel obţinute se fixează în diagramă, la scară, punctele
respective care, unite, determină curba izotermei;
b) metoda grafică. Dacă se cunoaşte un punct 1 al hiperbolei echilatere, corespunzător unei
anumite stări a transformării izoterme (fig.4.4), se duce prin punctul 1 o orizontală 1c şi o
verticală 1a. O dreaptă înclinată oarecare dusă din originea 0 intersectează verticala şi
orizontala prin 1 în punctele A şi B.
Fig. 4.4
• Verticala prin B şi orizontala prin A se intersectează în punctul 2, care este un punct al
izotermei. Pentru a demonstra aceasta, este suficient să se arate că este îndeplinită
condiţia .
Oa Aa v1 p2
• Într-adevăr, din asemănarea triunghiurilor OaA şi ObB rezultă:  
Ob Bb v2 p1
• Alte puncte 3, 4, 5 etc. se obţin ducând alte drepte înclinate din origine şi procedând în
mod analog.
• Pentru stabilirea relaţiilor de calcul al schimbului de energie sub formă de lucru mecanic,
în relaţia: 2
l  1 pdv,
• se înlocuieşte p=p1v1/v , unde p1 si v1 sunt coordonatele unei stări 1 cunoscute.
v2
l  p1v1 ln
v1
 J kg
• Ţinând seama de expresia izotermei şi ecuaţia lui Clapeyron, se mai găseşte:
V2 p V p
p v p
l  p1v1 ln 1  RT1 ln 2  RT1 ln 1 L  p1V1 ln
V1
 p1V1 ln 2  mRT1 ln 2  mRT1 ln 1
p1 V1 p2
 J
p2 v1 p2
• Energia schimbată sub formă de căldură se obţine din relaţia corespunzătoare a primului
principiu: dq = dl. Deci: p v
q  1 pdv  RT1 ln 1  p1v1 ln 2  J kg
2
p2 v1
• Variaţia de energie internă este nulă, conform legii lui Joule, u = 0. De asemenea, şi
variaţia de entalpie este nulă, deoarece:
h  u  p2 v2  p1v1  0
• În consecinţă, izoterma este şi o curbă cu entalpie constantă, în cazul gazelor perfecte.
• Variaţia de entropie în transformarea izotermă este dată de una din relaţiile:
dv v dp p
ds  R ; s2  s1  R ln 2  J kg, K  ds   R ; s2  s1  R ln 1  J kg, K 
v v1 p p2
dv dp v p
ds  c p  cv ; s2  s1  c p ln 2  cv ln 2  J kg, K 
v p v1 p1
• 4.1.3.2 Transformarea izotermă - sistem termodinamic deschis (curgeri)
• În această transformare, căldura schimbată de agentul de lucru cu mediul exterior: .
• Deoarece dh *  0, dq  vdp dq  dh *  vdp
vo 2 p
•
 J kg
2
Rezultă q   1 vdp  po1vo1 ln  RT1 ln o1
vo1 p02
• În cazul unei transformări deschise, fluidul schimbă un lucru mecanic tehnic cu mediul
exterior exprimat prin suprafaţa p112p2 în fig. 4.3.
• 4.1.4 Transformarea adiabată
• Transformarea adiabată se caracterizează prin schimb nul de energie sub formă de
căldură între sistem şi mediul exterior, sistemul fiind considerat ca fiind perfect izolat
termic. În cazurile reale nu există posibilitatea unei perfecte izolări termice a sistemului,
deci o astfel de transformare nu ar putea fi realizată.
• În cazurile în care transformările au loc cu viteze foarte mari, într-un timp foarte scurt,
schimbul de căldură poate fi neglijat.
• O transformare adiabată este deci caracterizată prin dq = 0. În cazul unei transformări
adiabate şi reversibile rezultă că şi ds = 0. De aceea, o astfel de transformare se numeşte
şi izentropică.
• În timpul unei transformări izentropice, toţi parametrii fizici de stare, precum şi energia
internă şi entalpia variază.
• 4.1.4.1 Transformarea adiabatică, cu exponent constant - sistem termodinamic
închis
• Pentru a obţine ecuaţia caracteristică se face apel la expresia corespunzătoare a primului
principiu al termodinamicii dq  du  pdv  0
pdv  vdp
du  cv dT , dT 
R
pdv  vdp c  R pdv  pdv  0
cv  pdv  0 v
R
• 4.1.4 Transformarea adiabată dp dv
• Împărţind cu produsul pv şi cv şi ştiind că cp/cv = , se găseşte:  0
p v
pv   ct .; pV   ct .
• Valoarea lui  poate fi considerată constantă numai pentru gazele ideale. În acest caz  =
1,67 pentru gazele monoatomice;  = 1,41 pentru gazele biatomice;  = 1,33 pentru
gazele triatomice. Înlocuind în ecuaţia adiabatei de mai sus p sau v din ecuaţia generală
de stare, se obţin alte două relaţii caracteristice ale adiabatei:
T
 1  1  ct .
Tv  ct . sau TV  ct .  1

p
• Între două stări 1şi 2 prin care trece o izentropă, expresiile acesteia sunt:
 1
   1  1
p1  v2  V  T v  V  T1  p1  
     2 ; 1   2   2 ;  
p2  v1   V1  T2  v1   V1  T2  p2 
• În diagrama având coordonate p - v adiabata se reprezintă printr-o curbă exponenţială
(fig.4.5).
• Din expresia diferenţială a adiabatei, rezultă: şi deci coeficientul unghiular al adiabatei
este:
dp p p
  tg a  
dv v v
Fig.4.5
• Cum  > 1 rezultă că adiabata are un coeficient unghiular mai mare decât izoterma, deci
adiabatele sunt mai înclinate.
• Trasarea unei curbe adiabate poate fi făcută prin mai multe metode:
• a) Fiind cunoscută o stare 1 a transformării, de coordonate p1 şi v1 şi cunoscând natura
gazului, deci valoarea exponentului adiabatic , se aplică relaţia adiabatei

v 
pi  p1  1 
 vi 
• Dând valori arbitrare volumului specific v i, se calculează valorile corespunzătoare ale
presiunii. Se obţine astfel un număr de puncte prin care trece curba dorită.
• b) Dacă se cunosc stările extreme 1 şi 2 ale unei transformări adiabate se observă că:
p1 p2  v1v2   K 2 v v 
 
p1v1  K; p2 v2  K p1 p2 1 2 K
Pentru un punct intermediar rezulta: pi vi  K , unde pi  p1 p2 , vi  v1v2


•
• După ce s-a găsit un punct intermediar se obţin alte puncte, considerând punctul
determinat ca fiind unul din punctele extreme ale curbei.
• c) Construcţia Brauer presupune cunoaşterea unei stări 1 a transformării (fig.4.6). Din
originea 0 se trasează sub abscisă o dreaptă, care face cu axa 0V un unghi oarecare  şi
la stânga ordonatei o altă dreaptă, care face cu axa Op un unghi  definit de relaţia:
1  tg   1  tg 

  fiind exponentul adiabatic al gazului considerat.

• Fig.4.6
• Din starea cunoscută 1 se duce orizontala 1A până la intersecţia cu axa ordonatelor şi
verticala 1a’, până la intersecţia cu dreapta OM. Din punctele A şi a ’ se duc dreptele
înclinate la 450 AB’, şi, respectiv a’b, . Orizontala B ’B intersectează verticala ridicată din b ’
în punctul 2, care este un punct al adiabatei. Pentru a demonstra acest lucru este suficient
să se arate că este îndeplinită condiţia: p v  p v
1 1 2 2
• Coordonatele punctului 2
v2  Ob  Oa  aa   Oa  Oa tg  Oa 1  tg   v1  1  tg  ;
p1
p2  OB  OA  BB  OA  OB tg  p1  p2 tg p2 
1  tg
p1
v1  1  tg 

p2 v2  p2 v2  p1v1
1  tg
• Plecând apoi din punctul 2 se determină în mod analog punctul 3 ş.a.m.d. Această
construcţie trebuie făcută cu atenţie, deoarece o eroare la stabilirea unui punct se
repercutează asupra tuturor punctelor următoare.
• Pentru reprezentarea proporţională a transformării adiabatice în diagrama p-V se
recomandă să se aleagă unghiul , astfel încât . tg  0,25    14 
0
• Expresia lucrului mecanic, pentru această transformare, se obţine pornind de la ecuaţia

primului principiu: du  pdv  cv dT  pdv  0 dl  pdv  cv dT
R pv  pv   1

p1v1   p2   
l  cv T2
T1 (T1  T2 ) 
 1
 T1  T2   1 1 2 2
 1
 J kg l 1  
  1   p1  
 J kg
 
p1v1   v1  
 1
l 1    
  1   v2  
 J kg
• Pentru m kg de substanţă:
  1

p1V1  p2V2 p1V1   p2   
 J
T2
L  mcv (T1  T2 )  J L
 1
 J L 1  
  1   p1  
T1
 
p1V1   V1  
 1
L 1    
  1   V2  
 J
• Prin definiţie, schimbul de căldură este nul în transformarea adiabatică. Din ecuaţia
primului principiu rezultă: u  l; U   L
• Variaţia entalpiei între stările 1 şi 2:

h  u  p2 v2  p1v1  l  p2 v2  p1v1
pv 
h  2 2  p2 v2  p1v1   p v  p1v1   l
 1  1 2 2

H   p2V2  p1V1   L
 1
• 4.1.4.2 Transformarea adiabatică cu exponent variabil - sistem termodinamic închis
• În cazul gazelor perfecte căldurile masice, molare etc. sunt dependente de temperatură
(cu excepţia gazelor monoatomice). Rezultă deci că şi exponentul adiabatic este o funcţie
de temperatură: .  f (T )
• În cazul gazelor biatomice şi triatomice, se poate considera expresia dependenţei
exponentului adiabatic de temperatură ca fiind de forma:    0   1T
dT R dv
• Din ecuaţia primului principiu se obţine: dv 
cv dT  pdv  cv dT  RT 0 T cv v
v
c c R R R dT dv dv dT
  p v 1    1;    0   1T  1  
cv cv cv cv T v v T   0   1T  1
• Membrul drept al relaţiei se descompune folosind metoda coeficienţilor nedeterminaţi:
1 1 1
 
T   0   1T  1   0  1 T   0  1  0   1T  1
• În consecinţă:
dv dT dT
  0  1  1
v T  0   1T  1
T2    1T2  1 v v
• Integrând între două stări 1 şi 2 ln  ln 0    0  1 ln 2    0  1 ln 1
T1  0   1T1  1 v1 v2
• În final, ecuaţia adiabatei pentru acest caz are forma:

1 0
v1  T2  0   1T1  1  0 1 p1 v2 T1  0   1T1  1  v2 
    
 p2 v1T2  0   1T2  1  v1 
v2  T1  0   1T2  1
• Celelalte relaţii deduse în paragraful precedent (lucrul mecanic, entalpia etc.) rămân
valabile ca formă, dar cu coeficienţi  diferiţi.
• Pentru gazele biatomice se pot lua: . 0  1,41;  1  0,000057
• Ca urmare a expresiei mai complexe a exponentului adiabatic, se practică calculul cu
exponent  constant, determinat ca o medie pe intervalul de temperatură considerat.
• 4.1.4.3 Transformarea adiabatică - sistem termodinamic deschis

• Din ecuaţia primului principiu al termodinamicii pentru cazul curgerilor, se obţine expresia
lucrului mecanic tehnic 
T2
2 T
lt  h1  h2  c p T1 (1   )
* *  
T1
c  R
1

T
p
 1
  1

 * T2    p2   
* *
* *
lt  RT1 1  *   p1 v1 1   * 
 1  T1    1   p1  
 
• Din expresia entalpiei frânate
w2
h h
*
2
• Rezulta w2 w2
T T 
*
; p  p
*
, v * 
• Lc p 2 volumul specific corespunzător mărimilor
T* si p* din ecuaţia de stare a gazelor perfecte.
• 4.1.5 Transformarea politropică

• Transformarea politropică este o transformare generală în care toţi parametrii fizici de
stare (p, v, T) variază şi agentul termic schimbă cu mediul exterior energie, atât sub formă
de căldură, cât şi de lucru mecanic.
• 4.1.5.1 Transformarea politropică - sistem termodinamic închis

• Ecuaţia caracteristică se obţine şi în acest caz scriind expresia primului principiu, pentru
gazele perfecte: dq  du  pdv cn dT  cv dT  pdv dT 
pdv  vdp
• Se obţine, după înlocuire şi împărţire cu produsul pv: R
dp c p  c n dv
 0
p cv  cn v c p  cn dp dv
• Se notează cu n - exponentul politropic, raportul: n n 0
c v  cn p v
T
 ct
pv n  ct pV n  ct Tv n 1  ct; TV n 1  ct n 1
p n
• 4.1.5.1 Transformarea politropica - sistem termodinamic închis
• Pentru două stări cunoscute ale politropei: p  v  n  V  n T1  v2 
n 1
 V2 
n 1
n 1
1
   
2 2
   
p  v   V  T  v1   V1 
T1   n
p 2 1 1 2
 
T2  p2 
• În diagrama mecanică pv, politropa se reprezintă printr-o curbă exponenţială de exponent
n. Trasarea acestei curbe se face cu ajutorul aceloraşi metode ca şi în cazul adiabatei.
• Expresia lucrului mecanic se obţine din ecuaţia primului principiu:
cn  cv
  
q  cn T2  T1  cv T2  T1  l  l   n v  1 2 
c  c T  T l   p2v2  p1v1 
c p  cv
c p  cn n  1 R  T2 
n cn  cv l
n 1
 p1v1  p2v2   J kg l T1 1  
n  1  T1 
 J kg
cv  cn n 1
p1v1   v1  
n 1
 n 1

l
p1v1   p2  n 
1    J kg
l 1    
n  1   v2  
 J kg
n  1   p1  
 
Căldura schimbată cu mediul exterior: q  c T  T  n   c T  T
n 2 1 v 2 1
•
n 1
• O altă expresie pentru căldură se obţine din ecuaţia primului principiu:
R
q  u  l  cv  T2  T1    T2  T1 
1 n
• 4.1.5.1 Transformarea politropică - sistem termodinamic închis
 R 
q   cv    T2  T1   n
 1  n
q n  1 v 1 2   n
c T T
• Făcând raportul q/l:  
l R  1
n 1
 T1  T2 
• Variaţia energiei interne şi entalpiei în cursul transformării se obţine cu relaţiile:
u  cv  T2  T1  
h  c p T2  T1 
• Variaţia entropiei se obţine cu una dintre relaţiile generale deduse:
v2 ds  c p dT  R dp ; s2  s1  c p ln T2  R ln p2
T2
dT dv T
T2
2
ds  cv  R ; s2  s1  cv ln  R ln T p T T1 p1
T v T T1
1 v1 1
dv dp T 2
v2 T
p 2
ds  c p  cv ; s2  s1  c p ln  cv ln 2
v p T 1 v1 T p1 1
• Exponentul politropic putând avea orice valoare între minus si plus infinit, pentru anumite
valori ale sale, politropa va defini una din transformările particulare analizate: izocora,
izobara, izoterma, adiabata. Astfel, dacă:
• - n = 0, pv0 = ct. sau p = ct., o transformare izobară;
• - n = 1, pv1 = ct., o transformare izotermă;
• - n = , pv = ct., o transformare adiabată;
• - n = , p1/v = ct., sau v = ct., o transformare izocoră.
• Politropa fiind o transformare generală, se pot determina relaţii pentru dT şi dq în funcţie
de exponentul politropic. Astfel, din ecuaţia primului principiu al termodinamicii:
pdv pdv n  1 pdv
cn dT  cv dT  pdv dT   
c n  cv n   1   cv
cv  c v
n  n 1
dq  cn dT  cv dT
n 1
• Pe baza relaţiilor mărimilor cn, dT şi dq se obţin legile lor de variaţie în funcţie de
exponentul politropic n, reprezentate în figurile: 4.7, 4.8 şi 4.9.
• 4.1.5.2 Transformarea politropică - sistem termodinamic deschis - (curgeri)

• În acest caz, lucrul mecanic tehnic se obţine din ecuaţia primului principiu:
dq  cn dT  dh *  vdp lt  1 cn dT  1 dh *  1  cn  c p  dT lt   cn  cp   T2*  T1* 
2 2 2
lt cn  c p  n 1

 T  n * *  *

p2 n 
n
 J kg
*
 n lt  RT1* 1  2
 J kg lt  p1 v1 1   * 
l cn  cv n 1  T 
*
n 1   p1  
1
 
4.1.5.3 Determinarea exponentului politropic
În cazul în care transformarea politropică este obţinută experimental, exponentul politropic se
poate determina prin logaritmarea ecuaţiei caracteristice scrise între două stări 1 şi 2:
ln p1  ln p2
ln p1  n ln V1  ln p2  n ln V2 n
ln V  ln V
• În cazurile reale, transformările politropice nu 2au loc1 cu exponent constant. În acest caz
se procedează în modul următor:
• - se trasează într-o diagramă mecanică legea reală de variaţie a presiunii în funcţie
de volum, conform datelor experimentale;
• - se iau pe această curbă o serie de puncte 1, 2, 3... care, pentru o precizie mai
mare, trebuie să fie cât mai apropiate (fig.4.10). Se citesc la scara diagramei
coordonatele p şi V ale acestor puncte. Punând condiţia dată de relaţia lui n se obţin
valorile exponenţilor politropici medii, pe intervalele considerate: n12, n23 etc. Făcând
media aritmetică a acestor valori, se obţine valoarea medie, constantă pentru întreaga
transformare, a exponentului politropic.
4.2 TRANSFORMĂRI TERMODINAMICE IREVERSIBILE
• 4.2.1 Fenomenul de laminare
• Laminarea reprezintă procesul de trecere a unui fluid printr-un orificiu cu secţiune redusă;
un astfel de proces se întâlneşte la curgerea fluidelor prin conducte, în acele locuri în care
secţiunea se micşorează brusc; de exemplu, la trecerea prin orificiul unei diafragme, prin
supape, robinete etc. În fig.4.11 este reprezentat un proces de laminare la curgerea unui
fluid printr-o conductă a cărei secţiune suferă o variaţie bruscă. La trecerea prin regiunea
strangulată, liniile de curent se apropie şi viteza de curgere creşte; această creştere a
energiei cinetice are loc pe seama energiei potenţiale a fluidului, din care cauză
presiunea statică în dreptul orificiului este mult mai mică decât presiunea iniţială, din
amonte, p1.
• Fig.4.11
• Datorită frecărilor interioare dintre straturile de fluid, o parte din energia cinetică se
transformă, prin intermediul lucrului mecanic de frecare, în căldură, care este înmagazinată
în masa fluidului. După secţiunea strangulată, viteza de curgere scade şi presiunea statică
creşte, dar din cauza pierderii de energie cinetică, egală cu lucrul mecanic de frecare,
presiunea p2 este mai mică decât presiunea p1. Deci laminarea este însoţită de o micşorare
a presiunii statice a fluidului. Acest proces este, evident, ireversibil, deoarece fluidul nu va
trece niciodată spontan, de la sine, de la o presiune mai mică la una mai mare.
• Pentru evaluarea variaţiei entropiei în acest proces de laminare, se consideră curgerea prin
conductă pentru 1 kg/sec. fluid. Datorită timpului redus de trecere a fluidului prin conductă,
se neglijează schimbul de căldură dintre fluid şi pereţii conductei, astfel încât curgerea este
adiabatică. Ecuaţia bilanţului energetic între secţiunile 1 şi 2 considerate este
• Deoarece în practică vitezelewde 2 curgere 2 a fluidelor prin conducte sunt mici (sub 40 m/s),
w1
h 
energia cinetică este neglijabilă
2
2
 h 
în raport
1 cu entalpia fluidului, astfel încât se obţine:
2 2
• În consecinţă, laminarea este un proces termodinamic ireversibil izoentalpic. Pentru gazele
perfecte, la care entalpia depinde numai de temperatură, laminarea este şi un proces
h2  h1 sau h  ct
izotermic.
• Procesul, fiind ireversibil, are loc în sensul creşterii entropiei, a degradării energiei, ca
urmare a lucrului mecanic de frecare care, transformându-se în căldură, este înmagazinat
în fluid.
dq dh  vdp vdp dp p
• După cum se ştie: ds   ds    R s2  s1  R ln 1
T T T p p2
• 4.2.2 Procesul de amestecare a gazelor

• Dacă se introduc, pe rând, într-un acelaşi recipient, două sau mai multe gaze diferite A, B,
C..., aflate la aceeaşi temperatură T şi aceeaşi presiune p1, se constată experimental că
ele se amestecă de la sine, prin difuzie, menţinându-se temperatura constantă, dacă
recipientul este izolat termic cu mediul exterior. În starea finală amestecul de gaze
ocupând volumul V la aceeaşi presiune p1, fiecare dintre ele va avea o presiune diferită,
presiunea fiecăreia parţială, astfel încât pA + pB + pC + .... = p1 . Experimental se constată
că amestecul realizat nu se mai separă niciodată de la sine în gazele componente,
iniţiale. Amestecarea gazelor prin difuzie este deci un proces ireversibil şi, ca atare, pe tot
timpul acestui proces are loc o creştere a entropiei; entropia amestecului este mai mare
decât suma entropiilor componentelor separate, înainte de amestecare.
• Pentru a calcula creşterea entropiei în fenomenul de difuzie a gazelor, se înlocuieşte
acest proces ireversibil printr-un proces reversibil echivalent. Amestecarea gazelor poate
fi efectuată reversibil cu ajutorul unor pereţi permeabili selectivi.
4.2.2 Procesul de amestecare a gazelor
Se consideră două gaze A şi B, care se află fiecare în câte-o parte a unui cilindru, fiind
separate, în stare iniţială, cu ajutorul a două pistoane selectiv permeabile.
Pistonul I permite trecerea gazului A, dar nu permite trecerea gazului B, iar pistonul II permite
trecerea gazului B şi este impermeabil pentru gazul A. Pistonul I se deplasează sub
acţiunea presiunii gazului B, iar pistonul II sub acţiunea presiunii gazului A. Dacă forţele
corespunzătoare acestor presiuni sunt echilibrate, în fiecare moment, prin forţe exterioare
egale, care acţionează asupra pistoanelor şi întregul aparat este izolat termic, atunci
amestecarea celor două gaze decurge izoterm şi reversibil. În consecinţă, cele două gaze
efectuează fiecare câte o destindere reversibilă izotermă, de la presiunea iniţială p1 până
la presiunile finale pi (presiunile parţiale ale amestecului). În cursul acestor destinderi
izotermice, gazele produc lucrurile mecanice LA şi LB şi primesc din exterior cantităţile de
căldură QA şi QB. Ca urmare, variaţia entropiei celor două componente, în procesul de
amestecare, este: p p
S A   A R M ln 1 ; S B   B R M ln 1
pA pB
unde A şi B sunt cantităţile din cele două gaze A, B, măsurate în kmoli. Notând  = A +
B numărul de kmoli de amestec şi ţinând seama că în amestec presiunile parţiale ale
gazelor componente sunt proporţionale cu numerele de kmoli de gaz, variaţia entropiei
amestecului este egală cu:  
S  S A  S B   A R M ln   B R M ln
A B
sau, în general, pentru un număr i de gaze componente: n
 n
   i
S    i R M ln
i 1 i i 1
Notând Si entropia a 1 kmol din gazul i la temperatura T şi la presiunea p 1 = 1 bar, valoare
care se citeşte din tabele, entropia unui amestec în condiţiile T şi p 1 este:
n n

S am,T, p1    i SiT , p1    i R M ln
i 1 i 1 i
Această relaţie arată că entropia unui amestec de gaze este egală cu suma entropiilor
gazelor componente, fiecare gaz fiind considerat că ocupă volumul total al
amestecului (teorema lui Gibbs).
S-a calculat entropia amestecului pentru presiunea de 1 bar deoarece la această
presiune se indică valorile entropiei în tabele. Dacă interesează entropia amestecului la o
presiune oarecare p atunci se presupune că se comprimă (sau destinde), după cum p >
p1 sau p < p1, amestecul format, după metoda indicată, de la presiunea p1 la presiunea p,
reversibil şi izoterm, pentru a menţine constantă temperatura T, la care interesează
entropia amestecului. Variaţia entropiei amestecului
p în timpul acestei transformări este:
S   R M ln
p1
Acest termen se scade când p > p1, deoarece în procesul de comprimare gazul cedează căldură în
exterior şi, ca urmare, entropia lui se micşorează şi se adună când p < p1, semnul rezultând, de altfel,
din semnul logaritmului. Formula generală cu care se calculează valoarea absolută a entropiei unui
amestec, la o temperatură T şi la o presiune p, cunoscând din tabele valorile entropiilor pentru 1 kmol
ale gazelor componente la presiunea p1 = 1 bar, este: n
 p
S am,T , p    i Si ,T , p1   R M  i ln   R M ln
i 1 i p1

Transformari Simple

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transformari Simple

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP.

4 TRANSFORMĂRILE TERMODINAMICE SIMPLE

2 q12  h2*  h1*  v p2  p1   J kg

• şi deci căldura schimbată cu mediul exterior depinde de starea iniţială.

Variaţia energiei interne a sistemului: u  q  l  h  pv U  Q  L  H  pV

Variaţia entropiei în această transformare, pentru 1 kg de agent de lucru, se exprimă cu una

Pentru un punct intermediar rezulta: pi vi  K , unde pi  p1 p2 , vi  v1v2

  fiind exponentul adiabatic al gazului considerat.

• Expresia lucrului mecanic, pentru această transformare, se obţine pornind de la ecuaţia

• Variaţia entalpiei între stările 1 şi 2:

• În final, ecuaţia adiabatei pentru acest caz are forma:

• 4.1.4.3 Transformarea adiabatică - sistem termodinamic deschis

• 4.1.5 Transformarea politropică

• 4.1.5.1 Transformarea politropică - sistem termodinamic închis

• 4.1.5.2 Transformarea politropică - sistem termodinamic deschis - (curgeri)

• 4.2.2 Procesul de amestecare a gazelor

S-ar putea să vă placă și