Curs 3

TERMODINAMICA CHIMICA

Principiul II al termodinamicii
Principiul al II-lea al termodinamicii

Exista in practica industriala o serie de procese, ca de exemplu trecerea caldurii de la un corp rece la un
corp cald, amestecarea a doua gaze, etc. care decurg in mod spontan adica fara consum de lucru mecanic
din exterior. Evolutia acestor procese poate fi prevazuta si studiata cantitativ cu ajutorul principiului al II-lea
al termodinamicii.

Primul postulat al principiului al doilea a fost dat de Clausius care se enunta:

Este imposibil de realizat o transformare al carei unic rezultat final sa fie o transmitere a caldurii de
la un corp cu o temperatura data la altul cu o temperatura mai ridicata.

Kelvin: Este imposibil de de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie transformarea in lucru
mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma

O masina termica este alcatuita dintr-un sistem care sufera

transformari ciclice intre temperatura sursei calde si cea a
sursei reci. In aceste transformari se ia de la sursa calda
caldura Q1 si se cedeaza sursei reci caldura Q2 (cu semnul –
deoarece este o caldura cedata)

Lucrul mecanic cedat mediului exterior este diferenta dintre

cele doua calduri:

L = Q1 – (– Q2) = Q1 + Q2

Randamentul de transformare a caldurii in lucru mecanic este:

Ciclul Carnot L Q1  Q2
 
Q1 Q1
Considerand ca intre cantitatea de caldura si temperaturile absolute T exista o relatie de directa
proportionalitate, rezulta:

L Q1  Q2 T1  T2 Randamentul maxim de transformare a caldurii in lucru mecanic

  
Q1 Q1 T1 (cu conditia ca toate procesele prevazute sa fie reversibile)

Daca in sistem apar procese ireversibile atunci:

Imposibilitatea construirii unui
T1  T2 L Q1  Q2 T1  T2 perpetum mobile de speta a doua, adica
    a unei masini termice care sa furnizeze
T1 Q1 Q1 T1 lucru mecanic utilizand o singura sursa de
caldura
Marimi introduse de principiul al II-lea al termodinamicii

Entropia

Relatia de definitie a randamentului maxim de transformare a caldurii in lucru mecanic:

L Q1  Q2 T1  T2
  
Q1 Q1 T1

Poate fi scrisa altfel:

Q1 Q2
 0 Raportul Q/T se numeste caldura redusa. Astfel, pentru un ciclu
T1 T2 elementar Carnot se poate scrie:

  Insumand toate caldurile reduse ale tuturor ciclurilor elementare se

obtine:

Qrev  
 T 0
 Pentru procese chimice reversibile, variatia entropiei la temperatura T este:

Q unde δQrev reprezinta variatia elementara (infinitezimala) de

dS  rev [cal / mol  grad] caldura schimbata reversibil de un mol de substanta, iar T
T reprezinta temperatura la care se produce schimbul

Entropia este o functie termodinamica de stare; variatia ei depinde numai de entropia starii finale si
initiale si nu depinde de calea urmata de sistem la trecereadin starea initiala in starea finala.

La trecerea sistemului dintr-o stare 1 intr-o stare 2 se poate scrie:

2
S   dS de unde S  S 2  S1
1

Spontan au loc
numai procese Sistem izolat ∆S = 0
adiabate δQ = 0
Entropia nu variaza, este
constanta => variatia entropiei
este egala cu zero
 Procese ireversibile

Qrev Q
dS  [cal / mol  grad] + dS  TdS > δQ
T T

Inlocuind δQ cu expresia data de principiul I al termodinamicii =>

TdS  dU  L care exprima principiul I si al II-lea al termodinamicii printr-o singura

relatie matematica

Pentru lucrul de volum se poate scrie

TdS  dU  pdV respectiv TdS  dH  Vdp

In sisteme izolate: U = const. si V = const. sau H = const. si p = const. si au loc numai procese
adiabate. Deci, ecuatiile anterioare devin:

dSU ,V  0 respectiv dS H , P  0 sau prin integrare

dSU ,V  0 sau S H , P  0
Principiul al II-lea al termodinamicii se enunta pentru reactii chimice, cu ajutorul entropiei, astfel:

In orice sistem izolat entropia sistemului pastreaza o valoare constanta daca in sistem au loc numai
procese reversibile dS = 0 si creste daca au loc procese ireversibile dS>0

Entropia asociata unei reactii chimice

Calcularea variatiei entropiei de reactie la p = const. si T = const. se face dupa un rationament analog
cu cel urmat la calculul caldurilor de reactie (∆H r) sau al energiilor interne de reactie (∆U r). Variatia
stoechiometrica a entropiei produsa intr-o reactie la parametrii de stare constant este data de relatia:

in care S’i si Si sunt entropiile molare de formare ale

S   S   i Si
' '
i i produsilor de reactie, respectiv ale reactantilor, iar ν’i si νi
coeficientii stoechiometrici pentru produsii de reactie si pentru
reactanti.
Entropia ca o masura a gradului de dezordine a unui sistem termodinamic

Facand legatura intre posibilitatea de producer a evenimentelor indicate de principiul al II-lea al

termodinamicii cu ajutorul entropiei si posibiliatea de producere a unui eveniment data de teoria
probabilitatii, fizicianul austriac Ludwig Boltzman descopera semnificatia fizica a entropiei si deduce
urmatoarea relatie:

S = k lnW
care arata ca entropia este proportionala cu logaritmul probabilitatii de stare W a sistemelor, factorul de
probabilitatea fiind constanta lui Boltzman: k = R/N, unde R este constanta universala a gazelor iar N
este constanta lui Avogadro
 Semnificatia marimii W a probabilitatii de stare a sistemelor:

Starea sistemului

Proprietati macroscopice Caracteristici instantanee

- presiune sistem termodinamic - orientarea particulelor in

- volum spatiu
- temperatura - viteza
- concentratie - directia de miscare
(n)

O macrostare este constituita dintr-un numar mare de microstari. In timp ce macrostarea ramane
invariabila, in aceleasi conditii de presiune, volum, temperatura, concentratie; caracteristicile instantanee
ale sistemului (orientarea particulelor, viteza lor de miscare) se modifica mereu. Numarul de microstari
care sta la baza unei macrostari a unui corp se numeste probabilitatea de stare W. Deci marimea W
reprezinta numarul diferitor moduri de realizarea a unei stari date a sistemului.

Entropia fiind legata de numarul diferitor moduri in care de realizeaza o macrostare este o masura a
gradului de dezordine
S↑ odata cu T↑

Exemple de procese ce au loc cu crestere de entropie:

-topire
-sublimare
-vaporizare
-dizolvarea cristalelor
-reactii chimice care au loc cu crestere de volum

S↓ daca fenomenele care au loc conduc la scaderea gradului de dezordine al unui sistem

-solidificarea
-condensarea
-cristalizarea
-compresia
-reactii chimice cu micsorare de volum

Aplicatii tehnologice

Reactia de conversie a metanului de catre CO 2 reprezinta o reactie endoterma ce sta la

baza atmosferelor controlate endoterme din tratamentele termice si termochimice de
carburare

CH4(g) + CO2(g) = 2CO(g) + 2H2(g)

(n   i'   i )  n  (2  2)  2  2 deci n  0; V  0; S  0

Reactia de hidrogenare a carbonului pentru formare de metan

C( grafit )  H 2  CH 4
n  1  2; n  0; V  0; S  0
Reactia de formare a CO2 din monoxid

CO( g )  1 / 2O2 ( g )  CO2 ( g )

n  1  (1 / 2  1)  0,5; n  0; V  0; S  0

Observatie: volumul substantelor solide si lichide se modifica atat de putin incat se

considera ca se poate neglija si in reactiile heterogene se ia in discutie numai numarul
de moli ai substantelor in stare de gaz
Functiile termodinamice: entalpia libera (G) si energia libera (F)

Sisteme izolate neadiabatic => -au introdus noi criterii pentru aprecierea evolutiei sistemelor
termodinamice si a starii de echilibru
Aceste doua criterii au la baza variatia a doua potentiale termodinamice si anume:

 entalpia libera sau potentialul termodinamic Gibbs G = f(T,P)

 energia libera sau potentialul termodinamic Helmholtz F = f(U,V)

G = H – TS : entalpia libera se defineste ca diferenta intre entalpie si TS numita energie legata

care este neconvertibila in lucru mecanic. Aceasta energie se poate schimba cu exteriorul
numai sub forma de caldura

Variatia entalpiei libere reprezinta tendinta sistemului catre un minim de energie si un maxim de
dezordine

Entalpia libera reprezinta partea din caldura de reactie care poate fi valorificata sub forma de lucru util.
Intr-un proces chimic, micsorarea entalpiei libere este egala cu lucrul mecanic furnizat de reactia
chimica pentru a trece sitemul din starea data in starea de echilibru

Pentru a deduce criteriul potentialului Gibbs se porneste de la formula restransa a principiului I al

termodinamicii in functie de entalpie:
Q  dH  Vdp
Coreland aceasta relatie cu rincipiul al II - lea si aplicand criteriul de entropie
pentru procese spontane si de echilibru se poate scrie :
TdS  dH  Vdp regrupand termenii  d ( H  TS )T  Vdp
La p  const. si t  const.
In conditii izoterme si izobare procesele spontane decurg cu scaderea entalpiei libere
iar la echilibru valoarea entalpiei libere este constanta si variatia ei dG este egala cu 0

Criteriul Gibbs se aplica in conditii izoterm - izobare reactiilor chimice in sisteme

heterogene ale proceselor ireversibile ce intervin in coroziunea materialelor metalice

Pornind de la ecuatia de definitie a entalpiei libere

G  H-TS
si cunoscand ca TdS  dH-VdP
se obtin urmatoarele expresii prin diferentiere :
dG  dH  TdS  SdT
dG  dH  dH  Vdp  SdT
de unde dG  Vdp  SdT
Scriind entalpia libera sub forma de diferentiala totala :
 G   G 
dG    dp    dT
 P T  T  p
si comparand cu cea de sus se obtine :
 G 
  V
 P T
 G 
   S
 T p
 G 
   S
 T  p
 G 
unde   se numeste coeficientul termic al variatiei stoechiometrice a entalpiei libere
 T  p
 G 
si    V
 P T
Inlocuind expresia obtinuta pentru entalpie ca variatie a entalpiei libere cu temperatura la presiune constanta
se obtine ecuatia Gibbs - Helmholtz, o ecuatie care se aplica foarte mult in calculele termodinamice si cele
electrochimice (pile electrice)
 G 
G  H  T   ecuatia Gibbs - Helmholtz
 T  P
Pentru un proces chimic variatia stoechiometrica a entalpiei libere G, nu depinde
de drumul urmat de sistem ci numai de entalpiile libere de formare a starii initiale
(reactant) si a celei finale (produsi de reactie)
ΔG   i'Gi'   i Gi

Energia libera sau potentialul termodinamic Helmholtz se defineste ca diferenta

dintre energia interna a sistemului U si energia legata TS

F  U  TS

Pentru a deduce criteriul de spontaneitate al procesului se pleaca de la relatia :

TdS  dU  PdV careia i se aplica criteriul entropiei
TdS  dU  PdV ; d (U  TS )T  PdV de unde  (dF)T,V  0
Criteriul energiei libere Helmholtz arata ca in conditii izoterme si izocore decurg
spon tan procesele insotite de micsorarea energiei libere F .

Pentru procesele chimice variatia energiei libere urmeaza o relatie analoaga legii lui Hess
F   i' Fi '   i Fi
Potentialul chimic

Pentru starea de echilibru chimic si pentru determinarea sensului unui proces

chimic se introduce functia termodinamica numita potential chimic notata cu
litera greceasca 

Pentru sisteme termodinamice neizolate inchise formate din mai multe componente
a caror compozitie variaza in timpul procesului datorita schimbului de substanta
cu mediul exterior relatia de definitie a entalpiei libere ΔG si energiei libere ΔF
sunt completate cu termeni care reflecta variatia acestor potentiale termodinamice
cu numarul de moli al fiecarui component.
De exemplu, entalpia libera Gi pentru o substanta pura, la echilibru, se poate defini
alaturi de temperatura si presiune si in functie de numarul de moli ni
Daca faza contine mai multi componenti, G si F pot fi definite de n1, n2 , n3 ,....ni
numar de moli din fiecare component al fazei.
G  f ( p, T , n1 , n2 ....ni ....)
Diferentiala totala a entalpiei libere va fi :
 G   G   G 
dG  VdP  SdT        ... 
 n1  P ,T ,n2 ,n3 ...ni  n2  P ,T ,n1 ,n3 ...ni  ni  P ,T ,n1 ,n2 ...n ji

Derivatele partiale dinrelatia de mai sus au fost denumite de Gibbs potentiale chimice
ale componentilor 1, 2, .....i reprezentate prin simbolurile 1
 G 
i   
n
 i  P ,T ,n ji

Pentru un proces chimic variatia potentialului chimic Δμ este data de variatia entalpiei
libere a reactiei considerate Δ G
 G 
i   
 ni  P ,T ,n ji

Procesele chimice decurg spontan cu   0, iar la echilibru   0

Variatia potentialului chimic intr - o reactie chimica este

   i' i'   i i
Pentru reactii care au loc in faza gazoasa :
i  i0  RT ln X i

ni
unde X i este fractia molara X i 
 ni
sau

i  i0  RT ln Pi unde Pi este presiunea partiala a componentului i,

i potentialul chimic al componentului i,
i0 potentialul standard

Pentru reactii care au loc in faza lichida

i  i0  RT ln ci

La p  const.si T  const. intre G si  exista relatia :

G (T , P )   ni i
 Principiul al III-lea al termodinamicii

Plecand de la studii asupra unor sisteme condensate la temperature joase s-a formulat in anul 1906
principiul al III-lea al termodinamicii: datele experimentale arata ca diferenta dintre entalpia de reactie si
entalpia libera de reactie este cu atat mai mica cu cat temperatura este mai joasa.

Condorm relatiei de definitie a entalpiei libere ∆G = ∆H-T ∆S cand temperatura T tinde catre zero
lim ∆G = lim ∆H

Þ folosind ecuatia Gibbs-Helmholtz se obtine:

 G 
G  H  T  
 T P
 G   H 
Explicitand termenul din paranteza :    G   
 T P  T P
pentru T  0 se obtine
Aceasta ecuatie reprezinta transpunerea matematica a principiului
 G   H  III (teorema calorica Nernst) care se enunta astfel: La scaderea
lim   lim  temperaturii spre zero absolut valoarea coeficientului
 T P  T P termic al variatiei stoechiometrice a entalpiei libere tinde
asimptotic spre zero, identificandu-se cu coeficientul
termic de variatie stoechiometrica a entalpiei
CINETICA CHIMICA
Notiuni fundamentale
 
Mecanismul reactiilor chimice se ocupa de rezolvarea urmatorelor probleme
>bilantul de masa al transformari chimice dat de ecuatia stoechiometrica
> natura particulelor care reactioneaza
> natura atomilor care isi schimba pozitia si natura legaturii chimice in timpul transformarii chimice
 
Metoda generala de rezolvare a acestor problem consta in stabilirea si rezolvarea ecuatiei de viteza in
functie de concentratie si temperatura

Reactiile chimice pot avea loc in in sisteme omogene si sisteme herogene.

Cinetica reactiilor in sisteme omogene se ocupa de reactiile chimice in faza gazoasa, lichida sau in
solutie, iar cinetica reactiilor in sisteme heterogene studiaza reactiile la interfata gaz-solid si solid-
solid.

 Reactiile chimice se impart in reactii chimice complexe si reactii chimice simple.

Reactiile chimice simple sunt reactii ireversibile, ce decurg intr-o singura etapa elementara,

de exemplu 2Fe + 3/2O2 => Fe2O3;

iar cele complexe sunt formate din mai multe etape elementare, de exemplu:

Fe + 1/2O2 => FeO si FeO + 1/2O2 => Fe2O3

Caracteristici cinetice ale reactiilor chimice
Reactiile chimice reprezinta rearanjari ale atomilor in molecule. Aceste schimbari de structura pot avea loc
in timp mai lung sau mai scurt.

Desfasurarea in timp a proceselor chimice are loc cu o viteza proprie, numita viteza de reactie.

Viteza de reactie reprezinta variatia cantitatii de reactant sau produs de reactie in unitatea de timp
pe unitatea de volum.

Viteza de reactie se masoara prin descresterea in timp a cantitatii reactantilor, respectiv cresterea
cantitatii de produsilor de reactie:

1 A1  2 A2  ... i Ai 1' A1'  2' A2'  ... i' Ai'

in care: A1, A2 ,...Ai  sunt reactanti
A1' , A'2 ,...Ai'  sunt produside reactie
ν1, ν 2 ,...νi si ν1' , ν'2 ,...ν3' sunt coeficientii stoechiometrici ai reactantilor, respectivai produsilorde reactie

Notand cu V volumul ocupat la momentul t se obtine viteza specifica pentru reactantul A i:

dnAi
vAi  
Vdt
Daca volumul ramane constant in cursul transformarii, atunci numarul de moli de reactant in unitatea de
timp este tocmai concentratia sa:
 1 dnAi dcAi
Rezulta  deci,
V dt dt
dcAi dcA'
v  i
dt dt

Semnul (-) se refera la scaderea concentratiei reactantilor care se consuma in timp, iar semnul (+) la
cresterea concentratiilor produsilor de reactie in timp.

Viteza de reactie este influentata de o serie de factori: natura chimica si structura reactantilor, energia
legaturii chimice, starea de agregare a reactantilor, concentratia reactantilor, temperatura, presiune etc.
 
Dependenta vitezei de reactie de reactie la temperature constanta (T = const) se numeste ecuatie
cinetica. Forma cea mai generala a unei ecuatii cinetice este data de urmatoarea relatie:

v  k  cAn11  cAn22  ...... cAnii legea vitezei de reactie

in care v – viteza de reactie; k – constanta de viteza ce nu depinde decat de temperatura

Exemplu: reactia de ardere a metanului:

2
CH4 + 2O2 => CO2 + 2H2O v  k  cCH4  cO2
Reactiile chimice complexe, care se desfasoara in mai multe etape, atat consecutive cat si paralele sau
reactii chimice in lant, contin deseori specii moleculare intermediare stabile sau nestabile.
 
Viteza globala a procesului chimic este determinata de viteza reactiei cele mai lente; aceasta concluzie
reprezinta cel mai important adevar in studiul cinetic al reactiilor chimice.

Constanta de viteza, k, are o semnificatie fizica precisa, ea este viteza reactiei pentru care concentratia
reactantilor este unitara. (v = k pentru c A1 = cA2 = 1)

n1, n2, … ni – ordine partiale de reactie in raport cu reactantii; acestia nu sunt identici cu coeficientii
stoechiometrici

Ordinul de reactie global, n, reprezinta suma ordinelor partiale de reactie (puterea n 1, n2, … ni, la care
trebuie ridicate concentratiile reactantilor in ecuatia cinetica)

n1  n2  ....ni  n (ordinglobalde reactie)

Marimea ordinului de reactie poate varia de la zero la cateva unitati. Valoarea acestui ordin de reactie
poate indica simplitatea sau complexitatea mecanismului de reactie. Dupa ordinal de reactie, reactiile
chimice se pot clasifica in reactii de ordinul zero, unu, doi ….n

Pentru a avea loc o reactie chimica este necesar ca moleculele sa se ciocneasca. Numarul de molecule
ce interactioneaza in procesul chimic se numeste moleculariatea reactiei chimice respective care
nu este identica cu ordinul de reactie decat in cazul reactiilor elementare (simple). Pentru reactii
complexe (care se desfasoara in mai multe etape) moleculariatea este diferita de ordinul global de
reactie. Din punct de vedere al molecularitatii se disting reactii monomoleculare, bimoleculare sau
trimoleculare
Timpul de injumatatire t1/2 reprezinta timpul necesar reactantilor sa-si reduca concentratia la jumatate.
 
Stabilirea ecuatiilor cinetice pentru reactii de ordinul 1, 2, 3 …n
Reactiile chimice de ordinul 1, 2, 3 …n se studiaza intr-un recipient inchis, deci la volum constant in regim
static.
Ordinul de reactie se foloseste la clasificarea din punct de vedere cinetic in reactii de ordinul 0; 0,5; 1; 1,5;
2; 3 si ordinul n al reactiilor chimice simple, izolate, ireversibile ce au loc la temperatura constanta.

Reactii chimice de ordin 1

La reactiile chimice de ordinul 1 actul elementar cinetic consta din transformarea unei singure molecule A 1
de reactant in produsi de reactie. Desfasurarea reactiei are loc dupa schema:

A  Produsi
-coeficientul stoechiometric al reactantului este egala cu unitatea

-viteza de reactie conform definitiei este:

dcA
v  k1  cA
dt
Separand variabilele si integrand ecuatia de mai sus vom obtine
cA t
dcA 1 c0
  k1  dt
Aceasta relatie reprezinta ecuatia cinetica a
 k1   ln constantei de viteza a reactiei de ordin 1; k are
c0
cA 0
t cA dimensiunea : timp-1 (min-1; s-1 etc.)
Notand cu a concentratia initiala a reactantului A (la t = 0) si cu x concentratia intrata in reactie la timpul
t, atunci concentratia reactantului A la timpul t este a-x. In aceste conditii viteza de reactie se poate
scrie:

dx
v  k1  (a  x) separand variabilele si integrand se va obtine:
dt

1 a
k1   ln se poate calcula concentratia produsului la un moment dat:
t ax

a  x  a  ek1t  x  a(1  ek1t )

O alta marime legata de constanta de viteza este timpul de injumatatire, t1/2.

Aceasta marime reprezinta timpul necesar pentru ca valoarea concentratiei reactantului sa scada la
jumatate din valoarea initiala, deci
a 0,69 Se observa ca pentru reactiile chimice de ordinul 1,
x = a/2 => k1t 1  ln  ln 2  t 1  timpul de injumatatire este invers proportional cu
2
a 2 k1 constatanta de viteza si independent de concentratia
2 initiala
Reactii de ordinul 2

La reactiile de ordinul 2 participa la actul cinetic elementar doua molecule care pot fi de acelasi fel sau
diferite
A  B  Produsi
 
2A  Produsi

Daca la actul elementar de ciocnire participa molecule de acelasi fel, legea vitezei este data de relatia:
dcA
v  k2cA2 separand variabilele si integrand vom obtine:
dt
cA
dcA
t
1 1 1 1 1 
  2  k2  dt  k2t    k2    
cA cA c0 t  cA c0 
c0 0

Dimensiunea constantei de viteza k 2 este t-1 conc-1 (de exemplu s-1 (mol/L)-1)

Notand cu a si b concentratia reactantilor la t = 0, iar x concentratia intrata in reactie la timpul t,

viteza de reactie va fi:

dx
v  k2 (a  x)(b  x)
dt
Daca la t = 0, a = b (proportii stoechiometrice ale reactantilor)

dx
v   k2 (a  x)2 separand variabilele si integrand vom obtine:
dt

dx x 1 x
 k2dt  k2t   k2  
(a  x) 2
a(a  x) t a(a  x)

se poate calcula concentratia produsului la

un moment dat: x  k2a t (1 k2at)
2

Pentru reactii de ordinul 2, timpul de injumatatire este:

 
1  1 1 1
t1      Se observa ca timpul de injumatatire este dependent de inversul
2 k2  a a  k2 a concentratiei initiale a reactantului la puterea intai.
2 
 Reactii de ordinul 3

Aceste reactii pot fi de 3 feluri:

3A  Produsi
A  2B  Produsi
A  B  C  Produsi
Pentru cazul in care moleculele de reactant sunt identice 3A => Produsi; viteza de reactie va fi:
cA t
dcA dcA
v
dt
 k3c3A separand variabilele si integrand vom obtine: 
c c3A  k3 0 dt
0

1 1 11 1
 k3t  2  2  k3   2  2 
2cA 2c0 2t  cA c0 

Dimensiunile constantei de viteza k3 sunt t-2 conc-2 (de exemplu s-2 (mol/L)-2)
Notand cu a concentratia initiala si cu x concentratia intrata in reactie in timpul t, expresia constantei
de viteza devine:

dx
v  k3 (a  x)3 in urma integrarii se obtine:
dt

dx 1 1 1 1 1
 k3dt  2k3t   2  k3     2 
(a  x) 3
(a  x) a
2
2t  (a  x) a 
2

Timpul de injumatatire este:

3
t1  2
2 2k3 a
 Reactii de ordin superior
In cazul general al ordinului de reactie n, ecuatia transformarii chimice poate fi scrisa:

nA  Produsi
Vitezade reactiepentruo reactiede ordin n este data de ecuatia

dcA Separand variabilele si integrand se ajunge la expresia constantei de viteza

v  kncAn
dt pentru o reactie de ordin n

1  1 1 
kn   n1  n1  Dimensiunile constantei de viteza k n sunt t-1 conc-(n-1)
 n 1 t  cA c0 
Daca se noteaza cu a concentratia initiala, iar cei n reactanti se gasesc in proportii stoechiometrice
si cu x notam concentratia intrata in reactie la momentul t; atunci viteza de reactie pentru o reactie
de ordinal n va fi:
dx
 kn  a  x
n dx 1  1 1 
dt
prin integrare vom obtine:
  a  x n n 
 k dt  k n  
 n 1 t   a  x n1 an1 
2n1 1 1
Timpul de injumatatire este: t 1   n1
2
 n 1 k a