Curs 4

CINETICA CHIMICA
Metode de determinare a ordinului de reactie

1.Metode de determinare a ordinului de reactie prin integrare

Metoda verificarii directe a ecuatiilor de viteza

Aceasta metoda consta in verificarea diferitor ecuatii de viteza in forme integrate cu datele experimentale
obtinute la temperatura constanta.
Ecuatia care da pentru constanta de viteza k o valoare independenta de timp este cea corecta.
 
Metoda timpilor de injumatatire se bazeaza pe ecuatiile integrate ale vitezei de reactie din care se poate
calcula timpul de injumatatire

2 n 1  1 1 2 n 1  1
t1   n 1 lg t1/ 2  lg   n  1 lg a
2  n  1  k a prin logaritmare =>
 n  1 k
Reprezentand lgt1/2 in functie de lga pentru diferite concentratii initiale, se obtine o dreapta cu panta -(n-1), ceea
ce permite obtinerea lui n. Din ordonata la origine se poate evalua k.

Ecuatia timpului de injumatire  t1/ 2 1

lg
sub forma logaritmica se poate  t1/ 2  2
folosi pentru calculul lui n prin n  1
metoda analitica a2
lg
a1
 Metoda diferentiala de determinare a ordinului de reactie

Considerand ca viteza depinde numai de concentratia reactantului A, se poate scrie

dx
v1  k  a  x1  si v2  k  a  x2 
Ecuatie care pentru doua valori
v  k (a  x) n n n
dt ale timpului t1 si t2 devine:

prin logaritmare : lg v1  lg k  n lg a  x1  si lg v2  lg k  n lg a  x2 

lg v2  lg v1
n
lg a  x2   lg a  x1 

Pentru calcul ordinului de reactie sunt necesare v 1 si

v2 care se obtin din curbele experimentale (a-x) in
functie de timp. v1 si v2 se obtin din pantele
tangentelor la curba (a-x) in functie de timp, la timpii t 1
si t2
Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie
Datele experimentale au arata ca viteza de reactie creste, in general cu temperatura. Marimea prin intermediul
careia temperatura creste viteza de reactie este constanta de viteza. Studiind mai multe reactii simple, Arrhenius,
a propus o ecuatie pentru variatia constantei de viteza in functie de temperatura:

 Ea In care Ea – energie de activare (marime caracteristica a reactiei) reprezentand energia

ce trebuie sa o aiba moleculele de reactant pentru a reactiona chimic si a forma produsii
k  Ae RT
de reactie. A- factor preexponential, care reprezinta constanta de viteza la temperatura
infinita sau la energia de activare Ea = 0, si este proportional cu numarul de ciocniri
eficiente dintre moleculele reactantilor; R – constanta universala a gazelor, 1,98 cal/mol K
= 8,31 J/mol K; T – temperatura absoluta (K)

Evaluarea factorului preexponential A si a energiei de activare se poate face din reprezentarea grafica a ecuatiei
lui Arrhenius logaritmata

Ea
ln k  ln A 
RT Energia de activare se poate calcula
din panta dreptei, iar factorul
preexponential din ordonata la
origine
 Evaluarea energiei de activare se poate face si analitic, pe baza relatiei lui Arrhenius, daca avem date referitoare al
doua temperaturi

 Ea  Ea

kT1  Ae RT1
kT2  Ae RT2

La T2  T1  k 2  k1; atunci facand raportul celor doua ecuatii se obtine :

kT1 Ea 1 1 Din aceasta putandu-se calcula energia de

ln    
kT2 R activare, Ea
 T2 T1 

Au fost elaborate doua teorii referitoare la modul de desfasurare a reactiilor chimice cu ajutorul carora se
calculeaza factorul preexponential si energia de activare din relatia lui Arrhenius: teoria activarii prin ciocniri
(teoria ciocnirilor eficace) si teoria vitezelor absolute (modelul complexului activat –a starilor de tranzitie)
Teoria activarii prin ciocniri
In teoria ciocnirilor eficace datele experimetale au arata ca numai o parte relativ mica din numarul total de ciocniri au
ca rezultat o reactie chimica de formare a produsilor.
Teoria activarii prin ciocniri considera ca moleculele trebuiesc aduse intr-o stare activata (bogata energetic), stare in
care pot efectua ciocniri eficace care sa duca la produsi de reactie. Numai moleculele active iau parte la reactia
chimica. Modelul ciocnirilor eficace admite ca prima ipoteza ca intre moleculele de reactant normale, avand o energie
medie, si moleculele activate, avand o energie superioara, se stabileste un echilibru. O adoua ipoteza a acestui
model este aceea ca reactioneaza chimic moleculele active care au o energie mai mare decat energia de activare,
Ea.

Ea = E* - ER; unde E* este energia moleculelor active, iar E R reprezinta energia medie a moleculelor de reactant
Teoria vitezelor absolute sau teoria complexului activat (teoria starilor de tranzitie) arata ca transformarea
reactantilor in produsi de reactie are loc printr-o succesiune de stari de tranzitie intermediare carora le corspund
diferite configuratii electronice ale molecuelor de reactant.

Exista o configuratie critica a unei stari de tranzitie intermediare, care, daca este realizata, probabilitatea ca procesul
chimic sa aiba loc este maxima.

Aceasta configuratie critica (stare de tranzitie) se numeste complex activat. Complexul activat este un surplus de
energie egal cu energia de activare fata de moleculele din care s-a format.

Din succesiunea proceselor legate de aparitia complexului activat si descompunerea lui in produsi de reactie, etapa
cea mai lenta o constituie formarea complexului activat. In consecinta, se poate considera ca se instaleaza o stare
de echilibru intre complexul activat si reactanti. Astfel, procesul global pentru reactia dintre un atom si o molecula
biatomica se poate scrie dupa cum urmeaza:

A + B-C ↔ [A…B…C] → A-B + C

Daca atomul A se apropie de molecula B cu o energie mica, acestia se ciocnesc elastic, fara a putea reactiona,
datorita potentialului de respingere ce aparela apropierea celor doua molecule. Daca energia potentiala a molecule A
este sufficient de mare, ea se poate apropia mai mult de molecula B, invingand potentialul de respingere; astfel
incepe sa se manifeste interactiunea dintre A si B, care slabeste legatura initiala dintre B si C marind distanta dintre
ei. Aceasta crestere a distantei dintre atomii fiecarei molecule de reactant continua pana la o configuratie a
complexului activat sau a starii de tranzitie. In complexul activat (starea de tranzitie) va exista o legatura slaba intre
toti cei atomi (A…B…C), care este mai bogata in energie decat reactantii sau produsii de reactie. Starea de tranzitie
este caracterizata de o viata scurta. Energia de activare reprezinta deci, energia necesara aducerii reactantilor din
starea lor normala in starea de tranzitie. Odata realizata starea de tranzitie, sistemul poate reveni la starea initiala sau
poate trece in starea finala, trecere ce are loc in mod spontan fara consum de energie.

Curbele din figuri arata ca deorece energia

potentiala a sistemului care reactioneaza
depinde de coordonatele spatiale ale nucleelor
atomice, cad sistemul evolueaza de la reactanti
la produsi de reactie, energia potential se
modifica continuu trecand printr-un maxim
caruia ii corespunde complexul activat sau
starea de tranzitie. Sensul de evolutie al starilor
de tranzitie reprezinta coordonata de reactie

In ambele directii de descompunere a

complexului activat, energia potentiala scade.
Energia de activare a reactiei chimice este
egala cu diferenta dintre energia complexului
activat, E* si energia medie ER a reactantilor

Ea = E* - ER
REACTII REVERSIBILE.
ECHILIBRUL CHIMIC
Procesele chimice reversibile au urmatoarele insusiri:

- In cursul proceselor reversibile sistemul efectueaza lucru mecanic maxim

- Procesele reversibile decurg printr-o succesiune de stari de echilibru

Starea de echilibru se caracterizeaza prin:

- echilibru dinamic stabilit intre doua reactii care decurg concomitant in directii opuse cu viteze egale

- toate punctele sistemului au aceasi parametri de stare si toate functiile termodinamice date de principiul
al II-lea al termodinamicii sunt egale cu zero: ∆S=0; ∆G=0; ∆F=0; ∆μ=0

- la echilibrul chimic nu se produce nici o modificare a compozitiei amestecului daca conditiile exterioare,
temperatura si presiunea nu se schimba

- compozitia chimica a sistemului nu este aleatorie , intre concentratiile reactantilor si produsilor de reactie
exista un raport constant ce nu se modifica in timp

Caracterizarea din punct de vedere cantitativ a unui echilibru chimic ,ca si prezicerea influentei diversilor factori
asupra acestuia, se poate realiza pe baza legii actiunii maselor
Cu ajutorul constantei de echilibru, care se obtine prin aplicarea legii actiunii maselor la sistemul considerat, se pot
determina concentratiile tuturor componentelor sistemului la echilibru
Legea actiunii maselor (Legea lui Guldberg si Waage)
 
Un process reversibil de tip general este descries de relatia de mai jos care reprezinta o reactie opusa,
formata din doua procese: unul direct si unul invers


k1
 1 A1  2 A2  ... i Ai  1' A1'  2' A2'  ... i' Ai'

k2

Se poate scrie viteza procesului direct v1 : v1  k1cA11  cA22  ....  cAii

 1'  2'  i'
si deasemenea viteza procesului invers v2  k c  c  ....  c
2 A1' A2' Ai'

La echilibru : v1   2

 1'  2'  i'

k1 c  c  .... c
A1' A2' Ai'
 1 2
 Ke i
Raportul constantelor de viteza este o constanta si anume

k 2 c  c  .... c
A1 A2 Ai
constanta de echilibru Ke iar relatia anterioara este legea
actiunii maselor
 n
Pentru gaze concentratia se poate inlocui cu presiunea p: pV  nRT  p RT  cRT
V

c  1'
 RT  1'  2'
c  RT  2'  i'
 .... c  RT   i'

 K c  RT 
A1' A2' Ai' 
Kp 
c 1
A1  RT  1 2
c
A2  RT  2 i
 .... c
Ai  RT  i

Exemplu
Pentru reactia N 2  3H 2  2 NH 3
  2  3  1  2
K p  K c  RT 
2

In cazul in care concentrat ia este exprimata prin X - fractii molare :

p partiala  X  P; in care P - reprezinta presiunea totala

Kx 
2
X NH
; Kp 
 P X  NH 3
2

 K xP 
P  X  P  X 
3

X H3 2  X N 2 H2
3
N2
 Deducerea pe cale termodinamica a legii actiunii maselor
Conditia de echilibru pentru un sistem in faza gazoasa este dG = 0 si rezulta:

G   
produsi
i
'
i
'
 
reac tan ti
i i  0

Potentialul chimic al unui component i este : i  i0  RT ln Pi

Inlocuindin relatia de mai sus se obtine:
  Pi i 
'

   
ΔG    i i   i i   RT ln 
' '0 0 produsi

 produsi reac tan ti   tanti i

 reac
P i

 
Termenul din parantezedrepte este denumit variatia entalpieistandardde reactie (G 0 )
La echilibru variatia entalpiei de reactie, G  0, deci ecuatia de mai sus devine:
  Pi i 
'

 
G   RT ln 
0 produsi

  Pi i


 reac tanti 
Expresia din parantezeeste constanta de echilibru exprimata prin presiuni partiale:
 P
produsi
i
 i'

KP  stabilindu - se astfel pe cale termodinamica legea actiunii maselor

 i
P i

reac tan ti

Expresia entalpiei libere la echilibru : G 0   RT ln K P

Functia ∆G0 indica pozitia echilibrului intr-o reactie data, respectiv proportia reactanti-produsi de reactie in
amestecul de echilibru. Cand ∆G0 < 0 constanta de echilibru Kp > 1, amestecul de echilibru avand o
proportie mai mare de produsi de reactie fata de reactanti (afirmatie valabila pentru coeficienti
stoechiometrici νi = 1). Daca ∆G0 > 0 constanta de echilibru K p < 1 amestecul de echilibru fiind mai bogat in
reactanti.
Influenta diferitor factori asupra echilibrului chimic
Principiul lui Le Chatelier (al deplasarii echilibrului chimic)

Daca asupra unui sistem aflat in echilibru actioneaza un factor perturbator, atunci in sistem se produce o
modificare care tinde sa atenueze perturbatia impusa. Prin perturbatie se intelege o modificare a uneia sau mai
multor variabile (parametri) care determina starea de echilibru (presiune, temperatura, concentratie). Cu alte
cuvinte, revenirea unui sistem in echilibru la modificarea unui parametru de stare se face in sensul atenuarii
efectului perturbator.
Exemplu
Influenta concentratiei: se considera echilibrul chimic:
 
CO + 1/2O2 ↔CO2

Cand creste concentratia de CO echilibrul chimic se va deplasa spre dreapta, pentru a consuma concentratia
de CO si valoarea raportului Ke sa ramana constanta

Variatia constantei de echilibru cu temperatura

Precizarea sensului de deplasare a echilibrului chimic cu temperatura este prevazuta calitativ de principiul
lui Le Chatelier. Cresterea temperaturii favorizeaza reactia endoterma:
 
De exemplu: Reactia de sinteza a NH3 este o reactie exoterma

3H2 + N2 ↔ 2NH3 ∆H = -92,427 kJ

La cresterea temperaturii echilibrul este deplasat spre stanga
 
Reactia puternic endoterma de obtinere a acetilenei:
2CH4 ↔ C2H2 + 3H2 ∆H = 376,74 kJ va fi favorizata de cresterea temperaturii
 
Pentru a determina dependenta de temperatura a constantei de echilibru vom scrie ecuatia :
G 0
G   RT ln K
0
P
sub forma ln K 
P
RT
Prin derivarea in raport cu temperatura (P  const) a acestei ecuatii se obtine :

d ln K P 1  G 0 1  G 0  
  2    
dT R  T T  T  P 

 G 0  G 0  H 0
Se cunoaste ca :    S 
0
ecuatia Gibbs - Helmholtz
 T P T

Inlocuindaceasta valoarein ecuatia de mai sus se obtine ecuatia van't Hoff :

d ln K P H 0

dT RT 2
Intr - un domeniu mic de temperatura, H 0 poate fi considerat constant

Integrand ecuatia lui van' t Hoff cu H 0 constant, obtinem :

 K p  T2   H 0  1 1 
ln    
 K pT   R  T1 T2 
 1 
 1 1
cand temperatura creste T2  T1   0
T1 T2

 constanta de reactie creste numai daca H  0, deci cresterea temperaturii

favorizeaza reactia endoterma
Influenta presiunii

Presiunea influenteaza echilibrul omogen in faza gazoasa numai daca reactia este insotita de variatia
numarului de moli. Cresterea presiunii deplaseaza echilibrul chimic in favoarea reactiilor ce sunt insotite de
miscorarea volumului.

CO + 1/2O2 ↔ CO2 daca creste presiunea este favorizata reactia directa

 
Variatia constantei de echilibru cu presiunea

Se cunoasteca : K x  K P  P  
logaritmand aceasta ecuatie, dupa care derivand - o in raport cu presiunea
(T  const) se obtine :
ln K x  ln K P   ln P
   ln K x  
 
 P  P
RT   ln K x   V
P    
V  P T RT

 V  rV - variatia volumului in reactia chimica, atunci :

 K x  P2   H 0
ln
 K x P 


 P1  P2 
 1  R

Conform ecuatiei de mai sus, daca presiunea sistemului creste (P 2 > P1), termenul P1 – P2 < 0, deci constanta
de echilibru va creste numai daca ∆ rV < 0, deci reactiile care au loc cu contractie de volum sunt favorizate de
cresterea presiunii.
In functie de semnul lui ∆ν = ∑ν’ - ∑ν se poate prevedea influenta presiunii asupra echilibrului chimic cu ajutorul
relatiei

K P  K x  P 
Pentru reactiile in care ∆ν > 0
De exemplu: 2CH4 ↔ C2H2 + 3H2 marirea presiunii conduce la deplasarea echilibrului spre stanga, deci reactantii
sunt in proportie mai mare in amestec
 In schimb, cresterea presiunii la reactii ce decurg cu micsorare de volum, ∆ν < 0 (de exemplu : CO + 1/2O2 ↔
CO2) si echilibrul se deplaseaza spre dreapta, rezultand un randament mai bun pentru produsii de reactie.

La reactii cu ∆ν = 0, efectul presiunii este nul si:

K P  K X  Kc
Relatiile dintre constanta de echilibru si entalpia libera ∆G, entropie ∆S si entalpie
∆H pentru reactii chimice la echilibru

G   RT ln K e cum ∆G0 = -Lelectric Lelectric = zFE

La echilibru ∆G0 = -p∆ν poate fi lucrul de volum sau ∆G 0 = - zFE, unde zF reprezinta sarcina electrica a unei
reactii de oxido-reducere omogene sau heterogene, iar E reprezinta tensiunea electromotoare debitata in urma
desfasurarii acestei reactii. Deci:

 RT ln K e  p   si  RT ln K e   zFE

G  H  TS
0 0 0 deci H 0  TS 0   RT ln K
PROCESE ELECTROCHIMICE
Electrochimia este acea parte a chimiei care se ocupa de interactiunea dintre materie si electricitate.
Explicarea fenomenului electrochimic se bazeaza pe cunoasterea unor legitati, in special din termodinamica,
cinetica chimica si fizico-chimia solidului

Electrochimia consta din doua parti principale:

- ionica – care se ocupa cu studiul aparitiei ionilor in solutie, interactiunile acestora intre ei sau cu alte particule,
cu fenomenele de transport ale ionilor (difuzie, migratie, conductie)

- electrodica – se ocupa cu interfata solid-solutie: stratul dublu electric, potential de electrod, celule galvanice,
reactii heterogene de oxido-reducere, surse chimice de energie, coroziune si metode de protectie impotriva
coroziunii.

Studiul solutiilor de electrolit

Disocierea electrolitica

Conductorii electrici se impart in conductori de ordinul I si II.

Conductorii de ordinul I sunt metalele in stare solida sau topita. Trecerea curentului electric se realizeaza in
conductorii de ordinul I prin miscarea electronilor liberi de la un atom la altul si se caracterizeaza prin faptul ca
trecerea curentului electric nu este insotita de modificari chimice ale metalului.
Conductorii de ordin II sunt solutii de electrolit. In conductorii de ordinul II, transportul curentului electric se
realizeaza prin miscarea ionilor pozitivi si negativi. Se numesc solutii de electrolit acele solutii care contin ioni
Dupa natural lor electrolitii pot fi ionofori sau ionogeni.

Electrolitii ionofori (purtatori de ioni) sunt substante ce in stare solida formeaza retele cristaline ionice in care
ionii sunt mentinuti in pozitie fixa. Prin dizolvare in apa, ionii se desprind din reteaua cristalina si se
raspandesc in masa dizolvantului. Solutiile rezultate contin ioni mobili si deci au proprietatea de a conduce
curentul electric.

De exemplu: NaCl, KCl, Al2(SO4)3, CuSO4, NiSO4, ZnSO4

 Na Cl
NaCl
H2O

 Ag  NO3
AgNO3 
H2O

Electrolitii ionogeni sunt substante in care atomii sunt legati in molecule cu legaturi covalente de natura
polara, iar ionii sunt generati prin reactii ale acetora cu solventul.

HCl H2O H3O Cl

NH3  H2O  NH4 OH

Trecerea electrolitilor sub forma de ioni mobili prin dizolvare sau topire se numeste disociere electrolitica si are
loc anterior si independent de trecerea curentului electric.
Constanta de echilibru (Ke) ce caracterizeaza disocierea electrolitica se numeste constanta de disociere (Kd).

Pentru acizi constanta de disociere se numeste constanta de aciditate (Ka).

CH2   CSO2
H2SO4 2H  SO42 Ke  Kd  Ka  4

CH2SO4

Pentru baze constanta de disociere se numeste constanta de bazicitate (Kb).

CCu2  COH
2

Cu(OH)2 Cu2  2OH Ke  Kd  Kb 
CCu(OH)2

Pentru saruri constanta de echilibru reprezinta constanta de disociere si este data de relatia:

2 2
CNi2 CSO2
NiSO4  Ni  SO 4 Ke  Kd  4

CNiSO4
Procesul de disociere electrolitica nu conduce la un numar egal de ioni pentru toate moleculele dizolvate. La
unele substate disociaza un numar mai mic de molecule, la alte substante un numar mai mare de molecule si,
exista substante la care toate molecule disociaza in ioni.

Raportul dintre numarul de molecule disociate in ioni si numarul total de molecule dizolvate se numeste grad
de disociere si se noteaza cu α:

molecule
disociate
 100[%]
molecule
dizolvate
In functie de gradul lor de disociere, electrolitii se impart in:

-electroliti slabi (α < 5% in solutii 0.1N si chiar in solutii mai diluate)

-electroliti tari (α = 100%)

-electroliti de tarie mijlocie (50%>α>5%)

Unii electroliti disociaza in trepte, aceasta fiind cazul acizilor polibazici:

H3PO4  H2O H3O  H2PO4

Cel mai puternic disociaza in prima treapta de ionizare. De
  2
H2PO  H2O H3O  HPO
4 4 cele mai multe ori gradul de disociere al treptei doua este

HPO42  H2O H3O  PO43 foarte mic, iar in treapta de treia disociaza numai in anumite
conditii, de exemplu in prezenta unor baze.
Disocierea electrolitilor slabi

Electrolitii slabi sunt acizii organici: de exemplu CH 3COOH; HCN, acizi anorganici: H2S; H3PO4, unele baze ca

Al(OH)3, NH4OH. Solventul cel mai folosit este apa. Electrolitii slabi au un grad mic de disociere; valori mai mari
ale gradului de disociere se ating in solutii foarte diluate.

Echilibrul de disociere al unui


acid

slab se exprima prin ecuatia:
[H ][ A ] unde marimile din paranteze sunt
HAH  A Kd 
[HA] concentratiile molare la echilibru ale
speciilor respective.

[A ] [H ] iar [HA]  c(1)

Laechilibru

2  c2 2  c
Kd   LegealuiOstwald
(legeadilutiei)
c(1) 1

Daca se cunoaste constanta de disociere a unui acid slab se poate calcula gradul de disociere la dilutia
respectiva:

 Kd  Kd2  4cK De asemenea, cunoscandu-se Kd 1

α Kd si α, se poate calcula c
2c concentratia solutiei: 2
Disocierea apei
Apa pura este un electrolit slab si prezinta o slaba conductibilitate electrica. Disocierea ape se poate reprezenta
schematic astfel:

t : H2O H OH

H2O H2O H3O OH sausimplifica

Fiind o reactie reversibila, la [H ][OH ]

echilibru se aplica legea Kd 
actiunii maselor [H2O]

Gradul de disociere fiind foarte mic,

concentratia molara a apei poate fi [H ][OH ]  Kd [H2O]
considerata constanta si se poate ingloba
in constanta de disociere.

Rezulta ca produsul dintre concentratia ionilor de hidrogen si de hidroxil in apa si solutii apoase este
o valoare constanta (la temperature constanta). Aceasta constanta poarta numele de produsul
ionic al apei (Kw)

La 22oC, valoarea
 produsului
 ionic7al apei
7este: 14
Daca:[H ] [OH ] solutiile
senumescacide
Kw [H ][OH ] 10 10 10 Daca:[H ] [OH ] solutiile
senumescbazice
Inapapura: [H ] [OH ] 107 ion g / L Daca:[H ] [OH ] solutiile
senumescneutre
Oricum ar varia concentratiile ionilor de hidrogen si hidroxil, produsul concentratiilor lor este egal (la 22 oC) cu
10-14, adica de la 0 la o suta de mi de miliarde, reprezentarea grafica a unei astfel de variatii devine
imposibila, iar folosirea in calcule a unor asemenea valori este incomoda.

Prin conventie, s-a introdus notiunea de exponent de hidrogen (pH) pentru exprimarea concentratiei ionilor
de hidrogen, pH-ul fiind logaritmul zecimal, luat cu semn schimbat, al concentratiei ionilor de
hidrogen.
pH  lg[H ]  solutiileacideaupH 7
 solutiilebaziceaupH 7
 solutiileneutreaupH 7
Disocierea electrolitilor tari

Electrolitii tari au un grad de disociere ce tinde catre 1. Din aceasta categorie de solutii fac parte toate sarurile,
unii acizi tari (HCl; H2SO4) si unele baze tari (NaOH; KOH etc). S-a constatat ca majoritatea electrolitilor tari
provin din substante care in stare solida cristalizeaza in retele ionice.

Pentru a caracteriza corect proprietatile solutiilor de electrolit se introduce notiunea de activitate a electrolitului
sau activitatea ionilor sai.

Activitatea, a, reprezinta abaterea comportarii solutiilor de electrolit de la comportarea solutiilor ideale, deci
a  f m
printr-o disociere totala. Activitatea solutiilor de electrolit este data de relatia:
unde f este coeficientul de activitate; m este concentratia electrolitului exprimata in molaritati.

Coeficientul de activitate i-a valori intre 0 si 1. Pentru solutii cu c → 0, f = 1, iar pentru celalate f<1 scazand pe
masura cresterii concentratiei. Pentru solutii cu f = 1, activitatea este egala cu concentratia.