PROCESE SI UTILAJE

DIN INDUSTRIA CHIMICA

Curs 8

PROCESE CU REACTIE CHIMICA.

REACTOARE CHIMICE

Conf. dr. ing. MIHAELA NEAGU

1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA

Forma generala a unei reactii chimice

unde:
A1,A 2,... Ai – sunt reactanti,
A’1, A’ 2, ...... A’ i sunt produsi de reactie
n1, n 2, ,... ni si n ’ 1 , n ’ 2 , .... n ’ i sunt coeficientii stoechiometrici ai reactantilor si respectiv
ai produsilor de reactie.

De obicei, condiţiile de desfăşurare a reacţiilor chimice (şi proceselor fizico-chimice în general)

sunt caracterizate de perechea de variabile de stare independente: temperatura şi presiunea.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA

În timpul unei reacții chimice

• se rup legături vechi
• se formează legături noi
• se modifica energia interna a sistemului.

Proces exoterm - Sistemul cedeaza energie sub forma de caldura, legăturile noi sunt mult mai
stabile.
Proces endoterm - Sistemul primeste energie termica, legăturile noi sunt mai puțin stabile
Proces exoterm Proces endoterm
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
Caldura de reactie
Efectul termic Q care insoteste o reactie chimica se numeste caldura de reactie (se exprima in
calorii si se rapoteaza la 1 mol de substanta formata sau descompusa in reactia considerata.
• Prin conventie: se noteaza cu semnul (-) minus caldura caldura degajata in cursul unei reacti
exoterme si cu semnul (+) plus caldura absorbita intr-o reactie endoterma.
Se poate exprima şi prin lucrul mecanic efectuat pentru producerea căldurii respective.
Echivalentul mecanic al caloriei este joulul: 1 cal = 4,184 jouli.
În ecuaţiile termochimice este necesar necesar să se indice starea de agregare a reactaţiilor şi
produşilor de reacţie

Exemple de reactii exoterme si endoterme

Nota: (g)- faza gazoasa; (l)- faza lichida

 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.1 Echilibrul chimic
Echilibrul chimic stabileşte:
- natura fazelor în contact;
- calculul sau determinarea energie schimbate cu exteriorul;
- calculul sau determinarea constantei de echilibru ca limită a transformării;
- stabilirea condiţiilor optime de temperatură, presiune şi concentraţie pentru atingerea unui randament optim de
transformare (maxim pentru un produs dorit, minim pentru un produs nedorit).
Constanta de echilibrul K
Expresia echilibrului pentru orice reacţie la temperatură constantă poate fi scrisă astfel:

[ ] reprezintă concentraţia molară – mol / L

Legea deplasării echilibrului chimic (Le Chatelier – Braun):
- în cazul reacţiilor exoterme (ΔH < 0), creşterea temperaturii are ca efect scăderea constantei de echilibru a
reacţiei directe (reacţia în sens invers fiind endotermă este favorizată)
- în cazul reacţiilor care au loc cu micşorarea de volum (Δ V < 0), mărirea presiunii de lucru are ca efect creşterea
6
constantei de echilibru (creşterea conţinutului în componentul produs).
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.1 Echilibrul chimic

Este un proces dinamic, care se petrece la nivel molecular atunci când concentrațiile
reactanților și ale produşilor rămân constante în timp, ceea ce, in cazul unei reactii reversibile
inseamna ca viteza reactiei directe (v1) este egala cu viteza reactiei inverse (v2) .

Echilibrul este indicat prin 2 săgeţi cu sens schimbat

Variatia vitezelor de reactie in functie de timp: Variatia concentratiei reactantilor si a produsilor de

reactie in functie de timp:
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică

Se ocupa cu studiul si masurarea vitezei de reactie sub influenta diferitor factori, precum si cu
studiul mecanismelor de reactie.
• Viteza de reactie se defineste ca fiind cantitatea de substanta ce se transforma calitativ in
unitatea de timp.
• Cantitatea de substanta se exprima prin numar de moli (n) pe unitate de volum V, ceea ce
reprezinta concentratia (c), deci viteza de reactie este:
dc
v
dt
Viteza de reactie se reda prin descresterea concentratiei reactantilor in unitatea de timp sau prin
cresterea concentratiei unuia din produsii de reactie (x), raportata la timp:
dc dx
v 
dt dt
D.p.d.v. cinetic reactiile chimice se clasifica dupa 2 criterii:
a) molecularitatea reactiilor
b) ordinul de reactie 8
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică
Molecularitatea unei reactii
• Se defineste prin numarul de particule chimice care interactioneaza simultan si realizeaza o
transformare chimica.
Dupa acest criteriu, reactiile pot fi:
 monomoleculare
 dimoleculare
 trimoleculare

Reactii monomoleculare- reactii in care o singura specie de molecule se poate transforma in

una, doua sau mai multe specii de molecule.
A →B+C+….
Exemple: reactii de descompunere, de transpozitie, de eliminare.

• In acest caz viteza de reactie depinde numai de concentratia (C) a produsului ce se transforma,
prin intermediul unei marimi constante, specifice fiecarei reactii, numita constanta de viteza
(k):
v  k c
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică

Reactii dimoleculare: reactii in care interactioneaza simultan 2 molecule identice sau diferite
si rezulta o singura specie de molecule sau mai multe.
A+B →C+D+…..

Exemple: reactii de aditie, de esterificare de hidroliza etc

Viteza de reactie este data de expresia: v  k  c1  c 2 Unde: C1 si C 2 sunt concentratiile celor
2 reactanti.

Reactii trimoleculare: transformarile chimice in care se implica simultan 3 molecule identice

sau diferite.

A+B+C →D+E+….

Viteza de reactie este data de expresia: v Unde: C1 , C 2 , C 3 sunt

 k  c1  c 2  c 3 concentratiile celor 2 reactanti.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică

Ordinul de reactie - reprezinta numarul de specii chimice ale caror concentratii determina
viteza unei reactii chimice.
• Este egal cu suma exponentilor concentratiilor din ecuatia ce determina viteza de reactie, in
functie de concentratia reactantilor.

mA+nB→produsi

Viteza de reactie este data de relatia:

v  k  c Am  c Bn

unde m+n este ordinul total de reactie, iar fiecare din cei 2 exponenti reprezinta ordinele
partiale de reactie.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică

Reactii de ordinul I A →produsi

Viteza reactiei este direct proportionala cu concentratia reactantului A, deci:

v  k1  c A
Reactii de ordinul II
2A →produsi sau A+B →produsi

Viteza reactiei in acest caz este: v  k 2  c A2 sau v  k2  c A  cB

Reactii de ordinul III A+B+C →produsi sau 2A+B →produsi sau 3A →produsi
Viteza reactiei in acest caz este:

v  k 3  c A  c B  cC sau v  k 3  c A2  c B sau v  k 3  c 3A
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică
Stabilirea vitezei unei reactii chimice se referă la stabilirea vitezei de transformare şi la
efectul condiţiilor de reacţie asupra acestei viteze (stabilirea caracteristicilor cinetice ca:
ecuaţia de viteză, ordinul de reacţie, constanta de viteză, energia de activare) şi stabilirea
ecuaţiilor de calcul al reactoarelor chimice.
Factorii care influentează viteza de reacţie:
 Concentraţia reactanţilor
 Temperatura
 Presiunea
 Mediul de reactie
 Catalizatorii

Influenta concentratiei:
O reactie chimica se produce numai daca intre moleculele reactante au loc ciocniri eficace.
Cu cat moleculele activate se ciocnesc mai frecvent, cu atit reactia are loc mai repede.
Numarul de particule reactante pe unitate unitate de volum reprezinta reprezinta concentratia; deci prin cresterea concentratiei
creste si viteza de reactie.
Acest principiu se aplica numai pentru substantele gazoase sau lichide (solubile). Daca la reactie participa si substante solide,
viteza de reactie se modifica numai functie de concentratia substantelor gazoase sau solubile.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.2 Cinetica chimică

Influenta temperaturii:
Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie apare implicit in constanta de viteza k.
• Dependenta constantei de viteza de temperatura este data de ecuatia lui Arrhenius:
 Ea 
k  A exp   
Unde:
 RT 
E a = energia de activare,
T = temperatura absoluta,
R = constanta gazelor ideale
A este constanta lui Arrhenius, caracteristica fiecarei reactii;
A = ρ·Z, unde: Z = numarul de ciocniri pe secunda; ρ = fractiunea de ciocniri eficace

Influenta presiunii
•Presiunea prezinta importanta deosebita pentru reactiile ce se desfasoara in faza gazoasa si la temperatura
constanta.
• Prin cresterea presiunii, volumul reactantilor scade, ceea ce determina cresterea concentratiei si deci viteza de
reactie este favorizata.
• Influenta favorabila a presiunii se manifesta mai ales in cazul reactiilor dimoleculare.
• Pentru reactiile monomoleculare cresterea presiunii are o influenta negativa.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.3 Intermediari de reacţie: catalizatori şi inhibitori

Catalizatori: substanţe care nu se consumă în reacţie, dar conduc la mărirea vitezei de reacţie
se combină cu unul sau mai mulţi reactanţi pentru micşorarea energie de activare; la final se regăsesc
intacţi.

Inhibitor: substanţă care micşorează viteza de reacţie, intervenind în mecanismul de acţiune şi provocând
creşterea energiei de activare. 15
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.3 Intermediari de reacţie: catalizatori şi inhibitori

Printre cele mai importante proprietăţi ale catalizatorilor se numără activitatea catalitică şi selectivitatea.

Activitatea catalitică se măsoară prin numărul de molecule de reactant care se transformă în unitatea de
timp, pe unitatea de suprafaţă de catalizator. Catalizatorii sunt preparaţi în aşa fel încât suprafaţa de
contact cu reactanţii să fie cât mai mare. Activitatea catalitică scade în timp şi este influenţată
de promotori şi otrăvuri.

Promotorii sunt substanţe care îmbunătăţesc proprietăţile catalitice, de exemplu, mărind activitatea

catalitică a catalizatorilor. Promotorii nu pot modifica viteza de reacţie în absenţa catalizatorilor.
Otrăvurile sunt substanţe care diminuează sau chiar anulează activitatea catalitică.

Selectivitatea reprezintă capacitatea unui catalizator de a favoriza o anumită reacţie, din mai multe
posibile; este capacitatea de a dirija transformarea chimică, preferenţial, spre formarea unui anume
produs de reacţie acolo unde s-ar fi putut forma mai mulţi produşi.
 1. PROCESE CU REACTIE CHIMICA
1.4 Tipuri de reactii catalitice

Tipuri de reactii catalitice:

 Reactii catalitice omogene – reacţii în care atât reactanţii cât şi catalizatorul se găsesc în
aceeaşi stare de agregare, de obicei lichida.

Substanţe care, în mediu lichid, pot acţiona drept catalizatori omogeni sunt următoarele: acizi,
baze, ioni hidroxil, ioni hidroniu, combinaţii complexe ale metalelor tranziţionale.

 Reacţii catalitice eterogene - reacţii în care reactanţii şi catalizatorul nu aparţin aceleiaşi

faze – reacţia chimică are loc la interfaţa formată de fazele aflate în contact. Aşadar, în
cataliza eterogenă sunt posibile tot felul de combinaţii de stări de agregare ale catalizatorilor
şi ale reactanţilor. Însă, cel mai mare interes practic îl prezintă reacţia amestecurilor de gaze
sau lichide pe catalizatori solizi.
În general, în cataliza eterogenă, catalizatorii au nevoie de un suport solid pe care să fie depuşi,
numit suport catalitic. Suportul catalitic poate îmbunătăţi calităţile mecanice ale catalizatorului şi este,
de obicei, un material solid, poros.
Drept suport catalitic se pot utiliza materiale precum argile, azbest, cărbune activ, piatră ponce şi oxid
17

de aluminiu.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.1. Notiuni introductive

Într-un reactor chimic este necesar să se asigure:

 amestecarea reactivilor
 condiții termice optime.
Amestecarea reactivilor poate fi realizată prin utilizarea de mixere statice sau agitatoare .
Condițiile termice optime (temperatură, presiune ) pot fi menținute prin utilizarea de
schimbătoare de căldură, condensatoare, compresoare etc.
2. REACTOARE CHIMICE
2. 2 Conversia, selectivitatea si randamentul transformarii chimice
 2. REACTOARE CHIMICE
2.3. Reactoare continue și discontinue

Procesele chimice și, prin urmare, reactoarele pot fi împărțite în două familii:

Procese continue: fiecare unitate care alcătuiește instalația chimică, deci și reactorul (care
poate fi de tip CSTR , PFR sau PBR ), funcționează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în
condiții practic constante. În mod normal, opririle instalației se fac doar pentru operațiuni de
întreținere și numai la fiecare doi sau mai mulți ani.

Procese discontinue: în procesele discontinue unele unități, în mod normal reactoare

discontinue, funcționează în funcție de ciclurile de încărcare-reacție-golire.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.4 Reactoare chimice ideale

Reactoarele chimice ideale sunt aproximări teoretice ale reactoarelor chimice reale. Fiecare
dintre ele are ipoteze teoretice apropiate de realitate, datorită cărora modelarea reactorului este
simplificată.
Reactoarele chimice ideale sunt:
 Batch: reactor cu rezervor discontinuu;

 Semibatch : reactor cu rezervor discontinuu;

 CSTR ( Reactor cu amestecare continua): reactor cu rezervor continuu cu amestecare totală;

 PFR ( Plug Flow Reactor ): reactor tubular continuu;

 LFR ( Laminar Flow Reactor ): reactor cu flux laminar continuu;

 PBR ( Reactor cu pat ambalat): reactor cu pat continuu ambalat.

 2. REACTOARE CHIMICE
2.4 Reactoare chimice ideale

Un reactor chimic de tip batch este un echipament utilizat pentru efectuarea reacțiilor

chimice într-un mod discontinuu 
Acesta constă de obicei dintr-un vas cu un sistem de agitare și condiționare termică.

Un reactor discontinuu funcționează conform unei secvențe:

 încărcarea tuturor reactivilor și închiderea reactorului
 condiționare termică
 reactie chimica
 închide
 deschiderea și golirea
 spalare.
Reactoarele discontinue sunt preferate reactoarelor continue atunci când:
 producția este mai mică de 500 tone / an
 reactorul trebuie să producă o gamă de produse diferite
 planta este activă numai în anumite anotimpuri
 produsul are o durată de valabilitate foarte scurtă
 reacția chimică este foarte lentă
 2. REACTOARE CHIMICE
2.4 Reactoare chimice ideale

Un reactor chimic CSTR ( reactor cu amestecare continuă) este un reactor continuu, ideal.

Este format dintr-un rezervor alimentat de un flux constant de material (în care pot apărea în
principal reactivi, dar și inerți, catalizatori și o parte a produsului reciclat), echipat cu un sistem
de agitare.
Idealizarea se reflectă și în faptul că amestecul este perfect:
  proprietățile intensive, cum ar fi: compoziția amestecului din
interiorul reactorului, sunt uniforme în spațiu și egale cu
proprietățile fluxului de ieșire.

Modelul matematic al reactorului se obține pornind de la un echilibru macroscopic al materiei,

în termeni molari, cu referire la o specie i implicată în reacție.
Sistemul de referință este volumul reactorului (V) (care coincide cu volumul reacției).
 2. REACTOARE CHIMICE
2.4 Reactoare chimice ideale

Reactorul chimic PFR (acronim din engleză Plug Flow Reactor) este un model

de reactor continuu ideal, cu “curgere de tip piston” (cu deplasare continua).

 Reacția chimică se desfășoară în interiorul reactorului și concentrația produselor crește odată

cu variabila spațială. Acest model este utilizat pentru a prezice lungimea țevii necesare pentru
a obține un anumit randament.
Condiția de ”curgere de tip piston” asigură că nu există niciun efect de amestecare înapoi

Reprezentarea schematică a unui reactor PFR.

Rețineți că viteza ( v ) nu variază cu distanța față de axa
centrală a reactorului.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese omogene

Proiectarea reactoarelor pentru procesele omogene este mai simplă decât în cazul proceselor eterogene
deoarece problemele de amestecare pot fi soluţionate mai uşor.

Toate modelele de reactoare discutate anterior se regăsesc în procesele omogene în reactoarele reale, cu
un grad mai mare sau mai mic de abatere.

Obişnuit, reactoarele reale prezintă o comportare intermediară între reactorul cu deplasare totală şi
reactorul cu amestecare completă.

Distingem:
 reactoare pentru procese omogene în faza gazoasă
 reactoare pentru procese omogene în faza lichidă.
Reactoare pentru procese omogene în fază gazoasă – se remarcă printr-o construcţie relativ simplă iar
pentru agitare se folosesc dispozitive de asemenea foarte simple ca: injectoare, ejectoare, şicane, labirint
centrifugal etc.
Printre cele mai răspândite tipuri de reactoare pentru astfel de procese sunt:
 Reactor tip cameră
 Reactor tubular
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese omogene in faza gazoasa: Reactor tip cameră

a. reactor tip cameră cu agitarea gazelor prin ejector.

Se utilizează în procese cum sunt: cracarea termo-oxidativă a metanului, a propanului, halogenarea
metanului etc.
Pot lucra în regim izoterm sau adiabatic.
Aceste reactoare pot fi la rândul lor, grupate în reactoare cu flacără şi reactoare tip cameră fără flacără.
Obişnuit lucrează la temperaturi înalte.
b. reactor tip cameră cu amestecare centrifugală a gazelor.
Acest tip de reactor se apropie foarte mult de reactorul cu amestecare completă operat izoterm.

Fig. 1. Reactor tip cameră cu agitarea gazelor prin ejector: Fig. 2. Reactor tip cameră cu amestecare centrifugală a
1-ejector; 2- cameră de reacţie; 3- cameră de răcire. gazelor.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese omogene in faza gazoasa. Reactor tubular

a. reactor tubular tip schimbător de căldură cu fascicul de ţevi

Acest tip de reactor se apropie foarte mult de reactoarele cu deplasare totală. Obişnuit este operat
politermic.
b. reactor tubular tip ţeavă-în-ţeavă
Ca model este un reactor cu deplasare totală şi se operează de obicei politermic. Numărul de tuburi cuplate
în formă de U poate depăşi valoarea 15. De asemenea astfel de reactoare pot fi operate paralel şi unite
prin colectoare. Mai răspândite pentru procesele omogene în fază gazoasă sunt reactoare tubulare
cuplate în formă de U (cu posibilităţi de operare în paralel), dar fără manta.

Fig.3. Reactor tip schimbător de căldură cu fascicol de ţevi: Fig.4. Reactor tubular tip ţeavă-în-ţeavă.
1- manta; 2- ţevi cu reactor, 3- placă tubulară.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese omogene in faza lichida: Reactor tip autoclava

Reactoare pentru procese omogene în fază lichidă

Pentru realizarea proceselor chimice în fază omogenă lichidă se folosesc diverse tipuri dintre care reţinem
ca importante şi frecvent utilizate următoarele:
a. Reactor tip autoclavă. Este unul dintre cele mai răspândite aparate de reacţie. Se compune dintr-un corp
cilindric cu h/d = 0,8-6 închis cu capace, obişnuit capacul superior este îmbinat cu corpul prin flanşe.
Volumul reactorului este de câţiva litri până la aproximativ 200 m3. Agitarea amestecului de reacţie se
poate face cu agitatoare mecanice de diverse tipuri, prin barbotarea unui gaz inert cu ajutorul ejectoarelor
etc.
Autoclava mai este prevăzută cu diverse dispozitive de schimb termic (manta, semiţevi, serpentine etc.)
reacţiile putând fi conduse adiabatic, izoterm sau politropic.
Aceste reactoare se apropie, mai mult sau mai puţin de reactoarele cu amestecare perfectă.

Fig. 5. Reactor tip autoclavă:

(a)– agitare mecanică;
(b) – agitare prin barbotare;
(c) – agitare cu ejector
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese omogene in faza lichida. Reactoare tip coloana. Reactoare tubular

b. Reactoare tip coloană

Obişnuit au forma unui cilindru având raportul H/D frecvent cuprins între 5 şi 20.
Pentru amestecare se poate introduce în interior un material de umplutură inert sau se folosesc şicane,
discuri perforate etc.
De asemenea reactorul este prevăzut cu elemente pentru schimb termic, dispuse pe întreaga înălţime sau pe
zone. Reactorul aproximează modelul cu deplasare totală.

Fig. 6. Reactor tip coloană cu şicane.
c. Reactoare tubulare
Au o importanţă tehnică mai redusă (la hidroliza oxiranilor, etoxilare etc.).
Reactorul se prezintă sub forma unei serpentine, cu cămaşă de răcire (ca în
fig.4), cu o lungime de la câţiva metri la câteva mii de metri (reactorul
pentru obţinerea dicloretanului are o lungime de peste 1 km) sau sub forma
unor fascicule tubulare aşezate în serie şi răcite /încălzite într-o manta (fig.
3). Reactorul aproximează modelul cu deplasare totală.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese eterogene

Procesele chimice eterogene conţin o etapă a reacţiilor chimice care are loc într-una din faze, după
transferul reactanţilor în ea, sau la interfaţa dintre faze.
În principiu, procesele eterogene sunt complexe, cuprinzând reacţii chimice şi fenomene fizico-chimice
corelate.
Echilibrul sistemelor G - L este descris de regula fazelor, legea distribuţiei între faze a componentelor (ex.
Legea Henry) şi constantele de echilibru ale reacţiilor chimice.

Reactoarele pentru procesele eterogene G - L sunt constructiv asemănătoare cu aparatele utilizate pentru
procesele unitare de transfer de masă: absorbţia, extracţie, distilare.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese eterogene gaz-lichid (G-L). Reactoare tip coloană cu film

Frecvent utilizate sunt următoarele tipuri de reactoare:

1. Reactoare tip coloană cu film

Lichidul este distribuit pe suprafaţa materialului de umplutură (fig. 7.a) sau a unui fascicul de ţevi
(fig.7.b) sub forma unui film subţire care curge în contracurent (rareori în echicurent) cu gazul cu care
reacţionează. Acestor reactoare li se poate aplica modelul cu deplasare totală.
Printre caracteristicile mai importante
amintim:
 intensitatea de operare scăzută,
 consum redus de energie pentru gaze,
consum ridicat de energie pentru lichide,
uşor de controlat,
 regim stabil de operare,
 construcţie simplă.
La reactorul (7.b) schimbul termic prin
spaţiul intertubular, în timp ce la
reactoarele cu umplutură se face o priză de
lichid după straturile de umplutură şi se
răceşte în răcitoare speciale (rar se introduc
Fig.7. Reactoare tip coloană cu film: a – cu umplutură; b – cu fascicul de ţevi. serpentine).
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese eterogene gaz-lichid (G-L). Reactoare tip coloană cu barbotare

2. Reactoare tip coloană cu barbotare - au aplicaţii numeroase

Constructiv, ţinând cont de amenajările interioare reactoarele tip coloană cu barbotare pot fi: cu site, cu
talere, cu umplutură (sau combinaţii).
Obişnuit sunt umplute cu lichid pe o înălţime de 90% din volumul de reacţie.
Curgerea fluidelor poate fi în contracurent sau echicurent.
Schimbul termic se realizează cu ajutorul a diverse dispozitive introduse în reactor (ex. serpentine) sau în
exterior (ex. manta), de la caz la caz.
Tipul de model de reactor ideal care se
poate adopta depinde atât de faza luată în
considerare cât şi de forma constructivă.
Caracteristici mai importante sunt:
intensitate medie de operare,
 consum mare de energie,
 stabilitate în operare etc.

Fig.8. Reactoare tip coloană cu barbotare:

a – cu site; b – cu talere; c – cu umplutură.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese eterogene gaz-lichid (G-L)

3. Reactoare tip coloană cu pulverizarea reactantului lichid

Se utilizează în special pentru reacţiile care au loc cu viteză mare.

Reactorul este construit sub forma unei coloane goale, reactantul lichid fiind pulverizat prin una sau mai
multe duze (obişnuit situate la partea superioară a coloanei, fig.9.a, dar pot fi dispuse şi pe înălţime), iar
amestecul gazos se introduce pe la partea inferioară, uneori tangenţial (scruber ciclon, fig. 9.b).
La aceste reactoare fluidele circulă în
contracurent, iar în raport cu faza gazoasă se
pot face aproximări privind reactorul cu
deplasare totală.
Printre caracteristicile acestor reactoare
menţionăm:
 intensitatea de operare redusă,
 consum mare de energie.
Pentru procesele eterogene gaz-lichid se mai pot
folosi şi alte tipuri de reactoare (mai puţin
răspândite) cum ar fi:
 reactoare cu atomizarea lichidului, Fig. 9. Reactoare tip coloană
 reactoare tubulare tip “ţeavă-în-ţeavă”. cu pulverizarea reactantului lichid.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese eterogene lichid-solid (L-S)

Din punct de vedere constructiv aceste reactoare trebuie să îndeplinească condiţiile legate de procesele
chimice şi procesele fizice, îndeosebi cele de transfer de masă.
Ţinând cont de aceste ultime aspecte distingem următoarele tipuri de reactoare:
1. Reactoare cu solid în strat filtrant. 2. Reactor cu solidul în strat fluidizat
Acestea sunt construite dintr-un corp cilindric Prezintă avantajul unor intensităţi de operare mari,
având un taler (grătar) orizontal sau înclinat care permit un control uşor (se pot automatiza) şi
susţine solidul (fig.10). realizează un consum mediu de energie. Se poate
Acest tip de reactor prezintă intensităţi mici de aproxima modelul de reactor cu amestecare
operare; este uşor de construit şi operat. Faza completă.
lichidă poate fi recirculată. Se aproximează
grosier cu reactoarele cu deplasare totală. 3. Reactoare tip autoclavă
În acest caz amestecarea se poate realiza mecanic sau
prin barbotare. Constructiv se aseamănă tipurilor din
fig. 5. Procesele chimice eterogene gaz-solid sunt
Fig. 10. mai puţin răspândite în industria chimică organică.
Reactor cu
solid în strat
filtrant. Fig. 11. Reactor cu solid
în strat fluidizat.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare pentru procese catalitice eterogene

Pentru procesele catalitice eterogene se utilizează reactoare de construcţie specială. Acestea trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:

 intensitatea de operare mare,

 să asigure condiţii de operare optime (în special temperatura de regim),
 căderea de presiune mică,
 construcţie simplă etc.

Reactoarele pentru conducerea reacţiilor catalitice eterogene pot fi clasificate:

 după starea de fază a reactanţilor şi catalizatorului,
 modul de contactare a catalizatorului şi reactanţilor
 şi după tipul de dispozitive pentru transferul termic.

În cadrul proceselor catalitice eterogene aplicate în industria organică, cele mai răspândite, cca. 90%,
sunt de tipul gaz-solid (catalizatorul fiind în stare solidă, iar reactanţii în fază gazoasă.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare catalitice pentru procese eterogene

Din punct de vedere constructiv, reactoarele catalitice se împart în două tipuri de bază:
a. reactoare tip coloană (cu strat fix de catalizator, cu unul sau mai multe straturi de catalizator sau cu strat
fluidizat, respectiv strat mobil);
b. reactoare tubulare (cel mai frecvent tip fiind schimbătorul de căldură cu catalizatorul depus în ţevi).

Referitor la regimul termic se pot face următoarele observaţii:

– regimul izoterm – se realizează mai ales la reactoarele cu strat fluidizat. La reactoarele cu strat fix de
catalizator, din cauza conductibilităţii termice reduse a catalizatorului, se creează gradienţi axiali şi radiali
de temperatură;
– regimul adiabat – este cel mai uşor de realizat deoarece depinde numai de condiţiile iniţiale ale
reactanţilor (temperatură, presiune, concentraţie etc.).

Când efectul termic este important, catalizatorul este dispus în mai multe straturi şi masa de reacţie este
adusă la temperatura necesară prin diverse tehnici (injecţii de reactanţi, suprafeţe de schimb de căldură,
recirculare etc.).

De menţionat că atunci când efectul termic este important reactoarele funcţionează în regim termic
intermediar, mai apropiat de cel izoterm sau de cel adiabatic, funcţie de debitul şi caracteristicile agentului
termic.
 2. REACTOARE CHIMICE
2.5. Reactoare catalitice pentru procese eterogene

În fig. 12 sunt prezentate diverse reactoare catalitice tip coloană.

Fig. 12. Reactoare catalitice tip coloană:
a - reactor adiabatic cu strat fix de catalizator;
b - reactor adiabatic cu răcire între straturi;
c - reactor adiabatic cu răcire exterioară între
straturi;
d - reactor adiabatic radial cu răcire între straturi;
e - reactor izoterm cu strat fluidizat;
f - reactor izoterm multistrat cu catalizator fluidizat;
g - reactor cu strat mobil de catalizator.

Reactorul tubular tip schimbător de căldură nu este

specific reacţiilor catalitice eterogene, el a fost întâlnit
şi în cazurile anterioare (fig. 3), totuşi el este foarte
răspândit la reacţiile G - S. Construcţia acestor
reactoare este mai complicată decât la reactoarele tip
coloană cu strat fix de catalizator, însă exploatarea lor
este mai flexibilă şi mai complexă.