CINETICA REACŢIILOR

CHIMICE
Curs 11
 CINETICA CHIMICA

• Studiază condiţiile în care are loc o

reacţie chimică, respectiv viteza cu care se
desfăşoară reacţiile chimice şi factorii
care influenţează viteza de reacţie.
 Viteza de reacţie
• Reprezintă variaţia concentraţiei reactanţilor sau
a produşilor de reacţie în unitatea de timp:

• Pentru reacţia : R → P
(reactanţi) (produşi)
viteza de reacţie este:
 Etapa determinantă de viteză

O reacţie chimică poate decurge într-o singură etapă

sau într-o serie de etape succesive. Seria detailată de
reacţii se numeşte mecanism de reacţie.
Viteza unei reacţii chimice este determinată de etapa
cea mai lentă sau etapa determinantă de viteză a
mecanismului de reacţie.
 Viteza medie si viteza
instantanee de reacţie
Variaţia finită a concentraţiei reactanţilor sau
produşilor de reacţie Δc, într-un interval de timp Δt,
reprezintă viteza medie de reacţie:

Dacă intervalul de timp este foarte mic se obţine

viteza instantanee sau viteza la un moment dat:
 Calcularea vitezei de
reactie
Pentru determinarea vitezei de reacţie este suficient să se
urmărească variaţia cu timpul a concentraţiei unei singure
substanţe din sistemul de reacţie.
Pentru o reacţie de tipul: aA + bB → cC+ dD, viteza de
reacţie se calculează după formula:

Unde:
- nA şi nB = ordinele parţiale de reacţie în raport cu
compuşii A şi B,
- k este constanta de viteză.
 Ordine de reactie

• Ordinul total de reacţie, n, este dat de relaţia:

n = nA + nB
• Molecularitatea, m, este dată de relaţia:
• m = a + b,
unde a şi b sunt coeficienţii reactanţilor.
• Ordinele de reacţie nA şi nB diferă de cele mai multe ori de coeficienţii
stoechiometrici a şi b.
• Ordinul de reacţie, n, şi molecularitatea, m, coincid doar în cazul reacţiilor
simple.
• În cazul reacţiilor cu mecanism complex, în expresia vitezei de reacţie pot
apărea chiar şi substanţe care nu participă direct la reacţia chimică, aşa
cum sunt solvenţii.
 Constanta de viteză

• Constanta de viteză sau viteza specifică, k, este o

mărime specifică fiecărei reacţii si este:
 independentă de concentraţiile reactanţilor
 dependentă de temperatură.
• Unităţile în care se exprimă constanta de viteză rezultă
din calcul, întotdeauna urmărind să convertească
produsul de concentraţii în concentraţie pe unitatea de
timp (de exemplu, mol/l·s sau mol·l-1·s-1)
 Clasificarea reacţiilor din punct de
vedere cinetic
• Se poate face după ordinul de reacţie
Reacţii de ordinul 0 – numai reacţii în sistem eterogen - reacţii
electrolitice, fotochimice, unele reacţii catalitice – viteza lor nu depinde
de concentraţia reactantului (atât timp cât este prezent), fiind constantă
până la consumarea aproape completă a reactantului:
• 􀂃 A → Produşi v = k
Reacţii de ordinul I – dezintegrări radioactive, izomerizări, cracarea
hidrocarburilor:
• 􀂃 A → Produşi v = k[A]
Reacţii de ordinul II – sinteza HI din elemente
• 􀂃 A + B → Produşi si v = k[A]·[B]
Reacţii de ordinul III – sinteza NO2 din NO
• 􀂃 A + 2B → Produşi v = k[A]·[B]2
 Reversibilitatea reacţiilor

• o Reacţii reversibile - toate reacţiile sunt într-o

oarecare măsură reversibile;
• în anumite condiţii unele reacţii decurg într-un anumit
sens până la consumarea totală a reactanţilor → reacţii
ireversibile
• o Reacţii irversibile (totale)
 Complexitatea reacţiilor

Reacţii simple – decurg într-o singură etapă;

ordinul de reacţie şi molaritatea coincid
Reacţii complexe:
Reacţii consecutive:

Reacţii paralele:

Reacţii reversibile:
Reacţiile chimice se pot desfăşura în:

sisteme omogene - aceeaşi stare de agregare

pentru componenţii sistemului reacţional;

sisteme eterogene - stări de agregare diferite

pentru substanţele amestecului de reacţie.
Factorii care influenţează viteza
de reacţie

Sunt diferiţi, în funcţie de sistemul de reacţie omogen

sau eterogen.

În sistemele omogene viteza de reacţie este influenţată

de următorii factori:

 Concentraţia
 Temperatura
 Presiunea (în sisteme gazoase)
 În sistemele eterogene

Rol hotărâtor au :

 Suprafaţa de contact dintre substanţele reactante

 Modul în care se produce difuzia substanţelor rezultate din

reacţie
 Alti factorii care influenţează
viteza de reacţie
Natura reactanţilor - cel mai “evident” factor care influenţează viteza de
reacţie (practic tipul de desfăşurare a reacţiei chimice).
Catalizatorul – substanţă care modifică (creşte sau scade) viteza reacţiilor
chimice intervenind in mecanismului de reacţie şi asigurând o nouă cale de
desfăşurare a reacţiei, de energie mai joasă; catalizatorul se regenerează la un
moment dat în cadrul mecanismului de reacţie (se regăseşte neschimbat după
reacţie):

Solventul – prin solvatarea speciilor chimice reactante se poate modifica

ordinul de reacţie şi energia de activare
Lumina – pentru reacţiile fotochimice
Intensitatea curentului electric - pentru reacţiile electrolitice.
 Influenţa naturii reactanţilor asupra
vitezei de reacţie:
Desfăşurarea lentă a reacţiilor poate fi determinată de: tipul
de legături stabilite între atomii reactanţilor, posibilităţile de
rearanjare şi legare ale acestora pentru formarea produşilor
de reacţie, starea de agregare a amestecului reactant.
Unele reacţii redox sunt lente (ruginirea fierului, etc.)
În general reacţiile compuşilor disociaţi în ioni în soluţii
apoase sunt reacţii rapide.
În această categorie se încadrează reacţiile de neutralizare şi
de precipitare:
 Influenţa suprafeţei de contact
asupra vitezei de reacţie
Cu cât punctele de contact ale substanţelor reactante
sunt mai numeroase, cu atât viteza reacţiei va fi mai
mare → majoritatea reacţiilor se desfăşoară mai rapid
când reactanţii sunt în soluţie decât când reactanţii
sunt în stare solidă sau, dacă sunt în stare solidă,
mai rapid dacă sunt în stare fin divizată decât sub
formă de cristale mari.
 Influenţa catalizatorilor asupra
vitezei de reacţie:
Cataliză omogenă – reacţii în care atât reactanţii cât şi
catalizatorul se găsesc în aceeaşi stare de agregare
Cataliză eterogenă – reacţiile în care reactanţii şi
catalizatorul
se găsesc în stări de agregare diferite, între ei existând
suprafeţe de separaţie.
Cataliza enzimatică – reacţii care au loc în organismele vii
sub acţiunea enzimelor (catalizatori biologici)
Transformarea reactanţilor în produşi de reacţie necesită o
anumită cantitate de energie numită energie de activare.

Moleculele care se ciocnesc trebuie să participe la ciocnire cu

suficientă energie cinetică (ciocniri eficace) pentru a atinge
această energie minimă (energia de activare).

Gruparea moleculară formată temporar în urma atingerii

energiei de activare se numeşte complex activat.

Viteza unei reacţii poate fi crescută prin:

1. Creşterea numărului de ciocniri în unitatea de timp, deci prin
creşterea concentraţiei substanţelor reactante sau creşterea
temperaturii în sistemul de reacţie
2. Creşterea energiei cinetice a particulelor în ciocnire, fapt
realizabil prin creşterea temperaturii în sistemul de reacţie
 Catalizatori şi procese catalitice:
Catalizator – catalizatorul propriu-zis, care determină creşterea
vitezei de reacţie prin modificarea mecanismului de reacţie şi scăderea
energiei de activare.
Inhibitor – substanţe care micşorează viteza de
reacţie, intervenind în mecanismul de acţiune şi provocând creşterea
energiei de activare
 Activitate catalitică – raportul dintre viteza reacţiei catalizate şi a
reacţiei necatalizate, exprimată în număr moli produs obţinut pe
unitatea de suprafaţă a catalizatorului, în unitatea de timp.
 Promotor – substanţă care măreşte acctivitatea catalizatorului
 Otravă – substanţă care reduce activitatea catalizatorului
 Selectivitatea unui catalizator – favorizarea unei singure reacţii
chimice din mai multe posibile
 Autocataliza – procesul catalitic care are loc sub acţiunea unui
produs de reacţie asupra reacţiei din care a rezultat.