CURSUL 7

CINETICA CHIMICA

IPA SEM I
CHIMIE FIZICA
 CUPRINS

- CINETICA CHIMICA-DEFINITIE
- PARAMETRII CINETICI
- CLASIFICAREA REACTIILOR CHIMICE
- DETERMINAREA ORDINULUI DE REACTIE
- FACTORI CARE INFLUENTEAZA VITEZA DE REACTIE
- REACTII CHIMICE CATALIZATE
- PROPRIETATILE CATALIZATORILOR
 CINETICĂ CHIMICĂ

Definiție: (miscarea particulelor chimice)

Cinetica chimică, studiază legile evoluţiei în timp a
sistemelor reactante, de la starea iniţială până la starea
de echilibru, deci parametrii cinetici ai reactiilor chimice
dar si mecanismele de reactie.

Parametrii cinetici:
-Viteza de reacție (v)
-Constanta de viteză (k)
-Ordinul de reacție (n)
-Molecularitatea (m)
-Energia de activare
 1. Viteza de reacție

Variația concentrației participanților la reacție (reactanți și

produși de reacție) în unitatea de timp

Unități de
măsură

Viteza de reacție =

Daca intervalul de timp in care se masoara variatia concentratiei

unui reactant sau unui produs de reactie este foarte mic, atunci
viteza de reactie se numeste viteza instantanee de reactie sau
viteza momentana de ractie
Δ𝐶 𝑑𝐶
viteza momentana de reactie = lim ± =±
Δ𝑡 𝑡 → 0 𝑑𝑡
Pentru determinarea experimentala a vitezei de reactie, se masoara mai intai
concentratia unuia dintre reactanti sau produsi de reactie la diferite perioade
de timp si apoi se traseaza curba cinetica C= f(t)
 Pentru reacția chimică:

Sau:

k– constanta de viteză; nA și nB sunt ordinele partiale de

reacție și sunt concentrațiile (mol/L) ale reactanților la
timpul t
Viteza de reactie se mai poate exprima si in functie de cantitatea de
substanta transformata, pe care o notam cu x (mol/L)

𝑑𝑥
Viteza de reactie=
𝑑𝑐
 2. Constanta de viteza (k)

Constantele de viteza au unitati de masura diferite, in functie de valorile

ordinelor partiale de reactie:

Constanta de viteză este aceeași pentru o reacție chimică.

Ea este independentă de concentrație și variază cu temperatura.
Pentru o reacție chimică simplă (care se desfășoară într-o singură etapă)
ordinele parțiale de reacție sunt egale cu coeficienții stoechiometrici ai
reactanților, iar suma acestora reprezintă ordinul total de reacție (n):

3. Ordinul de reactie (n)

OBS: Ordinul de reacție este un număr întreg sau fracțional, pozitiv sau
negativ, care nu are semnificație fizică, dar oferă informații asupra
mecanismului de reacție.

4. Molecularitatea (m)

Molecularitatea (m) reprezintă suma coeficienților stoechiometrici ai

reactanților. Ea este întotdeauna un număr întreg. Pentru reacțiile simple,
molecularitatea este egală cu ordinul total de reacție: m = a + b = n.
Din punct de vedere fizic, molecularitatea exprimă numărul de molecule de
reactanți care se ciocnesc simultan, transformându-se în alte specii chimice.
 Clasificarea reactiilor chimice elementare

În funcţie de molecularitate, reacţiile chimice elementare sunt:

-reacții de ordinul zero, sau reacții zero-moleculare;
- reacții de ordinul I, sau reacții mono-moleculare;
-reacții de ordinul II, sau reacții bi-moleculare;
- reacții de ordinul III, sau reacții tri-moleculare

Bimoleculară

Bimoleculară
1. Reacții zero moleculare
(Reacții de ordinul zero) A  Pr odusi
Ecuația de viteză: Respectiv:

OBS: Pt o reacţie de ordinul zero, viteza de reactie nu depinde de

concentratie si ramane constanta pe timpul desfasurarii ei.

Liniarizarea ecuației de viteză se face prin integrare între limitele: concentrația

inițială la timpul t = 0 și concentrația la timpul t = t,

Se obține:

ecuația unei drepte, a cărei pantă negativă este

constanta de viteză (k0), iar intercepul este
concentrația inițială .
((

Timpul de înjumătățire (, sau t1/2 reprezintă timpul necesar consumării a

jumătate (50%) din cantitatea inițială de reactant sau timpul în care
concentrația reactantului a scăzut la 50% din concentrația inițială.

Se calculează cu relația de mai sus, in care se înloculieste

OBS: timpul de înjumătățire pentru reacțiile chimice de ordinul zero

depinde de concentrația inițială a substanței medicamentoase.

Reacții de ordinul zero:

- descompunerea amoniacului
- unele procese fotochimice (descompunerea unor coloranţi sub
acţiunea luminii),
- unele reacţii enzimatice obţinute în prezenţa unui exces de substrat,
- unele reacţii de electroliză etc.
 ,
2. Reacții de ordinul 1 A  Pr odusi
Ecuația de viteză: cu n1 = 1

Liniarizarea ecuației de
viteză:
Știind că:
X

Se obține: Respectiv:

Deoarece

Se obține:

De unde:
 Timpul de înjumătățire se obține prin înlocuirea
concentrației cu în relațiile de mai sus:

OBS: Pentru reacțiile chimice de ordinul I, timpul de înjumătățire

nu depinde de concentrația inițială a reactantului.
aA  Pr odusi
Reacții de ordinul 1:
• dezintegrările radioactive,
• descompunerile moleculare,
• creşterea unei colonii de
bacterii,
• degradarea proteinelor prin
creşterea temperaturii,
• precum şi unele reacţii
pseudounimoleculare, cum ar fi:
inversia zaharozei şi hidroliza
esterilor în mediu apos.
Reacții de ordinul 2
2 A  Pr odusi
Ecuația de viteză:

Integrarea ecuației se face ținând sea

Liniarizarea ecuației de viteză:
ma de formula

Se obține:
 Constanta de viteza se poate determina din curba cinetica corespunzatoare
realtiei si reprezentata in figura de mai jos

Timpul de injumatatired se calculeaza cu relatia de mai sus inlocuind cu

Pentru reactiile chimice de ordinul II, timpul de injumatatire depinde de

concentratia initiala a reactantilor.
Spre deosebire de reactiile de ordinul I, la care timpul de
injumatatire ramane constant pe toata perioada reactiei chimice, la
reactiile de ordinul II, timpul de injumatatire creste in timp, deoarece
conentratia initiala a reactantului scade in timp.
Astfel, scaderea concentratiei reactantului de la 50 % la 25% necesita
un timp de doua ori mai mare decat pentru scaderea concentratiei
initiale de la 100 % la 50%.

Exemple de reactii de ordinul II:

- Hidroliza bazica a acetatului de etil

- Descompunerea acidului iodhidric
- Reactiile de substitutie nucleofila
 Reacții chimice de ordin superior

nA  Pr odusi
Ecuația de viteză:

Ecuația integrală
(liniarizată) Pentru n > 1

Constanta de
viteză

Timpul de
înjumătățire
Determinarea ordinului de reacție
a. Metoda grafică
b. Metoda integrală
c. Metoda diferențială
a. Metoda grafică
b. Metoda integrală
c. Metoda diferențială
 a. Metoda grafică
b. Metoda integrală
c. Metoda diferențială

nA Produși
Se determină vitezele de reacție
pentru două concentrații Și

Se face raportul celor

două viteze

Se logaritmează
raportul

Ordinul de reacție se
calculează cu relația
 Influența temperaturii asupra vitezei de reacție

• Deoarece viteza de reacție este rezultatul ciocnirilor dintre molecule, creșterea

temperaturii determină o creștere a agitației termice a moleculelor și implicit o
creștere a vitezei de reacție.
• Experimental, s-a observat că viteza de reacție crește de două sau de trei ori,
la creșterea temperaturii cu 10oC.

Studiul influenței temperaturii asupra vitezei de reacție se face cu

ecuația lui Arhenius, sub forma:

A se numește factor preexponențial

Ea se numește energia de activare, și reprezintă energia
potențială minimă pe care o au două molecule de reactant care
se ciocnesc, astfel încât acestea să se transforme în reactanți
T este temperatura
R este constanta gazelor
 Variația energetică a unei
reacții chimice

A2 + B2 2AB

Determinarea energiei
de activare

a) Metoda grafică

Se logaritmează ecuația
lui Arhenius

Deoarece:
 b. Metoda analitică

-se determină experimental valorile constantelor de viteză (k1) și (k2)

la două temperaturi diferite (T1) și (T2) cu (T2 > T1).
- se exprimă relațiile Arhenius logaritmate pentru cele două
constante de viteză
Și

Se scad cele
două ecuații Sau:

Energia de
activare se
calculează cu Sau
ecuațiile
 Reacții chimice catalizate

Definiții: Substanțele chimice care măresc viteza de reacție se numesc

catalizatori, iar cele care mișorează viteza de reacție se numesc inhibitori.

Cataliza poate fi:

a. cataliză omogenă, în care reactanții și catalizatorii sunt în aceeași stare de
agregare, cumar fi: cataliza acidă, cataliza bazică,
b. cataliza enzimatică, realizată de enzime (biocatalizatori)
b. cataliza eterogenă, în care reactanții pot fi în stare gazoasă sau lichidă, iar
catalizatorii sunt solizi: reacții catalizate de metale, oxizi, săruri.

¸H2O2 >>>>>H2O + ½ O2
Catalizatorii au următoarele proprietăți:

• manifestă activitate catalitică în cantitate foarte mică (10-6-10-8mol/L);

• au activitate catalitică specifică, în sensul că unii catalizatorii
• acționează numai în anumite reacții chimice (reacții de oxidare, reacții
de reducere, reacții de substituție, reacții de hidroliză etc.);
• acționează numai asupra reacțiilor chimice termodinamic posibile
• nu modifică starea de echilibru a unei reacții chimice la echilibru;
• constanta de echilibru calculată ca raport al constantelor de viteză
rămâne neschimbată în prezența catalizatorilor;
• participă la procesul chimic, dar se regăsesc neschimbați la sfârșitul
reacției, atât ca masă, cât și ca structură;
• suportă mici modificări ale unor proprietăți fizice, care determină
scăderea activității catalitice, de aceea se regenerează după mai multe
cicluri de reacție.