Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CINETICA CHIMICA
Notiuni fundamentale
Mecanismul reactiilor chimice se ocupa de rezolvarea urmatorelor probleme
>bilantul de masa al transformari chimice dat de ecuatia stoechiometrica
> natura particulelor care reactioneaza
> natura atomilor care isi schimba pozitia si natura legaturii chimice in timpul transformarii chimice
Metoda generala de rezolvare a acestor problem consta in stabilirea si rezolvarea ecuatiei de viteza in functie de
concentratie si temperatura
Reactiile chimice pot avea loc in in sisteme omogene si sisteme herogene.
Cinetica reactiilor in sisteme omogene se ocupa de reactiile chimice in faza gazoasa, lichida sau in solutie, iar
cinetica reactiilor in sisteme heterogene studiaza reactiile la interfata gaz-solid si solid-solid.
Reactiile chimice se impart in reactii chimice complexe si reactii chimice simple.
Reactiile chimice simple sunt reactii ireversibile, ce decurg intr-o singura etapa elementara,
de exemplu 2Fe + 3/2O2 => Fe2O3;
iar cele complexe sunt formate din mai multe etape elementare, de exemplu:
Fe + 1/2O2 => FeO si FeO + 1/2O2 => Fe2O3
v Ai
dnAi
Vdt
Daca volumul ramane constant in cursul transformarii, atunci numarul de moli de reactant in unitatea de timp este
tocmai concentratia sa:
1 dnAi dc Ai
Rezulta
V dt
dt
dc A'
dc Ai
i
v
dt
dt
deci,
Semnul (-) se refera la scaderea concentratiei reactantilor care se consuma in timp, iar semnul (+) la cresterea
concentratiilor produsilor de reactie in timp.
Viteza de reactie este influentata de o serie de factori: natura chimica si structura reactantilor, energia legaturii
chimice, starea de agregare a reactantilor, concentratia reactantilor, temperatura, presiune etc.
Dependenta vitezei de reactie de reactie la temperature constanta (T = const) se numeste ecuatie cinetica.
Forma cea mai generala a unei ecuatii cinetice este data de urmatoarea relatie:
v k cCH 4 cO2
2
Reactiile chimice complexe, care se desfasoara in mai multe etape, atat consecutive cat si paralele sau reactii
chimice in lant, contin deseori specii moleculare intermediare stabile sau nestabile.
Viteza globala a procesului chimic este determinata de viteza reactiei cele mai lente; aceasta concluzie reprezinta
cel mai important adevar in studiul cinetic al reactiilor chimice.
Constanta de viteza, k, are o semnificatie fizica precisa, ea este viteza reactiei pentru care concentratia reactantilor
este unitara. (v = k pentru cA1 = cA2 = 1)
n1, n2, ni ordine partiale de reactie in raport cu reactantii; acestia nu sunt identici cu coeficientii
stoechiometrici
Ordinul de reactie global, n, reprezinta suma ordinelor partiale de reactie (puterea n1, n2, ni, la care trebuie
ridicate concentratiile reactantilor in ecuatia cinetica)
Timpul de injumatatire t1/2 reprezinta timpul necesar reactantilor sa-si reduca concentratia la jumatate.
A Produsi
-coeficientul stoechiometric al reactantului este egala cu unitatea
-viteza de reactie conform definitiei este:
dc A
k1 c A
dt
cA
dc
A k1 dt
cA
c0
0
1 c0
k1 ln
t
cA
Notand cu a concentratia initiala a reactantului A (la t = 0) si cu x concentratia intrata in reactie la timpul t, atunci
concentratia reactantului A la timpul t este a-x. In aceste conditii viteza de reactie se poate scrie:
dx
k1 (a x)
dt
1
a
k1 ln
t
ax
k1t 1 ln
2
a
0,69
ln 2 t 1
a
k1
2
2
Reactii de ordinul 2
La reactiile de ordinul 2 participa la actul cinetic elementar doua molecule care pot fi de acelasi fel sau diferite
A B Produsi
2A Produsi
Daca la actul elementar de ciocnire participa molecule de acelasi fel, legea vitezei este data de relatia:
dc A
v
k2c A2
dt
cA
dc A
2 k2 dt
cA
c0
0
k 2t
1 1
c A c0
1 1 1
k2
t c A c0
Dimensiunea constantei de viteza k2 este t-1 conc-1 (de exemplu s-1 (mol/L)-1)
Notand cu a si b concentratia reactantilor la t = 0, iar x concentratia intrata in reactie la timpul t, viteza de
reactie va fi:
dx
k2 (a x)(b x)
dt
dx
v
k 2 (a x) 2
dt
dx
x
1
x
k2 dt k2t
k2
2
(a x)
a (a x)
t a (a x)
se poate calcula concentratia produsului la un
moment dat:
x k2 a t (1 k2 at )
2
1 1 1 1
t1
k2 a a k2 a
2
2
Reactii de ordinul 3
Aceste reactii pot fi de 3 feluri:
3A Produsi
A 2B Produsi
A B C Produsi
Pentru cazul in care moleculele de reactant sunt identice 3A => Produsi; viteza de reactie va fi:
dc A
v
k3c 3A
dt
1
1
k3t 2 2
2c A 2c0
cA
11 1
k3 2 2
2t c A c0
Dimensiunile constantei de viteza k3 sunt t-2 conc-2 (de exemplu s-2 (mol/L)-2)
dc A
3 k3 dt
cA
c0
0
Notand cu a concentratia initiala si cu x concentratia intrata in reactie in timpul t, expresia constantei de viteza
devine:
dx
k3 ( a x ) 3
dt
dx
1
1
k3dt 2k3t
2
3
2
(a x)
(a x) a
Timpul de injumatatire este:
3
t1
2
2
k
a
3
2
1 1
1
k3
2
2
2t (a x) a
nA Produsi
Viteza de reactie pentru o reactie de ordin n este data de ecuatia
kn
dc A
kn c An
dt
1 1
1
n 1 n 1
n 1t c A c0
Daca se noteaza cu a concentratia initiala, iar cei n reactanti se gasesc in proportii stoechiometrice si cu x
notam concentratia intrata in reactie la momentul t; atunci viteza de reactie pentru o reactie de ordinal n va fi:
dx
n
kn a x
dt
dx
1
1
1
k
dt
n
a x n n
n 1t a x n1 a n1
2n 1 1 1
t1
n 1
n 1k a
2
2n 1 1 1
t1
n 1
1
k
a
2
lg t1/ 2
2n 1 1
lg
n 1 lg a
n 1k
Reprezentand lgt1/2 in functie de lga pentru diferite concentratii initiale, se obtine o dreapta cu panta -(n-1), ceea
ce permite obtinerea lui n. Din ordonata la origine se poate evalua k.
lg
n 1
t1/ 2 1
t1/ 2 2
lg
a2
a1
dx
k (a x) n
dt
v1 k a x1
si v2 k a x2
lg v2 lg v1
lga x2 lga x1
Pentru calcul ordinului de reactie sunt necesare v1 si
v2 care se obtin din curbele experimentale (a-x) in
functie de timp. v1 si v2 se obtin din pantele tangentelor
la curba (a-x) in functie de timp, la timpii t1 si t2
k Ae
Ea
RT
Evaluarea factorului preexponential A si a energiei de activare se poate face din reprezentarea grafica a ecuatiei
lui Arrhenius logaritmata
Ea
ln k ln A
RT
Evaluarea energiei de activare se poate face si analitic, pe baza relatiei lui Arrhenius, daca avem date referitoare al
doua temperaturi
kT1 Ae
Ea
RT1
kT2 Ae
Ea
RT2
kT1
kT2
Ea 1 1
R T2 T1
Au fost elaborate doua teorii referitoare la modul de desfasurare a reactiilor chimice cu ajutorul carora se
calculeaza factorul preexponential si energia de activare din relatia lui Arrhenius: teoria activarii prin ciocniri
(teoria ciocnirilor eficace) si teoria vitezelor absolute (modelul complexului activat a starilor de tranzitie)
Daca atomul A se apropie de molecula B cu o energie mica, acestia se ciocnesc elastic, fara a putea reactiona,
datorita potentialului de respingere ce aparela apropierea celor doua molecule. Daca energia potentiala a molecule A
este sufficient de mare, ea se poate apropia mai mult de molecula B, invingand potentialul de respingere; astfel incepe
sa se manifeste interactiunea dintre A si B, care slabeste legatura initiala dintre B si C marind distanta dintre ei.
Aceasta crestere a distantei dintre atomii fiecarei molecule de reactant continua pana la o configuratie a complexului
activat sau a starii de tranzitie. In complexul activat (starea de tranzitie) va exista o legatura slaba intre toti cei atomi
(ABC), care este mai bogata in energie decat reactantii sau produsii de reactie. Starea de tranzitie este
caracterizata de o viata scurta. Energia de activare reprezinta deci, energia necesara aducerii reactantilor din starea
lor normala in starea de tranzitie. Odata realizata starea de tranzitie, sistemul poate reveni la starea initiala sau poate
trece in starea finala, trecere ce are loc in mod spontan fara consum de energie.
Curbele din figuri arata ca deorece energia
potentiala a sistemului care reactioneaza
depinde de coordonatele spatiale ale nucleelor
atomice, cad sistemul evolueaza de la reactanti
la produsi de reactie, energia potential se
modifica continuu trecand printr-un maxim caruia
ii corespunde complexul activat sau starea de
tranzitie. Sensul de evolutie al starilor de
tranzitie reprezinta coordonata de reactie
In ambele directii de descompunere a
complexului activat, energia potentiala scade.
Energia de activare a reactiei chimice este egala
cu diferenta dintre energia complexului activat,
E* si energia medie ER a reactantilor
Ea = E* - ER
Curs 5
REACTII REVERSIBILE.
ECHILIBRUL CHIMIC
Procesele reversibile decurg simultan si independent in sens direct si invers cu viteze diferite.
Procesele chimice reversibile au urmatoarele insusiri:
- In cursul proceselor reversibile sistemul efectueaza lucru mecanic maxim
- Procesele reversibile decurg printr-o succesiune de stari de echilibru
Starea de echilibru se caracterizeaza prin:
- echilibru dinamic stabilit intre doua reactii care decurg concomitant in directii opuse cu viteze egale
- toate punctele sistemului au aceasi parametri de stare si toate functiile termodinamice date de principiul al
II-lea al termodinamicii sunt egale cu zero: S=0; G=0; F=0; =0
- la echilibrul chimic nu se produce nici o modificare a compozitiei amestecului daca conditiile exterioare,
temperatura si presiunea nu se schimba
- compozitia chimica a sistemului nu este aleatorie , intre concentratiile reactantilor si produsilor de reactie
exista un raport constant ce nu se modifica in timp
Caracterizarea din punct de vedere cantitativ a unui echilibru chimic ,ca si prezicerea influentei diversilor factori
asupra acestuia, se poate realiza pe baza legii actiunii maselor
Cu ajutorul constantei de echilibru, care se obtine prin aplicarea legii actiunii maselor la sistemul considerat, se pot
determina concentratiile tuturor componentelor sistemului la echilibru
k1
1 A1 2 A2 ... i Ai
1' A1' 2' A2' ... i' Ai'
k2
2'
i'
La echilibru : v1 2
1'
2'
i'
pV nRT
Kp
1'
2'
2'
i'
i'
n
RT cRT
V
K c RT
Exemplu
Pentru reactia N 2 3H 2 2 NH 3
2 3 1 2
K p K c RT
2
X NH
3
X H3 2 X N 2
P X
P X P X
2
; Kp
NH 3
H2
N2
K xP
'
i
produsi
'
i
i 0
reac tan ti
Pi i
' '0
0
G i i i i RT ln produsi i
Pi
reac tan ti
produsi
reac tan ti
'
Termenul din paranteze drepte este denumit variatia entalpiei standard de reactie (G 0 )
Pi i
0
G RT ln produsi i
Pi
reac tan ti
'
Expresia din paranteze este constanta de echilibru exprimata prin presiuni partiale :
i'
KP
produsi
reac tan ti
Exemplu
CO + 1/2O2 CO2
Cand creste concentratia de CO echilibrul chimic se va deplasa spre dreapta, pentru a consuma concentratia
de CO si valoarea raportului Ke sa ramana constanta
Variatia constantei de echilibru cu temperatura
Precizarea sensului de deplasare a echilibrului chimic cu temperatura este prevazuta calitativ de principiul
lui Le Chatelier. Cresterea temperaturii favorizeaza reactia endoterma:
H = 376,74 kJ
G RT ln K P
0
sub forma
G 0
ln K P
RT
T
T
Inlocuind aceasta valoare in ecuatia de mai sus se obtine ecuatia van' t Hoff :
d ln K P H 0
dT
RT 2
Intr - un domeniu mic de temperatura, H 0 poate fi considerat constant
Integrand ecuatia lui van' t Hoff cu H 0 constant, obtinem :
K p T2 H 0 1 1
ln
K p T
R T1 T2
1
1 1
0
T1 T2
de moli. Cresterea presiunii deplaseaza echilibrul chimic in favoarea reactiilor ce sunt insotite de miscorarea
volumului.
CO + 1/2O2 CO2
Se cunoaste ca : K x K P P
logaritmand aceasta ecuatie, dupa care derivand - o in raport cu presiunea
(T const) se obtine :
ln K x ln K P ln P
ln K x
P
P
P
V rV
RT
V
V
ln K x
RT
P T
P1 P2
ln
K xP
R
1
Conform ecuatiei de mai sus, daca presiunea sistemului creste (P2 > P1), termenul P1 P2 < 0, deci constanta de
echilibru va creste numai daca rV < 0, deci reactiile care au loc cu contractie de volum sunt favorizate de
cresterea presiunii.
In functie de semnul lui = - se poate prevedea influenta presiunii asupra echilibrului chimic cu ajutorul
relatiei
K P K x P
K P K X Kc
Relatiile dintre constanta de echilibru si entalpia libera G, entropie S si entalpie
H pentru reactii chimice la echilibru
G RT ln K e
cum G0
= -Lelectric
Lelectric = zFE
La echilibru G0 = -p poate fi lucrul de volum sau G0 = - zFE, unde zF reprezinta sarcina electrica a unei reactii
de oxido-reducere omogene sau heterogene, iar E reprezinta tensiunea electromotoare debitata in urma
desfasurarii acestei reactii. Deci:
RT ln K e p
si
RT ln K e zFE
G 0 H 0 TS 0
deci
H 0 TS 0 RT ln K