Capitolul 1

NOŢIUNI DE CINETICĂ FORMALĂ

1.1 Viteza de reacţie

Cinetica formală este parte din cinetica chimică care se ocupă cu studiul vitezei de reacţie şi
dependenţa sa de diferiţi factori.
Viteza a fost definită ca variaţia unei mărimi în unitatea de timp. În hidrodinamică viteza
este definită ca fiind variaţia spaţiului în unitatea de timp.
Prin comparaţie, în cinetica chimică viteza de reacţie este dată de variaţia concentraţiei în
unitatea de timp.
Fie o reacţie chimică de tipul:
1 A1 + 2 A2 + . . . . + i Ai   /1 A/ 1 +  /2 A /2 + . . . . +  /i A /i (1.1)
sau în formă restrânsă:
 i Ai = 0 (1.1a)
unde: i este coeficientul stoechiometric al substanţei Ai , semnul (-) este
atribuit pentru reactanţi deoarece ei se consumă în reacţie, iar semnul
(+) este atribuit pentru produşii de reacţie deoarece ei se formează în reacţie.
Bilanţul de masă conform legii proporţiilor definite este:

ni = n0i + Ni (1.2)
unde: ni reprezintă numărul de moli de substanţă Ai existenţi la timpul t , n0i
este numărul iniţial de moli existenţi la timpul t = 0 , iar Ni reprezintă numărul de moli
transformaţi din componentul Ai .
Viteza de reacţie este :
1 dN i 1 dn
vi =  =   i (1.3)
V dt V dt
Dacă volumul sistemului este constant, atunci:
 ni dci
 ci iar vi   (1.4)
V dt
În cazul ecuaţiei (1.3) se constată că deşi numărul de moli este o mărime extensivă,
depinzând de mărimea sistemului ales, raportarea mărimii Ni la unitatea de volum a sistemului,
face ca viteza de reacţie să devină o mărime intensivă, independentă de dimensiunile sistemului.
Din ecuaţiile (1.3) şi (1.4) se constată că viteza de reacţie a fost definită prin mărimi dependente
de coeficienţii stoechiometrici, adică prin variaţia numărului de moli, sau a concentraţiei,
raportate la unitatea de timp. Se pot lua în consideraţie însă şi alte variabile de reacţie,
independente de coeficienţii stoechiometrici, (cum ar fi avansarea reacţiei).
Avansarea reacţiei este definită prin raportul dintre numărul de moli transformaţi Ni şi
coeficientul stoechiometric i din ecuaţia chimică:

Ni
X  (1.5)
i
Viteza de reacţie exprimată cu ajutorul avansării X este unică pentru toţi componenţii (avansarea
reacţiei fiind o mărime unică) şi este redată prin ecuaţia:
1 dX
v  (1.6)
V dt
Foarte des folosită este avansarea relativă a reacţiei sau gradul de conversie sau conversia
.
Pentru definirea acestei mărimi se scrie bilanţul de masă pentru componentul limitativ al
reacţiei, care este reprezentat prin acel reactant care în cursul reacţiei poate fi transformat
complet. Practic, reactanţii nu se află la început toţi în aceeaşi proporţie stoechiometrică, deci nu
toţi vor fi transformaţi în întregime, atunci când reacţia decurge până la capăt. Componentul
limitativ este acela care la începutul reacţiei se află în proporţia cea mai mică.
Să notăm cu indicele " l " mărimile care se referă la acest component:
nl = nl0 + iX (1.7)
iar la sfârşitul reacţiei avem:
0 = nl0 + iXmax (1.8)
Gradul de conversie  este definit prin fracţiunea de component limitativ transformat:
 X n
   1 l (1.9)
X max ni

nl
unde: este fracţiunea încă netransformată din componentul limitativ, iar
ni

 este o mărime adimensională şi variază între 0 şi 1.

Viteza de reacţie este definită ca :
d
v= (1.10)
dt
X
O altă variabilă utilizată în expresia vitezei de reacţie este variabila de conversie: x  .
V
Această mărime este întotdeauna pozitivă (ca şi avansarea reacţiei X). Variabila de conversie
exprimă avansarea reacţiei prin concentraţia transformată, raportată la coeficientul din ecuaţia
chimică, [1].
Viteza de reacţie este definită în acest caz prin:
dx
v= (1.11)
dt
În cazul reacţiilor heterogene, uneori este mai convenabil să se raporteze viteza de
transformare nu la unitatea de volum ci la unitatea de masă de catalizator m (în cataliză
heterogenă), sau la unitatea de suprafaţă s (în procesele de electrod), prin expresii de tipul:
1 dX
v=  (1.12)
m dt

1 dx
v=  (1.13)
s dt
În demonstraţiile ce vor urma vom utiliza pentru viteza de reacţie expresii de tipul:
,
1 d [A1] 1 d [A 2] 1 d [Ai] 1 d [A1] 1 d [A 2']
v     ....      ...
1 dt 2 dt i dt 1' dt 2' dt
1 d [A i']
.. 
i ' dt

(1.14)
Exemplificare, [2] :

 Să considerăm formarea acetatului de etil din alcool etilic şi acid

acetic: C2H5OH + CH3COOH  CH3COOC2H5 + H2O
viteza de reacţie poate fi determinată în raport cu reactanţii care dispar din mediul de reacţie ce se
desfăşoară în timp:
d [C 2 H 5OH ] d [CH 3COOH ]
v=- 
dt dt
fie în raport cu produşii de reacţie ce apar în mediul de reacţie:
d [CH 3COOC 2 H 5] d [ H 2O ]
v= 
dt dt
 În acest al doilea exemplu să presupunem că viteza de formare a NO
în reacţia :
2NOBr (g)  2NO (g) + Br2(g)
are valoarea 1,6 10-4 mol L-1 s-1. Se cere să se calculeze viteza de reacţie şi viteza de consumare a
NOBr.

Rezolvare:
Reacţia se poate scrie formal:
2NO(g) + Br2(g) - 2NOBr(g) = 0
viteza de reacţie va fi:
1 d [ NO ] 1
vNO=    1,6 x10-4mol L-1.s-1= 8,0 x10-5mol L-1.s-1
2 dt 2

d [ NOBr ]
vNOBr= NOBr   -2 x 8,0 x10-5mol L-1s-1 = - 1,6 x10-4mol L-1 s-1
dt
deci viteza de consumare a NOBr este 1,6 x 10-4mol L-1s-1
Discuţie : Viteza de formare a substanţei este egală şi de semn contrar cu viteza de
consumare. De notat că vitezele de reacţie sunt în mod obişnuit exprimate în moli / Litru secundă
(mol L-1 s-1).
1.2 Ecuaţia de viteză - Legea fundamentală
din cinetica chimică

Cinetica formală ia în consideraţie studierea influenţei concentraţiei reactanţilor asupra

vitezei de reacţie:
v = f ( T, compoziţie)
Fie o reacţie chimică scrisă în formă generală - vezi ecuaţia (1.1) - la o temperatură
constantă. Ecuaţia fundamentală din cinetica formală se scrie sub forma :
v = knC11C22C33 . . . Cii (1.15)
unde : - C1, C2, . . . Ci reprezintă concentraţiile reactanţilor A1 , A2 , . . . Ai
- exponenţii 1 ,2 , . . . i se numesc ordine parţiale de reacţie,
- n se numeşte ordin total de reacţie,
- constanta de proporţionalitate kn se numeşte şi constantă de viteză,
constantă cinetică sau viteză specifică.
Constanta de viteză reprezintă viteza de reacţie pentru concentraţii ale reactanţilor egale
cu unitatea. Dimensiunile constantei de viteză depind de ordinul de reacţie.

1.3 Ordin de reacţie şi molecularitate

S-a arătat mai sus că ordinul parţial de reacţie este exponentul concentraţiei unui reactant
în ecuaţia de viteză.
Suma ordinelor parţiale de reacţie a tuturor reactanţilor este egal cu ordinul total de
reacţie:

i  n (1.16)
i
Suma coeficienţilor stoechiometrici ai reactanţilor din ecuaţia (1.1) este egală cu
molecularitatea, m, a reacţiei.
Cele mai simple forme ale ecuaţiilor de viteză se obţin în cazul reacţiilor omogene în fază
gazoasă. Multe din regularităţile lor se regăsesc şi în cazul reacţiilor omogene din fază lichidă.
 Astfel în multe cazuri, valoric, ordinul total de reacţie este egal cu molecularitatea
reacţiei iar ordinele parţiale de reacţie sunt egale ca valoare algebrică cu coeficienţii
stoechiometrici ai reactanţilor, deşi aceste mărimi au sensuri fizice diferite [3].
Să luăm de exemplu cazul oxidării monoxidului de azot, care în anumite condiţii decurge
după ecuaţia:
2NO(g) + O2(g)  2NO2(g)
v = knNO2O21
- ordinul total de reacţie este: n = 2+1=3
- molecularitatea reacţie : m = 1 + 2 = 2+1= 3
Dacă reacţia de oxidare se realizează în prezenţa unui mare exces de oxigen, concentraţia
acestuia rămâne practic invariabilă şi poate fi inclusă în constanta cinetică:
vl = knlNO2
în acest caz:
- ordinul total de reacţie n = 2
- molecularitatea reacţiei m = 3
Se spune că reacţia decurge cu degenerare de ordin de reacţie.
Constanta cinetică knl = knO2 este o constantă aparentă întrucât a fost inclusă şi concentraţia
reactantului în exces.

1.4 Clasificarea reacţiilor în cinetica chimică

Alături de cunoscutele clasificări ale reacţiilor chimice în reacţii omogene şi heterogene,

reacţii de formare, de descompunere, de substituţie, în fază solidă, gazoasă şi lichidă, în cinetica
chimică, se pot realiza clasificări diferite. Astfel, reacţiile chimice se pot clasifica după diferite
criterii specifice cineticii chimice. În tabelul 1 sunt prezentate schematic diferitele tipuri de reacţii
funcţie de diverse criterii.
Tabelul 1 Clasificarea reacţiilor chimice în cinetica formală
Nr. Criteriul
Crt. de clasificare Tipul de reacţie Exemple
1 După ordinul de - reacţii de ordin 0
reacţie
- reacţii de ordin 1:
A 
- reacţii de ordin 2:
Produşi
- reacţii de ordin 3: A + B 
Produşi
2A 
- reacţii de ordin Produşi
superior A + B + C 
- reacţii de ordin Produşi
fracţionat 2A + B 
Produşi
3A 
Produşi

2 După molecularitate - reacţii

monomoleculare
- reacţii bimoleculare
- reacţii trimoleculare
etc.
3 După gradul de - reacţii simple
complexitate - reacţii complexe:
- opuse
- paralele
- succesive
- de preechilibru
- reacţii elementare
- reacţii izolate
- reţele de reacţii

Scopul final al cineticii chimice este de a studia reacţiile chimice până la etapele elementare
şi de a preciza structura complexului activat pentru fiecare etapă elementară. Se ştie că etapa
limitativă de proces este etapa cea mai lentă.
Studiul cinetic poate fi uneori deosebit de greu, de exemplu este foarte dificil să se distingă
între o reacţie elementară şi una individuală compusă din mai multe etape. Adesea reacţiile
socotite elementare s-au dovedit a fi reacţii izolate, care ascultau în mod aparent de legi cinetice
simple. Un exemplu frapant îl oferă descompunerile aparent monomoleculare ale etanului sau ale
aldehidei acetice, în care s-au putut pune în evidenţă radicali liberi, atestând astfel complexitatea
acestor reacţii.
În cinetica chimică etapele reacţiilor individuale care nu se pot descompune mai departe se
numesc reacţii elementare.
Succesiunea de reacţii implică existenţa unor intermediari (sau centre active) sau radicali
liberi, care datorită reactivităţii lor nu se acumulează în cursul reacţiei în concentraţii apreciabile,
dar pot fi puşi în evidenţă prin diferite metode fizice sau chimice. De exemplu, rolul de
intermediari activi mai poate fi jucat de complecşi, de locuri active pe catalizatori solizi, de
molecule sau ioni de catalizatori în sisteme omogene. Biocatalizatorii sau enzimele sunt de
asemenea intermediari activi cu rol important în diferitele reacţii din organismele vii. Şi în cazul
reacţiilor elementare apar ca intermediari unii complecşi cu viaţă foarte scurtă, cu timp de
înjumătăţire de ordinul 10-13 s, adică de ordinul perioadei vibraţiilor moleculare. Intermediarul
din reacţiile elementare se numeşte complex activat sau stare de tranziţie. Durata lui de existenţă
fiind atât de scurtă, a putut fi pus în evidenţă doar prin dovezi indirecte. Complexul activat este
însă accesibil prin calcul.
În cazul unei reacţii, analiza cinetică începe cu stabilirea reacţiilor individuale, identificarea
intermediarilor stabili, se continuă cu studiul legilor cinetice care guvernează reacţiile individuale
şi cu identificarea intermediarilor activi pentru a putea ajunge la reacţii elementare şi găsirea
complexului activat.

Capitolul 3

CINETICA FORMALĂ A REACŢIILOR SIMPLE

3.1 Tipuri de reacţii simple

În cinetica formală reacţiile simple sunt tratate prin considerarea funcţiilor ce exprimă
dependenţa vitezei de reacţie de variabilele sale de stare v = f (T, compoziţie), urmate de
integrarea ecuaţiilor de viteză.

3.1.1 Reacţii de ordinul 1

 Acest tip de reacţie decurge după o schemă generală de tipul:
A  Produşi (3.1)
Exemplificările sunt regăsite în reacţii cum ar fi descompunerile termice sau reacţiile de
izomerizare, unele reacţii radioactive, etc.
Considerând schema 3.1, viteza de reacţie va fi:
dc A
  kc A (3.2)
dt
dx
sau  k (a  x) (3.3)
dt
unde: x - conversia, a - concentraţia iniţială la timpul t0 a substanţei A,
a-x – concentraţia substanţei reactante la timpul t.
Se separă variabilele,
dx
  kdt (3.4)
ax
x t
dx
Se integrează: 0 a  x  0 kdt (3.5)

Rezultătul integrării este:

ln(a  x )  k1t  ln a (3.6)
sau dacă se trece de la logaritm la număr, avem:
a  x  ae  k1t (3.7)
şi x  a 1  e  k1t  (3.8)

Ecuaţiile (3.6) şi (3.7) sunt cunoscute în literatura de specialitate ca ecuţii cinetice

integrale,[1] şi atestă faptul că, concentraţia reactantului scade exponenţial cu timpul. Ecuaţia
(3.8) atestă faptul că variabila de conversie este funcţie explicită de timp. Ecuaţiile (3.6) şi (3.7)
pot fi rescrise în funcţie de concentraţiile c0 si c la timpii t =0 si t:
(3.6a)
ln c  ln c0  k1t
sau k1t (3.6b)
log c  log c0 
2,303

şi c  c0  e  k1t (3.7a)
 k1t

sau c  c0  10 2,303
(3.8)
Constanta cinetică în reacţiile de ordin 1 se poate obţine din ecuaţia (3.6) şi are expresia:
ex
1 a
k1  ln (3.9)
t a  x 

Dimensiunile constantei de viteză pentru acest tip de reacţie sunt de timp  . În SI unitatea
1

de măsură este s 1 .
Practic, după unităţile de masură ale constantei de viteză se poate recunoaşte ordinul de
reacţie al procesului chimic studiat.
Reprezentarea grafică, [2], a variaţiei concentraţiei reactantului, cât şi a produsului de
reacţie în timp, permit obţinerea curbelor cinetice, atestând o variaţie exponenţială (vezi figura
3.1).
În reacţiile de ordinul 1 variaţia ln(a-x) cu timpul este liniară (vezi figura 3.2), iar panta dreptei
k1
tg   permite calculul constantei dde viteză prin metode grafice,[2].
2.303
În practica studiilor cinetice o mărime deosebit de importantă o reprezintă timpul parţial de
reacţie tf. El reprezintă intervalul de timp în care concentraţia reactantului se reduce la o fracţiune
f din valoarea sa iniţială.
Adică, t  tf avem a  x  fa

Substituind în expresia constantei de viteză, se obţine:

1 1
tf  ln (3.10)
k f
1
Dacă intervalul de timp f  , acesta se numeşte timp de înjumătăţire.
2
 Fig.3.1 Curbele cinetice ale Fig. 3.2 Variaţia ln(a-x)
x) cu timpul
reacţiilor de ordinul 1 în reacţii de ordinul 1

Substituind în ecuaţia (3.10), se obţine:

1 0.693
t1  ln 2  t 1  (3.11)
2 k1 2 k1
În cazul reacţiilor de ordinul 1, se constată că timpul de înjumătăţire nu depinde de concentraţia
iniţială (vezi figura 3.3)

Fig. 3.3 Variaţia concentraţiei reactantului cu timpul în

reacţii de ordinul 1,[2]

Exemplificările reacţiilor de ordinul 11:

În fază gazoasă:

C2 H 5Cl 
400 C
 C2 H 4  HCl
0
CH 3CHCl2 
400 C
 CH 2  CH 2  HCl

490o C
ciclopropan  
 CH 3  CH  CH 2

4500C
ciclobutan  
 2C 2 H 4
În soluţii la temperatură obişnuită:

CH 3COOC2 H 5  H 2O 
H
CH 3COOH  C2 H 5OH

zaharoza  H 2O 
H
glucoza  fructoza
 
2 H 2O2 
I
 2 H 2O  O2
În fază solidă în sisteme eterogene:

ZnCO3 
250 C
 ZnO  CO2

2 HI 
pePt
 H 2  I2

Reacţii tipice de ordinul 1 sunt nu numai reacţiile monomoleculare de descompunere

termică dar şi procesele de dezintegrare radioactivă spontană, difuzia pasivă a medicamentelor
prin membrane biologice, procesele de absorbţie şi de eliminare a medicamentelor din organism,
unele procese catalitice care decurg practic cu degenerare de ordin, reacţiile de izomerizare
(izomerizare cis-trans,    , racemizarea, tantomerizarea, etc), inversia zahărului, etc.

Exercţiul 1
Descompunerea catalitică a H 2O2 poate fi urmărită prin măsurarea volumului de oxigen
eliberat din reacţie. Din fiecare experiment s-a regăsit că după un timp de 65 de min., concentraţia
exprimată ca volume în mL pentru peroxidul de hidrogen rămas este de 9,60 mL din concentraţia
iniţială de 57,90 mL [4].
a) Calculaţi constanta de viteză
b) Cât peroxid de hidrogen rămâne nedescompus după 25 min ?
Răspuns:
2,303 57,90
a) k log  0,0277 min.1
65 9,60
2,303 57,90
b) 0,0277  log ; c  29, 01
25 c

Exercitiul 2
O soluţie a unui medicament conţine 500 unităţi per mL când este preparată,[4]. După o
perioadă de 40 de zile soluţia acestui medicament a fost analizată şi s-a găsit că ea conţine 300
unităţi per ml. Considerând că procesul de descompunere a medicamentului respectiv decurge
după o cinetică de ordinul 1, care este timpul de înjumătăţire a acestui medicament?
 Răspuns:
2,303 500
a) k  log  0, 0128 zile 1
40 300
2,303 500
b) t1  log  54, 3zile
2
0,0128 250

3.1.2 Reacţii de ordinul 2

Reacţiile de ordinul 2 sunt reacţiile în care viteza de reacţie este proporţională cu produsul
concentraţiilor a doi reactanţi diferiţi sau cu pătratul concentraţiei unui singur reactant conform
schemelor:

A  B  Produşi (3.12)
2 A  Produşi (3.13)

Să analizăm cinetic prima schemă conform ecuaţiei (3.12). Considerăm că a şi b sunt

concentraţiile iniţiale ale reactanţilor A şi B la timpul t = 0, iar x este conversia până la timpul t.
Pentru simplificarea calculelor presupunem că procesul chimic respectă stoechiometria 1A :1B în
tot timpul reacţiei.
Viteza de reacţie va fi:

dx
v  k 2 ( a  x )(b  x ) (3.14)
dt
când la t = 0, a  b , separând variabilele se obţine:
dx
 k2dt (3.15)
( a  x )(b  x )
Operând matematic prin metoda separării în fracţii simple şi integrând prin părţi se obţine:
1 b( a  x )
k 2t  ln (3.16)
a  b a (b  x )
sau
2.303 b( a  x )
k 2t  log (3.16a)
a b a (b  x )
Când la t = 0 avem a = b, procesul chimic decurge după schema (3.13) iar viteza de reacţie este:
 dx
v  k 2 (a  x )2 (3.17)
dt
Separând variabilele şi integrând se obţine:
dx
 k2dt (3.18)
(a  x)2
x
şi k 2t  (3.19)
a a  x 

Din ecuaţia (3.19) se poate deduce concentraţia în produs la un moment dat:

k 2 a 2t
x (3.20)
1  k2 at 
precum şi pentru reactant:
a
ax (3.21)
1  k 2t

Ecuaţia (3.21) repezintă o hiperbolă,[5], aşa cum rezultă şi din figura 3.4:

Fig. 3.4 Reacţii de ordinul 2.

Variaţia concentraţiei reactantului în timp.

Reprezentarea grafică liniarizată a datelor experimentale dă posibilitatea evaluării

constantei de viteză k prin metode grafice.
Fig.3.5 Ecuaţia cinetică pentru o Fig.3.6 Ecuaţia cinetică pentru o reacţie de
ordinul 2 când a = b reacţie de ordinul 2 când a  b

x
Când a = b, se reprezintă grafic în funcţie de timp (din ecuaţia 3.19) şi se obţine o
a  x
dreaptă ilustrată în figura 3.5. Din panta dreptei ce trece prin origine se determină k2. Când a 
b a  x
b, se reprezintă grafic log în funcţie de timp (din ecuaţia 3.16 sau 3.16a) şi se obţine de
a b  x 

k a  b
asemenea o dreaptă ilustrată în figura 3.6. Din panta dreptei egală cu , se determină k2.
2.303
După cum reiese din ecuaţiile (3.16) şi (3.19) constanta de viteză k2 are ca dimensiuni
concentraţie-1 timp-1 iar unităţile de masură în SI sunt kmol 1 m 3 s 1 . Dacă concentraţiile sunt
exprimate în mol/L, constanta de viteză are unităţile L/mol s, sau Lmol-1s-1.
Timpul parţial de reacţie, tf în cazul reacţiilor de ordin 2, definit ca intervalul de timp în
care concentraţia a-x se reduce la fracţiunea f din valoarea iniţială, adică a - x = fa (am luat în
considerare cazul cel mai simplu când a = b) este:
1 1 f
tf  (3.22)
k2 fa

În cazul particular când timpul este egal cu timpul de înjumătăţire t f  t 1 , relaţia (3.22) devine:
2

1
t1  (3.23)
2
k2a

În cazul a  b pentru determinarea timpului de înjumătăţire se reia ecuaţia (3.16) care poate fi
scrisă şi sub forma liniarizată:
ax a ab
log  log  k2t (3.24)
bx b 2.303
În acest caz, luând în consideraţie semnificaţia timpului de înjumătăţire (intervalul de
timp în care concentraţiile reactanţilor se reduc la jumătate), se obţin:
1 2b  a
t1  ln (3.25)
2 k2  b  a  b
 Se constată că în reacţiile de ordinul 2, spre deosebire de reacţiile de ordinul 1, timpul
parţial de reacţie depinde de concentraţiile iniţiale.
În cazul reacţiilor de ordinul 2, care nu se desfăşoară monomolecular, ci decurg după o
schemă de tipul:
A  B  Produşi (3.26)
Studiul cinetic se face astfel: se notează cu b’ concentraţia iniţială a lui B, cu x concentraţia lui A
care s-a transformat şi cu nx aceea a lui B transformat. Astfel,
dx
 k 2'  A B   k 2'  a  x  b '   x  (3.27)
dt
sau

dx  b' 
 k2  a  x    x 
'
(3.28)
dt  
ceea ce se reduce la cazul precedent ( a  b ) , cu condiţia să se noteze:
b'
k 2   k 2' şi b . (3.29)

Un caz special, care se poate întîlni, este acela al concentraţiilor
reactanţiilor puţin diferite de unitate,[5]. În aceste condiţii ecuaţia cinetică stabilită nu se mai
aplică deoarece fracţiile de sub logaritm sunt puţin diferite de unitate. Pentru ridicarea
nedeterminării ecuaţia (3.16) se poate scrie sub forma:
1   ab  a  b 
k 2t   ln  1    ln  1   (3.30)
ab   a   a  x 

Se înlocuieşte  b  a    şi dacă se dezvoltă în serie de puteri de termeni logaritminici se

obţine :

1   1       
2 2
1  
k2t      .....      .....   (3.31)
  a 2  a    a  x 2  a  x 
   

1  1 1
sau, k 2t  1  a  x      2   ..... (3.32)
a 2   a  x  a 
2

Expresia (3.32) se reduce la ecuaţia (3.19) :

1 1
k 2t   când   0 sau a=b. (3.33)
ax a
Un alt caz particular apare când un reactant, fie B, se află în exces în masa de reacţie. În aceste
condiţii concentraţia sa rămâne practic constantă în cursul reacţiei, iar expresia ecuţiei cinetice

(3.16) se modifică deoarece

b  x   1
b
(x este neglijabil în raport cu b). Deci, se obţine:
1 ax a
k 2t   ln sau k2bt  ln (3.34)
b a ax
Dacă se notează: k 2b  k ' , avem :

a
k 't  ln (3.35)
ax
1 a
sau t ln (3.36)
k 2b a  x

Ecuaţia (3.36) este ecuaţia cinetică a unei reacţii de ordinul 1 cu o constantă k '  k2b .
Reducerea ordinului de reacţie datorită prezenţei unui exces mare de reactant se numeşte
degenerare de ordin. Acest caz particular apare când una din substanţe joacă rol simultan şi de
reactant şi de solvent, cum este cazul unor hidrolize din chimia organică sau din chimia
complecşilor. Practic nu se poate stabili ordinul reacţiei în raport cu dizolvantul, decât dacă se
poate efectua reacţia într-un alt dizolvant. Degenerarea ordinului de reacţie se mai poate produce
şi în reacţiile în care se menţine în mod artificial constantă concentraţia unui reactant pe masură
ce acesta reacţionează.

Exemple tipice de reacţii de ordinul 2 ce decurg după schema 3.13 sunt, [5]:
 descompunerea termică în fază gazoasă a acidului iodhidric:
2HI  H 2  I 2

 descompunerea termică în fază gazoasă a NO2 :

2 NO2  2 NO  O2

 descompunerea în fază lichidă a ionului ClO  :

2ClO   2Cl   O2

 dimerizarea ciclopentadienei, fie în fază gazoasă, fie în fază lichidă

2C2 H 6  C10 H12
  formarea perfluorciclobutanului în fază gazoasă:
F2 C CF2
2C 2 F4 
F2 C CF2

Exemplificări pentru reacţii de ordinul 2 ce decurg după schema 3.12 sunt:

 formarea în fază gazoasă a acidului iodhidric
H 2  I 2  2 HI
 reacţiile radicalilor liberi cu molecule, de exemplu:
H  Br2  HBr  Br 

 sinteza ureei din ionii NH 4  şi CNO 

 hidroliza esterilor organici în medii neapoase
 reacţia aminelor alchil terţiare cu halogenuri alchilice obţinându-se din săruri
cuaternare de amoniu:
R3 N  R ' X  R ' R3 N   X 

 unele reacţii autocatalitice în care rezultă catalizatorul care activează reacţia. În acest
caz în loc să se menţină constantă, concentraţia catalizatorului creşte în cursul reacţiei.
Aceste reacţii pot fi tratate formal după ecuaţiile cinetice de ordinul 2,[5]. Viteza de
reacţie este:
dx
v  k 2  a  x  c  x  (3.37)
dt
unde : c este concentraţia catalizatorului.
Analizând viteza de reacţie se constată că aceasta prezintă un maxim
ac
pentru (a-x) = (c+x) adică pentru x . Dacă la începutul reacţiei concentraţia
2
catalizatorului este neglijabilă, iar reactanţii respectă proporţiile stoechiometrice, maximul vitezei
a c 
se află la x  , iar curba concentraţie-timp în acest caz ,   0  , este simetrică în raport cu
2 a 
această axă.
În figura 3.7 sunt reprezentate curbele concentraţie funcţie de timp, pentru
reacţia dintre oxidul de propilenă (OX) şi propilen tioglicol (M):
 C3 H 6O  HS  C3 H 6  OH  S  C3 H 6OH  2

(OX)) (M) (T)

Rezultă propilen tiodiglicol ((T), care are rol de catalizator. Diferitele curbe se referă la
concentraţii diferite de catalizator. Din studiile realizate, urmărind variaţia concentraţiei
reactantului în funcţie de timp, se constată că se înregistrează un punct de inflexiune (vezi figura
3.7).
Curba Vmax reprezintă locul geometric al punctelor de inflexiune pentru
pentr curbele ce
corespund la diferite cantităţi iniţiale de catalizator T (mol/L).
Acelaşi fenomen cu prezenţa curbelor cu punct de inflexiune, este prezentat şi în figura 3.8.
În acest grafic se regăsesc mai multe curbe pentru diferite valori ale concentraţiei
concentraţ iniţiale a
catalizatorului c.
Prezenţa punctului de inflexiune prezintă un interes deosebit deoarece permite
recunoaşterea reacţiilor autocatlitice.

Fig 3.7 Curbe

cinetice pentru

Fig 3.8
Curbe cinetice în
reacţia oxidul de
propilenă (Ox)

reacţii
autocatalice
cu propilentioglicolul (M)

Integrala ecuaţiei cinetice diferenţiale pentru reacţiile autocatalitice duce la :

1  a c 
k 2t   ln  ln (3.38)
ac ax c  x 
sau
 1 a c  x
k 2t  ln (3.38a)
a  c c a  x 

Ecuaţia locului geometric al punctelor de inflexiune este:

1 a
k 2t  ln (3.39)
2 a  x a  2x

Ecuaţia (3.39) fixează în fiecare caz abscisa punctului de inflexiune în funcţie de ordonata sa:
ac ac
x , iar concentraţia netransformată este a  x  .
2 2
Este important de evidenţiat faptul că această proprietate permite să se recunoască
dacă un punct de inflexiune constatat în curba cinetică reprezintă efectiv un fenomen
autocatalitic sau el se datorează unei erori în experiment sau o interferenţă de mai multe
reacţii.
Calculul timpului de înjumătăţire se realizează prin următoarea ecuaţie, unde este luată în
consideraţie şi concentraţia reactantului şi cea a catalizatorului:
1 2c  a
t1  ln (3.40)
2 k2  a  c  c

Când c a ecuaţia (3.40) devine :

1 a
t1  ln . (3.41)
2
k 2a c
Exemple tipice de reacţii autocatalitice sunt hidrolizele esterilor care dau un acid catalitic
activ.

Exerciţii:
Walker [6] a investigat reacţia de saponificare a acetatului de etil la 250 C :
CH 3COOC2 H 5  NaOH  CH 3COONa  C2 H 5OH
Concentraţiile iniţiale atât a acetatului de etil cât şi a hidroxidului de sodiu în amestec au fost
0,01000 M. Modificările concentraţiei x pentru hidroxidul alcalin într-un interval de timp de
20 min. au fost de 0,00566 moli/L. Concentraţia rămasă netransformată este:
(a-x)=0,01000 – 0,00566 = 0,00434.
Calculaţi:
a) constanta de viteză,
 b) timpul de înjumătăţire al reacţiei.

Răspuns:
1 0.00566
a) k2    6.52 L  moli 1 min 1
0.01  20 0.00434
b) timpul de înjumătăţire al reacţiei de ordinul 2 este:
1
t1 
2 ak2
1
t1   15.3min
2 0.01  6.52

Observaţie:
Se poate aplica această formulă de calcul pentru timpul de înjumătăţire numai atunci când
concentraţiile iniţiale ale reactanţilor sunt identice.

3.1.3 Reacţii de ordinul 3

Reacţiile de ordinul 3 pot decurge după una din următoarele scheme:

A+B+C Produşi (3.42)

A+2B Produşi (3.43)
3A Produşi (3.44)
În cazul schemei (3.42) ecuaţia de viteză este:
v  k 3 [ A][ B ][C ] (3.45)
Considerăm concentraţiile iniţiale ale reactanţilor a, b şi respectiv c şi x conversia. Pentru
simplificare, am luat cazul reacţiei ce decurge mol la mol, cu stoechiometria: 1[ A] : 1[ B ] : 1[C ]
dx
v  k 3 a  x b  x c  x  (3.46)
dt
Aplicând aceeaşi tratare matematică ca şi în cazul reacţiilor de ordinul 1 şi 2, prin separarea
variabilelor şi integrare obţinem:
x
dx
k 3t   C (3.47)
0
a  x b  x c  x 
Pentru efectuarea integrării se aplică metoda descompunerii în fracţii simple. Rezultatul conduce
la o ecuaţie cinetică sub formă integrală:

k3 
1 
 b  c  ln a  x  c  a  ln b  x  a  b  ln c  x 
a  b b  c c  a   a b c 
(3.48)
Din ecuaţia (3.48) se obţine expresia constantei cinetice k3.
In cazul schemei (3.43) , considerând concentraţiile iniţiale ale reactanţilor a şi respectiv b şi x
conversia pentru reactantul A, ecuaţia de viteză se poate scrie:

d  A d B  2
   k 3  AB  (3.49)
dt 2dt
dx
sau  k 3 a  x b  2x 2 (3.50)
dt
Separând variabilele şi efectuând integrarea prin descompunere în fracţii simple, se obţine:
1  22a  b x ab  2 x  
k 3t    ln (3.51)
2a  b   bb  2 x  ba  x  
Ecuaţia (3.51) permite determinarea constantei de viteză:
1  22a  b x a b  2 x  
k3    ln (3.52)
t 2a  b   bb  2 x  ba  x  
Acest tip de reacţii, de ordin total 3, care se desfăşoară cu ordinul 2 în raport cu un reactant şi cu
ordinul 1 în raport cu celălalt reactant, este mai des întâlnit.
Pentru schema:

2 A  B  Produşi (3.53)
tratarea matematică este aceeaşi, iar în cazul nostru se poate obţine permutând concentraţiile a şi
b între ele. Constanta de viteză în acest caz devine:

1  22b  a x ba  2 x  
k3    ln (3.54)
t b  2a 2  aa  2 x  ab  x  

In cazul schemei (3.44), când cei trei reactanţi sunt în concentraţii egale
a = b = c , viteza de reacţie devine:
dx
v  k 3 a  x 3 sau  k 3 a  x 3 (3.55)
dt

Integrând şi ţinând seama de condiţia iniţială se obţine forma integrală a

ecuaţiei cinetice:

1 1 1 
k3     (3.56)
2t  a  x 2 a 2 

1
Reprezentând grafic în funcţie de timpul t se obţine o dreaptă cu panta 2k3 ,
a  x 2
(vezi figura 3.9):

Fig.3.9 Variaţia funcţiei 1

a  x 2
cu timpul

Dimensiunile constantei cinetice în reacţiile de ordinul 3 sunt unităţi de

timp1 concentratie2 adică, L2mol-2s-1 sau cm6mol-1s-1

Timpul de înjumătăţire este dat de relaţia :
  
 
1  1 1  3
t1    (3.57)
2 
2k 3  2 
a  2k 3 a 2
2
  a  a 
  2 

şi se constată că t 1 depinde de inversul puterii a doua a concentraţiei.

2

In general reacţiile de ordinul 3 sunt rar întâlnite. In literatura de specialitate se regăsesc totuşi
studii cinetice pentru reacţii de acest tip.
 Trautz [7] a studiat reacţia :
2 NO  Cl2  2 NOCl
în fază gazoasă la temperaturi cuprinse între 8 - 283C.
 altă reacţie trimoleculară, de ordin 3, este şi reacţia de oxidare a monoxidului de azot
studiată de Bodenstein şi Lindner [8]
2 NO  O2  2 NO2
 Reacţia bromului cu monoxidul de azot a fost studiată de Trautz şi Dalal [9] , fiind tot o
reacţie de ordinul 3:
2 NO  Br2  2 NOBr
 Reacţia hidrogenului cu monoxidul de azot a fost studiată de Hinshelwood şi Green
[10]:
2 NO  H 2  N 2 O  H 2 O  N 2  H 2 O2 
Aceste reacţii au fost studiate în fază gazoasă, măsurându-se presiunile parţiale iniţiale ale
celor două gaze şi diminuarea de presiune. In cazul ultimei reacţii, Hinshelwood şi Green au
înregistrat complicaţii în desfăşurarea reacţiei la presiuni coborâte. Reacţii de ordin superior în
fază gazoasă nu se întâlnesc, ciocnirile între mai mult de 3 molecule în fază gazoasă fiind
evenimente foarte puţin probabile. Cele mai frecvente sunt ciocnirile bimoleculare.
In fază lichidă un exemplu este oxidarea în cataliză acidă a ionului I- după reacţia:

2 H   3I   H 2 O2  2 H 2 O  I 3

3.1.4 Reacţii de ordinul 0

 In categoria acestor reacţii intră reacţiile pentru care viteza nu depinde de concentraţia
reactantului. Viteza de reacţie este condiţionată de o etapă determinantă, în care concentraţia
nu intervine. Exemple sunt: procesele electrolitice în care viteza reacţiei este determinată de
intensitatea curentului, procesele fotolitice în care viteza de reacţie este determinată de
intensitatea luminii, reacţiile radiolitice, etc.

Ecuaţia cinetică diferenţială pentru o reacţie de ordinul zero este:

dx
 k0 (3.58)
dt
Ecuaţia integrală pentru reacţia de ordinul zero este:
k0t  x (3.58a)
Constanta de viteză este:
x
k0  (3.59)
t
şi are dimensiunile : unităţi de timp 1 concentratie . In S.I. constanta de viteză se măsoară în

m 3 L1 s 1 sau în C.G.S. în moli.L1 s 1 .

Timpul de înjumătăţire t 1 este când x  a :

2 2
a
t1  (3.60)
2 2k 0
deci este proporţional cu concentraţia reactantului.
Exemple pentru acest tip de reacţii sunt:
 reacţii heterogene ce au loc pe suprafaţă, de exemplu reacţiile de descompunere pe fir de
platină încălzit:
2 N 2 O g   2 N 2  g   O2  g 
sau 2 NH 3  g   N 2  g   3H 2  g 
 descompunerea N2O5 (g) ce se află în echilibru cu N2O5 (solid)

N 2 O5  N 2 O4  1 O2
2
dx
PN 2O5 rămâne constantă căci vaporii se refac din solid. In acest caz:  kPN 2O5  k 0 se
dt
produce degenerare de ordin, reacţia urmând o cinetică de ordin zero.
 3.1.5 Cinetica aparentă de ordin zero

Se pot întâlni reacţii care decurg aparent după ordinul zero. Un exemplu îl constituie reacţiile
în suspensie. Concentraţia substanţei ce reprezintă faza dispersată în mediul de dispersie la o
anumită temperatură depinde de solubilitatea ei în mediu la o temperatură dată.

In cazul medicamentelor ce se descompun în soluţie, pe măsura descompunerii, noi cantităţi

de substanţă medicamentoasă vor trece din faza dispersată în soluţie, astfel încât concentraţia
ei în mediul de dispersie rămâne constantă. Această concentraţie este condiţionată de
solubilitatea la echilibru a medicamentului într-un solvent dat la o temperatură dată.
Particulele suspendate de medicament funcţionează ca un rezervor de substanţă solidă. In
absenţa particulelor în suspensie, descompunerea substanţelor în soluţie în mediul de
dispersie ar fi urmat o cinetică de ordinul 1, adică :

d  A
  k1  A (3.61)
dt
unde:  A este concentraţia medicamentului care rămâne nedescompus în
perioada de timp t, iar k1 este constanta de viteză pentru reacţia de
ordinul 1.
Intrucât în cazul suspensiei medicamentului, concentraţia substanţei  A este constantă, se
poate scrie k1  A  k 0 şi deci ecuaţia cinetică devine:

d A
  k 0 , o ecuaţie aparent de ordin zero, producându-se şi în acest caz o degenerare de ordin.
dt
După ce întreaga cantitate de substanţă a trecut în soluţie, descompunerea urmează din nou o
cinetică de ordinul întâi.

3.1.6 Reacţii de ordin fracţionar

şi de ordin superior
 In literatura de specialitate se regăsesc exemple de reacţii studiate cinetic care decurg ca fiind
de ordin fracţionar sau de ordin superior [5,11]. De exemplu:

 reacţia de transformare a orto-para-hidrogen are ordinul 3/2

 reacţia de formare a fosgenului : CO  Cl 2  COCl2 are un ordin 3/2 în raport cu Cl2
şi ordinul 1 în raport cu CO deci un ordin total 5/2
 multe reacţii în fază gazoasă heterogenă au diverse ordine fracţionare.
Dintre reacţiile de ordin superior, mai rar întâlnite, este cunoscută reacţia iodură - iodat:

IO3  5 I   6 H   3I 2  3H 2 O

Care are ordinul global 5 . Ecuaţia cinetică este de forma:

d I 2 
dt
     2
 k IO 3 . I  H  2

Reacţii cu ordine superioare se mai întâlnesc printre reacţiile de oxido - reducere în soluţie,
dar în aceste cazuri procesele chimice nu sunt simple, nici stoechiometria reacţiilor nu rămâne
constantă şi uneori nici mecanismul acestor reacţii nu este pe deplin clarificat.
Ecuaţia cinetică generală pentru o reacţie de ordinul n (întreg sau fracţionar) este:
dc
  knc n (3.62)
dt
Dimensiunile constantei de viteză sunt : timp 1 concentratie  n 1 , iar timpul de înjumătăţire:

dx
sau  k a  x n (3.63)
dt
Prin integrare se obţine :

1  1 1 
k nt     (3.64)
n  1  a  x n1 a n 1 

Constanta cinetică are valoarea :

1  1 1 
kn     (3.65)
t n  1  a  x n1 a n1 

iar timpul de înjumătăţire este dat de relaţia:

2 n1  1 1
t1   (3.66)
2 n  1k a n1
Ecuaţiile sunt valabile pentru orice n  1 .

Tabelul 3.1 Expresii cinetice ale diferitelor ecuaţii de viteză

Ordi Ecuaţia vitezei Dimensi
n unile Timp
de Diferenţială Integrală constante ul
reacţ i de de
ie viteză înjum
ătăţire
dx a
 k0
0 dt k0t  x 1
t  conc 2k

dx a 1
1  k1 a  x  k1t  2,303  lg 1 ln 2
dt ax t k1
dx 1 1 1 1
2  k 2 a  x 2 k 2t 
 
ax a
1 1
dt t  conc k2 a
2 dx 2,303 ba  x  1 1
 k 2  a  x  b  x  k 2 t   lg 
a b  x 
1 1
dt ab t  conc k2 a

dx 1  1 1  1 3
 k 3 a  x 3 k 3t    
3 dt  t 1  conc 2 2k a 2
2  a  x 2 a 2 
dx   1 3
 k3  a  x  b  x  
2

3 dt   t 1  conc 2 2k a 2
 
1  x 
k 3t    
b  a a a  x 
 
 2, 303 a  b  a  
  b  a lg b a  x 
  
  n 1
n dx 1  1  t conc
1
 a  x n
n 1

1 2 1 1
n1 dt k nt    
n  1  a  x n1 a n 1   n  1 k n
a

Concluzionând, în tabelul 3.1 sunt prezentate ecuaţiile vitezelor de reacţie şi expresiile

timpilor de înjumătăţire pentru reacţii simple ireversibile.

In figura 3.10 sunt prezentate grafice pentru reacţii de diverse ordine, evidenţiindu-se curbe
cinetice şi diverşi parametri cinetici,[1].
 Fig.3.10
Curbe cinetice
pentru reacţii
de diferite
ordine

Din comparaţia
curbelor
concentraţie -
timp pentru
reacţii de ordin
diferit, reiese
că pentru
aceeaşi
concentraţie iniţială, reacţia se desfăşoară cu atât mai repede, cu cât ordinul este mai mic.
Toate reacţiile cu ordinul < 1 au un timp finit de reacţie. Cele cu ordinul 1 şi mai mare decât 1
nu se termină teoretic niciodată, deoarece concentraţia substanţelor reactante (a
componentului limitativ) tinde către zero, doar pentru t   .

3.2 Metode de determinare a ordinului de reacţie

şi a constantei de viteză

Nu există o metodă generală pentru determinarea ordinului de reacţie. Literatura de

specialitate 5,11 evidenţiază mai multe metode, dintre care amintim:
 metode prin integrare, care iau în considerare diferitele expresii ale variaţiei vitezei unui
reactant sau produs de reacţie în funcţie de timp şi se urmăreşte dacă acestea corespund
variaţiilor observate;
 metode diferenţiale, care folosesc expresia vitezei de reacţie sub forma:
dx
 k a  x  b  x  ......
dt
fără a apela la expresiile integrale.
3.2.1 Metode prin integrare

3.2.1.a Metoda invariabilităţii constantei de viteză k

Metoda constă în verificarea diferitelor ecuaţii de viteză în forme integrale cu datele

experimentale obţinute la o temperatură constantă. Dacă constanta cinetică are aceeaşi valoare
pentru toate punctele experimentale, atunci reacţia are ordinul propus. Dacă însă apar variaţii ale
constantei cinetice care depăşesc limita erorilor experimentale, atunci trebuie încercată altă
presupunere. Se poate apela şi la rezolvări grafice pentru constanta cinetică, folosind ecuaţia
integrală în formă liniarizată. In acest caz constanta de viteză se obţine din panta dreptelor.
3.2.1.b Metoda timpilor parţiali de reacţie
( Metoda timpilor de înjumătăţire )

Această metodă a fost propusă de W. Ostwald, [12] şi se bazează pe expresia timpului

de înjumătăţire, luând în considerare şi concentraţia iniţială:

2 n 1  1
log t 1  log  n  1 lg a (3.67)
2 n  1k
Reprezentând grafic logt 1 în funcţie de lga pentru diferite concentraţii iniţiale, se obţine o
2

dreaptă cu panta -(n-1) ceea ce permite obţinerea lui n.

Din ordonata la origini se obţine valoarea lui k aşa cum reiese şi din figura 3.11.
Forma analitică a lui n se poate obţine din ecuaţia anterioară (3.67 ) :
 
t 1 
 2 1
log
 
t 1 
 2 2
n  1 (3.68)
a2
log
a1
unde: indicii 1 şi 2 se referă la timpi de înjumătăţire corespunzători la două
concentraţii iniţiale diferite.
De exemplu, această metodă s-a aplicat la descompunerea acetaldehidei la 518C:
CH 3CHO  CH 4  CO 
când se obţine o valoare a timpului de înjumătăţire independentă de inversul presiunii iniţiale,
ceea ce arată că reacţia este de ordinul 2, iar valoarea constantei de viteză este

k  6,7  10 6 s 1mm 1 .

Fig.3.11 Variaţia logt 1 în funcţie de Fig. 3.12 Variaţia concentraţiei

2
lga la diferite concentraţii reactantului (a-x) în timp.

3.2.2 Metoda diferenţială (van't Hoff)

In acest caz se valorifică rezultatele viteză - concentraţie. Se consideră că viteza de reacţie

depinde numai de concentraţia reactantului A, deci ecuaţia cinetică este:
dx
v  k a  x n
dt
Această ecuaţie se scrie pentru două valori ale timpului t1 şi t2:

v1  k a  x1 n şi v 2  k a  x 2 n (3.69)
Se logaritmează:
lg v1  lg k  n lga  x1  şi lg v 2  lg k  n lga  x2  (3.69a)
Prin diferenţă se poate obţine n :
lg v 2  lg v1
n (3.70)
lga  x2   lga  x1 
 Astfel pentru calculul ordinului de reacţie sunt necesare vitezele v1 şi v2 care se obţin din
curbele experimentale (a - x) în funcţie de timp (vezi figura 3.12), fiind pantele tangentelor la
curba (a - x) = funcţie de t la timpii t1 şi t2 . Având valorile vitezelor determinate, se trasează
graficul lg v în funcţie de lg(a-x) şi se obţine o dreaptă cu panta n şi ordonata la origine lg k.
Ordinul de reacţie n se poate obţine şi prin calcul analitic folosind ec. (3.70) - cu înlocuirea
valorilor vitezei şi a concentraţiilor.
O altă cale este utilizarea metodelor de derivare grafică cu reprezentarea grafică
dc
directă a ecuaţiei diferenţiale:   kc n în coordonate logaritmice:
dt
 dc 
lg    lg k  n lg c (3.71)
 dt 
obţinându-se atât ordinul de reacţie cât şi constanta de viteză.

3.2.3 Metode bazate pe degenerarea ordinului de reacţie

3.2.3.1 Metoda izolării a lui Ostwald

Ostwald a luat în considerare ecuaţia vitezei de reacţie, [12]:

v  k A B  (3.72)
pentru care a folosit reactantul B în exces, concentraţia sa putând fi considerată constantă. Deci

ecuaţia se reduce : v  k '  A (3.72a)

unde : k '  k B 
Astfel se poate evalua ordinul de reacţie n în raport cu reactantul A.
Metoda se aplică pentru exemplificare la hidroliza esterilor în cataliză acidă, când se lucrează în
mare exces de apă:

H
ester  apa 
 acid  alcool

 
v  k ester  H 

dacă se menţine constantă şi concentraţia acidului catalizator: v  k ' ester  unde :

 
k'  k H  . Se constată că reacţia este de ordinul 1 în raport cu esterul.
 3.2.3.2 Metoda concentraţiilor iniţiale parţial constante

Fie reacţia: 1 A   2 B  1' L   2' M (3.73)

iar viteza de reacţie este:

v  k A B  (3.74)
Se consideră două concentraţii iniţiale diferite a şi a' pentru reactantul A, concentraţia b
pentru reactantul B care rămâne constantă, iar x concentraţia lui A transformată în timpul t. În
acest caz avem:
 
  2    2 
v  k a  x  b   x  v'  k a' x  b   x  (3.74a)
 1   1 
Dacă se compară vitezele la doi timpi diferiţi, se obţine:
 
2  2 

vj  k axj 
 
 b  xj 
1 
v 'j 
 k a ' x j 
 
 b '

x j  (3.74b)
  1 
  
lg v j  lg v' j   lg a  x j  lg a' x j  (3.74c)

Ordinul de reacţie  în raport cu A este:

 vj 
lg 
 v' j 
   (3.75)
axj
lg
a ' x j

În cazul în care, se menţine a constant şi se consideră diferite valori ale concentraţiilor iniţiale
ale lui B, b şi b' se determină ordinul de reacţie  .

3.2.4 Metoda parametrilor adimensionali (Powell)

 Powell a propus o rezolvare grafică, utilizând parametri adimensionali, [11]. Dacă a este
concentraţia iniţială a reactantului şi (a-x) concentraţia după un timp t se poate defini şi o
concentraţie relativă a reactantului:


a  x  sau a x  a (3.76)
a
Ecuaţia de viteză integrală este:

1  1 1 
kt   n1 n1  n 1 
n  1  a a 
sau

1  1 
kt    1 (3.77)
n  1a n1  n1 
Se defineşte un timp nedimensional , prin relaţia:

  ka n 1t (3.78)
Ecuaţia cinetică devine:

 n  1   1n  1 (3.79)
valabil pentru orice n  1
In cazul reacţiilor de ordinul 1 ecuaţia se reduce la:
ln    (3.80)
Ecuaţiile ultime (3.79) şi (3.80) nu cuprind pe a sau k , deci există o relaţie unică între  şi  .
Se reprezintă grafic valorile  în funcţie de lg t, vezi figura 3.13

Fig. 3.13 Variaţia concentraţiei

relative a reactantului în funcţie de
lg t

Pentru reacţia studiată se determină ordinul de reacţie din reprezentarea

 - lg t folosind ecuaţia:

lg   lg t  lg ka n 1 (3.81)

Curbele   f lg t  vor avea aceeaşi formă ca   f lg  dar au suferit o translaţie de

 lg ka n1 paralelă cu axa absciselor. Deci deplasarea de translaţie depinde de k , a şi n .

Dacă reacţia are un ordin ca cel din fig. 3.13 , curba experimentală se va suprapune cu una
din curbele teoretice cu deplasarea menţinută de-a lungul axei lg t . Dacă se cunoaşte ordinul se
poate calcula şi k din ecuaţia (3.81).

3.3 Cinetica chimică în condiţii dinamice

In condiţiile automatizării proceselor în industria farmaceutică, în procesele tehnologice de

fabricaţie se folosesc reactoare în care procesele se desfăşoară dinamic.
Investigaţiile cinetice, din care se obţin informaţii fundamentale, se realizează de obicei în
regim static. Cu ajutorul metodei statice se pot studia însă numai reacţiile relativ lente.
Metoda dinamică se aplică de obicei proceselor mult mai rapide.
In practica industrială farmaceutică se întâlnesc cel mai adesea reactorul tubular şi
reactorul cu agitare perfectă. In studiile cinetice ale proceselor tehnologice trebuiesc cunoscute şi
corelate avantajele reacţiilor ce se desfăşoară în condiţii dinamice, [1,5,11].

3.3.1 Reactorul tubular

Majoritatea proceselor industriale farmaceutice nu corespund unor funcţionări discontinui, ci

amestecul de reacţie trece prin spaţiul de reacţie

într-un curent continuu.

In practică, se utilizează reactorul tubular - vezi figura 3.14 - în care reactanţii se introduc
la un capăt, pe măsură ce amestecul de reacţie avansează, compoziţia lui variază continuu de la
un punct la altul de-a lungul tubului.
Conducerea reacţiilor în flux continuu asigură continuitatea procesului, folosirea cu mare
eficienţă a reactorului şi prezintă posibilitatea ca procesele să fie controlate şi automatizate. In
 condiţiile dinamice reacţiile chimice se clasifică după modul în care se realizează condiţiile în
reactor.

In cazul unor condiţii ideale de deplasare, în reactorul tubular are loc amestecarea
longitudinală sau transversală (laterală) în curentul de gaz care reacţionează. In condiţii de
amestecare ideală valoarea concentraţiilor tuturor reactanţilor în orice punct al reactorului este
egală cu concentraţiile la ieşirea din reactor, ca rezultat al unei amestecă
amestecări
ri puternice.

Fig. 3.14 Schema reactorului tubular

Să considerăm că amestecul de reacţie este trecut prin reactor cu un debit volumic u prin
elementul de volum dV şi să presupunem pentru simplificare că viteza de reacţie depinde de
concentraţia unui singur reactant c.
Pentru o reacţie de ordinul n viteza de dispariţie a reactantului este:
dc
v  kc n (3.82)
dt

In volumul dV viteza de dispariţie a reactantului va fi kc n dV . După un timp, se realizează

în sistem o stare staţionară, în care nu mai are loc modificarea în timp a concentraţiei reactantului.
La realizarea stării staţionare contribuie următoarele procese:
 moleculele de reactant intră în elementul de volum prin faţa din stânga, iar numărul de
moli ce intră în timpul dt este ucdt;
 moleculele părăsesc elementul de volum prin faţa din dreapta, iar numărul de molecule
ce-l părăsesc este u( c+dc )dt
)dt;
 moleculele dispar din reacţia chimică, iar pentru o reacţie de ordinul n,, numărul de moli

(- dn) care dispare în timpul dt este kc n dVdt .

Ecuaţia cinetică a stării staţionare se obţine din bilanţul:
 ucdt  u c  dc dt  kc n dVdt (3.83)
dc dx
 k (3.83a)
n u
c
Se integrează pentru tot volumul reactorului V0 .

La intrare în reactor V 0 şi c  ci (concentraţia iniţială), iar la sfârşit V  V0 iar

c  c f (concentraţia finală a reactorului)

cf
dc kV
  n

u 0
dV (3.84)
ci c

Când n = 1 se obţine:
kV0
cf kV 
ln  0 sau c f  ci e n (3.85)
ci u
Dacă se compară această ecuaţie cinetică cu cea din regim static
 a  V0
 kt  ln  se constată că mărimea t este înlocuită cu .
 ax u
V0
Mărimea se numeşte timp de contact al reacţiei şi este timpul mediu necesar ca
u
moleculele să treacă prin reactor.
Prin micşorarea timpului de contact (folosind o viteză mai mare de curgere şi un
volum mai mic), pot fi studiate şi reacţiile rapide în regim dinamic, ce nu pot fi cercetate în regim
static. Pentru n  1, ecuaţia cinetică integrală va fi :
 
1  1 1  V
 k 0
n  1  c n1 cin1  u
 f 
(3.86) In deducerea
acestei ecuaţii s-a presupus în mod tacit că în cursul reacţiei nu se produce modificarea de volum
(astfel s-ar produce o modificare a vitezei de curgere prin reactor, fapt ce ar complica mult
ecuaţiile). Ecuaţia cinetică (3.86) stă la baza dimensionării reactoarelor tubulare. Dacă analizăm
această ecuaţie se vede clar că la un debit de alimentare dat u şi la o compoziţie dată a
amestecului de alimentare ci (temperatura menţinându-se constantă), concentraţia finală, cf , este
funcţie numai de volumul reactorului V0 . Invers, dacă se urmăreşte o anumită conversie, la o
viteză de alimentare dată şi la un amestec iniţial dat, aceasta determină în mod univoc volumul
reactorului V0 , care trebuie folosit.
Procese tipice ce decurg prin această tehnică sunt reacţiile de alchilare catalitică, de
polimerizare, de cracare termică,
rmică, de hidrogenare şi dehidrogenare a hidrocarburilor,
dehidrogenare şi deshidratare a alcoolilor, reacţii de halogenare, de nitrare cu oxizi de azot, etc.

3.3.2 Reactorul cu agitare perfectă

În practica industrială farmaceutică este necesar uneori să se lucreze cu sisteme dinamice

deschise, când se poate produce un transfer de masă între reactor şi mediul exterior. În acest caz
se utilizează reactorul cu agitare perfectă - vezi figura 3.15 -.

Fig 3.15 Schema reactorului cu

agitare perfectă

Pentru simplificare, considerăm cazul simplu al unei reacţii de ordinul 1:

k
A  B (3.87)

La intrare în reactor concentraţia substanţei A este A0 , iar la ieşire este A . Considerăm că
amestecul de reacţie este trecut prin reactor cu debitul volumic u . Variaţia în timp a
concentraţiei lui A este :
d  A uA0  uA
 v r   (3.88)
dt V V
unde: vr  k A este viteza reacţiei chimice iar V este volumul reactorului.
Sau:
 d  A n u
 k A  A   A (3.89)
dt V V
cu n A  u  A 0  , numărul de moli ce intră în reactor în unitatea de timp.

Dacă se integrează în raport cu A se obţine o ecuaţie exponenţială ca în figura 3.16 .

Şi din figura 3.16 se constată că se atinge un regim exponenţial când d  Adt  0 şi deci:
A  Ast
Dacă se integrează ecuaţia (3.89) se obţine :
 
    k 
u

A  n A  A0  n A e 
V  (3.90)
 u  u 
Vk    Vk  
 V    V  

Fig. 3.16 Variaţia concentraţiei

constituienţilor în timp

Când t   se obţine:
nA
Ast  (3.91)
kV  u
d  A
Ultima relaţie se poate obţine şi direct din ecuaţia (3.90) punând condiţia  0 Pentru
dt
substanţa B se poate scrie de asemenea :
d B  u
 k  A  B  (3.92)
dt V
considerând concentraţia sa la intrarea în reactor, B 0  0
 Pentru regimul staţionar avem:
u
k Ast  B st  0 (3.93) rezultă
V
kVn A
B st  (3.94)
u kV  u 
nA n
Ast  B st   kV  u   A  A0 (3.95)
kV  u  u
Cum Ast u  n A,st Bst ,u  n B,st (3.96)

se obţine ecuaţia transferului de masă într-un reactor continuu în care are loc reacţia AB
şi nB  0
adică : n A, st  n B , st  n A (3.97)

Pentru constanta de viteză k se poate scrie :

Bst
u   A0 
k   1 u A0
V   Ast  k  (3.98)
V  B st 
1  
  A0 

Exemplificare

 Reacţia de descompunere termică a acetatului de etil (A) în acid acetic (B) şi etilenă (C)
în reactor cu agitare perfectă:
CH 3COOC 2 H 5  CH 3COOH  C 2 H 4
Volumul reactorului este V = 330 cm3. Dacă debitul volumic este u = 4,5 cm3/s, în sistem se
stabileşte o concentraţie staţionară în acid egală cu 2,85% din A0 . Intrucât reacţia se desfăşoară
în exces de azot, variaţia de volum ce intervine în cursul reacţiei din cauza lui C este neglijată.
Bst
Deci  0,0285 , iar constanta de viteză k este:
A0
 4,5 0,0285
k   4  10  4 s 1
330 1  0,0285
Să stabilim concentraţiile staţionare pentru compuşii A şi B:

A0  u kV  A0
Ast  şi Bst  (3.99)
kV  u kV  u

Influenţa debitului asupra compoziţiei staţionare se poate obţine din ecuaţiile :

d  Ast A0  u A0 kV A0
    0 (3.100)
du kV  u 2 kV  u kV  u 2

d B st kV  A0
  0 (3.101)
du kV  u 2

Fig.3.17 Variaţia concentraţiei Fig.3.18Variaţia concentraţiei

reactantului în funcţie de timp produsului dereacţie în funcţie
la diferite debite de timp la diferite debite

Se pot trasa grafice pentru a pune în evidenţă dependenţele concentraţiilor reactantului

(vezi figura 3.17) şi respectiv a produsului de reacţie (vezi figura 3.18) în funcţie de timp şi de
debit.

Capitolul 4

CINETICA FORMALĂ A REACŢIILOR

CHIMICE COMPLEXE
 Cinetica formală a reacţiilor chimice tratează reacţiile complexe ca fiind sisteme ce sunt
condiţionate de desfăşurarea simultană a mai multor etape elementare. Ea se bazează pe legile
cinetice chimice ale reacţiilor elementare, chiar dacă acestea nu se desfăşoară izolat ci fac parte
dintr-un sistem complex de reacţii. Datorită suportului matematic foarte bogat analiza cinetică a
reacţiilor complexe apelează la o serie de afirmaţii şi principii, pe baza cărora ecuaţiile cinetice
pot fi simplificate considerabil.
De exemplu aproximaţia de staţionaritate (conform căreia concentraţia centrilor activi într-
o secvenţă este constantă) a permis eliminarea concentraţiei cunoscute a centrilor activi,
ajungându-se astfel ca în ecuaţiile cinetice să fie regăsite numai concentraţiile cunoscute ale
reactanţilor şi produşilor de reacţie.
O altă simplificare majoră este faptul că în general, într-o secvenţă de mai multe etape elementare
există întotdeauna o etapă lentă limitativă, care este determinantă de viteză.
În acest context se consideră că viteza întregului proces se reduce la viteza etapei
limitative. Un alt principiu ce este foarte util în cinetica formală a reacţiilor complexe este
principiul echilibrului detaliat care poate fi considerat şi un caz particular al principiului
reversibilităţii microscopice. Conform acestui principiu, într-un sistem în echilibru, fiecare etapă
elementară decurge cu aceeaşi viteză în ambele sensuri. În cinetica chimică acest principiu a fost
folosit sub următoarele forme, [1]:
1. Dacă o etapă elementară dintr-un proces chimic este limitativă în secvenţa directă
atunci ea este limitativă şi în secvenţa inversă.
2. Într-un proces chimic reversibil, de etape elementare, atât secvenţa directă cât şi cea
inversă, decurg prin aceeaşi intermediari.
Reacţiile complexe pe care le vom analiza în detaliu în acest capitol sunt:
 reacţiile opuse;
 reacţiile paralele;
 reacţiile succesive;
 unele combinaţii ale lor, cum sunt reacţiile cu preechilibru.
4.1 Cinetica reacţiilor opuse

Acest tip de reacţii, numite opuse sau antagoniste, se caracterizează prin faptul că produşii
reacţionează între ei pentru a reface substanţele iniţiale. Schema generală este :

k

Reactanţi 
 Produşi (4.1)
 
unde: k este constanta reacţiei directe, iar k este constanta reacţiei inverse.
Viteza procesului este dată de diferenţa dintre vitezele celor două reacţii, directă şi
indirectă:
   
v= v - v = k Cr - k Cp (4.2)

Când viteza globală este nulă atunci v = 0, adică s-a atins starea de echilibru :
   
v = v sau k Cr = k Cp (4.3)
Aceste reacţii sunt cunoscute în termodinamica chimică ca reacţii de echilibru, fiind
caracterizate de cele două procese chimice ce decurg în ambele sensuri cu acceaşi viteză.
Reacţia reversibilă este un proces chimic dinamic. Se notează cu indicele e mărimile
caracteristice stării de echilibru. Constanta de echilibru K, este definită cinetic prin raportul
constantelor de viteză ale reacţiilor directă şi inversă:

(C r ) e k
K = = (4.4)
(C p ) e k

Ecuaţia (4.4) este într-o strânsă legătură cu principiul microreversibilităţii, [1], conform
căruia orice influenţă care acţionează asupra reacţiei într-un sens, dar nu schimbă constanta de
echilibru, acţionează în aceeaşi măsură şi asupra reacţiei opuse. De exemplu, în cazul utilizării
unui catalizator, dacă acesta favorizează reacţia directă, va favoriza în mod egal şi reacţia inversă.
Un al principiu care este aplicat la calculul vitezei de reacţie pentru procesul direct şi invers
este: principiul independenţei diferitelor reacţii, care se emite astfel, [1]: “Dacă în sistem se
petrec concomitent mai multe reacţii, viteza dintre ele este direct proporţională cu concetraţiile
reactanţilor şi independentă de alte reacţii “ [1]. Mai mult chiar, variaţia totală a concentraţiei
unei substanţe este suma tuturor acestor variaţii independente.
 Reacţiile opuse pot fi: reacţii opuse de ordinul 1, opuse de ordinul 2 şi opuse mixte de
ordinul 1 şi 2.
4.1.1 Cinetica reacţiilor opuse de ordinul 1

Schema generală este cea din ecuaţia (4.1). Ordinele parţiale de reacţie sunt egale cu 1.
Iniţial concentraţia reactantului este a iar pentru produsul de reacţie concentraţia b = 0 . Notăm cu
 
X conversia. Pentru vitezele de reacţie se poate scrie: v = k (a-x); v=k x
(4.5)
 
şi v = k (a-x) - k x
La echilibru viteza globală este nulă iar concentraţiile reactantului şi a produsului de reacţie ating
valorile de echilibru:

   k
k (a-x e ) = k x e ; k = ( a  xe ) (4.6) Substituind
xe
ecuaţia (4.6) în (4.5) se obţine :
 
x k k
v = = [(x e (a-x)-(a-x e )x]= a (x e -x) (4.7)
t xe xe

La integrare se obţine ecuaţia cinetică ce dă valoarea lui k în funcţie de a şi x e :

k x
at  ln e (4.8)
xe xe  x

  k  
Întrucât la echlibru k (a-x e )= k x e , atunci a  k  k deci :
xe
  xe
(k  k )t  ln (4.9)
xe  x
Ecuaţia (4.9) este o ecuaţie cinetică tipică prin reacţiile de ordinul 1.

ka
Valoarea mărimii x e este : xe=   (4.10)
k k

k Ka
sau dacă  K, x e devine: xe= ; (4.11)
k 1 K
timpul de injumătăţire t 1 este:
2
 1 xe
t 1 =   ln (4.12)
2 k k x  a
e
2
sau dacă se ţine cont de ecuaţia (4.12) şi (4.11) se poate scrie pentru timpul de înjumătăţire:
1 2K
t1 = ln (4.13)
1
k (1  ) K  1
2

K
Dacă la începutul reacţiei, (t=0),
=0), produsul de reacţie era prezent în
n sistemul reacţional cu o
concentraţie b, atunci:
x  
v= = k ( a  x )  k (b  x ) (4.14)
t
 
ka  kb Ka  b
iar la echilibru : x e =   (4.15) sau x e = (4.16)
k k K 1

4.1.1.a Reacţii opuse de ordinul 1 la compuşii farmaceutici

În chimia farmaceutică se găsesc numeroase exemple de compuşi medicamentoşi care

urmează o cinetică de ordinul 1 la echilibrele ce apar în structurile sistemelor farmaceutice.
Dintre acestea amintim:
 Tetraciclinele şi o parte din derivaţii lor suferă o epimerizare într-un
un domeniu de pH 2÷6.
Mc Cormick şii colaboratorii săi [2], au studiat echilibrul de distribuţie al izomerilor,
conform schemei:

Autorii au arătat că în solventul dimetilformaldehidă, ce conţine soluţie apoasă de

NaH 2 PO 4 1M la 25 C,
C, echilibrul de distribuţie a celor 2 izomeri este de 32% izo-7-
izo
clorotetraciclină şi izo7-44-epi-tetraciclină,
tetraciclină, iar constanta de echilibru este de 31.
 Derivaţii barbiturici prezintă două forme tautomere cu structuri lacta- malactinice.
Schematic structurile lor pot fi redate în modul următor, în funcţie de pH-ul mediului de
reacţie, [3].

În funcţie de pH-ul mediului, în soluţii apoase, derivaţii barbiturici au comportament

diferit: la pH<10,5 se comportă ca acizi monobazici slabi, iar la pH12 devin acizi
dibazici foarte slabi.
 Fenazona (DCI), antipirina sau 1-fenil-2,3-dimetil-5-pirazolonă este un intermediar mult
folosit în sinteza derivaţilor de pirazolonă cu acţiune analgezică şi antipiretică foarte bună.
În acest medicament nucleul de bază, pirazolona, în funcţie de pH prezintă trei forme
tautomere, [4]:
 La pH =

6,2÷6,6 se formează forma metilenică care în mediu neutru trece în forma iminică
(izopirazolonă), iar la pH acid în formă enolică (pirazol). Prin metilare, forma iminică a
pirazolonei formează antipirina (fenazona) care este o substanţă albă, cristalină, fără miros, cu
gust amărui , p.t.= 113 oC , solubilă în apă, alcool, cloroform, insolubilă în eter.

4.1.2 Cinetica reacţiilor opuse de ordinul 2

Acest tip de reacţii urmează o schemă de tipul:

R1 + R 2  P1 + P 2 ( 4.17)
Pentru simplificare, considerăm cazul simplu când reactanţii se găsesc
inţial în concentraţii egale a, reacţia decurge mol la mol, iar concentraţiile iniţiale ale produşilor
de reacţie, b sunt nule. Considerând ordinele parţiale egale cu 1, viteza globală de reacţie va fi:
x  
v = = k ( a  x )2  kx 2 (4.18)
t
La echilibru ecuaţia devine:
 
x k
V= = 2 [(a-x) 2 x e2 -(a-x e ) 2 x 2 ] (4.19)
t x e

x ka (2 xe  a ) axe
Sau v= = 2
( xe  x )(  x) (4.19a)
t xe 2 xe  a

Prin integrare se obţine ecuaţia cinetică a reacţiei opuse de ordinul 2:

 xe x (a  2 xe )  axe
kt  ln (4.20)
2a ( a  xe ) a ( xe  x )

Exemple de reacţii opuse de ordinul 2, [1, 5]:

 Reacţia de esterificare:
CH 3 COOH + C 2 H 5 OH  CH 3 COOC 2 H 5 + H 2 O
 Reacţia de disociere a acidului iodhidric studiată de Bodenstein, [6]:
2HI  H 2 + I 2
 Reacţia dintre acid sulfuric şi dietilsulfat:
H2SO4+ (C 2 H 5 )2SO 4  2C 2 H 5 SO 4 H

4.1.3 Cinetica reacţiilor opuse de ordinul 1 şi 2

În cazul acestui proces chimic, i se poate asocia următoarea schemă:


k
R1 + R2  P (4.21)
unde: R 1 şi R 2 sunt reactanţi cu concentraţia iniţială egală cu a, iar P 1 are
concentraţia iniţială b=0.
Reacţia directă este o reacţie de ordinul 2, pe când reacţia inversă este o reacţie de ordinul 1.
Viteza de reacţie este:
dx  
La k=0 v=  k (a  x)2  k x (4.22)
dt


2
  k (a  x) 2
La echilibru devine: k (a  x)  k xe sau k  (4.23)
xe
 
dx k  a2
 [(a  x) 2 xe  (a  xe ) 2 x]  k (  x) (4.24)
dt xe xe

 xe xe ( a 2  xe x )
La integrare se obţine: kt  ln (4.25)
a 2  xe2
a 2 ( xe  x )
Exemple de reacţii de ordinul 2 şi 1, [1] sunt:
 Izomerizarea cianat-ureei
ureei în soluţie:
NH2
O=C=N¯ + NH4+  OC
NH2
 Dimerizarea perfluoretilenei în fază gazoasă la 300 ÷ 400 C.
 Pot exista şi reacţii directe de ordinul 1 şi inverse de ordinul 2 care decurg după schema:
R1  P1 + P 2 (4.26)
Un exemplu îl constituie dehidrogenarea etanului:

k

C2H6 

C2H4+ H2
k

Fig. 4.1 Variaţia vitezei de reacţie Fig. 4.2 Variaţia vitezei de reacţie
cu conversia la dehidrogenarea etanului cu temperatura

Reacţia are loc la 700 C

C şi decurge cu următoarele constante:

K =4,7 ·10 2 s 1 şi K =
=5,7 ·10 2 atm. 1 s 1
În fig 4.1 se poate urmări variaţia vitezei de reacţie cu conversia pentru această reacţie chimică.
 4.1.4 Influenţa temperaturii asupra reacţiilor opuse
În cazul reacţiilor opuse, aşa cum reiese din relatările anterioare, complexitatea
fenomenelor ne conduce la ideea analizării infuenţei variaţiilor diverselor temperaturi asupra
constantelor de viteză, ţinând cont că reacţiile reversibile sunt şi ele însoţite de efecte calorice.
Influenţa temperaturii asupra constantelor de echilibru este redată de ecuaţia lui van’t Hoff, [1]:

 ln K r H T0 k
 ; dar K= (4.27)
T RT 2 k

 ln k  ln k r H T0
adică:   (4.28)
T T RT 2
Dacă corelăm cu ecuaţia lui Arrhenius fiecare termen din membrul stâng al ecuaţiei 4.28,
 
 ln k E  ln k E
obţinem:   (4.29)
T RT 2 T RT 2
Deci căldura de reacţie este diferenţa energiilor de activare a reacţiei directe şi inverse.

E - E = r H T0 (4.30)
Ecuaţia 4.30 serveşte la determinarea energiei de activare a uneia dintre etape (directă sau
indirectă) dacă se cunoaşte energia de activare a celeilalte etape şi valoarea căldurii de reacţie. În
figura 4.2 se evidenţiază variaţia vitezei de reacţie cu parametrul T. Deoarece energiile de
activare sunt diferite, temperatura va influenţa diferit viteza reacţiilor ce constituie echilibrul.
Temperatura exercită deci o dublă influenţă asupra reacţiilor opuse. O creştere de T
acţionează atât asupra vitezei de reacţie cât şi asupra conversiei de echilibru (în mod favorabil,
sau nu, după cum procesul chimic este endoterm sau exoterm). Mai mult chiar, întrucât energia
de activare a reacţiei endoterme este mai mare decât a celei exoterme, viteza reacţiei endoterme
este mai mult influenţată de temperatură decât de a celei exoterme.

4.1.5 Reacţii reversibile întâlnite în procese industriale de obţinere a unor medicamente

Un exemplu de reacţii reversibile îl constituie reacţia de esterificare a acidului izonicotinic

pe care o întâlnim în sinteza industrială a izoniazidei. Aceasta este un medicament folosit în toate
formele de tuberculoză, uneori asociată cu rifampicină sau cu PAS, cu streptomicină sau cu alte
medicamente cu acţiune sinergică. Ea a fost introdusă în terapeutică după anul 1952 ca urmare a
descoperirii acţiunii antimycobacterium tuberculosis, [7]. Se poate obţine prin următoarele
moduri:

Procedeul
industrial pentru izoniazidă, (1) este
cel de obţinere a esterului acidului izonicotinic, (3), prin esterificarea acidului izonicotinic, (2) cu
alcool, şi apoi condensarea esterului cu hidrat de hidrazină.
Procedeul industrial comportă trei faze şi anume: obţinerea esterului acidului izonicotinic,
(3), prin esterificarea acidului izonicotinic, (2) cu alcool, condensarea esterului cu hidrat de
hidrazină şi purificarea izoniazidei, (1), obţinute. Procesul reversibil al esterificării acidului
izonicotinic are viteza de reacţie descrisă prin ecuaţiile:
CE CR C X (C  C Ao X A )
v  k  2 (C AC B  ) v  k  2 [C Ao (1  X A )(C Bo  C Ao X A )  Ao A Ro ]
kC KC

XA C X (C  C Ao X A )
v  k  2 [C Ao C Bo (1  X A )(1  )  Ao A Ro ]
M KC

k  2  k o e  Ea / RT
unde: k+2 este constanta de viteză la esterificare; k-2 este constanta de viteză la hidroliza
esterului; CAo, CBo, CRo, sunt concentraţiile molare iniţiale ale acidului izonicotinic,
alcoolului şi apei; CA, CB, CE, CR, sunt concentraţiile molare ale acidului izonicotinic,
alcoolului, esterului şi apei; M raportul molar între acid şi alcool; Ea este energia de
 activare a reacţiei de esterificare; T este temperatura reacţiei de esterificare, în grade K; R
este constanta universală a gazelor; Ke este constanta de echilibru la esterificare.
Ecuaţiile de mai sus arată că viteza de reacţie creşte pentru valori constante ale
concentraţiilor, cu scăderea energiei de activare şi cu creşterea temperaturii. Prin folosirea
catalizei acide se poate realiza micşorarea energiei de activare. În acest sens s-au pus la punct
procedee de esterificare a acidului izonicotinic cu alcool etilic folosind drept catalizatori acidul
sulfuric cu adaos de sulfat de magneziu, săruri ale acizilor sulfonici (benzensulfonic,
toluensulfonic), acid clorsulfonic, sau acid sulfuric în prezenţa benzenului care îndepărtează
azeotrop apa rezultată din reacţie. Utilizarea catalizatorilor generează însă o serie de dezavantaje,
printre care:
- operaţii de neutralizare, spălare, extracţii şi distilare, care măresc consumul de utilităţi,
solicită manoperă suplimentară şi un fond suplimentar de timp;

- operaţii suplimentare de purificare şi de îndepărtare totală a ionului SO42  din

produs, toate acestea conducând la creşterea preţului de cost al esterului.
Pentru a evita utilizarea catalizatorilor acizi cu toate dezavantajele lor, s-au luat în
consideraţie acţiuni asupra parametrului temperatură. Relaţia dintre temperatura de reacţie şi
constanta de echilibru este stabilită prin ecuaţia van’t Hoff conform ecuaţiilor (4.27) şi (4.29).
Deoarece esterificarea este un proces endoterm, rezultă că la creşterea T creşte conversia la
echilibru, iar pentru deplasarea echilibrului spre formare de ester se recomandă şi distilarea apei
rezultată din reacţie. Industrial, tehnologia de fabricare constă în obţinerea esterului butilic al
acidului izonicotinic la temperaturi ridicate în absenţa catalizatorilor. S-a ales alcoolul butilic
pentru esterificare deoarece are o tensiune de vapori mai mică (p.f. 116 C) şi necesită presiuni
mai mici comparativ cu alcoolul metilic sau etilic. La un raport molar între acid izonicotinic:
butanol de 1:6, randamentul în ester depinde de temperatură şi de timpul de reacţie (vezi figura
4.3 şi figura 4.4). Creşterea randamentului în funcţie de temperatură este sensibilă numai până la
210 C, iar în funcţie de timp numai în primele 6 ore. Ridicarea temperaturii peste această valoare
sau prelungirea procesului nu este justificată economic.
Fig.4.3 Variaţia randamentului Fig. 4.4 Variaţia randamentului
în izonicotinat de butil cu în izonicotinat de butil în funcţie
temperatura de timp la 210 C şi 14 atm.

4.2 Cinetica reacţiilor paralele

Reacţiile chimice în care simultan se produc mai mulţi compuşi se numesc în general
paralele. Reacţiile paralele pot fi de două tipuri:
 Reacţii gemene sau jumelate, când reactanţii sunt aceeaşi iar produşii sunt diferiţi:
A  D; AF sau A + B  D; A+B F
 Reacţii concurente sau competitive, când nu toţi reactanţii sunt comuni:
A + B  D ; A + D  F sau A + A D ; A+C F
Reacţiile paralele necesită un studiu aprofundat, fiind condiţionate de importanţa alegerii
condiţiilor de desfăşurare a reacţiei (temperatură, catalizator).
În sinteza de medicamente, existenţa reacţiilor paralele pot produce neajunsuri mari: pe de o
parte scăderea randamentelor de reacţie pentru produsul dorit şi pe de altă parte, apar probleme la
separarea compuşilor obţinuţi care au proprietăţi fizico-chimice asemănătoare.

4.2.1. Cinetica reacţiilor gemene (jumelate)

Schema reacţiei chimice în cazul unui reactant unic este:

nk
A  D
(a-x) y (4.31)
n 'k '
A  F
z
Sau în cazul unui amestec stoechiometric este :
n k 
A + B 
D
(a-x) (b-x) y (4.31a)
nk
A + B F
z
'
unde: k şi k sunt constantele de viteză iar n şi n’ sunt ordinele de reacţie.
Viteza de transformare a reactantului este suma vitezelor reacţiilor gemene:
 d ( a  x ) dx
  k ( a  x ) n  k ' ( a  x ) n (4.32)
dt dt
Viteza de formare a produşilor este:
dy
 k (a  x )n (4.33)
dt
dz n
 k (a  x ) n (4.34)
dt
Fracţiunea de reactant transformat în orice moment în produs de reacţie se redă prin ecuaţia
următoare:
dy
dt  dy  k (a  x )n
(4.35)
dx dx k ( a  x )n  k ( a  x )n
dt
dy k
 (4.36)
dx k  k ( a  x )n n

Când n = n’ (reacţia steoechiometrică) avem:

dy k dy k
 iar  (4.37)
dx k  k  dz k 
[ D] k [D] k
sau  iar  (4.37a)
[ A] k  k ' [F ] k 
Ecuaţiile (4.37) şi (4.37a) arată că produşii de reacţie sunt formaţi în orice moment, în
raport dat de constantele lor de viteză, iar proporţia dintre produşi nu depinde de timpul de
desfăşurare al procesului global. În aceste cazuri randamentul în produsul dorit nu poate fi mărit
prin prelungirea timpului de reacţie, sau modificarea concentraţiei, ci prin activarea unor
catalizatori specifici.
Când n  n’ ordinul reacţiilor nu este acelaşi, atunci fracţiunea dintr-un anumit
produs depinde de durata reacţiei. Ecuaţia (4.37) se poate integra pentru orice valoare a ordinelor
de reacţie, însă funcţia ce rezultă este mult mai complexă. Pentru exemplificare, dacă n = 1 şi n’
= 2 ecuaţia (4.37) devine:
dy k k dx
 sau dy =  (4.38)
dx k  k ( a  x ) k k
k   (a  x )
Prin integrarea ecuaţiei se obţine:

k ( k )  a
y= ln k (4.39)
k  ( )  (a  x )
k
k
Daca n=1 si n’= 3 atunci ec. (4.37) devine:
dy k
 (4.40)
dx k  k ( a  x )2

4.2.1.a Reacţii paralele la compuşii farmaceutici

În industria de sinteză a medicamentelor sunt multiple exemple de reacţii paralele:

 Reacţiile de substituţie la nucleul aromatic, cum ar fi clorurarea catalitică a toluenului
(cu urme de iod) când se obţine orto-clortoluen şi para-clortoluen.
 Reacţii de nitrare, reacţia dintre fenol şi acid azotic, obţinându-se orto- şi para-
nitrofenol.
 Reacţii de adiţie la dubla legătură ale HCl.
 Un alt exemplu de reacţii paralele jumelate după o cinetică de ordinul 1 îl constituie
degradarea în mediu
alcalin al
trimetadionei, [8].
Trimetadiona
sau Trepalul, este un
produs cu miros
camforat, solubil în
 apă, alcooli şi solvenţi obişnuiţi. A fost introdus în terapeutică ca anticonvulsivant, utilizat
şi în epilepsiile „petit mal”.
 Un alt exemplu este descompunerea în cataliză bazică a prednisolonului ce decurge ca
un
proces tipic de reacţii paralele, [9].
Prednisolonul este un steroid
(glucocorticoid sintetic) cu acţiune
antiinflamatoare, indicat în reumatism
acut şi cronic, în poliartrită reumatoidă,
în forme severe de hepatită acută virală, în
meningită tuberculoasă, în leucemie
acută, în afecţiuni inflamatorii şi alergice ale
ochiului.

Guttman şi Meister, [10], au investigat degradarea prednisolonului în soluţii apoase ce

conţin drept catalizator NaOH. Procesul se desfăşoară la 35 C, după două reacţii paralele
de pseudo-ordin 1. Mecanismul reacţiei poate fi reprezentat după schema:

unde: P reprezintă concentraţia prednisolonului, A şi N

reprezintă concentraţiile produsului acid şi
respectiv neutru.

Ecuaţiile cinetice sunt de pseudo-ordin 1, [9], iar valorile constantelor cinetice ale reacţiilor
de degradare în cataliza bazică la 35 C sunt redate în tabelul 4.1 .

Tabelul 4.1 Constantele cinetice de degradare în

cataliza bazică a prednisolonului

NaOH k k1 k2
normalitate ore-1 ore-1 ore-1
0,01 0,108 0,090 0,018
0,02 0,171 0,137 0,034
 0,03 0,233 0,181 0,052
0,04 0,258 0,200 0,058
0,05 0,293 0,230 0,063

4.2.2 Cinetica reacţiilor concurente sau competitive

Reacţiile concurente sau competitive se desfăşoară după schema:

n, m ,k
A + B  D (I)
(a-x) (b-y) y
n' m' k '
A + C   F (II)
(a-x) (b-z) z
(4.41)
Unde reactanţii A, B, C au concentraţiile iniţiale a, b, c. Reacţia (I) are constantă k ordinul n în
raport cu A şi ordinul m în raport cu B. Reacţia (II) are constantă k' ordinul n’ în raport cu A şi
ordinul m’ în raport cu C. Vitezele de formare ale produşilor de reacţie sunt:
dy
 k ( a  x )n (b  y )m (4.42)
dt
dz
 k ( a  x ) n  ( c  z ) m (4.43)
dt
Gradul de avansare a celor două reacţii concurente este dat de raportul celor două viteze:

dy k (b  y ) m
 ( a  x ) n n ' (4.44)
dt k ' (c  z ) m '
Ecuaţia (4.44) se poate simplifica, dacă se consideră cazul n=n’ (adică reacţiile sunt de acelaşi
ordin în raport cu A). În acest caz se separă variabilele şi se integrează separat:

dy k (b  y )m
 (4.45)
dt k  (c  z )m

pentru m= m'=1
b
ln
b k c k b z
ln = ln sau  (4.46)
b  y k c  z k' c
ln
cz
 b
ln
k b y
pentru m = 1 şi m’= 2 avem  (4.47)
k 1

1
cz c
1 1 1
[ 
 m1 ]
k m  1 (b  y ) m 1
b
În general,  (4.48)
k' 1 1 1
[  ]
m '1 (c  z ) m '1 c m '1
Analizând, se poate concluziona faptul că reacţiile concurente pot degenera în reacţii paralele sau
independente, în funcţie de ce constituienţi sunt în exces:
1. dacă b >> a şi c >> a, adică concentraţiile lui B şi C rămân practic constante, uneori
avem:

dy kb m dy k1
 şi  (4.49)
dt k ' c m' dz k1
Ecuaţia este asemănătoare cu cea a reacţiilor gemene.
2. dacă a >> b şi a>> c, adică concentraţia lui A rămâne practic constantă, atunci:
dy
 kb( a  x ) n  k1 ( a  x ) n
dt
dz
 k c (a  x )n   k ( a  x ) n (4.50)
dt
În ecuaţia 4.50 se constată transformarea în reacţii practic independente.
Din analiza ecuaţiei (4.32), dacă se neglijează unul din termenii membrului doi, se constată
că în cazul reacţiilor paralele, fie ele gemene, fie ele concurente, cinetica globală este
determinată de reacţia mai rapidă.
4.2.2.a Reacţii paralele competitive în sinteza
unor medicamente

Un exemplu din practica farmaceutică industrială îl constituie cinetica procesului de

clorosulfonare a acetanilidei din sinteza compusului CAS (clorura de acetilsulfanil sau p-acetil
aminobenzensulfonic). CAS-ul constituie materia primă la sinteza industrială a sulfamidelor.
Obţinerea CAS-lui se realizează prin acţiunea acidului clorosulfonic asupra acetanilidei. Aceasta
este o reacţie de substituţie care are loc în două faze:
- în prima fază, acidul clorosulfonic are rol de agent de sulfonare şi se formează
acidul N-acetilsulfanilic;
 - în faza a doua, acidul clorosulfonic are rol de agent de clorurare şi se formează
CAS-ul. În această etapă, V. Zotta, [4], susţine necesitatea unui exces de acid
clorosulfonic, considerând procesul reversibil:

Oniscu
analizează însă
atent cinetica procesului de clorosulfonare ce se petrece în sistem omogen, [7]. El îl descrie ca pe
un proces bazat pe o serie de reacţii paralele competitive şi consecutive care conduc la obţinerea
acizilor sulfonici şi a sulfoclorurilor. Pe lângă aceste produse se mai formează şi derivaţi
polisulfonaţi, produse de oxidare şi de substituţie în catena laterală. Aceste produse fiind în
cantităţi mici, s-au putut neglija în analiza cinetică. Procesul este complex, dar notând cu ArH
reacţiile principale ce au loc, pot fi schematizate astfel:
k
ArH + HOSO2 Cl 
1
Ar – SO2 H + HCl
k
ArH + 2HOSO2 Cl 
2
Ar – SO2 Cl + HCl + H2 SO4
k
Ar-SO3 H + HOSO2 Cl 
3
Ar – SO2 H + H2 SO4
k
Ar-SO3 Cl + H2 SO4 
4
Ar – SO3 H + HCl + SO3

Aceste reacţii sunt descrise de următorul set de ecuaţii de viteză:

v1  k1 (C Ao  C As )(C Bo  C As )

v 2  k 2 (C Ao  C sC1 )(C Bo  2C sC1 )

v3  k 3C As  (C Bo  C As  2C sC1 )

v4  k 4 C sC1 (C Co  C sC1 )

unde: v este viteza de reacţie, k1, k2, k3, k4, sunt constantele de viteză pentru
setul de reacţii, CAo este concentraţia iniţială a acetanilidei, CBo este
concentraţia iniţială a acidului clorosulfonic, CCo este concentraţia iniţială a acidului
sulfuric, CAs este concentraţia momentană a acidului sulfonic, CsC1 este concentraţia
momentană a sulfoclorurii.
Din tratarea cinetică se poate obţine viteza totală de apariţie a acidului sulfonic,v5, care este
redată prin ecuaţia:
v5  k1 (C Ao  C As )(CBo  C As )  k3C As (CBo  C As  2CsC1 )  k4CsC1 (CCo  CsC1 )
iar a sulfoclorurii, v6, este redată prin ecuaţia:
v6  k2CAs (CAo  CsC1)(CBo  2CsC1)  k3CAs (CBo  CAs  2CsC1)  k4CsC1(CCo  CsC1)
Până la consumarea întregii cantităţi de acetanilidă procesele decurg după o cinetică de
reacţii paralele, în momentul în care toată acetanilida a fost transformată în acid sulfonic şi
sulfoclorură (CAo = 0) primele două reacţii încetează (v1 = 0, v2 = 0), şi vor continua să se
desfăşoare numai ultimile două reacţii dacă se lucrează în exces de acid clorosulfonic, adică CBo
 2CAo. În această nouă situaţie vitezele de acumulare a acidului sulfonic şi a sulfoclorurii vor fi:
v5  k3C As (CBo  C As  2CsC1 )  k4CsC1 (CCo  CsC1 )

v6  k3CAs (CBo  CAs  2CsC1 )  k4CsC1 (CCo  CsC1 )

Pe parcursul proceselor se ajunge la o stare de pseudo-echilibru când v5 = 0 şi
v6 = 0 (în masa de reacţie se acumulează la început acid sulfonic, iar concentraţia acestuia scade
pe măsură ce creşte concentraţia în sulfoclorură).
Pentru caracterizarea echilibrului interesează raportul concentraţiilor sulfoclorurii şi a
acidului sulfonic, care este determinat de raportul constantelor de viteză a ultimelor două reacţii
din setul studiat:
C sC1 k 3 C Ao ( M  1)  C sC1
 Această ecuaţie descrie
C As k4 CCo  C sC1
distribuţia calitativă a produselor de reacţie în procesul
de clorosulfonare a acetanilidei cu acid clorosulfonic. Pentru a deplasa sistemul
spre formarea de sulfoclorură ( raportul CsC1/CAs să fie mai mare, deci CsC1 mare) este necesar ca
M să fie mare (M= CBo /CAo), adică CBo 2CAo, iar acidul clorosulfonic utilizat să conţină cât mai
puţin acid sulfuric (CCo 0). Practica arată că pentru diminuarea efectelor nedorite produse de
acidul sulfuric se recomandă adăugarea de anhidridă sulfurică sau de clorură de pirosulfuril.
Oniscu arată că în analizele cinetice ale proceselor industriale au fost şi ecuaţii cantitative de
calcul a concentraţiei maxime a sulfoclorurii, dacă sunt satisfăcute anumite condiţii şi anume:
- raportul M să aibă valoarea optimă;
- temperatura să asigure inegalitatea k3  k4;
 - procesul să fie optim în momentul atingerii pseudoechilibrului.
Ecuaţia cantitativă stabilită de C. Oniscu [7], este:

CCo  C AoMK  (CCo  C AoMK) 2  4(K  1)C Ao

2
K (M  1)
CsC1 
2(K  1)
unde: K = k3 / k4, este constanta de pseudoechilibru format.
Randamentul în CAS este influenţat de o serie de factori, cum sunt adăugarea de anhidridă
sulfurică sau de clorură de pirosulfuril, raportul M = CBo/CAo, parametrul temperatură. S-au
realizat şi reprezentări grafice a procesului de clorosulfonare – vezi figurile 4.5 şi 4.6. În figura
4.5 apar pe axa timpului câteva puncte caracteristice şi anume:
 punctul 1, în care viteza de acumulare a acidului sulfonic se anulează, iar viteza de
acumulare a sulfoclorurii este diferită de zero, el corespunde cantităţii maxime de acid
sulfonic format (curba b), în practică se determină greu;
 punctul 2, corespunzător transformării totale a acetaldehidei, nu prezintă importanţă în
practică;
 punctul 3, corespunde momentului în care în masa de reacţie se găseşte cantitatea
maximă de sulfoclorură. Este punctul de pseudoechilibru şi de echilibru real, deoarece
după acest punct predomină reacţia de transformare a sulfoclorurii în acid sulfonic. Pentru
practică determinarea acestui punct (partea haşurată pe grafic) prezintă importanţă
deosebită deoarece după acest timp se consumă sulfoclorura formată, iar sistemul se
deplasează spre un echilibru stabil în care se va găsi acid sulfonic.
 Fig. 4.5 Vitezele de reacţii în procesul de clorosulfonare(I).
Curbele cinetice obţinute prin integrare grafică (II)

Din figura 4.6 reiese clar că valoarea optimă a timpului de reacţie (corespunzător conversiei
maxime) depinde de temperatură.

Fig.4.6 Influenţa timpului de reacţie

asupra randamentului în CAS la
25 0C (1), 40 0C (2) şi 65 0C (3),

Astfel, din analizele cinetice s-a tras concluzia că la temperatura de 60÷65 0C durata
optimă a procesului este de 2 ore, iar randamentul procesului, pentru un raport molar acid
clorosulfonic: acetanilidă de 4,5:1, este de 70%. Acest fapt a fost confirmat şi în practică.

4.3 Reacţii succesive sau consecutive

Studiul cinetic al reacţiilor ce se desfăşoară succesiv (sau consecutiv) este foarte important
pentru obţinerea dorită a unui produs intermediar cu randament maxim, sau pentru precizarea
vitezei de formare a produsului final, dacă acesta interesează.
Studiul reacţiilor succesive poate merge până la reacţii elementare, dar nu totdeauna acest
ideal este realizabil şi, de obicei, o reacţie complexă este redusă la o succesiune de reacţii cu o
cinetică simplă. Reacţiile izolate care se succed şi care formează o succesiune de reacţii se
numesc etape. Reacţiile izolate pot avea diferite ordine şi diferite constante de viteză; studiul
cinetic fiind uneori ingreunat de modul de determinare a acestora. Cel mai simplu caz de
reacţii consecutive, [11], este:
k k
A 
1
B 
2
C (4.51)
(a-x) y z
unde fiecare etapă este ireversibilă de ordinul 1.
 Considerăm că la timpul t = 0, concentraţia lui A este a iar a substanţelor B şi C este zero.
La un timp oarecare t, concentraţia lui A este (a + x), a lui B este y iar lui C este z şi se poate
determina concentraţia fie direct, fie prin diferenţă, dacă se cunoaşte concentraţia celorlalte două.
Cele 3 viteze sunt legate prin relaţia:

dx dy dz
  (4.52)
dt dt dt
dx
 k1 a  x  (4.53)
dt
dy
 k1 (a  x )  k2 y (4.54)
dt
dz
 k2 y (4.55)
dt

Ecuaţia (4.53) prin integrare conduce la: (a - x) = a e  k1t

Această expresie înlocuită în ecuaţia (4.54) conduce la:

dy/dt + k 2 y = k 1 a e k1t (4.56)

Ecuaţia (4.56) este o ecuaţie diferenţială neomogenă de gradul întâi ce are o soluţie generală
de forma: y   e  k 1 t   e  k2 t (4.57)
unde  şi  sunt constante care se pot determina în modul următor:
dy
  k1t e  k 1 t  k 2  e k2 t (4.58)
dt
Se introduc ecuaţiile (4.57) şi (4.58) în ecuaţia (4.56) şi se obţine:
k1
  (4.59)
k 2  k1

Parametrul  se înlocuieşte în ecuaţia (4.57):

k1
y=  e  k 1 t   e  k2 t (4.60)
k2  k1
Din condiţiile iniţiale la t=0, y=0 se obţine:
k1
  (4.61)
k1  k 2
În această situaţie se obţine relaţia pentru concentraţia intermediarului B:
 ak1  k1t
y= e  e  k2 t  (4.62)
k2  k1  

Concentraţia constituientului z se obţine din diferenţa z = x – y :

 k2 k1 
z =  1  e  k1t  e  k2 t  (4.63)
 k2  k1 k2  k1 

Fig.4.7 Curbe cinetice pentru reacţii succesive

Se pot reprezenta grafice pentru curbele (a + x), y şi z

funcţie de timp, ca în figura 4.7. Analizând aceste grafice se poate constata că în toate reacţiile
succesive, indiferent de ordinul diferitelor etape, concentraţia intermediarilor trece printr-un
maxim. Valoarea timpului maxim se obţine din condiţia :

dy/dt = a
k1
k2  k1
 
k1e  k1t  k2e  k2 t = 0

deci : k 1 e k2t max = k 2 e k2t max (4.64)

Logaritmarea ecuaţiei (4.64) permite obţinerea unui tmax :
ln k1  ln k2
t max = (4.65)
k1  k2

dacă se notează k 2 / k 1  r se poate scrie:

ln r
t max= (4.65a)
 r  1 k1
Conform ecuaţiilor (4.65) şi (4.65a) timpul necesar ca intermediarul să ajungă la
concentraţia maximă depinde numai de constantele de viteză ale reactanţilor (adică de natura
reactanţilor), nu şi de concentraţii.
Prin substituirea ecuaţiei (4.65a) în expresia lui y (ecuaţia (4.62), se poate obţine
concentraţia maximă a intermediarului:
 ln r ln r
a r 
y max = (e r 1  e r 1 ) (4.66)
1 r
Valoarea concentraţiei maxime a intermediarului B nu depinde de valorile absolute ale
constantelor de viteză ale celor două reacţii ci numai de raportul lor. Cu cât t 1 va fi mai mare şi k

2 mai mic, cu atât concentraţia intermediarului t max va fi mai mare. Produsul de reacţie nu se pune
în evidenţă un timp oarecare, acest timp fiind numit perioadă de inducţie.
Tot referitor la intermediari, cu cât aceşti intermediari sunt mai activi, cu atât ei
reacţionează mai repede iar concentraţia lor este mai mică, şi maximul se aplatizează pe perioade
de timp tot mai lungi. Când concentraţia trece printr-un maxim, viteza globală de reacţie a
intermediarilor este nulă, fiind neglijabilă pe intervale de timp cu atât mai întinse, cu cât maximul
se aplatizează tot mai mult. Astfel, se realizează concentraţii staţionare ale acestor substanţe.
Dacă pornim de la ecuaţia (4.54), pentru maxim dy/dt = 0, deci k 1 (a-x) = k 2 y, se poate scrie că:

y max =(k 1 / k 2 )(a-x) max (4.67)

Dacă se ia în considerare dependenţa de temperatură a constantelor de viteză conform

ecuaţiei lui Arrhenius, se obţine:

A 1 e  E 1/ RT
y max =  E 2 / RT
a  x max (4.68)
A2 e

Reacţiile succesive considerate fiind de ordinul 1, se poate admite că factorii sunt

aproximativ egali:
A 1  A 2 deci y max  e   E1  E2  / RT a  x max (4.69)
Ecuaţia (4.69) atestă faptul că pentru intermediar concentraţia maximă depinde în primul
rând de diferenţa dintre energiile de activare caracteristice celor două procese succesive. Dacă
intermediarul este mai reactiv decât reactantul, atunci E 1 > E 2 , iar diferenţa (E 1 - E 2 ) va fi cu atât
mai mare cu cât intermediarul este mai reactiv. În concluzie, dacă se urmăreşte obţinerea unor
concentraţii mai mari în intermediar, trebuie mărită temperatura de reacţie.
Curba de formare a produsului C are un punct de inflexiune care coincide cu timpul de
acumulare maximă a lui B. Din analiza ecuaţiei cinetice integrale
z = f (t), se constată că în două cazuri limită, ea se reduce la două cazuri simple:

- pentru k 1 >>k 2 , z = a(1-e  k2 t )

 - pentru k 1 <<k 2 z = a(1-e k1t )
Cinetica globală coincide în primul caz cu cea a reacţiei a 2-a, iar în al doilea caz cu cea a
primei reacţii. Concluzia aceasta se poate generaliza pentru un şir mare de reacţii, nefiind
limitată în ceea ce priveşte ordinul reacţiilor.
Cinetica globală în procesele succesive este determinată de etapa cea mai
lentă. Prin aceasta se simplifică foarte mult tratarea cinetică a reacţiilor succesive, atunci
când una dintre etape este mult mai lentă decăt celelalte.
În cazurile practice, în succesiunile proceselor chimice, se întâlnesc deseori procese
cum ar fie cele de transport (difuziune, conductibilitate termică, curent electric, flux
luminos). Se întâmplă frecvent ca tocmai aceste procese fizice să dicteze cinetica întregii
reacţii. În alte procese, cum sunt cele electrolitice şi fotolitice, în care aportul de electroni,
respectiv de fotoni, este constant, ordinul global al reacţiei va fi zero. Sunt frecvente
cazurile în care etapa lentă o constituie aportul reactanţilor la locul reacţiei prin difuzie.
Dacă procesul se realizează sub gradient constant de concentraţie, reacţia globală va fi
de ordinul 1. În aceste situaţii, ecuaţiile cinetice nu mai sunt integrabile analitic. Sunt
necesare metode de calcul numeric mult mai complicate pentru calculul constantelor de
viteză şi a ordinelor de reacţie.
4.3.a Studii cinetice ale reacţiilor succesive
date de sistemele farmaceutice

S-au efectuat numeroase studii cinetice asupra reacţiilor succesive din necesităţi clar
expuse în capitolul anterior. Sistemele farmaceutice dau şi ele foarte adesea astfel de reacţii.
 Un exemplu clasic de reacţii succesive de ordinul 1, îl constituie reacţiile de dezintegrare
radioactivă. Dezintegrările sunt staţionare. Ele se regăsesc într-un ”echilibru radioactiv”,
cu excepţia elementului care generează seria şi a celui care o încheie, [12]. În acest caz
apar două noţiuni diferite: o concentraţie de echilibru şi o concentraţie staţionară .
Concentraţia de echilibru se referă la cazul în care produşii unei reacţii se retransformă în
substanţele iniţiale (în mod exclusiv).
Concentraţia staţionară se întâlneşte la procese ireversibile când produşii finali ai unei reacţii se
transformă (chiar dacă nu exlcusiv) mai departe, fără a reforma substanţele iniţiale. Alte exemple
sunt, [1, 11]:
 Reacţia de dehidrogenare a acetonei:
(CH 3 ) 2 C=O  CH 2 =C=O + CH 4
 Reacţia de hidroliză a diacetatului de glicol. Degradarea glucozei. Se constată că sunt
cuprinse procese complexe, reversibile, paralele şi consecutive, [9].
Polizaharide
Glucoză Produşi coloraţi
5-HMF
Acizi formic şi levululinic
 La concentraţii scăzute ale glucozei şi ale acidului catalizator, formarea polizaharidelor
poate fi neglijată. Procesul succesiv poate fi schematizat astfel:
K1 K2
A  B  C
unde: A este glucoza, B este 5-HMF (5-hidroximetilfurfurol) şi C sunt
produsele finale.
Studiile cinetice arată că descompunerea glucozei este o reacţie de ordinul 1. Când
glucoza este descompusă, concentraţia lui 5-HMF creşte rapid la începutul reacţiei, pentru
ca apoi creşterea să se producă cu viteze mai mici la timpi progresivi. Descompunerea lui
5-HMF creşte încet la început indicând o perioadă de inducţie largă pentru ca apoi ea să se
desfăşoare cu viteze crescute.
Studiile cinetice au diverse aplicaţii în farmacie în urmărirea stabilităţii
medicamentelor.
 Un proces destul de studiat, bazat pe o serie de reacţii de ordinul 1 consecutive şi
ireversibile este clorurarea acetaldehidei în sistem heterogen gaz-lichid, la obţinerea
industrială a sulfastiazolului (D.C.I.) prin condensarea 2-aminotiazolului cu CAS,
(clorura acidului p-acetil-amino-benzensulfonic) în soluţie apoasă în prezenţa alcaliilor şi
hidroliza ulterioară, în prezenţa hidroxidului de sodiu a intermediarului format, conform
reacţiilor, [4]:
2-Aminotiazolul necesar acestei sinteze se obţine industrial prin clorurarea acetaldehidei şi
condensarea cu tiouree. Procesul industrial se poate realiza într-un reactor cu agitare (când
determinant de viteză este reacţia chimică) sau într-un turn de clorurare (când determinant de
viteză este procesul de dizolvare şi transferul de masă al clorului). Seria de reacţii consecutive
la clorurare este următoarea, [7]:
k
CH3-CHO + Cl2  1
Cl-CH2 – CHO + HCl
(l) (g) (l) (g)
k2
Cl-CH2 – CHO + Cl2  Cl2 -CH – CHO + HCl
(l) (g) (l) (g)
Studiul cinetic este foarte necesar pentru obţinerea dorită a unui produs intermediar cu
randament maxim, (în cazul de faţă a cloracetaldehidei). Obţinerea şi a altor produşi nu este
dorită a fi realizată cantitativ, ea micşorând randamentele sintezei. Oniscu, [7], arată că
ecuaţiile de viteză ale reacţiilor de clorurare sunt de ordinul 1:
d CA d CCA d C DA
  k1C A ;  k1C A  k 2 CCA ;   k 2 CCA ;
d d d
unde: CA este concentraţia acetaldehidei, CCA este concentraţia
cloracetaldehidei, CDA este concentraţia cloracetaldehidei.
Tratarea cinetică conduce la o ecuaţie liniară diferenţială de ordinul 1:
d CCA k 
 k 2 CCA  k1C Ao e 1
d
Soluţia ecuaţiei ne dă concentraţia cloracetaldehidei:
 e  k1 e  k2 
CCA  C Ao k1  
 k2  k1 k1  k2 
 
Timpul maxim la care apare concentraţia maximă în cloracetaldehidă este:
 ln(k 2 / k1 )
 max  , iar din expresia valorii maxime a cloracetaldehidei rezultă
k 2  k1
dependenţa numai de valorile constantelor de viteză k1 şi k2:

k1 k2 / ( k2 k1)
CC A max  C Ao (
) .
k2
Raportul k2 / k1, variază cu temperatura după ecuaţia lui Arrhenius:

Fig. 4.8 Curbe cinetice la

clorurarea acetaldehidei

k 2
E a1  E a 2
ln  ln (cons) 
k 1 RT
Se concluzionează faptul că procesul de clorurare trebuie condus la temperaturi joase.
Temperatura optimă este între 15 ÷ 20 0C. Depăşirea acestui domeniu conduce la acumularea de
cantităţi mari de dicloracetaldehidă care este un produs nedorit în această sinteză. În figura 4.8
este redată reprezentarea variaţiei concentraţiei cloracetaldehidei funcţie de raportul
constantelor de viteză.
 Un alt exemplu cunoscut îl constituie degradarea penicilinelor. Toate penicilinele sunt

foarte sensibile la atacul agenţilor nucleofili, electrofili şi oxidanţi. E. Ciorănescu, [13]

prezintă următoarea schemă de reacţii consecutive pe care o dau penicilinele la hidroliză.
Se poate vedea că prin hidroliza acidă la cald, penicilinele trec în penicil-amină (un tio-
amino-acid) şi acid penaldic care apoi trece într-o penilo-aldehidă (care diferă în funcţie
de natura radicalului R) şi CO2.
 Penilo-
aldehida se
descompune mai
departe prin
hidroliză (şi
oxidare) în
glicocol şi un acid
(care diferă pentru
fiecare penicilină).
Prin hidroliza
alcalină penicilina
adiţionează o
moleculă de apă şi
trece în acid
peniciloic
(biologic inactiv).
El se poate
descompune sub influenţa clorurii mercurice tot în penicil-amină şi acid penaldic. Acidul
peniciloic poate fi redus cu închiderea ciclului lactamic formând acid penilic. Degradarea prin
atac nucleofil sau electrofil al penicilinelor se desfăşoară după scheme mult mai complexe.
Oniscu prezintă de asemenea scheme pentru astfel de procese, [7], care atestă relativa stabilitate a
acestor medicamente. Astfel, urmărind cinetica procesului de inactivare în mediu acid, a
penicilinelor G (activă bacteriostatic şi bactericid faţă de bacilii şi cocii grampozitivi) şi a
penicilinei V (cu acelaşi spectru dar mai activă în infecţiile stafilococice), se constată că valorile
constantelor de viteză diferă foarte mult, aşa cum rezultă şi din tabelul 4.2. Spre deosebire de
acestea, valorile energiilor de activare pentru cele două peniciline sunt foarte apropiate (vezi
tabelul 4.3).

Tabelul 4.2 Valorile constantelor cinetice la inactivarea penicilinelor G şi V

 Temperatura pH Penicilina G Penicilina V
Constanta Constanta cinetică
0
C cinetică k
k
30 2 52,5x104 3,26x104
35,1 2,5 40,1x103 1,92x103

Tabelul 4.3 Valorile energiilor de activare la hidroliza penicilinelor G şi V

pH Energia de activare Ea
J/mol
Penicilina G Penicilina V
2,0 72,314 73,568
2,5 71,060 71,896
3,0 85,272 80,256

Din analiza cinetică se confirmă reducerea vitezei de inactivare în mediu acid a penicilinei V , în
comparaţie cu penicilina G. De asemenea, se concluzionează că acest fapt nu se datorează
energiei de activare ci factorului preexponenţial din ecuaţia lui Arrhenius.
4.4 Reacţiile complexe cu preechilibru

Acest tip de reacţii, considerate a fi din categoria reacţiilor succesive şi opuse, pot fi
schematizate, [11, 14]:

k
3
A + k1
B  C  P (4.70)
 
k2

(a-x) (b-x) y z
unde x reprezintă concentraţia transformată din A şi din B, iar y concentraţia lui C şi z
concentraţia lui P.
dx dy dz
Bilanţul va fi x = y + z iar prin derivare se obţine :   (4.71)
dt dt dt
În situaţia în care cele trei constante de viteză sunt comparabile, concentraţia intermediarului y,
va fi departe de valoarea de echilibru ye, deoarece o parte din C nu se mai retransformă, în
substanţele iniţiale. Constanta de echilibru este:
k1 ye
K= = (4.72)
k2 a  x b  x 
Raportul similar în care este trecută concentraţia actuală y în loc de ye, este:
y
K'= (4.73)
(a  x) (b  x)
Acest raport nu va fi constant, ci depinde de gradul de avansare al reacţiei şi de valoarea
constantelor de viteză. Se poate exprima K ' prin K dacă se foloseşte un factor subunitar:
K'='K şi y = 'ye (4.74)

Sistemul se apropie de echilibru, adică y se apropie de y e , pe măsură ce constantele k 1 şi k 2

cresc în raport cu k 3 . La limită:

k1, k r   ,  '  1 , iar y e  y şi K '  K

În această situaţie expresia vitezei de reacţie este:
dz
 k3 y  k3K ( a  x )(b  x ) (4.75)
dt
Deşi reacţia (4.70) are ordinul 1 in etapa lentă, ea apare ca având ordinul 2 în raport cu
substanţele iniţiale. Deci preechilibrele duc la creşterea ordinului de reacţie în raport cu
substanţele iniţiale.
Preechilibrele oferă deseori explicaţia pentru ordinele de reacţie mai mari, obţinute experimental.
Un alt caz frecvent întâlnit îl constituie reacţiile complexe, ce implică echilibrul în etapa a 2-a,
conform schemei, [14]:

k
A 
1
 BC (4.76)
(a-x) y z
respectiv o reacţie lentă urmată de un echilibru.
Concentraţia lui A netransformat la un timp oarecare t este :

(a - x) = a e k1t (4.77)
Viteza de formare a lui C este:
dz
 k2 [ B ]  k3[C ] (4.78)
dt
Pentru că x = y + z se poate scrie :
dz
 k 2 ( x  z )  k3 z  k 2 x  ( k 2  k 3 ) z (4.79)
dt
Înlocuind pe x din ecuaţia (4.77) se obţine o ecuaţie integrabilă:
dz
 ( k2  k3 ) z  k2a (1  e  k1t ) (4.80)
dt
Se constată că reacţia este terminată când [A] = 0, iar B şi C sunt prezente în concentraţiile de
echilibru: pentru t   se poate scrie:
[C ]e k c
K 2  e (4.81)
[ B ]e k3 be

Fig. 4.9 Curbe cinetice pentru

ABC

În figura 4.9 sunt redate curbele concentraţie / timp pentru sistemul A  B  C. Cinetica
reacţiilor cu preechilibru este interesantă, mai ales că s-a descoperit că însăşi reacţiile elementare
conţin un echilibru premergător, [1].

Exemple
 Se întâlnesc frecvent la reacţiile în soluţie unde echilibrele ionice de disociaţie acidă sau
bazică, sau de formare de complecşi, preced deseori reacţiile de substituţie sau de
transfer electronic;
 Un alt exemplu este reacţia în fază gazoasă de formare a NO 2 din NO şi O 2 . Ea
decurge după schema :
[ N 2 O2 ]
2NO  N2O rapid cu K= (4.82)
[ NO] 2
k
N 2 O 2 + O 2 
 2 NO2 lent

Ecuaţia cinetică se redă sub forma:

 v = kc N 2O2 c O2 sau v = k K c 2NO C O2 = k ' C 2NO C O2 (4.83)

unde: k' = k K
 Un alt exemplu sunt reacţiile de oxido-reducere în soluţii ce decurg cu
preechilibre premergătoare: cum ar fi oxidarea tiosulfatului cu ioni de Fe cu formarea
unor complecşi cu viteză foarte mare:
Fe 3  S 2 O32 
k
FeS 2 O3

FeS 2 O3 

k
Fe 2 + ½ S 4 O62 

4.5 Metoda stării quasi-staţionare

În studiile cinetice, neputându-se apela la soluţii analitice, au fost găsite diverse metode de
soluţionare cât mai aproape de realitatea diverselor situaţii întâlnite in practică. Astfel, s-a
considerat că în cazul unor reţele de reacţii, oricât de complicate ar fi, dacă toţi intermediarii
reţelei sunt substanţe active, în cursul reacţiei concentraţiile lor devin staţionare.
Această ipoteză stă la baza metodei stării staţionare, care este o metodă de calcul
introdusă de Cristiansen, [15]. În literatura de specialitate mai este cunoscută şi ca metoda quasi-
staţionară, [1, 11, 14, 16].
Substanţele intermediare, datorită reactivităţii lor mărite, nu se pot acumula în
mediul de reacţie în cantitate foarte mare în comparaţie cu reactanţii şi produşii de reacţie,
iar concentraţia lor este mică şi relativ constantă. Se poate scrie:
d [ x]
0 (4.84)
dt
Rezolvarea problemei se face în modul următor:
- se scrie ecuaţia vitezei în conformitate cu schema de reacţie propusă pentru fiecare
intermediar;
- se egalează cu zero fiecare viteză, obţinându-se un sistem de ecuaţii;
- se rezolvă acest sistem de ecuaţii şi se obţine concentraţia intermediarilor în funcţie de
substanţele iniţiale;
- se înlocuiesc aceste valori în ecuaţia vitezei şi se ajunge la o formă uşor de verificat
experimental, deoarece ea conţine numai concentraţii măsurabile.
 1 k
Fie schema: A + B  X + Z I şi I '

k '1

k
A + X  2
 D + Z’ II (4.85)
Se aplică metoda stării quasi-staţionare:
d[x] /dt = k 1 [A] [B] - k 1' [X] [Z] - k 2 [X] [A] = 0 (4.86)

k1[ A] [ B ]
unde [X] = (4.87)
k 2 [ A]  k1' [ Z ]
Viteza de apariţie a lui [D] este :

d [ D] k1 k 2 [ A]2 [ B ]
 k 2 [ X ][ A]  (4.88)
dt k 2 [ A]  k1' [ Z ]

Dacă k 2  k1  , atunci se poate scrie:

d [ D] k [ A]2 [ B]
 k 2 1' (4.89)
dt k1 [ Z ]
Intermediarul X reacţionează lent în raport cu viteza sa de formare , deci echilibrul A + B  X
+ Z are timp să se realizeze, iar k 1 / k 1' = K, constanta de echilibru, se poate scrie:

d [ D] [ A] 2 [ B]
 k2 K (4.90)
dt [Z ]
Când nu există intermediarul Z, termenii în [Z] sunt egali cu 1.
Deoarece viteza are la numitor [Z], acesta are rol de inhibitor (creşterea lui [Z] producând o
scădere a lui [X] prin deplasarea echilibrului), în afară de cazul când k2  k1’ .

Exemple

Metoda stării quasi-staţionară se poate aplica la aproape toate

reacţiile catalitice omogene, la unele reacţii în lanţ, precum şi la majoritatea reacţiilor în
care intervin produşi intermediari foarte reactivi.
1. Un exemplu practic îl constituie aplicarea metodei quasi-staţionare la hidroliza
derivaţilor organici halogenaţi, care este o reacţie tipică de substituţie nucleofilă SN.
Să considerăm că reacţia decurge după schema:
R  Cl  HO   ROH  Cl  (4.91)
 Ordinul de reacţie este în funcţie de natura radicalului R: de exemplu poate fi de
ordinul 2 dacă R este primar şi de ordinul 1 dacă R este terţiar. Mecanismul substituţiei
nucleofile necesită analize cinetice specifice. În cazul mecanismului SN 2 schema
generală este dată în figura 4.10:

Fig. 4.10 schema generală a substituţiei nucleofile SN 2

Între reactivul nucleofil HO  şi substratul R  Cl se realizează o stare de tranziţie

(care poate fi considerată şi un complex activat), iar mecanismul este bimolecular SN 2.
Ecuaţia de viteză corespunde la o reacţie de ordinul 2. Cazul concret care corespunde
acestei situaţii este pentru halogenurile ce se regăsesc la carbon primar, cum este
CH 3  Cl . Mecanismul de reacţie rămâne bimolecular, dar se produce o degenerare de

ordin, de la ordinul 2 la ordinul 1, dacă asupra substratului R  Cl acţionează solventul

însuşi luat în exces (aşa cum este cazul solvolizei în general).
În cazul mecanismului SN 1, reacţia are loc în trei etape: (I), (I’) şi (II).

k1
R-Cl  R+ + Cl - (I) (I’)


k '1

R   OH  
k2
 ROH (II) (4.93)
viteza procesului opus (I) şi (I’) este:
d  RCl 
v  k1   RCl   k '1  R   Cl   (4.94)
dt
Metoda quasi-staţionară impune condiţia:

d[R  ]
 k1[ RCl ]  k1, [ R  ][Cl  ]  k 2 [ R  ][OH  ]  0 (4.95)
dt
Viteza de reacţie se obţine din combinarea ultimelor două reacţii, (4.95) cu (4.94):
 d [ ROH ]
v  k 2 [ R  ][OH  ] (4.96)
dt
Din ecuaţia (4.95) valoarea lui [R+] este:
k1[ RCl ]
[ R]  (4.97)
k '1 [Cl  ]  k 2 [OH  ]

Ecuaţia (4.97) introdusă în (4.96) conduce la expresia vitezei:

k1k 2 [ RCl ][OH  ]

v (4.98)
k '1 [Cl  ]  k 2 [OH  ]

Se pot întâlni următoarele cazuri:

 k2  k1’  v = k1 [RCl] (4.99)
Molecularitatea reactantului nucleofil OH¯ nu intervine în expresia
vitezei v, reacţia este de ordinul 1, iar prima etapă în care se formează ionul R+
(carboanion) este determinantă. Practic acest caz se întâlneşte la hidroliza unei
halogenuri cu carbon terţiar (cum ar fi clorura de t-butil).

k1 k 2 [ RCl ] [OH  ]
 k2  k1’ v (4.100)
k1' [Cl  ]

pentru o halogenură la carbon secundar (cum ar fi clorură de s-propil), intervin cele

două mecanisme SN 2 şi SN 1 şi apar două reacţii paralele. Apa fiind un solvent
polar, [5, 14], importanţa mecanismului SN 1 creşte cu molaritatea apei şi sunt
facilitate astfel etapele de ionizare (I) şi (I’).

Observaţie
Pentru elucidarea mecanismului probabil de reacţie studiul cinetic nu este suficient.
Interpretarea trecerii de la SN 2 la SN 1, pentru hidroliza clorurilor la carbon primar, secundar
apoi terţiar, trebuie să ţină cont şi de condiţiile de împiedicare sterică; pe măsură ce complexitatea
substituenţilor R1 , R2 şi R3 creşte, apropierea reactantului OH  şi formarea complexului activat
devine din ce în ce mai dificilă.

Capitolul 5
 CINETICA REACŢIILOR ÎN SOLUŢII

Datorită prezenţei solventului în mediul de reacţie, cinetica reacţiilor în soluţii prezintă o serie
de specificităţi, întrucât moleculele reactante sunt înconjurate în orice moment de un număr
variabil de molecule vecine, de la 4 la 12 ale solventului, ce poate împiedica mişcarea liberă. În
practică există o varietate foarte mare de reacţii în soluţie.
O reacţie chimică ce se desfăşoară în soluţie poate să nu fie influenţată de prezenţa solventului,
dacă acesta este în cantitate mare, în expresia vitezei concentraţia solventului nu apare, fiind
practic constantă. În majoritatea cazurilor însă solventul influenţează mersul reacţiei, fie având
rolul unui mediu fizic ce înconjoară moleculele de reactant, fie participând direct la schimbul
chimic fără să se regenereze la sfârşitul procesului. Desfăşurarea unei reacţii chimice în soluţie
necesită succesiunea a trei procese, datorită efectului de cuşcă ce creează o barieră de potenţial al
solventului, [1, 2]:
 ieşirea din cuşcă şi difuzia reactanţilor unul către celălalt;
 reacţia propriu-zisă între reactanţi;
difuzia produşilor cu refacerea cuştii în jurul moleculelor de produşi.
Efectul de cuşcă a fost dovedit experimental cu izotopi radioactivi şi are consecinţe importante,
de exemplu în cazul reacţiilor fotochimice în soluţii.
Conform teoriei ciocnirilor, o reacţie bimoleculară decurge în soluţie după schema, [3]:

kd

k
A + B  [A…..B] 
c Pr (5.1)

k-d

unde: [A…..B] este perechea de difuziune din cuşca solventului.

dcPr k c c
Viteza reacţiei este:  kc d A B (5.2)
dt k d  k c

Când transformarea cinetică este lentă, comparativ cu difuzia kd  kc:

 dcPr k
 kc d (5.3)
dt k d

kd
Dar  k[ A...B ]  0,4 - 1 M-1, iar ecuaţia (5.3) devine determinantă de viteză şi ia forma:
k d

dcPr
 kc c Ac B (5.3a)
dt

Când transformarea cinetică este foarte rapidă, comparativ cu difuzia, adică se produce la
prima întâlnire a reactanţilor, kc  k-d:

dcPr
 k d c A c B (5.4)
dt

viteza este determinantă de difuzia reactanţilor în cuşca solventului.

O tratare simplă a reacţiilor rapide controlate de difuziune, a realizat-o Smoluchowski, [4],

prin ecuaţia ce îi poartă numele:

8RT
kd   (5.5)
3000

unde: este coeficientul de vîscozitate.

Valoarea lui Kc este cuprinsă între 109 ÷ 1010 M-1 s-1 pentru reacţiile între molecule şi 1010 ÷
1011 M-1 s-1 pentru reacţiile între ioni.

Faţă de cele de mai sus şi ţinând cont de influenţa solventului, reacţiile chimice care
decurg în soluţii se pot clasifica astfel, [5]:
 reacţii foarte rapide care pot decurge fie între ioni, de exemplu:
Ag   Cl   AgCl

H   OH   H 2 O
fie cu transfer de proton la un anion sau la o moleculă neutră, de
exemplu: H 3 O   OH   2 H 2 O

H 3O  CH 3 3 N  H 2 O  CH 3 3 N  H
  reacţii rapide ce au o valoare mare a factorului steric (106÷108), care se petrec între ionii
complecşi cu modificarea legăturilor covalente şi au reactivitate mare, de exemplu:

CrH 2O6  3  CNS  produşi

 reacţii normale ce au un factor steric de maxim 103 şi o energie de activare joasă. La
aceste reacţii se înregistrează o scădere a constantei de viteză cu creşterea concentraţiei,
de exemplu:
C 2 H 5 ONa  CH 3 I  C 2 H 5 OCH 3  NaI
 reacţii lente care au un factor steric mai mic ca unitatea. Menshutkin, [6], este cel care a
studiat astfel de reacţii, în mod special formarea sărurilor cuaternare de amoniu din
amine terţiare şi halogenuri alcaline în diferiţi solvenţi. În tabelul 5.1 sunt redate
rezultatele obţinute pentru constantele de viteză [6].
Se poate observa influenţa naturii solventului asupra vitezei de reacţie.

Tabelul 5.1 Date cinetice a unor reacţii tip Menshutkin

Constanta de
Reacţia Solvent viteză
k cm3/mol s
(C2H5)3N +C2 C6H6 2,8 x 102 e-42,8/RT
CH3 COCH3 8,5 x 103 e-49,0/RT
H5Br
50%C6H6 şi 50% CH3 7,2 x 103 e-50,4/RT
COCH3
C6H5N(CH3)2 + C2H2Cl4 2,1 x 104 e-48,9/RT
C6H5CH2OH 7,0 x 106 e-60,2/RT
+ CH3I

5.1 Cinetica reacţiilor dintre moleculele

neutre în soluţie

Să considerăm o reacţie de forma: A +B  [AB]*  produşi

unde: A şi B sunt moleculele de reactanţi. Se poate scrie constanta de viteză, conform teoriei
complexului activat:
 k BT 
k   K (5.6)
h
unde: K* este constanta de echilibru pentru sistemele ideale.
În acest caz ecuaţia (5.6), pentru sistemele ideale, se poate scrie sub forma:

kB T AB
k  (5.7)
h A B
Pentru sistemele neideale, se introduc activităţile termodinamice, respectiv coeficienţii de
activitate termodinamică, iar constanta de viteză se poate scrie sub forma:
kB T  AB  
k K0  k0 A B
h     (5.8)
AB AB

k BT
unde: - se numeşte factor universal de frecvenţă, este independent de
h
natura substanţelor care reacţionează, iar la temperatura camerei este de aproximativ 6
x 1013 s –1;

- K 0 este constanta de echilibru pentru cazul ideal; k 0 este constanta de viteză la diluţie
infinită;
 A B
- =  - raportul coeficienţilor de activitate termodinamică, este
 AB*

definit ca şi coeficientul de activitate cinetic.

Ecuaţia (5.8) este cunoscută ca ecuaţia Brönsted şi Bjerrum, [7]. Ea
constituie o bază de discuţie pentru analizarea influenţei diferiţilor factori asupra vitezei de
reacţie în soluţii.

 Dacă  A B  AB  1 , atunci k  k 0 , cazul este întâlnit când reactantul şi complexul

activat au structuri asemănătoare, sau la reacţii monomoleculare când raportul

 A  A  1 . Exemplul se poate evidenţia urmărind desfăşurarea reacţiei de


descompunere a pentoxidei de azot în diferiţi solvenţi, [5], în tabelul 5.2 .

 Gradul de solvatare al reactanţilor şi a complexului activat influenţează de asemenea
mărirea vitezei de reacţie. Conform ecuaţiei (5.8), reacţia în care reactanţii nu sunt
solvataţi de solvent, dar complexul activat este, coeficientul de activitate al complexului
 este mai mic decât într-un solvent care nu solvatează complexul, iar reacţia va avea
viteză mai mare decât într-un solvent ce nu solvatează complexul activat. Exemplul
evident îl constituie valoarea mare a vitezei de reacţie de formare a sărurilor cuaternare
de amoniu în solvent de nitrobenzen, în comparaţie cu benzenul. Complexul activat este
o substanţă polară care este solvatată în nitrobenzen, dar nu şi în benzen.
 Dacă însă reacţia se desfăşoară într-un solvent care solvatează reactanţii mai mult decât

complexul activat, (coeficienţii A şi  B sunt mici), reacţia se va desfăşura cu o viteză

mai mică decât într-un solvent în care reactanţii nu sunt solvataţi.

Tabelul 5.2 Date cinetice pentru descompunerea N2O5 în diferiţi solvenţi

k x 105 E
Solvent (la 25 0C) lg A kcal
Faza gazoasă 3,38 13,6 24,7
Tetraclorură de carbon 4,69 13,6 24,2
Cloroform 5,54 13,7 24,6
Nitrobenzen 3,13 13,5 24,5
Penta-cloretan 4,30 14,0 25,0
Acid azotic 0,147 4,8 28,3

O altă ecuaţie care permite lărgirea bazei de discuţii o constituie ecuaţia lui Langmuir, care
stabileşte dependenţa coeficientului de activitate de temperatură:
   T 1 2 e   RT
(5.9)
unde:  este o constantă aproximativ egală cu 5 pentru lichidele neasociate, iar
  este căldura de vaporizare a substanţei.
Introducând ecuaţia (5.9) în ecuaţia (5.8) se obţine:
 A   B  
AB )
A B   (
k  k0  k0 A B T 1 / 2 e RT
(5.10)
  
AB AB
Ecuaţia ( 5.10) atestă faptul că: dacă interacţiunile dintre moleculele de solvent şi de reactant sau
de complex activat sunt mici, la T = const., mărimile  A  B   sunt mici, de câteva
AB
kilocalorii, iar energia de activare nu se modifică sensibil. Însă dacă interacţiunile sunt puternice,
se produce o modificare a suprafeţei de energie potenţială şi deci o modificare a vitezei de reacţie.
 Fig.5.1 Variaţia energiei potenţiale în
funcţie de coordonata de reacţie

Analizând influenţa energiei potenţiale, se constată că :

 atunci când se produce solvatarea reactanţilor, se produce şi creşterea energiei de
activare (vezi figura 5.1 a );
 atunci când se produce solvatarea complexului activat energia de activare scade cu
căldura de solvatare a complexului activat (vezi figura 5.1 b).

5.2 Cinetica reacţiilor între ioni şi

între dipoli în soluţie

Reacţiile în soluţie pot avea loc între ioni, ion-dipol, dipol-dipol şi sunt în general reacţii
complexe.
Aplicând teoria Debbye-Hückel, [8], pentru evaluarea coeficientului de activitate al ionului
înconjurat de „norul ionilor” de semn contrar, expresia constantei de viteză pentru o reacţie între
ioni devine:
k
ln  2A Z AZ B I (5.11)
k0
unde: ZA şi ZB sunt sarcinile electrice ale ionilor reactanţi; I este tăria ionică
a mediului, datorită prezenţei electroliţilor străini inerţi; k0 este
constantă de viteză la tărie ionică nulă.
 Ecuaţia (5.11) pune în evidenţă efectul salin primar prin care o reacţie interionică poate fi
accelerată sau încetinită de prezenţa electroliţilor străini, după cum ionii reactanţi au sarcini
identice sau de semn opus. Ea nu dă însă seama de posibilitatea reacţiei între ioni şi solvent şi nici
a formării „de perechi de ioni” cu alţi ioni de semn opus prezenţi în soluţie.
Kirkwood, [9], este cel care a elaborat un model, concordant cu experienţa, cu aplicare la
reacţii în soluţie. El pleacă de la energia liberă de încărcare a unui ion, asimilată cu lucrul de
încărcare al unei sfere (iniţial neîncărcată), prin transferul individual de sarcini până la realizarea
sarcinilor totale, cu o anumită distribuţie pe sferă, obţinând pentru constanta de viteză următoarea
expresie:

k Ne2  1  Z A Z B Z AB 3  1     A  B  AB 

2 2 2 2 2 2

ln   1        2 
k 0 2RT    rA rB rAB 8    1  rA2 rB2 rAB 

 
(5.12)
unde :  este momentul de dipol; r  raza reactanţilor A, B sau a complexului
activat AB*; k0 este constanta de viteză pentru   1; (cum ar fi faza de gaz);  este
constanta dielectrică a mediului.
Primul termen al ecuaţiei 5.12  redă constanta de viteză a unei relaţii între doi ioni într-un
mediu cu constanta dielectrică  , când de obicei, termenul al doilea are un aport neglijabil. Acest
al doilea termen se ia în consideraţie în cazul unei reacţii între ioni cu momente de dipol mari.
Mai mult, constanta de viteză variază liniar cu 1/, aşa cum rezultă din experimentarea pe diferite
medii de constante dielectrice variate. În figura 5.2 se constată abateri foarte mici de la liniaritate
şi numai pe anumite domenii ale constantelor dielectrice.

Fig. 5.2 Variaţia lg k în funcţie de 1/ pentru reacţia

în soluţie apoasă a bromacetatului cu tiosulfat de
etil.
 Pentru reacţiile dintre doi dipoli în soluţie, când Z A e, Z B e, Z e  0,
AB 

ecuaţia lui Krikwood devine :

2 Ne 2  1      A2  AB 
2
k  2 

ln    2  2  2 (5.13)
k0 8 RT  1     r A r r AB  

1
Ecuaţia (5.13) prevede o variaţie liniară a constantei de viteză k cu fracţia , cu panta
1 
negativă sau pozitivă, după cum complexul activat este mai polar sau mai puţin polar decât
reactanţii .
Pentru reacţiile dintre un ion şi un dipol în soluţie, este luată în consideraţie ecuaţia (5.12),
în care ZB = 0 iar ZAB*  ZA.
În acest caz se obţine:

k Ne 2  2  1  1 1  3  1     A2  2  AB
2

ln  Z A   1      

 (5.14)
k o 2 RT    r
 A r  8  1    r 3 3
r 3
r 
AB    A 

Acest gen de reacţie se întâlneşte în tipuri foarte variate ca: reacţii de substituţie, de
transfer de electroni, de transfer de protoni, de polimerizare, etc.
În cazul reacţiilor în soluţie trebuie luate în consideraţie şi influenţele semnificative
datorate forţelor electrostatice ce se manifestă atât între ioni cât şi între solvent şi reactant.
Reluând expresia constantei de viteză în lumina teoriei complexului activat, se poate scrie:
K BT G / RT
k e (5.15)
h
K BT
unde: este factorul de frecvenţă; G  entalpia liberă standard de activare,
h
iar  este un factor de transmisie.

Factorii de frecvenţă ai reacţiilor ionice depind de sarcinile ionice. Pentru reacţii între
ionii cu semne opuse, factorii de frecvenţă sunt mai mari decât „normal”, în timp ce pentru
ionii de acelaşi semn factorii de frecvenţă sunt anormal de mici.
 În cazul reacţiilor între ioni, interacţiile electrostatice aduc o contribuţie importantă la
entalpia liberă de activare G  . Considerând că entalpia liberă standard este o sumă de
mai mulţi termeni se pot analiza şi contribuţiile acestora. Astfel, ea cuprinde:
 G0 entalpia liberă de activare în absenţa forţelor electrostatice.

 G es entalpia liberă de activare datorată interacţiunii electrostatice dintre

moleculele de reactanţi, ea depinde de constanta dielectrică a mediului.

 G entalpia liberă de activare datorată interacţiunii electrostatice dintre

moleculele de reactanţi şi alte particule cu sarcină electrică care nu participă la

reacţia chimică, ea depinde de tăria ionică a soluţiei.

Deci: G   G0  Ges  G (5.16)

Prelucrând ecuaţia (5.16) cu înlocuirea G      TS  , se obţine pentru constanta de viteză

următoarea expresie:
S   
K T 
k   e R
e RT
(5.17)
h
Ecuaţia (5.17) redă importanţa entropiei standard de activare şi a energiei standard de activare.
Se constată că în soluţii apoase entropia de activare scade de 10 ori pentru fiecare
unitate Z A Z B . Se poate astfel evalua energia de activare standard. De asemenea factorul de
S 

frecvenţă pentru soluţii apoase este proporţional cu e R
sau 10 S * / 4.57 , rezultă că
factorul de frecvenţă va scădea de aproximativ 100 de ori pentru fiecare unitate Z A Z B .

Tabelul 5.3 Valorile factorilor de frecvenţă şi ale entropiilor de activare

Valori Valori calculate
experimentale
Reactanţi A, S* A, S*
Lmol-1s-1 Lmol-1s-1
[Cr(H2O)6]3+ + CNS- 1019 30 1019 30
Co(NH3)5Br2+ + OH- 5x1017 22 1017 20
14 13
CH2 BrCOOCH3 + S2 1x10 6 10 0
O32-
CH2Cl COO- + OH- 6x1010 -12 1011 -10
ClO- + ClO2 - 9x108 -20 1011 -10
În tabelul 5.3 se constată concordanţa bună între datele experimentale şi cele calculate
pentru o serie de reactanţi pentru factorul de frecvenţă şi pentru entropia de activare, [5].

5.3 Factorii care influenţează reacţiile în soluţie

5.3.1 Influenţa tăriei ionice

În soluţii, şi mai ales în soluţii diluate, tăria ionică influenţează viteza de reacţie.
Această influenţă se poate constata comparând, la o tărie ionică dată, valoarea constantei de
k B T   A B
viteză k, cu valoarea ei în soluţie foarte diluată. Se reia ecuaţia: k  k0 sau în
h 

 A B
forma logaritmică: lg k  lg k 0  lg . Conform legii lui Henry, în soluţie diluată  i  1 ,

k BT 
iar expresia constantei de viteză devine: k 0  k 0 . Conform teoriei Debye-Hückel,
h
coeficientul de activitate termodinamică al unui ion este funcţie de valenţa sa şi de tăria
ionică, I, prin expresia:

lg γ i   Q Z i2 I (5.18)

unde Q este un coeficient, iar I este tăria ionică introdusă de Lewis:

1
I=  z i2 C i (5.19)
2
unde: Z i este sarcina ionului, iar Ci este concentraţia ionului.

Ţinând cont de valoarea lui Q la temperatura de 25 o C şi de faptul că Z   Z A  Z B ,

ecuaţia constantei de viteză devine:

lgk = lgk0 + 1,02 ZAZB I (

Fig. 5.3 Variaţia lg (k / k0) funcţie de
I pentru diferite reacţii ionice

Din reprezentarea grafică lg k în funcţie de I se obţine o dreaptă cu panta

1,02 Z A Z B cu ordonata la origine lg k 0 , aşa cum rezultă şi din figura 5.3.

În figura 5.3 sunt prezentate graficele lg k / k 0 în funcţie de I pentru următoarele

tipuri de reacţii ionice:

A: CoNH 3 5 Br  2  Hg 2  H 2O  2 CoNH 3 5 H 2O 3  HgBr2

cu Z A Z B  4

2
B: CH 2 BrCOO   S 2 O3  CH 2 S 2 O3COO 2  Br 

cu Z A Z B  2

 2
C: NO2  N  COOC2 H 5  OH   N 2 O  CO3  C 2 H 5 OH

cu Z A Z B  1

D: H 2 O2  2 H   2 Br   2 H 2 O  Br2

cu Z A Z B  1

E: CoNH 3 5 Br 2  OH   CoNH 3 5 OH  2  Br 

cu Z A Z B  2
Din analiza graficului se constată că:
 valoarea lui k creşte cu I , dacă ionii sunt de acelaşi semn;
 valoarea lui k scade cu I , dacă ionii sunt de semn opus;
  valoarea lui k este independentă de I dacă unul din reactanţi este o moleculă
neutră, iar Z A Z B  0 (de exemplu hidroliza alcalină a acetatului de etil).

Variaţiile liniare ale constantei k sunt cu atât mai mari cu cât Z A Z B sunt mai mari,
[10]. Influenţa tăriei ionice asupra constantei de viteză este cunoscut ca efect primar de sare.
Acest efect se manifestă între ionii ce provin din disocierea electroliţilor slabi, când tăria
ionică influenţează prin valoarea sa concentraţia acestor ioni.
Se cunoaşte şi un efect de sare secundar, care se manifestă atunci când reacţiile se
desfăşoară cu preechilibre, când tăria ionică influenţează şi în cazul reacţiilor dintre ioni şi
moleculele neutre, [11].

5.3.2 Influenţa temperaturii şi a presiunii asupra

vitezei de reacţie în soluţii

Pentru reacţiile în soluţie se poate studia influenţa parametrilor asupra constantei de

viteză, în condiţiile în care aceste modificări nu schimbă mecanismul de reacţie. În cazul
temperaturii, reluând teoria complexului activat, se poate scrie:
 
S 
K BT 
k   e R e RT
h

d ln k 1  
Logaritmând se obţine:   (5.21)
dt T RT 2
d ln K E
Prin analogie cu ecuaţia lui Arhenius: 
dt RT 2

se constată că: E  H   RT (5.22)

Ecuaţia (5.22) redă relaţia dintre energia de activare experimentală şi variaţia
termodinamică a entalpiei, cu contribuţia termenului de temperatură. În cazul influenţei
presiunii se constată că este valabilă ecuaţia:

V  P
ln k  ln k 0  (5.23)
RT
În cazul reacţiilor în soluţii, ecuaţia (5.23) arată că:
  dacă V   0 , adică formarea complexului activat are loc cu o scădere de volum,
constanta de viteză creşte cu presiunea;.
 dacă V   0 constanta de viteză a reacţiei descreşte la creşterea presiunii.
În figura 5.4 se poate urmări reprezentarea grafică a ecuaţiei (5.23) pentru reacţii de
hidroliză alcalină ale esterilor şi amidelor.

Fig. 5.4 Variaţia lg (k / k0) cu

presiunea

M. Perin, luând în consideraţie valorile volumelor şi a entropiilor de activare ale

reacţiilor în soluţie, a clasificat reacţiile în felul următor, [5, 12]:
 Reacţii lente, cum sunt reacţiile bimoleculare cu factori de frecvenţă foarte mici, cu
V   14  16cm 3 / mol şi S  cu valori negative, a căror viteză de reacţie creşte cu
presiunea.

  
Reacţii normale cu factor de frecvenţă normal  1010 L / moli , S  apropiat de zero,

V  are valoare uşor negativă, sunt uşor accelerate de presiune.

 Reacţii rapide cu S  şi V  pozitive, sunt încetinite cu creşterea presiunii. V  are

valori de max 8  10 cm 3 / mol .

5.3.3 Influenţa substituienţilor asupra vitezelor

de reacţii în soluţii

Se constată că substituienţii exercită influenţe semnificative asupra vitezei de reacţie.

Din acest motiv s-au aplicat relaţii de corelare care redau raportul dintre valorile
constantelor de viteză pentru o anumită serie de reacţii analoge, cu unele caracteristici ale
reactantului, sau ale reacţiei, care pot fi uşor măsurate. Astfel se recunoaşte dependenţa
liniară dintre logaritmul constantei de viteză k i şi constanta de echilibru K i ,[5, 12]:

lg k i  A   lg K i (5.24)

unde A şi ρ sunt constante pentru o serie de reacţii.

De asemenea este cunoscută relaţia liniară a entalpiei libere:


Gi  G0   Gi0  G00  (5.25)

Relaţia lui Hammett este o altă relaţie de corelare, ce se aplică pentru calculul constantelor
de viteză a reacţiilor din lanţul lateral al nucleului benzenic – de exemplu reacţiile de
hidroliză a esterilor ce derivă de la acidul benzoic substituit:
Substituientul X trebuie să fie în poziţia meta sau para. Pentru derivaţii substituiţi în orto
ecuaţia Hammett
nu se aplică.
Ecuaţia Hammett
este ecuaţia
simplă:
ki
lg   i (5.26)
k0
unde: ρ este constantă de reacţie, iar  se numeşte constantă de substituient.
În tabelele 5.4 şi 5.5 sunt redate diferite valori pentru ρ şi . Exemplele date se
întâlnesc în majoritatea sistemelor farmaceutice. Constanta de substituient  are valori
negative pentru substituienţii ce duc la creşterea densităţii electronice, şi valori pozitive
pentru substituienţii ce scad densitatea electronică a centrului reacţional. Constanta de
reacţie ρ este constantă pentru seria de reacţii de acelaşi tip şi diferă pentru reacţii de tipuri
diferite.
 O altă relaţie de corelare o constituie corelaţia Taft aplicată
compuşilor alifatici:
k
lg     (5.27)
k0

unde: k este constanta de viteză pentru un anumit membru al seriei, k 0

este
valoarea compusului de referinţă (de obicei metil),  0 constantă de

reacţie şi * constanta substituientului polar.

În tabelele 5.6 şi 5.7 se regăsesc câteva exemple pentru valorile constantelor
ecuaţiei Taft, [5].

Tabelul 5.4 Valorile constantelor

de substituienţi după ec.
Hammett
Tabelul 5.5 Valorile constantelor
de
reacţie  după ec. Hammett
Grupa 
Const
meta para
Reacţia anta
CH3 -0,07 -0,17
de
C2H5 -0,04 -0,15 reacţi
OH 0,00 -1,46 e
OCH3 0,12 -2,27 
Cl 0,37 0,23 Ionizarea acidului 1,000
NO2 0,71 0,78 benzoic
N(CH3)3+ 0,91 0,86 în apă (echilibru)
Ionizarea fenolilor în 2,113
apă (echilibru)
Hidrolizaalcalină a 2,460
metil- Benzoilarea aminelor 2,781
-benzoaţilor în aromatice în benzen
60%acetonă
Hidroliza acidă a etil- 0,144
-benzoaţolr în 60%
etanil

Tabelul 5.6 Valorile RCH2OH + H2SO4 

constantelor de substituienţi  RCH2OSO3H + 4,60
*, după ec. Taft H2 O
C6H5COCHR2 + Br2
OH  1,59

Grupa * C6H5COCR2Br +
+ Br -
CH3 0,00
RCH - CH2 +
C2H5- -0,10
H2 O 1,83
izo-C3H7 -0,19
terţ-C4H9 -0,30 O
H 0,49 HClO4
C6H6 0,60  

C6H6CH2- 0,22 RCHOHCH2OH
CH3 CO- 1,65
Cl3C- 2,65

Tabelul 5.7 Valorile constantelor

de reacţie *, după ec. Taft

Reacţia *
RCOOH + H2O 
RCOO – + 1,72
+ H3 O+
 Capitolul 6

MECANISME DE REACŢIE – APLICAŢII ALE

TEORIEI COMPLEXULUI ACTIVAT

Cercetarea cinetică implică stabilirea mecanismului după care se desfăşoară un

proces fizico-chimic, adică descifrarea etapelor, identificarea intermediarilor, a
complecşilor critici şi a etapelor elementare, etc. Tratările privind mecanismele de reacţie
sunt vaste şi de obicei complexe. În acest capitol vom trece în revistă diverse tipuri de
mecanisme de reacţii şi vom încerca explicitarea lor.

6.1 Reacţii monomoleculare

Reacţiile monomoleculare se întâlnesc în cazul izomerizărilor şi a descompunerilor.

Ele au fost tratate, în mod paradoxal, ca reacţii de ordinul I. Dacă formarea complexului
activat nu se datorează iradierii (singura cale de a excita o moleculă), atunci procesul este
unul bimolecular, de ciocnire a 2 molecule iar cinetica este de ordinul 2.
În 1922 Lindemann, [1] şi mai târziu Cyril Hinshelwood, [2], au explicat
mecanismul reacţiilor monomoleculare ca fiind o succesiune de 2 procese: unul fizic (de
activare în urma ciocnirii a 2 molecule) şi unul de descompunere.
Ordinul total de reacţie este 1, dacă etapa limitativă de proces este descompunerea. Dacă însă
ciocnirile devin frecvente, aşa cum se întâmplă la presiuni mari, ordinul global este 2.
Experimental s-a verificat această ipoteză în toate cazurile în care reacţia este o descompunere
simplă ce se desfăşoară în tuburile cu undă de şoc. Această reacţie curge în unele reacţii la
presiuni şi temperaturi joase.
Teoria lui Lindemann, [1, 2], propune următoarea succesiune de etape :
k
2
A  A  A*  A
 k
A* 
1 produşi
(6.1)
k'
A*  A 
2 A A

A*  A*  A  A*

Moleculele activate au o viaţă foarte scurtă, astfel că la scurt timp după începerea
reacţiei, concentraţia lor devine staţionară. Aceasta face ca ultima reacţie să fie neglijabilă.
În aceste condiţii, în urma ciocnirilor, prima reacţie este de activare, a doua este de
transformare, iar ultima este de dezactivare:
d [ A]
  k1 [ A* ] (6.2)
dt
d [ A* ]
 k 2 [ A2 ]2  k1 [ A* ]  k 2' [ A* ][ A* ]  0 (6.3)
dt
k 2 [ A]2
[A ] 
*
(6.4)
k1  k 2' [ A]
sau

d [ A] [ A] 2
  k1k 2 (6.5)
dt k1  k 2' [ A]
 Dacă reacţia are loc la presiuni înalte, se produce dispariţia moleculelor activate datorită
dezactivării prin ciocniri, iar la numitor se poate neglija k1. Ecuaţia (6.5) devine de ordinul
1, caracteristică procesului chimic:
d [ A]
  K k1 [ A] (6.6)
dt
 Dacă reacţia are loc la presiuni joase, dezactivarea prin ciocniri devine neglijabilă, iar în
ecuaţia (6.5) la numitor se poate neglija al 2-lea termen. Ecuaţia devine de ordinul 2,
caracteristică procesului de activare:
d [ A]
  k 2 [ A] 2 (6.7)
dt
Au existat diverse teorii care au încercat să calculeze constanta k1, [3 6].
Teoria vitezelor absolute de reacţie explicitează satisfăcător schema lui Lindemann pentru cazul
presiunilor înalte. În acest caz reacţia se scrie:
 A
 A* 
 produşi (6.8)
şi
S   
d [ A] k B T R  RT
  e e (6.9)
dt 
Structura complexului activat este ca a unei molecule neactivate, cu excepţia legăturii
care se rupe, iar în acest caz entropia de tranziţie nu diferă de entropia moleculei normale.
Factorul preexponenţial A, se reduce la factorul de

Frecvenţă  1013 s-1. Se cunosc exemple care respectă valoarea lui A, [4, 6]:

- izomerizările ciclobutenei la 1,3 –butadiena

- izomerizările cis-izo-stilben la trans-izo-stilben
- descompuneri ale halogenurilor de alchil
lgA = 13,4
CH 3  CH 2  CH 2  Cl 
 CH 3  CH  CH 2 + HCl

- bromură de izo-butil 
 izobutenă  HBr lgA = 13,05

 butenă –1  HBr
- bromură de n-butil  lgA = 13,18

- formarea de radicali C 2 H 5O  OC 2 H 5 
 2C 2 H 5O lgA = 13,3

Sunt şi exemple când valoarea factorului de frecvenţă este mult mai mare:
- izomerizarea ciclopropan 
 propilenă lgA = 15,7

- izomerizarea cis-ciclopropan d2 
 trans-ciclopropan d2 lgA = 16

- descompunerea ciclobutanului 
 C2H4 lgA = 15,6
- descompunerea vinilciclohexenă –3 n -butadienă lgA = 15,7
- formarea de radical C2H6  CH3 + CH3 lgA = 17,3
Explicaţia a fost dată de teoria vitezelor absolute prin formarea unor complecşi activaţi cu
entropie crescută faţă de substanţele iniţiale. Există şi cazuri în care valoarea factorului de
frecvenţă este mai mică, [4, 6]:
- izomerizarea cis-trans etilenică
- izomerizarea maleat de metil  fumarat de metil lgA = 5,11
- CH 3CH (OOCCH 3 ) 2 
 CH 3CHO  (CH 3  CO ) 2 O lgA = 10,3
- ClCOOC 2 H 5 
 C 2 H 5Cl  CO 2 lgA = 10,7
 În cazul izomerizărilor cis-trans etilenice s-au propus chiar 2 mecanisme:
 unul ce implică torsionarea dublei legături, deci o entropie de activare mică dar cu o
mare energie de activare, şi
 al 2-lea proces, care implică ruperea dublei legături cu formarea unui bi-radical şi
rotirea în jurul legăturii simple.

6.2 Reacţii bimoleculare

În categoria reacţiilor bimoleculare sunt cuprinse :

 reacţiile de adiţie;
 reacţiile de schimb.
Mecanismul Lindemann – Hinshelwood nu reuşeşte să explice modul în care molecula se
poate excita înainte de realizarea reacţiei, [3, 4, 6]. De exemplu la izomerizarea
ciclopropanului, etapa hotărâtoare este ruperea unei legături C-C, care se petrece atunci când
legătura este înalt excitată vibraţional. Acest fapt implică o schemă monomoleculară de tipul:

 A  
A*   P
cu o constantă de viteză pentru fiecare etapă.
S-au dezvoltat şi alte teorii. În teoria Rice-Ramsperger-Kassel (Teoria RRK), [7, 8], a
reacţiilor monomoleculare, expresia constantei de viteză ţine cont de numerele cuantice de
vibraţie şi de frecvenţă. Mai târziu Slater, [6], permite trecerea la un mecanism bimolecular,
explicând acest fapt prin scăderea energiei de activare odată cu scăderea presiunii.

6.2.1 Reacţii de adiţie

În accepţiunea principiului microreversibilităţii reacţiile de adiţie sunt inversul

reacţiilor de descompunere, putându-se evidenţia chiar caracteristici comune, ca de
exemplu existenţa a două etape distincte în desfăşurarea reacţiei, [3, 5]. Acestea sunt:
 asocierea celor 2 reactanţi pentru a forma o moleculă cu energie mare (care
subsumează atât energia de activare cât şi căldura de reacţie în întregime);
 dezactivarea prin ciocniri cu alte molecule.
 În cazul primei etape, viaţa formaţiunii asociate va depinde de posibilitatea de repartizare a
energiei în interior. La moleculele mari energia se poate repartiza asupra gradelor de vibraţie
iar posibilitatea de a se concentra din nou asupra legăturii este mică. În cazul moleculelor
mici această posibilitate nu există, iar viaţa formaţiunii asociate este de durata ciocnirii.
Dacă, în acest interval de timp, o a treia moleculă nu ciocneşte asociatul, acesta se va
descompune din nou în moleculele iniţiale.

Şansa de a produce dezactivarea prin ciocnire este mare la presiuni mari, iar etapa I este
determinantă de viteză. Acest fenomen este valabil şi în cazul reacţiilor în soluţii, unde
dezactivarea moleculei formate este rapidă.
La presiuni joase ciocnirile sunt rare, ele determină viteza de reacţie iar aceasta se
desfăşoară după o cinetică de ordinul 3. Schema simplificată se poate scrie astfel:

K
1 
A  B 
 D*
K1 (6.10)

* K2
D  M  D  M
unde: M este o moleculă oarecare care preia energia suplimentară a formaţiunii
asociate D*.
Se constată că uneori M poate fi chiar unul din reactanţi. Prelucrarea matematică cu ajutorul
metodei staţionare permite obţinerea vitezei de reacţie sub forma :

d [ D]  [ M ][ A][ B]
 k 2 [ D * ][M ]  k1k 2  (6.11)
dt k1  k 2 [ M ]
Ecuaţia (6.11) redă schimbarea ordinului reacţiilor de adiţie în fază gazoasă, cu
presiune.

La presiuni înalte concentraţia moleculelor M este mare iar la numitor se poate neglija k1

pe lângă k 2 [ M ] , obţinându-se viteza de reacţie corespunzătoare ordinului 2, sub forma :

d [D] 
 k1 [ A][ B ] (6.12)
dt

La presiuni joase, sau la valori mari ale lui k1 , se poate neglija termenul

k 2 [ M ] , iar expresia vitezei devine cea a unei reacţii cu preechilibru de ordinul 3:

 d[ D]
 k1k 2 [ A][ B ][ M ] (6.13)
dt

Viteza de disociere a moleculei D* în substanţele iniţiale (dată de K ) este cu atât mai
mare cu cât căldura de reacţie este mai mare, adică cu cât D* este mai bogat în energie. În
reacţiile ce se produc în faza gazoasă, unde apar atomi şi radicali liberi, apare o mare dificultate
la recombinare căci deseori dezactivarea se produce pe pereţii vasului ca o reacţie eterogenă.
Reacţiile de recombinare ale atomilor şi radicalilor liberi nu necesită energie de activare. În
schimb căldura de reacţie este foarte mare şi aceasta împiedică o recombinare durabilă
bimoleculară.
Reacţiile de adiţie la dublă legătură au loc în 2 etape iar cele două legături care trebuie să
se formeze se obţin succesiv. Se cunosc astfel două mecanisme:
1. mecanism nucleofil, când participanţii sunt numiţi reactanţi nucleofili şi dispun de o
pereche de electroni neparticipanţi pe care îi pot pune în comun cu un alt atom şi
producându-se un atac nucleofil, ca de exemplu adiţiile la o legătură C = O;
2. mecanism electrofil, când participanţii sunt numiţi reactanţi electrofili, având afinitate
pentru o pereche de electroni şi se produce un atac electrofil, ca în cazul adiţiei la dubla
legătură C = C.
Exemplificările decurg după următoarele scheme:

 adiţia nucleofiă la legătura C=O se desfăşoară astfel :

  
  
etapa 1 lentă y:  C  O 
 y   C    O   y  C  O 
  

 
 
etapa 2 rapidă y C  O  H  y  C  OH
 

Exemplu concret - adiţia acidului cianhidric la aldehide, reacţie ce se

întâlneşte în multe sinteze în industria farmeceutică.
  adiţia electrofilă la legătura C = C este o reacţie succesivă cu mecanism heterolitic,
favorizată de mediile ionizante. Exemplu concret - adiţia bromului la dubla legătură
etilenică se produce cu formarea intermediară a unei perechi de ioni:
Reacţiile 1 şi 3 sunt rapide iar reacţia 2 este lentă în ambele sensuri. Dacă în mediu de
reacţie s-ar
afla alţi ioni,
de exemplu
Cl  sau
NO 3 , s-ar obţine produşi de tipul ClCH 2  CH 2 Br sau O2 NOCH 2  CH 2 Br , ceea ce atestă

faptul că reacţia are loc în 2 etape.

Alte exemple de reacţii care decurg ca reacţii de asociere sunt reacţiile la care participă
acizi Lewis şi bazele.
 reacţii de formare de complecşi;
 reacţia BF3 cu amoniacul şi aminele terţiare;
 formarea apei;
 formarea moleculelor nedisociate de acizi şi baze din ioni.

6.2.2 Reacţii de schimb

Reacţiile de schimb şi de dublu schimb sunt des întâlnite. Reacţiile de schimb de

atomi sunt cele mai simple. G. Niac şi E. Schönberger au arătat că din această categorie
mai fac parte şi reacţiile dintre ioni şi molecule în faza gazoasă, [3].

Tabel 6.1 Date cinetice pentru reacţii de schimb cu atomi şi radicali liberi [3]
lg A E T
Reacţia kcal o
C
H+H2= H2+H 13,7 7,5 25-700
D+D2=D2+D 1/2lgT+12.4 8.2 -
H.+CH4 = H2 + CH3. 10.5 6.6 99-163
. .
H +C2H6 = H2 + C2 H5 12.5 6.8 80-163
H.+O2 = HO + O. 14.1 18.8 450-600
.
Cl + H2 = HCl + H 13.9 5.5 25-727
 Cl +CH4 = HCl + CH3. 13.4 3.9 0-215
Cl +NOCl = NO + Cl2 13.6 1.06 25
Br + H2 = HBr + H 13.8 17.6 162-310
Br. .+ CH4 = HBr + CH3. 13.7 18.3 210
K + HBr = HBr + H - 3.4 -
OH + H2 = H2O+H 14.15 10.0 600-1100
OH + CO = CO2 + H 13.1 7.0 75-250
OH + C2H6 = H2O+ C2 H5. 14.1 5.5 75-250
OH + HCHO = H2O+HCO 1/2lgT+ 9.8 0.5 -
O + H2 = OH +H 1/2lgT+11.04 6.0 -
HO2 + H2 = H2O+OH 1/2lgT+12.3 24.0 -
HO2 + H2O = H2O2 + OH 1/2lgT+13.8 27.0 -
CH3. + C2 H6 = CH4 + C2H5. 11.5 14.3 350-525
CH3. + C2H6 = CH4 + C2H5. 11.33 10.4 25-340
CH3. + C6H6 = CH4 + C6H5. 10.15 9.2 70-340
CH3. + NH3 = CH4 + NH2 10.95 10.0 70-340
CH3. + CH3OH = CH4 + 10.75 8.2 70-340
CH2OH

Astfel de reacţii se produc la descărcările electrice în gaze, în urma iradierii cu radiaţii

ionizante, în flăcări sau în interiorul spectrometrelor de masă. Autorii au selectat o gamă largă de
reacţii de schimb cu atomi şi radicali liberi (vezi tabelul 6.1), pentru care se cunosc datele
cinetice care permit calculul constantei de viteză.
Analizând datele din tabelul 6.1, [3], se remarcă valorile mici ale energiilor de activare (de
ordinul a câtorva mii de calorii). Ele sunt foarte importante în reacţiile în lanţ.
Cele mai cunoscute şi studiate reacţii de schimb sunt reacţiile de substituţie nucleofilă (SN)
sau electrofilă (SE), care decurg după schema:
R – Z + :X → R – X + :Z 6.14)
ce este valabilă pentru substituţia nucleofilă când nucleofilul X este donor de electroni şi atacă
molecula R – Z în punctul cu cea mai slabă densitate de electroni, sau:
R:Z + X → R:X + Z (6.15)
când avem o substituţie electrofilă, datorată electrofilului X cu orbitală de energie joasă vacantă
care atacă molecula R:Z în punctul de cea mai mare densitate de electroni. Se cunosc două
mecanisme de desfăşurare pentru fiecare din aceste tipuri de substituţie şi anume:
 mecanism disociativ monomolecular (SN1) respectiv (SE1);
 mecanism bimolecular (SN2) respectiv (SE2).
Pentru exemplificare luăm în discuţie substituţia nucleofilă. În cazul unui mecanism SN2 se
produce un proces concomitent de rupere şi de formare de legătură într-o singură etapă:

RZ + X k
SN 2 RX + Z (6.16)
cu formarea unui complex activat cu structură dipolară, cu un număr mai mare de coordinaţie ca
al reactantului RY:
- + -
Z………C………Z

În cazul mecanismului SN1, procesul de rupere şi formare a noii legături se desfăşoară în două
etape:
kSN1 +X-
R-Z R+ + Z - R- X + Z - (6.17)
lent rapid

În acest caz viteza etapei lente este dată de ecuaţia:

d [R  Z ]
  k SN 1 [ R  Z ] (6.18)
dt
Pentru cazul reacţiilor ce decurg în soluţie Inglod, [9], a arătat că reacţia de substituţie decurge
printr-un proces de echilibru după schema :
k1 +X-
R-Z R+ Z - RX + Z- (6.19)
k2
Studiile cinetice privind influenţa solventului şi a efectului salin au condus la ideea desfăşurării
reacţiei de substituţie după trei procese, [ 3, 5]:
 formarea perechii de ioni în contact;
 solvatarea perechii de ioni;
 formarea ionilor disociaţi.
 Realitatea atestă faptul că cele mai multe reacţii se încadrează între cele două mecanisme.
În acest sens Weiner şi Sneen, [10], au propus un mecanism de competiţie între substituţia
nucleofilă şi solvoliză, având comună etapa intermediară de formare a unei perechi de ioni:

ksolv.
k1 R+(solv) + Z-
R-Z R+ Z - (6.20)
k2 (X-)
RX + Z-
kSN

Studiul cinetic conduce la obţinerea unui raport al constantelor de viteză în prezenţa şi în

absenţa agentului nucleofil dat de expresia:

k2 k SN [ X  }
(  1)(1 
kt k solv k solv
 (6.21)
kt[ X  ] 0 k2 k SN [ X  ]
(  1) 
k solv k solv
unde:
(k solv  k SN [ X  ])k1 k1k solv
kt  iar k 
k 2  k solv  k SN [ X ]  t[ X  ] k 2  k solv
(6.22)

Practic se pot deosebi două cazuri limită oferite de ecuaţia (6.21):

1. k2  ksolv , deci k2 / ksolv   , ceea ce corespunde mecanismului SN2
2. k2 ksolv , deci k2 / ksolv  0 , ceea ce corespunde mecanismului SN1

În literatura de specialitate reacţiile de tip Menshutkin, [11], constituie un exemplu clasic de

substituţie nucleofilă ce se pot desfăşura în solvenţi de polaritate diferită. În cazul acestor tipuri
de reacţii mecanismul SN2 decurge cu formarea unui complex activat în care se separă sarcini:
+ -
R3N + R’X [ R3N…… R ….…X ] R3R’N + + X -
(6.23) Ecuaţia (6.23) este
caracteristică reacţiilor dipol-dipol. Studiile cinetice arată că reacţiile de substituţie sunt
influenţate de mediul de reacţie. Efectul mediului asupra vitezei de reacţie este în principal de
natură electrostatică. Acest fapt este susţinut de următoarele aspecte :
  reprezentarea grafică a ecuaţiei (6.23) conduce la o dreaptă cu panta negativă, fapt ce
atestă formarea unui complex activat mai polar decât reactanţii;
 ca urmare a ordinii locale introdusă de solvatarea puternică a complexului activat cu
caracter de dipol, variaţia entropiei de activare înregistrează valori negative;
 formarea unui complex activat dipolar conduce la scăderea energiei de activare cu
creşterea polarităţii;
 cu creşterea presiunii externe se produce accelerarea reacţiei şi apariţia unui volum de
activare negativ. Acest fapt sugerează că se formează un complex activat solvatat cu un
volum mai mic decât al reactanţilor datorită fenomenului de electroconstricţie. Acest
fenomen este explicat prin crearea interacţiilor ion-dipol, dintre complexul activat şi
moleculele de solvent mai puternice decât cele dipol-dipol între reactanţi şi solvent.

6.3 Reacţii de oxido-reducere

Reacţiile de oxido-reducere constituie de asemenea o categorie de reacţii des întâlnite.

Procesele redox pot fi privite ca procese în care are loc migrarea unuia sau mai multor electroni
între doi ioni simpli sau complecşi. Atunci când, în succesiunea de procese care are loc, etapa de
migrare este determinantă de viteză, reacţia de oxido-reducere este denumită ca „transfer de
electron” sau „schimb de electron”, şi sunt implicate două stări de oxidare diferite ale aceleiaşi
specii. Cunoaşterea numărului de electroni care se schimbă într-un proces elementar, nu
înseamnă şi cunoaşterea mecanismului. În cazul reacţiilor redox s-au stabilit trei mecanisme de
transfer electronic mai importante, [3, 5]:
1. transferul electronic prin suprapunerea orbitalilor;
2. transferul electronic prin sfera exterioară, în care se încadrează ionii complecşi inerţi
la substituţie, când electronul trebuie să străbată bariera de potenţial a sferei
liganzilor şi a păturii de hidratare pentru a ajunge la oxidant. În general acest proces
este foarte rapid;
3. transferul electronic prin sfera interioară, când complexul activat implică
modificarea sferei de coordinare, cei doi reactanţi legându-se printr-o punte formată
 de unul din liganzi, care reduce forţele de repulsie dintre ionii metalici şi permite
delocalizarea orbitalilor acestora.
S-a constatat că cele trei mecanisme sunt influenţate în mod diferit de diverşi factori fizici
şi structurali. De asemenea există şi factori care pot influenţa viteza de reacţie indiferent de
mecanismul pe care îl urmează. În acest sens, pentru reacţiile cu transfer de electroni, îl au
structura sferei de liganzi şi cea de solvatare, precum şi starea electronilor de spin. În ceea ce
priveşte influenţa structurii sferei de liganzi şi de solvatare, în explicitarea rearanjării acestor
structuri în timpul reacţiei redox s-a făcut apel la principiul lui Franck şi Condon, [3]. Conform
principiului lor „tranziţia electronică are loc mult mai rapid decât vibraţia atomilor, astfel că în
cursul transferului nu se schimbă structura combinaţiei”.
În cazul în care distanţele interatomice ale liganzilor din cele două stadii de oxidare
diferă foarte mult, atunci noile combinaţii formate vor fi foarte bogate în energie.
Transferul electronilor nu se va produce decât atunci când, în cursul vibraţiei, cele două
configuraţii, cea a formei reduse şi cea a formei oxidate, se apropie. Acestă nouă
reorganizare a structurilor necesită o energie suplimentară de activare, fapt ce face ca
procesul să fie încetinit cinetic.
Influenţa stării de spin a ionilor este explicată de mecanica cuantică ce prevede că atunci
când se produce un transfer electronic între două nivele energetice acestea trebuie să aibă acelaşi
spin total. În situaţia în care odată cu transferul de electroni se produce schimbarea stării de spin,
teoretic transferul este interzis de principiile mecanicii cuantice, iar în realitate se va produce cu
o foarte mică probabilitate. Exemplul clasic studiat de Taube şi colab.[4] este:

( NH3)5CoCl 2  Cr(H2O)36   5H   [(NH3)5Co........Cl.......Cr(H2O)5] 4 

 Co(H2O)62   CrCl(H2O)52   5NH4

(6.24)
Această schemă atestă transferul electronic prin sfera interioară.
Tot din studii cinetice privind transferul electronului prin sfera interioară reiese că prin
liganzii organici bilaterali cu duble legături conjugate, electronul poate fi transferat cu uşurinţă la
distanţe considerabile.
 În acest sens, acidul fumaric, acidul benzen-p-dicarboxilic şi acidul p,p-bifenil-
dicarboxilic sunt astfel de liganzi.
 18
 Un alt exemplu îl constituie transferul de O de la permanganat la sulfat în cursul
oxidării sulfitului şi tiosulfatului, când se transferă puntea de oxigen.
Pentru reacţiile ce se produc cu transferul electronic prin sfera exterioară se poate aplica
riguros teoria lui Marcus [13, 14]. Schema acestor reacţii este:
1 k
A  B    X 
k 1
2 k
X     X (6.25)
k2
k
X  3  produsi
unde: X este complexul activat ce se transformă în intermediarul X când are
loc transferul de electron şi acesta mai departe în produşi.
Stările X şi X au aceeaşi configuraţie atomică dar configuraţie electronică diferită. Studiul
cinetic al sistemului de reacţie conduce la constanta de viteză globală, bimoleculară, k b,i :
k1
k b ,i  (6.26)
k k
1  1 (1  2 )
k2 k3
Ecuaţia (6.26) presupune cunoaşterea constantelor de viteză pentru toate etapele individuale.
Marcus, [13, 14], a dezvoltat acest studiu cinetic apelând la tratarea matematică a polarizării de
neechilibru.
Dacă se consideră că procesul k2 este mai probabil k2  k1, iar ecuaţia (6.26) devine:
k b,i  k 1 (6.27)
În acest caz reacţia de oxido-reducere devine de ordinul 1.
 Exemple de astfel de reacţii sunt reacţiile de schimb izotopic:
MnO 4  MnO4
- 2-


[ Fe(CN ) 6 ] 3   [ Fe(CN ) 6 ] 4 

3 2
Ir Cl6  IrCl6

 Reacţiile redox date de [Co(NH3)6] 3 +

6.4 Reacţii cu transfer de proton

 Reacţiile cu transfer de proton reprezintă un tip special de reacţii ionice. Protonul posedă cea
mai mare mobilitate dintre ioni, de aceea reacţiile cu transfer de proton de la o specie la alta
sunt reacţii rapide a căror viteză de reacţie se poate determina experimental prin tehnici
speciale.

Protonul are o rază de  105 ori mai mare decât a altor cationi (fiind total lipsit de
învelişurile de electroni). El are de asemenea o masă mai mică. În concluzie, reacţiile sale nu
necesită vreo energie specială de orientare, este un agent puternic polarizant, iar în soluţie este
foarte solvatat. Procesul de solvatare, conform studiilor lui Richards şi Smith, [15], se produce în
două etape:
1. o solvatare primară, când în soluţii apoase rezultă ionul hidroniu H3O prin formarea
unei legături covalente între proton şi atomul de oxigen al moleculei de apă. Acest
fapt a fost pus în evidenţă prin rezonanţă magnetică nucleară;
2. o solvatare secundară, când se reunesc trei molecule de apă H2O cu ionul hidroniu,
H3O şi se formează compusul stabil H9O4.
Brönsted a realizat o clasificare a acizilor şi bazelor luând în considerare transferul de
protoni. În conformitate cu teoria sa, orice specie care are tendinţa de a pierde proton este acid
şi orice specie care este capabilă să-l câştige este bază. Schema generală este:
HX + Y = X + HY (6.28)
unde: HY este acid Brönsted iar Y este bază Brönsted.
Fără a ţine cont de sarcină, ecuaţia (6.28) este cea a unei reacţii acido-bazice.
În opoziţie cu Brönsted, Lewis a emis teoria solvenţilor aprotici, care consideră că:
- un acid Lewis este un electofil, adică o specie capabilă să câştige o pereche de
electroni;
- o bază Lewis este un nucleofil, adică o specie capabilă să piardă un dublet de
electroni.
Prin folosirea metodelor de relaxare chimică, Eigen şi Maeyer, [16], au studiat reacţiile de
transfer de protoni, propunându-şi explicitarea mecanismului de reacţie prin existenţa a trei etape
succesive:
 k1 k2 k3
HX  Y 
 ( HX , Y )  ( X , HY )  HY  X
k 1 k 2 k 3

(6.29)
- prima etapă este reprezentată de difuzia reactanţilor, unul către celălalt,
până la distanţa la care e posibilă formarea unei punţi de hidrogen între donor şi
acceptor;
- etapa a doua este cea în care se formează legătura de hidrogen, adică cea în care se
produce transferul protonului;
- etapa a treia este cea în care se separă produşii de difuziune.
Tratarea cinetică a reacţiei de transfer de protoni conduce la următoarea expresie pentru
constanta de viteză a reacţiei globale:
k1k 2 k 3
k (6.30)
k1k 2  k 1k 3  k 2 k 3
În practică ecuaţia (6.30) permite discuţia a trei cazuri limită:
1. k-1k-2 << k2k3, deci formarea intermediarilor XH, Y şi X, HY în cuşca solventului este mai
lentă decât transformarea în produşi, ecuaţia (6.30) devenind:
k = k1 (6.31)
În acest caz, ceea ce se determină experimental este constanta de viteză a difuziei
reactanţilor pentru formarea perechii de ioni (XH, Y).
2. k2k3 << k-1k-2, deci reacţia de separare a perechii (X, HY) este controlată de difuzie, iar
ecuţia (6.30) devine:
k = k1 k2 k3 (6.32)
3. k2 << k-1 şi k-2 << k3, deci procesul cu transfer de proton pentru formarea produsului final
este determinat de viteză, iar ecuaţia (6.30) devine:
k = k1 k2 (6.33)
Aceste reacţii devin foarte rapide, chiar dacă intervin şi procese controlate de difuziune
care sunt mai lente în succesiunea de etape.
Experimental, studiile efectelor izotopice asupra vitezei de reacţie (în sistemul proţiu, deuteriu,
tritiu) au contribuit la elucidarea mecanismelor cu transfer de proton.
 Întrucât protonul posedă o masă mult mai mică faţă de oricare alt cation, îi conferă
posibilitatea trecerii ca printr-un „tunel” către produşi, fără escaladarea barierei de potenţial,
coborând simţitor energia de activare.
În uşurinţa de formare a punţilor de hidrogen Clark şi colaboratorii au stabilit chiar o serie
[17]:
OH···O > OH···N, NH···O > NH··· N >> CH···O, OH···C (6.34)
Conform seriei (6.34) vitezele etapei a doua , pentru reacţiile care implică specii diferite,
descresc de la OH···O la OH···C.
Există o serie de factori care influenţează reacţiile de transfer de protoni, cum ar fi rolul
solventului în aceste procese.
 Un exemplu de reacţie de transfer de proton este reacţia de recombinare a ionilor
pentru formarea moleculei de apă.
Sunt şi multe alte procese acido-bazice pentru care în tabelul 6.2 sunt prezentate datele
cinetice şi metoda de studiu.
Se constată că toate exemplele din tabelul 6.2 sunt controlate de difuziune, [4], deci etapa
determinantă de viteză nu este procesul propriu-zis de transfer al protonului, ci procesul de
difuziune al reactanţilor pentru formarea perechii de difuziune (vezi valorile constantelor de
viteză kR comparativ cu valorile constantelor de viteză în procesele de difuziune kD).
Influenţa sarcinii şi a legăturii de hidrogen în reacţiile protolitice a fost de asemenea
studiat, iar câteva exemple, [4], sunt redate în tabelul 6.3.

Tabelul 6.2 Date cinetice ale unor reacţii cu transfer de protoni

Reacţia Condiţii kR kD Metoda

H3O+ + HO-  2H2O 298 oK 1,4x1011 2,5x10- Salt de

5
câmp
electric
D3O+ + DO-  2D2O J=0 8,4x1010 2,5x10- Salt de
6
temperatură
H3O+ + F-  2H2O + HF J=0 1,0x1011 7x107 Dispersie
câmp
electric
H3O+ + HS-  2H2O + J=0 7,5x1010 4,3x103 Dispersie
H2S câmp
 electric
+ - 10 6
H3O + HCO2  2H2O + J=0 4,7x10 8x10 Dispersie
H2CO4 câmp
electric
H3O+ + CH3COO-  J=0 4,5x1010 7,8x105 Dispersie
2H2O+ CH3COOH câmp
electric
H3O+ + C3N2H4  298 oK 1,5x1010 1,5x103 Salt de
C3N2H5+ +2H2O J=0,1 temperatură
imidazol
H3O+ + SO42 -  H2O + 293 oK 1,0x1011 1x109 Ultrasunete
HSO4- J=0,1
Ultrasunete
- + o 10 5
OH + NH4 NH3+H2 295 K 3,4x10 6x10 Dispersie
J=0 câmp
electric

OH- + 293 oK 3,7x1010 1,6x107 ultrasunete

(CH3)3NH+(CH3)3N+ J=0
H2O
OH- + C6H5OHC6 H5O- 298 oK 1,4x1010 1,3x106 ultrasunete
+ H2O J=0
OH- + C3N2H5+ 298 oK 2,5x1010 2,5x103 Dispersie
C3N2H4+ H2O J=0 câmp
electric
OH- + C5H12N+C5 H11N 298 oK 2,2x1010 3x105 ultrasunete
+ H2O J=0

Valoarea constantei de viteză este micşorată în aceste cazuri, deoarece acumularea de

sarcini poate perturba structura legăturii de hidrogen atât de mult, încât protonul reactant nu mai
este legat prin punte cu solventul. De exemplu avem cazul acidului nitriloacetic şi al acidului
etilendiaminotetraacetic (EDTA). S-a constatat chiar, aşa cum se vede şi în tabelul 6.3, că efectul
devine şi mai puternic atunci când protonul reactant este implicat în legături interne de hidrogen,
ca în reacţiile date de acidul salicilic şi acidul maleic, la care se adaugă şi repulsia electrostatică
dintre reactanţi.

Tabelul 6.3 Influenţa sarcinii şi a legăturii de hidrogen în reacţiile protolitice

Reacţia Condiţii
kR kD Metoda

H+ + (H2 NC2 H4)3 298 oK 5,6x109 2,7 ultrasunete

 NH3+++ t J=0 x106
rietilemtetramoniu
H+ + Co(NH3 )5 OH++ 298 oK 4,8x109 3,4 Salt de
 Co(NH3 )5 OH2+++ J=0,1 x103 temperatură
OH- + HPO4-  PO4 + 298 oK 2x109 2 x107 Ultrasunete
H2O J=0,1
OH- +HATP---- ATP---- 298 oK 1,2x109 5,2 Salt de
+ H2O(adenozin-5’- J=0,1 x101 temperatură
trifosfat)
OH +HEDTA---
-
298 oK 3,8x107 1,1 Salt de
EDTA---- J=0,1 x104 temperatură
+ H2O
OH- +NHTA--  NTA--- 298 oK 1,3x107 1,3 Salt de
+ H2O J=0,1 x103 temperatură
OH- 298 oK 3108 7,8 Salt de
+HOOC(CH)=(CH)COO- J=0,1 temperatură

ionul maleat
OH- + p-NH2 C6 298 oK 1,5107 -- ultrasunete
H3(OH)COO-  J=1
ionul p-aminosalicilat

 Un alt caz de reacţii protolitice mai puţin rapide este cel dat de pseudo-acizii implicaţi într-
un număr de reacţii organice în care are loc formarea carbonionului. Exemplificări în acest
sens sunt:
 tantomerizarea enol-cetonă;
 halogenarea substanţelor cetonice;
 reacţiile de condensare.
Murgulescu, [4], arată că deşi ambele procese ale formelor enol-cetonă au loc cu transfer direct
de proton, forma ceto- reacţionează mult mai lent decât forma enolică. Studiile cinetice arată că
stabilizarea de rezonanţă a unui acid sau unei baze cu conjugata sa provoacă o oarecare reducere
a vitezei de reacţie.

6.5 Reacţii trimoleculare

 Acest tip de reacţii este rar întâlnit, întucât probabilitatea ca trei particole să se ciocnească
şi să depăşească şi bariera de potenţial din calea reacţiei este rară. Se pot produce totuşi ciocniri
trimoleculare la recombinarea atomilor şi a radicalilor liberi, unde a treia moleculă este necesară
pentru a prelua surplusul energetic. În fază lichidă însă, probabilitatea de producere a unei reacţii
trimoleculare este mai mare deoarece sfera de solvatare asigură tot timpul prezenţa moleculelor
solventului în zona locului de formare a complexului activat. În fază gazoasă însă ciocnirile
trimoleculare sunt rare, iar de cele mai multe ori se înregistrează o succesiune de reacţii
bimoleculare. În aceste situaţii entropia de activare este mai favorabilă dar energia de activare
este mai mare.
Singurele reacţii trimoleculare studiate intens în fază gazoasă, cu excepţia celor ce
implică atomii liberi, sunt reacţiile oxidului de azot cu oxigenul şi halogenii. În tabelul 6.4 se
regăsesc valori date pentru constantele cinetice ale reacţiilor monoxidului de azot cu oxigenul şi
cu halogenii.
Aceste reacţii au fost studiate atât de Bodenstein, [18], cât şi de Eyring, [19]. Ei au explicat
reducerea vitezei de reacţie a reacţiei monoxidului de azot cu oxigenul prin formarea unui
complex activat între molecula de oxigen şi două molecule de monoxid de azot.

Tabelul 6.4 Date cinetice pentru reacţii trimoleculare

Reacţia Constanta cinetică
k, cm3/mol2s

2NO + O2 =2NO2 7x 109 e300/RT (la 300 oK)

2NO + Cl2 =2NOCl 8,9x 1011 e-7500/RT

În concluzie, este foarte dificilă stabilirea cu precizie a unui mecanism de reacţie,

deoarece metodele cinetice de investigaţie nu sunt suficiente pentru stabilirea structurii unui
complex activat sau a tuturor intermediarilor stabili şi instabili ce pot interveni într-o reacţie
trimoleculră.

Capitolul 7
 CINETICA REACŢIILOR ÎN LANŢ

7.1. Mecanismul reacţiilor înlănţuite

Explicitarea reacţiilor înlănţuite presupune clasificarea reacţiilor în:

 reacţii în secvenţă deschisă ce se desfăşoară printr-o succesiune de acte elementare în
care centrul activ nu se reproduce în cursul reacţiei;
 reacţii în secvenţă închisă, în care are loc reproducerea centrului activ, unul din
intermediarii importanţi (în general atomi sau radicali) se pot regenera într-o etapă
tranzitorie şi intră din nou în reacţie.
Produsul final rezultă astfel dintr-o suită de acte elementare ce se repetă ciclic. Acestea se
mai numesc şi reacţii în lanţ. Exemple cunoscute de reacţii în lanţ sunt: clorurările şi bromurările
mai multor compuşi, oxidările cu oxigen molecular denumite reacţii de descompuneri termice,
reacţiile de polimerizare.
Caracteristic reacţiilor înlănţuite este faptul că viteza de reacţie este superioară celei ce
este prevăzută de teoria complexului activat. Explicaţia este dată de faptul că se admite că după
actul primar care le declanşează urmează o serie de cicluri identice foarte lungi în care reactanţii
sunt transformaţi în produşi care multiplică efectul actului iniţial.

7.1.1 Etapele reacţiei în lanţ

La o reacţie înlănţuită se disting următoarele etape:

 etapa de iniţiere, în care se generează centri activi;
 etapa de propagare, în care centri activi intră în reacţie cu molecule stabile şi generează
alţi centri activi;
 etapa de întrerupere a lanţului în care centri activi dispar şi se transformă în molecule
stabile.
Un exemplu tipic de reacţie îl constituie sinteza HCl sub influenţa luminii.
Schema acestei reacţii propusă de Nernst, [1], este:
 Iniţierea: Cl  h  2Cl 

Propagarea: Cl   H 2  HCl  H 
H  Cl 2  HCl  Cl 
………………………………
Întreruperea: 2Cl  A  Cl 2  A
2H  A  H 2  A
unde: A - suprafaţa specifică a vasului de reacţie.
Observaţie. Chiar pe acestă reacţie pot să fie şi alte mecanisme decât cele propuse de
Nernst, de exemplu iniţierea termică şi întreruperea prin ciocniri trimoleculare.

Iniţierea este etapa în care se formează formele active. Acestea pot fi: molecule active,
atomi sau radicali, ioni, radicali ionizaţi, complecşi catalitici. Formarea centrilor reactivi se poate
face sub acţiunea luminii, a razelor corpusculare sau a temperaturii. Vitezele de iniţiere pot avea
expresii foarte diferite. Pot apare forme ionice care apoi au un rol de iniţiatori ai lanţului. De
multe ori apare un ion de carboniu, alte ori apare un carbanion care apoi continuă reacţia.
Propagarea lanţului se realizează printr-o serie de cicluri care pot fi alcătuite din reacţii
unice sau o suită de reacţii elementare. Ciclurile se pot diferenţia prin numărul de etape şi de
forme active, prin natura acestora (radicali sau ioni), sau forme ionice (ca în polimerizările
catalitice). Solvenţii exercită o influenţă deosebită în etapa de propagare. De exemplu acidul
acetic are efect inhibator în clorurare deoarece dă complecşi cu clorul care sunt mai puţin
reactivi. Tot acidul acetic favorizează însă anumite oxidari, având o constantă dielectrică relativ
mare, pe care o conferă mediului.
Ruperea lanţului conduce la sfarşitul propagării lanţului. Moleculele activate la
întreruperea lanţului pierd surplusul de energie de excitare prin emisie luminoasă sau prin
disiparea sub formă de căldură. Ionii şi radicalii liberi întrerup lanţul reacţiei de neutralizare
reciprocă în urma ciocnirilor aceloraşi forme radicalice şi a speciilor diferite, în ciocnire dublă
sau triplă:
Cl  Cl   M  Cl2  M
R   R  R  R
R  Cl  R  Cl
 R  CH  CH 2  R   A   HA  R  CH  CH  R
Peretele şi uneori solventul poate să participe la întreruperea lanţului prin aşa-numitul
transfer de lanţ.
Reacţiile în secvenţă închisă sunt de 2 tipuri:
 reacţii în lanţ – când centrul activ este un reactant, iar el dispare odată cu terminarea
lanţului;
 reacţii catalitice – când centrul activ este diferit de substanţele reactante şi se regăseşte
integral la sfârşitul reacţiei.
Reacţiile în lanţ pot fi şi ele de 2 tipuri:

 reacţii cu lanţuri drepte - în care un centru activ poate să genereze maxim un alt centru
activ;
 reacţii cu lanţuri ramificate - în care un centru activ poate să genereze mai mulţi centri
activi. Pentru asemenea centri activi aproximaţia de staţionaritate îşi pierde valabilitatea.

7.1.2. Viteza de reacţie şi lungimea lanţului

Teoria generală a reacţiilor în lanţ a fost dezvoltată de Semenov, [2]. Contribuţii

importante a adus şi Bodenstein, [3]. Conform teoriei lui Semenov, în cazul unei reacţii cu lanţuri
drepte când iniţiatorul de centri activi (de exemplu iradierea luminoasă) este prezent tot timpul,
pot apare n 0 centri activi (atomi sau radicali liberi) pe secundă în tot volumul vasului de reacţie.

Dacă se notează cu  viaţa medie a centrului activ, după  secunde, centrul activ dispare sau se
propagă dând naştere unui nou centru activ.
Presupunând:  - probabilitatea de prelungire a lanţului şi
 - probabilitatea de întrerupere a lanţului,
se consideră :     1.
După un timp oarecare t, în vasul de reacţie se regăsesc n centri activi, iar viteza de creştere a
numărului de centri activi este:
dn / dt  n0  n /  (7.2)
Tratarea matematică a ecuaţiei (7.2) permite obţinerea unei expresii matematice ce permite
calculul centrilor activi n existenţi:
n

n  0 1  e  t /

 (7.3)

Reprezentarea grafică n = f(t) este redată în figura 7.1.

Fig. 7.1 Variaţia numărului de centri

activi în timp

Când t   apare starea staţionară, iar n st  no /  .

Viteza de reacţie în stare staţionară este:
n n
v st  st  0  n0 L (7.4)
 
unde: L este lungimea lanţului.
1 1
L  (7.5)
 1
 Când   0 , L  1 , lanţul are un singur termen şi reacţia nu este înlănţuită.
 Când   1, viteza devine infinită.
În cazul reacţiilor cu lanţ ramificat fiecare centru activ din reacţie poate genera unul, doi, sau
mai mulţi noi centri activi, ca în figura 7.2.

Multiplicarea centrului activ se notează cu P, iar probabilitatea de ramificare a lanţului cu  .

 Fig. 7.2 Ramificarea unui lanţ de reacţie

Viteza de creştere a numărului de centri activi în reacţii cu lanţuri ramificate este:

dn n n n
 n0    n0  (    ) (7.6)
dt   
Tratarea matematică a ecuaţiei (7.6) conduce la:

n
n0
 

1  e   t /       (7.7)

Ecuaţia (7.7) pune în discuţie două cazuri şi anume:

1.    când se stabileşte un regim staţionar cu viteza:
n0
v st  (7.8)
 
Este cazul reacţiilor cu ramificaţie rară, când multiplicarea P = 1 este predominantă, iar
probabilitatea de întrerupere  este relativ mare.
2.  <  viteza este legată de concentraţia centrilor activi n:

n
n0


e t /       1 (7.7a)

Se constată că la t   , n   , deci numărul centrilor activi suferă o creştere

exponenţială, ca în figura 7.3, nerealizând o stare staţionară. Este cazul reacţiilor explozive cu
lanţ ramificat.
Semenov, [2], în teoria sa, realizează o tratare riguroasă numai pentru cazul P-1=1, pe care
îl consideră aplicabil multor reacţii cu lanţ ramificat.

Fig. 7.3 Variaţia vitezei de reacţie

în timp.
 Dacă multiplicarea medie este P > 2, atunci (   )  1 , iar condiţia de normare la unitate
nu mai este respectată. Şi în acest caz curbele v=f(t) au alura de creştere exponenţială ca în figura
7.3 dar tratarea teoretică este mult mai complicată.

7.2. Cinetica reacţiilor cu lanţuri drepte

Pentru a caracteriza această categorie de reacţii să analizăm câteva exemple clasice.

 Formarea acidului bromhidric din elemente. Reacţia a fost studiată de Bodenstein în

1906, [3,4], care a stabilit experimental ecuaţia vitezei de reacţie:
d [ HBr ] k[ H 2 ][ Br2 ]1 / 2
 (7.9)
dt [ HBr ]
1 k'
[ Br2 ]
Cristiansen, [5], Hertzfeld, [6] şi Polany, [7], în mod independent au propus acelaşi
mecanism:
k
1 2 Br  A
Br2  M  (1) Îniţierea
unde: A este o moleculă ce conferă bromului energia necesară disocierii, ea
regăsindu-se la sfârşit.
2 k
Br  H 2  HBr  H (2)

3 k
H  Br2  HBr  Br (3)

4 k
H  HBr  H 2  Br (4) Propagarea

5 k
şi 2 Br  M  Br2  M (5) Întreruperea
(7.10)
unde: M este o moleculă ce preia surplusul energetic de recombinare.
Viteza de reacţie a HBr este:
d [ HBr ]
 k 2 [ Br ][ H 2 ]  k 3 [ H ][ Br2 ]  k 4 [ H ][ HBr ] (7.11)
dt
Tratarea matematică a ecuaţiei (7.11) conduce la expresia:
 k1
2k 2 [ H 2 ][ Br2 ]1 / 2
d [ HBr ] k5
 (7.12)
dt k [ HBr ]
1 4
k 3 [ Br2 ]
Ecuaţia (7.12) este identică cu ecuaţia (7.11) găsită de Bodenstein experimental, dacă:

k1 k
k  2k 2 şi k '  4 (7.13)
k5 k3

Observaţie. Mecanismul propus de Cristiansen, Hertzfeld şi Polany s-a bazat pe

principiul celei mai mici modificări de structură (considerente de ordin energetic şi probabilistic)
însă concomitent s-a ţinut cont şi de datele experimentale. Aşa de exemplu nu s-a admis un
mecanism bimolecular de tipul:
H 2  Br2  2 HBr
pentru că experienţa arată un ordin de reacţie fracţionar. Sau, reacţia de iniţiere a fost considerată
disocierea Br2 şi nu s-a admis disocierea H2 după reacţia: H 2  A  2 H   A . Aceasta deoarece

disocierea H2 este o reacţie endotermă cu H Hdis2  103,4 kcal, faţă de disocierea bromului, care

are H Br
dis
2
 46,1 kcal etc. De asemenea, pentru procesul de întrerupere a lanţului, s-a admis

schema: Br  Br  M  Br2  M
ca fiind cea mai probabilă, iar etapele de tipul:
H  Br  M  HBr  M
H  H  M  H2  M
nu s-au admis deoarece atomii de hidrogen sunt consumaţi în timpul reacţiei de propagare a
lanţului. Reacţia de iniţiere se poate realiza şi fotochimic:
Br2  h  Br  Br 
Se remarcă următorul fapt: concentraţia [Br] obţinută prin iniţierea fotochimică este mai
mare decât cea obţinută prin echilibru chimic, dar şi viteza de reacţie este diferită de cea obţinută
prin iniţiere termică.
 Un alt studiu cinetic deosebit de util l-a constituit obţinerea din elemente a altor
hidracizi: HCl şi HI. În cazul formării HCl din elemente, reacţia de disociere a Cl2 în
 atomi este neglijabilă, dar odată formaţi atomii pe o cale oarecare, reacţia se va desfăşura
în lanţ mult mai uşor decât în cazul HBr.
Cl   H 2  HCl  H  E = 6,0 kcal r H  1,0 kcal
Reacţia fiind slab endotermă, energia de activare nu prea mare, se
desfăşoară uşor cu lanţuri mai lungi decât HBr.
 În cazul formării HI din elemente, atomii de iod nu pot iniţia reacţia, valoarea
experimentală a energiei de activare fiind mai mare, reacţia de formare a acidului
iodhidrihic se produce după un mecanism simplu bimolecular şi nu printr-o reacţie
înlănţuită.
 Reacţiile de halogenare a compuşilor organici. Halogenurile compuşilor organici au
loc prin reacţii în lanţ liniar, cu doi centri activi. Ele pot fi iniţiate atât termic cât şi
fotochimic. Benson,[8] şi Laidler, [9], au studiat aceste tipuri de reacţii şi au propus
următoarea schemă generală, considerând o iniţiere termică:
X 2  RH  RX  HX (7.14)
unde: X este un halogen iar R este un radical organic.
Mecanismul reacţiilor cu lanţuri liniare propuse este următorul:
t
Iniţierea: X2 
 2 X
1


Propagarea: X   RH 
 R   HX
2
3

R X2 
 RX  X 
4

X t
X  X 
 X2

XR t
Întreruperea: X  R  RX (7.15)
R t
R  R  R2
I. G. Murgulescu, T. Oncescu şi E. Segal, [10], consideră trei cazuri limită bazate pe
cele trei posibilităţi de întrerupere a lanţului şi terminare a reacţiei. Se constată
experimental că cele mai multe halogenări corespund întreruperii X   X   X 2 , al doilea
caz pentru reacţiile ce decurg la temperaturi ridicate iar al treilea la temperaturi coborâte.
 Lungimea lanţului este de asemenea important de apreciat. Pentru reacţii în lanţ omogene,
de bromurare, Br2  RH  RBr  HBr , ce se înscriu în primul caz cu reacţia de terminare X + X
se redau în tabelul 7.1 câteva valori pentru lungimea lanţurilor.

Tabelul 7.1 Caracteristici pentru lungimea lanţurilor

Substanţa T0K termic

H-H 570 120
CH3-H 570 100
C2H5-H 500 3600
(CH3)3C-H 400 4ּ109
(CH3)3C- 470 2 ּ105
CH2-H
C6H5-CH2-H 440 1 ּ107

 Descompunerile termice ale substanţelor organice

Majoritatea descompunerilor termice nu decurg ca reacţii moleculare ci după mecanisme
complexe în lanţ. Rice şi Herzfeld, [11], au propus un mecanism radicalic:

Iniţierea: formarea radicalilor liberi prin ruperea legăturii cea mai slabă:
R2  R   R 
Propagarea: 1) radicalul extrage hidrogen de la reactant formând o
moleculă saturată şi un nou radical (propagare de prim ordin):

R  CH 2  CH 3  R  R  CH 2  CH 2   RH

2) radicalii liberi de tipul R  CH 2  CH 2  se pot autostabiliza formând

etilena:
R  CH 2  CH 2   R  CH 2  CH 2
propagare de al doilea ordin.
Întreruperea: se realizează prin asocierea radicalilor care conduc la
ruperea lanţului.
Reacţia tipică este piroliza etanului care se descompune termic în etilenă şi H2 între 8000
 10000C după o cinetică de ordinul 1.
 k
1 2CH 
Iniţiere: C 2 H 6  3
k
2 CH  C H 
CH 3  C 2 H 6  4 2 5

k
3 C H H
Propagare: C 2 H 5   2 4 (7.16)

5 C H k
Întrerupere: H  C 2 H 5  2 6

Tratarea cinetică bazată pe principiul stărilor staţionare pentru cele trei centre active CH 3  , H 

şi C 2 H 5  conduce la o viteză de ordinul 1:

d [C 2 H 6 ]
  const [C 2 H 6 ] (7.17)
dt
Nu totdeauna descompunerile termice au decurs după ordinul 1.

 De exemplu descompunerea aldehidei acetice decurge după un mecanism în lanţ de

ordin fracţionar. Astfel Rice şi Hertzfeld,[11], au propus următorul mecanism:
.
1
CH 3CHO 
 CH 3   C HO
.
2
CH 3   CH 3CHO 
 CH 4  CH 3 C O
.
3
CH 3 C O 
 CH 3   CO
4
2CH 3  C 2 H 6

2CHO  2CO  H 2 
d [CH 3CO] k
 k 2 1 CH 3CHO 
3/ 2
ecuaţia de viteză este:  (7.18)
dt k4

unde ordinul global este 3/2.

Lungimea lanţului este dată de raportul:
viteza globală k2
L  CH 3CHO 1 / 2 (7.19)
viteza de initiere k1k 4

şi ea nu depinde de concentraţia reactantului.

7.3. Cinetica reacţiilor cu lanţuri ramificate

 În studiul cinetic al reacţiilor înlănţuite ramificate se observă că ramificarea se poate
produce la fiecare verigă (ramificare densă) sau numai unele (ramificare rară). Lungimea
lanţului se poate scrie:
1
L (7.20)

unde:  este probabilitatea de ramificare, iar  probabilitatea de întrerupere a
lanţului.

vi
Viteza de reacţie este: v (7.21)
 
Pentru o probabilitate de ramificare mică, viteza reacţiei va fi finită şi deci avem o reacţie cu
lanţuri drepte. Pentru valori cu    numitorul devine zero sau negativ, iar viteza devine
infinită. Reacţia se transformă în explozie, [12].
Exemple tipice de reacţii în lanţ ramificat sunt arderile care pot duce la explozii, reacţiile
oxigenului cu hidrogenul, cu hidrocarburile, autooxidările.
Arderea unui amestec de reactanţi la o anumită compoziţie, la presiuni mici, este lentă.
Dacă T este constant, la ridicarea presiunii se atinge o valoare a ei la care se declanşează explozia
- limita inferioară de explozie (vezi figura 7.4) notată cu L1.

Fig. 7.4
Studiul cinetic al
exploziei
a) variaţia
vitezei cu presiunea;
b) variaţia limitelor
de explozie cu
temperatura

La presiune mai înaltă se constată o revenire a vitezei de reacţie la valori mici. Presiunea
care corespunde acesteia de la explozie la reacţia lentă se numeşte superioară de explozie L2.
La presiuni foarte înalte s-a observat producerea din nou a exploziei. Aceasta se produce
peste a treia limită L3 de explozie. La temperaturi joase explozia nu se produce de loc, iar la
temperaturi înalte se gaseşte o singură limită. Domeniul haşurat corespunde exploziei, iar cel
nehaşurat reacţiei lente.
În afară de temperatură şi de presiune, apariţia exploziei este determinată şi de compoziţie,
limitele acesteia numindu-se limite de inflamabilitate.
 Deflagraţia. Explozia declanşată într-un anumit punct al amestecului
gazos produce, [12]:
- radicali sau atomi liberi ce vor difuza în straturile vecine iar reacţia se va propaga
în întreg amestecul de la strat la strat;
- în locul unde se produce reacţia va creşte temperatura care se va transmite prin
conducţie termică;
- creşterea temperaturii va ridica presiunea provocând o undă de presiune ce se va
propaga în restul gazului cu viteza sunetului.
Prin masa de reacţie se va propaga deci o undă numită undă de combustie. Deplasarea
amestecului gazos sub forma undei de combustie se numeşte deflagraţie. Atunci când gazele care
alimentează reacţia se propagă cu o viteză comparabilă cu cea a undei de combustie se formează
o flacară. Temperaturile atinse sunt foarte înalte, peste 10000C. În aceste condiţii de temperaturi
foarte înalte se produc excitări electronice ale atomilor, moleculelor şi radicalilor liberi, cu
emisie de lumină. În analiza spectrală a emisiei de lumină în flacară s-au putut identifica şi
analiza intermediari cu viaţă scurtă ce joacă rol de centri activi în reacţie. S-a observat însă şi
fenomenul de flacară rece (emisie luminoasă în domeniul în care reacţia se produce lent la
temperaturi mult mai joase decât ale flăcărilor obişnuite). Acesta este un fenomen tipic de
chemiluminescenţă în care produşii ce au apărut într-o stare excitată revin la starea
fundamentală cu emisie de lumină.
 Detonaţia. Fenomenul de detonaţie apare atunci când unda de combustie
devine undă de şoc iar aceasta este întreţinută de reacţie. La detonaţie se realizează temperaturi şi
presiuni foarte înalte în timp scurt, iar unda de şoc se deplasează dincolo de limitele amestecului
exploziv. Ea acumulează şi deplasează o cantitate mare de energie care dezvoltă o capacitate
deosebită de distrugere.
Unda de şoc se formează acolo unde presiunea încălzeşte puţin gazul, ea trece prin gaz din
ce în ce mai cald şi acumulează energia degajată, fenomenul crescând odată cu viteza de
deplasare. Reacţia este condiţionată de forma şi dimensiunile vasului în care se produce. Astfel,
dacă unda de presiune ajunge la pereţii vasului înainte să se formeze unda de şoc, ea se
atenuează. Într-un tub suficient de lung sau larg detonaţia se poate stinge. În cilindrele
motoarelor cu explozie, la rapoarte mari de compresie, detonaţia se manifestă prin bătăi care
supun piesele motorului la eforturi mari. La arderea hidrocarburilor, cele ramificate dau detonaţie
mai greu decât cele normale.
Există numeroase studii privind arderea hidrocarburilor. Semenov, [2], este cel care arată
că la oxidarea hidrocarburilor se regăsesc numeroşi produşi finali: apa, bioxidul de carbon,
monoxidul de carbon, acizi, aldehide, alcooli, peroxizi şi olefine, iar reacţiile prezintă mai întâi o
perioadă de inducţie (mai mare sau mai mică) şi apoi o desfăşurare rapidă sau o explozie.
Conform teoriei lui Semenov, ramificarea s-ar datora unui intermediar relativ stabil M cu timp de
înjumătăţire de ordinul secundelor. Schema după care se desfăşoară reacţia ar fi:
Produşi stabili intermediari
M
Radicali liberi
La temperaturi joase, reacţia conduce la formarea de produşi stabili.

Cu creşterea temperaturii se favorizează descompunerea care ar duce la ramificare.

Fig. 7.5 Variaţia presiunii cu temperatura la

arderea unui amestec între oxigen şi o
hidrocarbură

În figura 7.5 se redă cinetica arderii

amestecului hidrocarbură-oxigen. În cazul hidrocarburilor parafinice şi în general a substanţelor
organice cu număr mare de atomi de carbon la palierul limitei de explozie aşa cum reiese şi din
figura 7.5, se pot forma flăcări reci, unde viteza este foarte mare dar nu are caracterul unei
expolzii. În această zonă apare o luminescenţă slabă ce face parte din spectrul formaldehidei.
Alături de formaldehidă pot apărea şi peroxizi:
R  O2  ROO 
  ROH  R 
ROO   RH 
 ROOR' R  (7.17)
Hidroperoxidul ROOH şi peroxidul ROOR′ se pot izola.
Descompunerea care duce la ramificarea degenerată corespunde cu ruperea legăturii relativ slabe
a oxigenului:
ROOH  RO   HO  şi ROOR'  RO   R' O 
Radicalul RO  poate fi scris sub forma R″-CH2O  care printr-o redistribuire a
electronilor se poate scinda în formaldehidă şi radicalul R″  .
Se obţine astfel o ramificare în lanţ.

7.3.1 Reacţii în lanţ ramificat în cadrul

sistemelor farmaceutice

În cadrul sistemelor farmaceutice, care sunt în general sisteme chimice, se regăsesc

numeroase exemple de reacţii ce se desfăşoară în lanţ ramificat. Vom reda câteva exemple,
dintre cele mai des întâlnite:
 Cea mai cunoscută reacţie este reacţia dintre hidrogen şi oxigen. Bamford şi Tipper, [3],

au propus un mecanism format din 12 etape. Hinshelwood, [14], a propus însă un

mecanism format numai din 9 etape:
1. H 2  2 H  H  109kcal / mol
2. H  O2  O    OH

3. O  H 2  OH  H 

4. H  O2  M  HO2   M

5. HO2   dezactivare la suprafaţă

6. HO2   H 2  H 2O  OH

7.  OH  H 2  H 2O  H 
8. H   dezactivare la suprafaţă
9.  OH  dezactivare la suprafaţă (7.18)
Semenov, [1], propune o iniţiere prin reacţia:
H 2  O2  HO2  H  H  56,3kcal / mol
mult mai plauzibilă din motive energetice. Viteza de formare a apei în aceste condiţii este:
. 2vi k 2 k 7 [ H 2 ][O2 ]
v  k 7 [O H ][ H 2 ]  (7.19)
k 7 k8 [ H 2 ]  f 8 f 9  2k 2 k 7 [ H 2 ][O2 ]
unde: vi este viteza de iniţiere iar f2, f7, f8, f9 sunt coeficienţii vitezei ce cuprind
termenii concentraţiei pentru reacţiile 2, 7, 8 şi 9.
Se observă că viteza de formare a apei poate avea o valoare finită sau infinită după
ponderea termenilor de la numitor. Se poate atinge limita de explozie când suma
k 7 k8 [ H 2 ]  f 8 f 9  k 2 k 7 [ H 2 ][O2 ] .

 Oxidările cu oxigen molecular

Când o substanţă reacţionează cu oxigen molecular din aer este cunoscută şi ca
autooxidare. Aceste reacţii se desfăşoară prin radicali liberi după mecanisme în lanţ.
Medicamentele dau numeroase astfel de reacţii. Un exemplu îl constituie oxidarea aldehidelor
lichide (de exemplu oxidarea benzaldehidelor) care are loc după un mecanism radicalic în lanţ în
prezenţa luminii.
În majoritatea reacţiilor viteza de reacţie este proporţională cu concentraţia moleculei
oxidate dar poate fi independentă de concentraţia oxigenului. Reacţiile sunt de obicei catalizate
de cantităţi mici de pulberi fine ale metalelor uşoare sau peroxizi organici.
 Oxidarea grăsimilor naturale şi a uleiurilor are loc în prezenţa luminii prin mecanism în
lanţ radicalic, [15]:
.
R   R 'CH 2  CH  CH  R' '  R' C H  CH  CH  R' '  RH

(7.20)

OO
.
R' C H  CH  CH  R' 'O2  R'CH  CH  CH  R' ' (7.21)
OO

R'CH  CH  CH  R' '  R  CH 2  CH  CH  R 

O  OH
.
 R'CH  CH  CH  R' '  R  C H  CH  CH  R (7.22)
Hidroperoxidul format în reacţia (7.22) ar putea fi îndepărtat prin descompunere şi reacţia ar
continua fără radicalii formaţi în reacţiile (7.21) şi (7.22). Ruperea lanţului se poate realiza şi
prin utilizarea de inhibitori sau antioxidanţi. Acţiunea inhibitorilor sau antioxidanţilor se
bazează pe furnizarea de electroni sau de atomi de hidrogen către radicalii liberi pentru a
stopa reacţia în lanţ. Exemple de inhibitori sunt grupele OH  şi NH  componente ale
pirogalolului, amoniacului şi al altor amine.

Compuşii polihidroxifenolici ce au multe grupări hidroxil în poziţiile orto şi para dar nu

şi în meta sunt de asemenea antioxidanţi. Forma meta este inactivă deoarece nu poate forma
structură chinoidă. Atomii reactivi de hidrogen dintr-un antioxidant, de exemplu
hidrochinona, sunt donaţi radicalului R din reacţia (7.20) sau radicalului peroxid din reacţia
(7.21).

(7.23)

Inhibitorul este transformat într-o semichinonă, care este stabilizată prin structurile de
rezonanţă şi de aceea nu poate fi propagată reacţia în lanţ.

Boozer, 15], a explicat acţiunea inhibitorilor printr-o schemă simplificată de tipul reacţiei
(7.23) deşi procesul este mult mai complicat şi include mai mulţi paşi pentru formarea unui
complex. Acţiunea inhibitoare a hidrochinonelor este proporţională cu potenţialul de
oxidare-reducere al antioxidanţilor şi uşurinţa cedării unui electron sau atom de hidrogen.
Farmacopeea SUA permite adăugarea unui stabilizator convenabil cum ar fi - tocoferolului
la petrolat pentru a inhiba oxidarea şi râncezirea.
 Un alt exemplu studiat a fost oxidarea acidului ascorbic prin mecanism înlănţuit. În 1936
Barron şi colaboratorii, [16], au efectuat primul studiu al auto-oxidării acidului ascorbic
la acid dehidroascorbic.

(7.24)

Compuşii KCN şi CO rup lanţul prin formarea unui complex stabil cu cupru. Dekker şi
Dickinson, [17], au propus o schemă pentru oxidarea acidului ascorbic cu ajutorul ionilor de
cupru, stabilind ecuaţia vitezei de reacţie:

d [ H 2 A] [Cu 2 ][ H 2 A]
 k (7.25)
dt [ H  ]2

2,303[ H  ]2 [ H A]
şi k 2
log 2 0 (7.25a)
[Cu ]t [ H 2 A]

unde: [ H 2 A]0 este concentraţia iniţială, [H2A] este concentraţia acidului

ascorbic la timpul t.

Rezultatele calculate după ecuaţia (7.25) sunt compatibile cu cele experimentale.

Fig. 7.6 Diferite curbe cinetice pentru descompunerea acidului ascorbic desfăşurată în
condiţii diferite:
1- anaerobic la 67 oC
2- anaerobic la 96 oC
3- în soluţie saturată cu O2 la 25 oC
4- în soluţie saturată cu O2 în prezenţă
de CSO4 5x10-5 M la 25 oC
Este cunoscut de asemenea faptul că acidul ascorbic se poate degrada ireversibil şi prin
hidroliză cu formarea acidului dicetoglutonic sau prin descompunere în condiţii anaerobe cu
formare de furfural şi CO2. Degradarea acidului ascorbic depinde de pH-ul mediului şi este
maximă la pH = 4. S-a constatat însă că stabilitatea acidului ascorbic în formele solide de
condiţionare este bună dacă este controlată umiditatea, putându-se menţine cca. 5 ani în
condiţii normale de umiditate, de 57 % şi temperatura camerei. În prezenţa apei, după
degradarea sa în acid dicetoglutonic, şi acesta poate fi oxidat succesiv cu formarea a trei
molecule de acid oxalic. Acest proces a fost de asemenea studiat cinetic. În figura 7.6 sunt
redate curbele cinetice ale degradării acidului ascorbic în diferite condiţii de desfăşurare.
Stabilitatea în soluţie poate fi însă îmbunătăţită în funcţie de alegerea judicioasă a vehiculului
şi de folosirea unor stabilizatori. Stabilitatea a mai fost îmbunătăţită prin includerea în
siropuri medicamentoase ce conţin complexul de vitamine B.

 Underberg, [18], a studiat degradarea termică în prezenţa oxigenului a prometazinei

care este un antihistaminic, identificând nouă produşi de descompunere oxidativă.

Studiile cinetice au arătat că influenţa pH-ului, ionii

metalici şi antioxidanţii influenţează reacţia care decurge
după un mecanism de degradare oxidativă în lanţ.

Prometazina

Sunt numeroase exemple de compuşi farmaceutici care se degradează prin oxidare, dintre
care amintim: morfina care se transformă în pseudomorfină şi în morfin-N-oxid,
clordiazepoxidul, vitamina B1, vitamina A, etc.

7.4 Cinetica reacţiilor polimerice

 Reacţiile de polimerizare sunt reacţiile în care se combină molecule de polimeri şi
formează compuşi cu masa moleculară mare. În clasificarea reacţiilor de acest tip se pot
distinge:
1. reacţii de polimerizare – reacţii în care compusul macromolecular rezultă din
multiplicarea merilor (unităţi monomerice ce se multiplică de n ori);
2. reacţii de policondensare – reacţii în care compusul molecular rezultă din combinarea
mai multor molecule diferite dar cu eliminarea şi a unor compuşi cu masă moleculară
mică – de exemplu apa, amoniacul, acidul clorhidric, etc.
Reacţiile de polimerizare pot fi:
 reacţii de homopolimerizare – când merii sunt de aceeaşi specie;
 reacţii de copolimerizare – când se combină meri diferiţi.
Reacţiile de polimerizare (ca şi cele de copolimerizare) sunt reacţii în lanţ ce prezintă unele
particularităţi:
 în etapa de propagare produsul de polimerizare creşte continuu;

 etapa de întrerupere este cea în care se formează produsul polimeric.

7.4.1 Mecanismul reacţiilor polimerice

În fază gazoasă polimerizarile au loc fie cu participarea radicalilor liberi, fie prin procese
de tip molecular sau în trepte.
În soluţie sau în fază lichidă polimerizarea are loc prin mecanism ionic. Polimerizările
reprezintă reacţii tipice care de cele mai multe ori au loc în soluţii, emulsii sau în polimerii puri,
[1].
Iniţierea se produce cu ajutorul unor combinaţii care furnizează cu uşurinţă radicali liberi
prin descompunere termică (de exemplu peroxidul de benzoil), prin reacţii redox (de exemplu
Fe(II) cu apa oxigenată) sau prin iradiere.
Iniţierea: Y  C  C  YC  C 
Propagarea este etapa în care radicalii liberi reacţionează cu monomerul dând un nou
radical.
Propagarea: YC  C   C  C  YC  C  C  C 
În cazul mecanismului ionic forma reactivă la iniţiere este ionică. Mecanismele pot fi
clasificate în cationice şi anionice.
 Schema acestor etape este:
Iniţierea: Z   C  C  Z C C
Propagarea: Z - C - C  C  C  Z  C  C  C  C 
Studiul cinetic al unei reacţii polimerice se poate analiza pe următoarea schemă generală:
1. iniţiere  R 1

2. R1 + M  R 2
3. R2 + M  R 3
propagare
……………..
4. Rn-1 + M  R n

5. Rn + Rm  M n+ m terminare

unde: M este molecula de monomer, R 1 este radical liber produs în etapa

de iniţiere, R n este radical ce constă din R 1 adăugat la lanţ cu (n – 1)
molecule de monomer.
Tratarea cinetică se bazează pe principiul stărilor staţionare. Se poate realiza un număr
infinit de ecuaţii iar suma lor este:

vi  kt  Rn  2  0 (7.24)

de unde: Rn   vi / kt 1 / 2 (7.25)

Viteza de dispariţie a monomerului este:
1/ 2
d [M ] v 
  k p  i  [M ] (7.26)
dt  kt 
Ecuaţia (7.26) capătă forme diferite după cum se realizează iniţierea:
 în procesul de polimerizare pur termică, iniţierea poate fi o reacţie de ordinul 2 între
molecule de monomer, iar vi  k i [M ] 2 , atunci:

1/ 2
d [M ] v 
  k p  i  [M ]2 (7.27)
dt  kt 
Reacţia globală este de ordinul 2 în raport cu monomerul.
 Dacă iniţierea implică o reacţie de ordinul 2 între monomer şi catalizator C (sau un
iniţiator capabil să genereze radicali liberi, cum ar fi peroxidul de benzoil), atunci:
 1/ 2
d [M ] k 
vi  k i [ M ][C ] iar   k p  i  [C ]1 / 2 [ M ]3 / 2 (7.28)
dt  kt 
Reacţia globală este de ordinul 3/2 în raport cu monomerul şi 1/2 în
raport cu catalizatorul (sau iniţiatorul).
 Dacă iniţierea este de ordinul 1 în raport cu catalizatorul şi de ordin zero în raport cu
monomerul, atunci:
1/ 2
d [M ] k 
vi  k i [C ] iar   k p  i  [C ]1 / 2 [ M ] (7.29)
dt  kt 
 Când iniţierea este fotochimică atunci: vi  I (I este intensitatea luminii absorbite în
cuante/mol s) şi
1/ 2
d [M ]  I 
  k p   [M ] (7.30)
dt  kt 
Iniţierea fotochimică se aplică pentru obţinerea valorii kt, folosind metoda iluminării
intermitente.
Terminarea lanţului se poate face prin introducerea unei substanţe cu valenţe saturate ce
pot reacţiona cu radicalii liberi care conduc procesul de polimerizare, formând radicali ce nu mai
continuă lanţul polimeric.
Aceste substanţe se numesc inhibitori. În tratările cinetice, determinând viteza de
consumare a inhibitorului, se obţine constanta de viteză a reacţiei de iniţiere a polimerizării.
Cinetica polimerizării se complică dacă apar reacţii de transfer al lanţului, când se produce
transferul valenţei libere de la lanţul polimeric la molecule de monomer sau la solvent ori la
impurităţi. În astfel de cazuri cinetica practic nu se schimbă dar masa moleculară a polimerului
scade. Aceste fenomene au o importanţă deosebită, cu aplicaţii practice concrete mai ales la
prevenirea polimerizării monomerilor în timpul depozitării lor. În aceste situaţii se adauga
inhibitori (chinone, amine aromatice, fenoli, săruri organice de cupru, fier, zinc sau plumb).
În procesele tehnologice de polimerizare sunt utilizaţi regulatorii – care sunt substanţe ce
pot realiza transfer de sarcină şi sunt folosite la controlul masei moleculare a polimerului. De
exemplu în polimerizarea dienelor se foloseşte ca regulator dodecil-mercaptanul şi structurile
tridimensionale ce modifică proprietăţile de elasticitate şi plasticitate.
 În tratările cinetice interesează şi lungimea lanţului notat cu Lc şi definit prin raportul
dintre viteza de creştere sau propagare a lanţului vp şi cea de terminare vt:
vp
Lc  (7.31)
vt
Gradul mediu de polimerizare definit în condiţiile stării staţionare este:

P  k[ M ][C ]1 / 2 (7.32)

unde: 
k  k p / k t 1/ 2 k i1/ 2 

Dacă se produce şi un proces de transfer, atunci P este invers proporţional cu suma
vitezelor de terminare şi transfer a lanţului:
 vp
P (7.33)
vt  vtr

unde: vtr este suma vitezelor proceselor de transfer a lanţului.


În cazul unui polimer pur la un P mic se poate obţine următoarea ecuaţie:

1  kt  v p  kM
     (7.34)
  2  [ M ] 2
P  kp   kp

1  vp 
Ecuaţia (7.34) evidenţiază liniaritatea între în funcţie de   , ordonata la origine este
  [M ] 2 
P  

kM k 
, iar panta este  t .
 k2 
kp  p 
Ecuaţia (7.34) este verificată de mai multe reacţii de polimerizare, cum ar fi polimerizarea metil
metacrilatului la 500C.
Copolimerizările sunt polimerizări în care produsul cu masă moleculară mare provine din
monomeri de specii diferite.
Schemele generale atestă desfăşurarea reacţiei prin duble reacţii competitive:


M1
 R  M1  M1 
.


M1
R  M1


M2
 R  M1  M 2 
 .
R


M1
 R  M 2  M1 
.


M2
R M 2


M2
R  M2  M2 
Exemple de copolimerizări sunt:
 esterii maleici cu stirenul;
 anhidrida maleică cu stilben;
 ester fumaric cu izobutena.

7.4.2 Compuşi polimerici farmaceutici

În domeniul farmaceutic se regăsesc multe sisteme cu structuri polimerice. Vom prezenta

anumite structuri polimerice care fac parte fie dintre compuşii naturali, fie pot fi sintetizaţi,
dar care au importanţă farmaceutică.

 Nistatina (Stamicina, Micostatina, Fungicidina) este un antibiotic cu acţiune antifungică

produs de Streptomyces noursei Saureus. Nistatina, [19], are structura polienică, cu 7 legături
duble conjugate de care este legată micosamina.
.
Se
prezintă ca o
pulbere
gălbuie care
se
descompune la peste 160 oC, este insolubilă în apă, dar este solubilă în DMF, methanol şi etanol.
Este un antifungic polivalent.
 În practica terapeutică au existat cercetări pentru înlocuitori de plasmă.
 Astfel, dintre polimerii naturali se cunosc substanţe care au fost încercate ca înlocuitori de
plasmă. De exemplu dintre polizaharide s-a folosit drept înlocuitori de plasmă, o soluţie
saturată de gumă arabică 6%, sau diferite pectine şi dextrani. Proteinele, (de exemplu
gelatina 5% dizolvată în ser fiziologic), au fost şi ele încercate ca înlocuitori de plasmă, [20].

 Dintre polimerii sintetici solubili în apă, care au dat de asemenea

rezultate bune, sunt alcoolul polivinilic şi polivinil-pirolidona.
Polivinil-pirolidona (PVP) este un polimer al vinil-pirolidonei
foarte uşor solubil în apă. Este un polimer sintetic utilizat ca plasmă sintetică. Ca la orice
fabricaţie a unui polimer, polivinil-pirolidona necesită două etape: sinteza monomerului şi
polimerizarea, [20].
Polimerizarea necesită ca monomerul să fie foarte pur. Ea se face în soluţie amoniacală cu
apă oxigenată ca promotor. În mediu acid sau neutru vinil-pirolidona se hidratează repede
formând pirolidona şi aldehida acesteia. În final eliminarea urmelor de vinil-pirolidonă rămasă
nepolimerizată se face prin extracţie cu eter sau diclor-metan. Evaporarea soluţiei apoase în vid
conduce la obţinerea polivinil-pirolidonei transparentă şi casantă. Greutatea sa moleculară este
4000060000. În practica terapeutică se foloseşte o soluţie apoasă de 3,5 + 6% polivinil-
pirolidonă ce conţine şi alţi compuşi anorganici: 0,90 NaCl, 0,042 KCl, 0,025 CaCl2 şi
0,005 MgCl2. Plasma sintetică poartă denumiri diferite, [21]: periston, kollidon, subtosan. Ea
aduce presiunea sanguină la valoare normală dar nu îndeplineşte celelalte funcţiuni ale sângelui
(transportul oxigenului, apărarea organismului, coagularea).
 Ea poate însă prelungi acţiunea unor medicamente pe care le absoarbe şi le reţine un timp
îndelungat (de exempu insulina, penicilina etc).
Tot bazat pe proprietatea de vehicul absorbant se bazează folosirea polimerului vinil-
pirolidonă ca agent de detoxifiere în organism. Ea poate absorbi un număr mare de toxine pe care
apoi le elimină, odată cu eliminarea sa prin rinichi. În acest caz se foloseşte un polimer cu
greutate moleculară mai mică (10000  15000) având avantajul de a se elimina din organism în
câteva ore. Utilizarea ca agent de dezintoxicare s-a realizat în diferite boli cum ar fi: scarlatina,
tetanosul, encefalită gripală, arsuri, intoxicaţii cu alte medicamente sau cu metale grele.
 Dextranul este un alt exemplu de polimer produs din glucoză sub
acţiunea bacteriei Leuconostoc mesenteroides, [20, 21].

Dextranul este format din molecule de glucoză legate α-glicozidic, legăturile se fac în
poziţiile 1,4(II) şi 1,6(I). Pe când în amidon şi glicogen catena principală conţine legături 1,4
iar catenele laterale, legături 1,6 în dextran predomină legăturile 1,6. Legăturile 1,4 sunt
distruse repede de enzimele din organism în timp ce legăturile 1,6 sunt distruse mult mai
încet.

Numai glucoza din zaharoză se transformă în dextran, fructoza IV este în parte consumată de
microorganisme, iar o altă parte apare în produşii secundari.

Dextranul
nativ are
greutate
moleculară de
ordinul
milioanelor
pe când clinic
trebuie să
aibă greutatea
moleculară
75000 
 100000. De aceea dextranul nativ este hidrolizat cu acid clorhidric diluat pentru a rupe lanţul
macromolecular.

Purificarea se face prin dizolvare în apă şi precipitare fracţionată cu methanol. La sfârşit soluţia
apoasă este trecută printr-un schimbător de ioni. Prin evaporarea soluţiei şi uscare se obţine
dextranul sub forma unei pulberi albe foarte higroscopică. Pentru utilizare chimică se foloseşte o
soluţie apoasă cu 6% dextran şi 9% NaCl. Dextranul nu se elimină prin rinichi. El dispare după
câtva timp din ţesuturile în care a difuzat, probabil prin hidroliză, până la glucoză, care apoi este
metabolizată normal.
 Sulfatul dextranului este un alt compus polimeric cu acţiune
analgezică, [21].
 Heparina este de asemenea o substanţă anticoagulantă cu structură
polimerică de tipul acidului mucoitin-sulfuric. Pentru fiecare unitate monomerică se regăsesc
câte trei grupe acide. Ea este un polizaharid format din glucozamină şi acid glucuronic.
Heparina
în organism are un
timp normal de
coagulare a
sângelui. Ea a
fost introdusă în
terapie încă din 1937 având un efect coagulant rapid. Este utizată în profilaxia şi tratamentul
trombozelor şi al tomboflebitelor în chirurgia vasculară. În organism heparina este însă rapid
dezactivată.
Capitolul 8

CATALIZA OMOGENĂ A SISTEMELOR FARMACEUTICE

8.1. Generalităţi privind cataliza şi catalizatorii

Reacţiile catalitice sunt reacţiile la care participă catalizatorii. Catalizatorii sunt substanţe
care accelereză o anumită reacţie chimică sau biochimică, ei participă la reacţie dar la
 finalul acesteia starea şi cantitatea lor rămâne neschimbată. Sunt numeroae sisteme
farmaceutice care provin, sau participă la reaţii catalizate de diverşi catalizatori, reacţiile
desfăşurându-se

într-o singură fază.

Reacţiile catalitice sunt reacţii cu secvenţe închise, în care centrele active nu provin din
substanţele iniţiale ci sunt substanţe străine. Catalizatorii accelerează numai reacţii elementare
posibile termodinamic, adică reacţii care se desfăşoară cu scăderea entalpiei libere, în sensul
stabilirii echilibrului. De aceea se spune că selectivitatea este o caracteristică foarte importantă
pentru catalizatori. Cataliza, [1], se clasifică în:
 cataliză omogenă - când catalizatorul şi reactanţii se află în aceeaşi fază (lichidă sau
gazoasă);
 cataliză heterogenă – când catalizatorul şi reactanţii se regăsesc în faze diferite iar
reacţia are loc la interfaţa solid-gaz sau solid-lichid. În acest caz, de regulă,
catalizatorul este faza solidă;
 cataliza enzimatică – când catalizatorul este o enzimă (biocatalizator);
 cataliza negativă – când catalizatorul micşorează selectiv viteza de reacţie. Inhibitorii
sunt de asemenea substanţe care micşorează viteza de reacţie dar ei se consumă în
timpul reacţiei.
Pentru apecierea unui catalizator se iau în considerare:
 activitatea catalitică - exprimată prin numărul de reacţii catalizate care au loc
în unitatea de timp şi în unitatea de spaţiu (pentru cataliza omogenă în unitatea de
volum);
 activitatea catalitică specifică – exprimată prin numărul de reacţii catalizate care au loc
pe unitatea de centru activ sau grupare activă a catalizatorului în unitatea de timp.
Catalizatorii prezintă o specificitate ce variază în limite foarte largi. De exemplu acizii
catalizează numeroase tipuri de reacţii chimice, pe când enzimele catalizează în „vivo” un singur
proces biochimic bine determinat.
.
 Fig.8.1 Variaţia energiei sistemului Fig. 8. 2 Variaţia energiei sistemului
după un mecanism trimolecular după un mecanism bimolecular
al reacţiei cu catalizator şi fără al reacţiei cu catalizator şi fără
catalizator catalizator

Catalizatorul care catalizează o reacţie chimică micşorează energia de activare a procesului

prin participarea sa la reacţie
Conform figurilor 8.1 şi 8.2 se evidenţiază clar diferenţa dintre o reacţie necatalizată şi una
catalizată,[2]. În figura 8.1 este redat profilul energetic pentru un mecanism trimolecular, iar în
figura 8.2 este redat profilul energetic pentru un mecanism bimolecular.
Catalizatorul nu poate influenţa echilibrul chimic ci poate doar accelera viteza de atingere
a acestui echilibru, deci fără modificarea energiei libere de reacţie ΔG. Echilibrul odată atins,
catalizatorul măreşte de acelaşi număr de ori şi constanta de viteză a reacţiei inverse.
Catalizatorii pot fi impurificaţi de către alte substanţe ce sunt absorbite puternic de centrii
activi unde au loc reacţiile în mod normal. CO este principala substanţă care impurifică cuprul
când acesta este folosit în hidrogenarea etilenului. Alte substanţe cunoscute sub numele de
promotori
măresc capacitatea de cataliză. De exemplu ionii de cupru măresc activitatea catalitică a
ionolor de fier în descompunerea apei oxigenate.

8.2 Mecanisme în cataliza omogenă

În cataliza omogenă catalizatorul şi reactantul se află în aceeaşi fază. Mecanismul

reacţiilor catalitice omogene este format din mai multe stadii consecutive. Reacţia
necatalizată adesea nu se desfăşoară sau este foarte lentă.
 Catalizatorul, participând la reacţie, este consumat în primul stadiu dar se
regenerează în ultimul stadiu. Acest mecenism necesită o energie de activare mai mică
decât procesul fără catalizator, astfel că el accelerează reacţia. Catalizatorul regenerat este
liber să acţioneze din nou. Ca rezultat catalizatorul produce o cantitate mare de substanţe
finale.
Cele mai multe reacţii de cataliză omogenă sunt studiate în faza lichidă.
Mecanismul de reacţie poate fi explicat după următoarea schemă generală, pentru tipul cel
mai simplu de mecanism catalitic,[2]:
1 k
R + C  X

k 1

k
2 PC
X  (8.1)
unde: R este reactantul, C catalizatorul, X un complex intermediar instabil
admis de teoria complexului aditivat iar P sunt produşi de reacţie.
Viteza de apariţie a produsului este:
d [ P]
 k2[ X ] (8.2)
dt
Intermediarul X este foarte reactiv, iar concentraţia sa în amestecul reactant este mică în
raport cu concentraţiile reactantului şi a produsului P. Aplicând metoda quasi-staţionară se
obţine:
d[ X ]
 0  k1 [ R ][C ]  k 1 [ X ]  k 2 [ X ]
dt
k1 [ R][C ] d [ P] k 2 k1 [ R][C ]
deci: [X ]  iar viteza este  (8.3)
k 1  k 2 dt k 1  k 2
Ecuaţia (8.3) arată dependenţa generală a vitezei, de concentraţia catalizatorului. Ea
prezintă două cazuri limită:
1. k-1>>k2 când k-1 este foarte mare, descompunerea intermediarului X, numit
intermediar Arrhenius, este etapa determinantă de viteză, iar cea mai mare parte din
complexul X reface reactantul R şi numai o mică fracţiune conduce la starea finală
P. Ecuaţia (8.3) devine:
d [ P ] k 2 k1
 [ R][C ] (8.4)
dt k 1
 2. k2>>k-1 când formarea complexului X este etapa determinantă de viteză, iar complexul
X este numit intermediar van't Hoff, ecuaţia (8.3) devine:
d[ P]
 k1 [ R ][C ] (8.5)
dt
Ecuaţiile (8.3), (8.4) şi (8.5) evidenţiază că viteza globală este proporţională cu concentraţia
catalizatorului.
Dacă se ia în consideraţie faptul că o parte din catalizatorul C este sub formă liberă, iar
restul este angajat în complexul X, în tratarea cinetică se ţine cont de valorile iniţiale Co ale
catalizatorului şi Ro ale reactantului. Atunci:
[C] = [C]o – [X]
[R] = [R]o – [X] – [P] = [R]o – [X] (8.6)
Viteza de reacţie este în acest caz:
d [ P] k 2 k1[ R]0 [C ]0
 (8.7)
dt k1[ R]0  k1[C ]0  k 1  k 2
Şi ecuaţia (8.7) admite două cazuri limită:
1. [C]o<< [R] o catalizatorul este în concentraţie mult mai mică decât reactantul:
 d [ P]  k 2 [ R]0 [C ]0
 dt   k k
(8.8)
0
[ R]0  1  2
k1 k1
Dacă k2 > k1 este mai mic în raport cu alţi termeni, el se poate neglija:
 d [ P]  k 2 [ R ]0 [C ]0
 dt   k
(8.9)
0
[ R]0  1
k1
Ecuaţia (8.9) arată că dacă [C]o >>[R] o viteza iniţială este proporţională cu concentraţia
catalizatorului. Ecuaţia (8.9) se aplică şi în cataliza enzimatică (unde este stabilită legea
Michaelis-Menten iar k-1/k1= kM este numită constanta lui Michaelis) dar şi în reacţii de
descompunere pe suprafeţe solide (cataliză heterogenă).
2. [R]o<< [C] o reactantul este în concentraţie mai mică decât catalizatorul. Ecuaţia vitezei
de reacţie devine:
 d [ P]  k 2 [ R]0 [C ]0
 dt   k
(8.10)
0
[C ]0  k m  2
k1
 Reacţia catalitică este de ordinul 1 în raport cu reactantul [R]o dar poate fi de ordinul 1
sau 0 în raport cu [C]o, depinzând de valoarea iniţială a catalizatorului.

8.3 Cataliza acido-bazică la hidroliza esterilor

Cele mai multe reacţii catalitice omogene se desfăşoară în soluţie. Soluţiile ce conţin
mai multe substanţe suferă descompunere accentuată la adăugarea de baze sau acizi. Când
în reacţie au loc schimbări de concentraţie a ionilor de hidroniu sau a ionilor hidroxil,
atunci cataliza se numeşte acido-bazică. Ca exemplu de cataliză acido-bazică îl constituie
dependenţa reacţiei de hidroliză a esterilor de pH-ul mediului de reacţie, [3].
În soluţie acidă hidroliza prezintă un echilibru iniţial între esteri şi ionul hidroniu urmat
de reacţia cu apa. Schema generală este :
S + H+  SH+
SH+ + R  P (8.11)
unde: S este esterul, R este apa iar P este produsul de reacţie.
De exemplu hidroliza acetatului de etil:
OH+
CH3COOC2H5 + H+  CH3 C- + H2 O  C2H5OH + CH3 COOH +
OC2H5 H+

când se obţine alcool etilic şi acid acetic. Viteza de apariţie a produsului este:
d [ P]
= k[SH+][R] (8.12)
dt
Echilibrul stabilit între ester şi ionul hidroniu este caracterizat de constanta de echilibru, K:
[ SH  ]
K (8.13)
[ S ][ H  ]
Din ecuaţia (8.13) se obţine:
[SH+] = K [S] [H+] (8.14)
Deci:
 d [ P]
= kK [S][H+][R] (8.15)
dt
Dacă se consideră că apa, care este reactantul [R], este în exces, aceasta face ca practic,
concentraţia [R] să fie constantă. Se pot înlocui toate constantele prin k1 = kK[R], iar ecuaţia
(8.15) devine:
d [ P]
= k1 [S][H+] (8.16)
dt
Ecuaţia (8.16) exprimă ecuaţia de viteză într-o reacţie catalizată specific acid.
Dacă se studiază hidroliza unui ester catalizată de un acid la diferite concentraţii de H+, în
soluţii tampon la diferite valori de pH, se poate obţine profilul variaţiei pH-lui pentru acest tip de
reacţie. Deoarece [H +] = const., la un pH = const. se observă o reacţie cu cinetică aparentă de
ordinul 1:
d [ P]
= kobs [S] (8.17)
dt
unde: kobs = k1 [H+] (8.18)
Prin logaritmarea expresiei (8.18) se obţine :
log kobs = - pH + log k1 (8.19)

Fig. 8.3 Variaţia logaritmului constantei Fig. 8.4 Variaţia logaritmului constantei
de viteză cu pH-ul mediului de viteză cu pH-ul mediului
în cataliză acidă în cataliză bazică
Din figura 8.3 se constată o dependenţă liniară a log kobs faţă de pH cu
tangenta = -1, în cataliză acidă.
În soluţie bazică, cataliza specifică a ionului hidroxil asupra esterului S poate urma schema
următoare :
 k2
S  OH   P
Viteza de formare a produsului P este :
d [ P]
 k obs [ S ] (8.20)
dt
unde: kobs = k2[OH] (8.21)
Ecuaţia (8.20) atestă o cinetică de ordinul 1.
Dacă se ia în consideraţie produsul ionic al apei kw:
kw = [H+][OH¯] (8.22)
k2kw
k obs  (8.23)
[H  ]
Ecuaţia (8.23) se poate exprima şi sub forma logaritmică:
log kobs = pH + log k2kw (8.24)

Din ecuaţia (8.24) şi din figura 8.4 se constată variaţia liniară a log kobs funcţie de pH-ul
soluţiei, panta dreptei fiind +1(pozitivă), în cataliză bazică,[3].
Cataliza specifică acid-bază poate fi analizată pe un domeniu larg de pH. Să analizăm de
exemplu hidroliza esterului atropină. Din figura 8.5a se poate urmări cataliza specific acidă şi
specific bazică a hidrolizei atropinei,[3]. În domeniul de pH = 1 – 3,7 panta este –1 şi se
înregistrează o descreştere a constantei de viteză kobs (este domeniul specific catalizei acide). La
pH 3,7 – 7 panta este pozitivă, înregistrându-se o creştere a constantei kobs, fiind domeniul
catalizei bazice.

Fig. 8.5a Variaţia log kobs funcţie de pH Fig. 8.5b Variaţia log kobs funcţie de pH
 în cataliză specifică acido-bazică în cataliză specifică acido-bazică
a atropinei a hidrolizei metil-di-orto-fenil-2-piperidil-acetatului

Moisescu [3], arată că cele două drepte au un punct de minim comun care nu poate fi
atribuit nici participării la reacţie a ionului H+ , nici a ionului OH¯. Acest minim indică efectul
catalitic al solventului. Ecuaţia de viteză pentru această valoare de pH este :
d [ P]
 k0 [S ] (8.25)
dt
În cazul catalizei specifice acido-bazice a hidrolizei metil-di-orto-fenil-2-piperidil-
acetatului se observă şi din figura 8.5b domeniile catalizei acide şi a catalizei bazice pe întreg
domeniul de pH. Astfel în domeniul de pH = 1 – 3, constanta de viteză scade liniar,
desfăşurându-se o cataliză acidă. În domeniul de pH = 7 – 14, constanta de viteză creşte liniar,
corespunzător unei catalize bazice. Domeniul pH = 3 –7 corespunzător unui palier, atestă
cataliza solventului care este principalul tip de reacţie. Pentru această zonă se poate scrie:
d [ P]
 [ k o  k1 [ H  ]][ S ] (8.26)
dt
d [ P]
 [ k o  k 2 [OH  ]][ S ] (8.27)
dt
Ecuaţia globală a catalizei acido-bazice este :
d [ P]
 {k o  k1 [ H  ]  k 2 [ HO  ]}[ S ] (8.28)
dt
d [ P]
sau  k obs [ S ] (8.29)
d
unde: kobs = ko + k1[H+] + k2[OH¯] (8.30)
Ecuaţia (8.30) comportă o discuţie privind câteva situaţii de evoluţie a reacţiei şi anume:
- k1[H+] >> ko sau k1 [H+] >> k2[OH¯], la valori joase ale pH-lui
se produce cataliză acidă;
- k2[OH¯] >> ko sau k2[OH¯] >> k1[H+], la vaori mari ale pH-lui reacţia este o
cataliză bazică;
- când k1[H+] şi k2[OH¯] << ko, aşa încât ele pot fi neglijate în sumă, reacţia este
catalizată de solvent;
- dacă k2[OH¯] << ko şi k2[OH¯] << k1[H+] reacţia este catalizată prin solvent şi
simultan este o cataliză specifică acidă (prin H+).
 Analog se produce la un pH al mediului uşor alcalin când se produce simultan cataliză prin
solvent şi specifică prin HO¯.

8.4 Hidroliza unor compuşi farmaceutici cu

caracter de baze slabe sau acizi slabi

Hidroliza sistemelor farmaceutice este una din cele mai des întâlnite reacţii. Este foarte
necesar să fie studiată cinetica acestui tip de reacţii, ea fiind unul din fenomenele ce afectează
stabilitatea medicamentelor. Sunt substanţe medicamentoase care ele însele sunt acizi slabi sau
baze slabe şi care există în soluţii apoase atât în formă ionizată cât şi neionizată. În soluţie apoasă
ele pot suferi o degradare printr-o hidroliză accelerată prin cataliză specifică acid-bază. Profilul
cinetic a acestor reacţii ca funcţie de pH-ul soluţiei este mult mai complex decât ceea ce s-a
prezentat anterior. Luăm pentru exemplificare două sisteme: acidul acetilsalicilic şi novocaina,
[3,4].

a. Hidroliza acidului acetil salicilic - Cataliza specifică

acid-bază a unui acid slab

Acidul acetilsalicilic (aspirina) este o substanţă cristalină incloră sau o pulbere cristalină
albă, cu caracter acid, cu solubilitate mică în apă, 1:300. La 25oC prezintă un pka = 3.5.
Reacţia de hidroliză poate fi catalizată specific atât acid cât şi bazic. Fiind un acid slab, ea
se regăseşte atât în stare ionizată cât şi neionizată. Schema reacţiei poate fi:
RCOOH  H  ( H
O)
Produşi (8.31)
2

RCOOH ( H
O)
Produşi (8.32)
2

RCOO  ( H
O)
Produşi (8.33)
2

RCOO   HO  ( H
O)
Produşi (8.34)
2

unde: RCOOH este aspirina iar RCOO¯ forma ionizată a aspirinei.

Viteza globală a reacţiei de hidroliză este:
 d [aspirina ]
= k obs[aspirina]total = kH₊[RCOOH] + k'[RCOOH] +
dt
+ k"[RCOO ¯ ] + kOH-[RCOO¯ ][HO¯ ] (8.35)
unde:
kH₊ este constanta de viteză pentru cataliza specific acidă;
kHO– este constanta de viteză pentru cataliza specific bazică;
' "
k şi k sunt constantele de viteză pentru formele neionizate şi
respectiv ionizate.
În figura 8.6 se poate observa dependenţa log kobs funcţie de pH-ul soluţiei,[3].
- în domeniul 0-2 de pH, la valori mici de pH, aspirina dă o reacţie
de hidroliză catalizată specific acid;
- la valori mai mari de 9 ale pH-lui aspirina suferă o hidroliză
catalizată specific bazic;

Fig. 8.6 Hidroliza aspirinei în soluţie

apoasă la 25 oC

- în domeniul de pH 2-9 profilul cinetic înregistrează o creştere uşoară (pH =

2-5) şi apoi un palier (pH = 5-9) când reacţia nu este influenţată de pH iar Garret,[5],
a stabilit că are loc hidroliza ionului carboxil al acidului salicilic cu constanta de
viteză k".
S-a constatat că stabilitatea maximă la hidroliză la 25oC se înregistrează la pH = 2,5.

b. Hidroliza novocainei - Cataliza specifică

acid-bază a unei baze slabe
Novocaina (procaina) este un anestezic local. Structura chimică atestă caracterul său de bază. Ea
este p-amino-benzoatul de dietil-amino-etil.[4].

În soluţie apoasă se stabileşte echilibrul:

Pr + H2O  PrH+ + HO¯
Căruia îi corespunde constanta de bazicitate:
[Pr H  ][ HO  ]
kb  (8.36)
[Pr]
În soluţie apoasă se produce hidroliza în cataliza specific bazică atât pentru forma ionizată cât şi
neionizată:
d [Pr]
  k1 [Pr][ HO  ]  k 2 [Pr H  ][ HO  ] (8.37)
dt

Expresia pentru concentraţia procainei totale este:

k [Pr] [ HO  ]  k b
Prtot  [Pr]  [Pr H  ]  [Pr]  b  [Pr] (8.38)
[ HO  ] [ HO  ]
 procaina neionizată:

[ HO  ]
[Pr]  Prtot (8.39)
[ HO  ]  k b
 procaina ionizată:
kb
[Pr H  ]  Prtot  [Pr]  Prtot (8.40)
k b  [ HO  ]

Ecuaţia de viteză globală se obţine prin substituţia în ecuaţia (8.37) a ecuaţiilor (8.39) şi (8.40):
d [Pr]
  k Prtot (8.41)
dt
unde: constanta de viteză k este:

[ HO  ]2 [ HO  ]k b
k  k1  k2 (8.42)
k b  [ HO  ] k b  [ HO  ]

Se constată căci k depinde de alcalinitatea soluţiei.

În figura 8.7 se poate urmări variaţia constantei de viteză funcţie de pH-ul mediului în cataliza
specific bazică, stabilită de T. Higuchi,[6].

Fig. 8.7 Hidroliza novocainei

în cataliza specific bazică

8.5 Cataliza generală acido-bazică şi

factorii care o influenţează

Dacă speciile catalizate sunt nu numai ionii H+ şi HO¯ ci orice acid sau bază după teoria
lui Brönsted, cataliza se numeşte generală.
Astfel dacă într-un mediu se află un acid slab HA şi sarea sa A (baza), constanta de viteză este
dată de ecuaţia:
Kobs = Ko + KH+[H+] + KHO-[HO‾] + KHA[HA] + KA-[A‾] (8.43)
Ecuaţia (8.43) poate fi scrisă şi într-o formă restrânsă:
kobs = ko +  k i ci (8.44)
i
 unde termenii ki se numesc termeni catalitici.
Cataliza generală acido-bazică a fost pusă în evidenţă la hidroliza unor substanţe
medicamentoase catalizate în soluţii tampon. De exemplu, în hidroliza unui antibiotic, cum este
cazul streptozotocinului catalizat în soluţia tampon KH2PO4 ∕ Na2HPO4 valorile constantelor de
viteză depăşesc pe cele aşteptate pentru cataliza specific bazică. Acest efect se datoreză catalizei
generale bazice a anionilor fosfat. Este ilustrat şi în figura 8.8, unde alături de efectul atestat de
dreapta caracteristică catalizei specific bazice, se suplimenteză cu dreapta caracteristică catlizei
generale bazice datorat anionilor fosfat.

Fig. 8.8 Variaţia log k funcţie de pH a streptozotocinului

în soluţia tampon de KH2PO4 ∕ Na2HPO4

Soluţiile tampon de fosfaţi influenţează şi alte reacţii de hidroliză ce se desfăşoară în

cataliză generală, de exemplu hidroliza cloramfenicolului prin hidroliza funcţiei amidice.
Verificări asupra catalizei generale bazice sau acide şi a influenţei soluţiilor tampon au
făcut Windheuser şi Higuchi,[7]. În figura 8.7 se poate urmări variaţia constantei de viteză
funcţie de pH-ul mediului în cataliza specific bazică, stabilit de T. Higuchi, prin determinarea
valorilor de degradare a unui medicament într-o serie de soluţii tampon la acelaşi pH, dar care
sunt preparate la concentraţii crescătoare ale speciilor tampon, [8]. De exemplu s-a folosit
soluţia tampon CH3COONa ∕ CH3COOH în degradarea tiaminei, [7], şi s-a constatat că:
- la un pH = 3,9 cu soluţia tampon CH3COONa ∕ CH3COOH la care
componentul principal este acidul acetic, tiamina nu este degradată;
- la valori crescute ale pH-lui viteza de degradare a tiaminei creşte proporţional cu
concentraţia acetatului, ionul acetat fiind catalizatorul bazic general.
Un alt exemplu de soluţie tampon care influenţează cataliza acido-bazică, transformând-o în
cataliză generală îl prezintă Web şi colaboratorii [9], la descompunera glucozei, utilizând soluţia
tampon HCOONa ∕ HCOOH.
Hendersson-Hasselbalch au stabilit chiar o ecuaţie care leagă pH-ul unei soluţii
tampon de diferite concentraţii de acid-bază conjugată,[3]:
A + H+  HA
[ HA]
[H  ]  K a (8.45)
[ A ]
iar în formă logaritmică se poate scrie:
[acid ]
pH  pK a  log (8.46)
[bazã ]
Un alt factor care influenţează reacţiile catalitice omogene este lumina. Energia
luminoasă, ca şi căldura, poate determina ca o recţie să aibă loc mai rapid. Degradarea
medicamentelor datorată luminii va fi pe larg studiată în alt capitol. În cataliza omogenă, viteza
de reacţie poate fi influenţată de modificarea tăriei ionice datorată prezenţei sărurilor non-
catalitice. De asemenea sărurile non-catalitice pot modifica şi acţiunea catalitică a electroliţilor
slabi, tot prin modificarea tăriei ionice. Ele pot schimba valoarea constantelor KA şi KB în ecuaţii
de tipul:
KA = aKAα pentru acid slab (8.47)
KB = bKA- β pentru bază slabă (8.48)
unde: KA şi KB reprezintă constante de disociere a unui acid, respectiv bază;
a,b,α şi β sunt constante definite de solvent şi de temperatură.
Ecuaţiile (8.47) şi (8.48) au fost stabilite de Brönsted,[10], în 1928 şi care atestă o relaţie
între puterea catalitică măsurată de către coeficienţii catalitici şi tăria bazelor şi acizilor
determinată cu ajutorul constantelor de disociere.

În procesele industriale de sinteză a medicamentelor, cataliza omogenă este des întâlnită.

Exemple pot fi:
 obţinerea sulfametazinei (o sulfamidă activă în infecţii renale), prin reacţia de condensare
a sulfaguanidinei cu acetilacetona în solventcum ar fi apa, sau alcoolul, cu catalizatori
(acid acetic, piperidnă, acetat de sodiu, clorură de sodiu, metabisulfit de sodiu).
  Esterificarea cu alcool etilic în calaliză omogenă a acidului p-nitrobenzoic pentru
obţinerea anestezinei (anestezic local).

Capitolul 9

CATALIZA ENZIMATICĂ

9.1 Generalităţi despre enzime

Reacţiile din organismele vii sunt catalizate de enzime (sau fermenţi), care sunt substanţe
macromoleculare, proteine, cu masa moleculară cuprinsă între 104 şi 107. Reacţiile enzimatice
pot fi: reacţii de oxidare, reducere, transfer de grupe sau atomi, reacţii de hidroliză, etc.
O proteină este rezultatul unei aranjări, după un anumit cod, a resturilor de amino-acizi. Pe
suportul proteic sunt fixate grupe prostetice, cu rol de centri activi, grupe de natură amino-
acidă, ce au rol determinant în acţiunea catalitică a enzimei şi care nu pot fi separate prin
simplă dializă,[1].

În reacţiile catalizate enzimatic, moleculele reactanţilor sunt denumite substrat. Enzima se

combină cu substratul care apoi se descompune în produşi de reacţie cu eliberarea catalizatorului
enzimatic.
Cinetica reacţiilor catalizate enzimatic este complexă.
Ea decurge printr-un număr de etape elementare, fiecare implicând interacţiuni complexe
între mai multe grupări funcţionale ale enzimei şi moleculele de substrat.
Enzimele pot prezenta, [1]:

 specificitate absolută – de exemplu ureaza catalizează numai cataliza ureei;

 specificitate de grup – de exemplu enzimele proteolitice catalizează hidroliza peptidelor;
 specificitate stereospecifică – când sunt catalizate numai anumite forme ale moleculelor
reactante – de exemplu enzimele proteolitice catalizează numai hidroliza peptidelor
formate din aminoacizi în configuraţia L (levogiră).
Caracteristicile unei enzime sunt cele specifice unui catalizator şi anume, [3]:

 în urma unei reacţii enzimatice, enzima nu suferă o modificare chimică netă;

  orice enzimă prezintă o anumită specificitate, ea se leagă de substrat prin centri activi în
funcţie de afinitatea sa faţă de acea poziţie a substratului;
 enzima creşte viteza anumitor reacţii chimice numai dacă acele reacţii sunt posibile
termodinamic;
 în cazul unui echilibru, enzima creşte numai viteza de atingere a echilibrului, dar ea
catalizează atât reacţia directă cât şi reacţia inversă;
 o enzimă micşorează energia de activare fără a modifica bilanţul energetic al reacţiei
globale.
În catalizele enzimatice, în absenţa unor mici cantităţi din anumite substanţe numite
„cofactori”, anumite enzime sunt inactive. Ionii metalici: Fe2+, Mg4+, Zn2+, Cu2+, Co2+ sunt
cunoscuţi drept cofactori, [1,2]. Dacă cofactorul este o moleculă organică ea este denumită
„coenzimă”.

9.2 Ecuaţii de viteză în cataliza enzimatică

Aşa cum am arătat mai sus enzimele prezintă o mare specificitate. Activitatea lor în condiţii
optime se exprimă fie prin viteza de reacţie, fie prin numărul TO. Eficienţa mare a enzimei
implică folosirea acestora în cantităţi foarte mici comparativ cu cantităţile de substrat.
Astfel, în tratările cinetice, se poate aplica aproximaţia staţionarităţii enunţată de Briggs –
Haldane în 1925, [4,5].
Conform postulatului stării staţionare în afara unei foarte scurte faze iniţiale (de ordinul a
câteva secunde) necesară amestecării enzimei cu substratul, concentraţia complexului
enzimă – substrat rămâne constantă până ce substratul rămâne aproape în întregime
epuizat.
Cel mai simplu sistem enzimatic funcţionează după schema,[3]:
k1


E + S 
 ES (9.1)
k 1

2 k
ES  EP (9.1a)
 Tratarea cinetică conduce la viteza iniţială a formării produsului de reacţie v0 , dată de
ecuaţia:
 d [ P] 
v0     k2 [ ES ] (9.2)
 dt t  0
Complexul enzimă – substrat [ES] poate fi determinat din ecuaţia de viteză pentru procesul
său de apariţie:
d [ ES ]
 k1[ E ][ S ]  k 1[ ES ]  k 2 [ ES ] (9.3)
dt
În accepţia lui Michaelis – Menten [4,6], echilibrul din prima etapă a procesului global din
ecuaţia (9.3) se poate produce numai dacă k-1>>k2. Din constanta de disociere a complexului ks,
se poate obţine [E][S]. Ecuaţia (9.3) de formare a complexului enzimă – substrat devine:
d [ ES ]
 k1k s  k 1  k 2 [ ES ] (9.4)
dt
Ipoteza lui Michaelis – Menten nu mai corespunde totdeauna cu realitatea. Dar în literatura
de specialitate este regăsită denumirea de complex Michaelis dată complexului substrat – enzimă.
În accepţiunea postulatului stării staţionare însă, trebuie respectată condiţia:
d [ ES ]
0 (9.5)
dt
Introducând ecuaţia de bilanţ pentru enzimă se obţine:
[ Etot ]  [ E ]  [ ES ] (9.6)
unde: [E] este concentraţia enzimei libere [ES] – concentraţia enzimei legată în
complex, iar [Etot] este concentraţia totală a enzimei.
Viteza de apariţie a complexului substrat – enzimă se poate scrie:
d [ ES ]
 k1[ E ][ S ]  k 1[ ES ]  k 2 [ ES ]  0 (9.7)
dt
Concentraţia complexului substrat– enzimă este:
k1[ S ][ Etot ]
[ ES ]  (9.8)
k 1  k 2  k1[ S ]
Ecuaţia cinetică a reacţiei redă viteza sub forma:
 d [ P]  k [ S ][ Etot ] k [ S ][ Etot ]
v0     s  2 (9.9)
 dt  t 0 k 1  k 2  [ S ] k M  [S ]
k1
unde kM se numeşte constanta lui Michaelis:
k  k2
kM = 1 (9.10)
k1
 Dacă [S] >> kM, atunci în ecuaţia vitezei se poate neglija kM şi ecuaţia devine:
 d[ P] 
v0     k 2 [ E tot ] (9.11)
 dt  t 0
În aceste condiţii [Etot] = [ES]max, iar viteza de reacţie iniţială ia valoarea maximă vmax:
vmax = k2 [Etot] (9.12)
vmax
Conform ecuaţiei (9.12) k2  este un indice al reactivităţii compusului enzimă –
[ Etot ]
substrat. Viteza de reacţie se poate scrie acum şi sub forma:
 d [ P]  v [S ] v
v0     max  max (9.13)
 dt  t 0 [ S ]  k M kM
1
[S ]
Aceasta este o ecuaţie de bază în cinetica enzimatică.
 Dacă se consideră [S]  kM rezultă:

 d [ P]  v
v0     max (9.14)
 dt  t 0 2

Constanta kM – constanta lui Michaelis – are semnificaţia constantei de disociere a

complexului enzimă – substrat, fiind o măsură a stabilităţii complexului:
k k k
kM = 1 2  k s  2 (9.15)
k1 k1
Cu cât ks are o valoare mai mică (şi deci şi kM) cu atât afinitatea enzimei pentru substrat
este mai mare.

9.3 Ecuaţia de viteză în cinetica enzimatică

în prezenţa unui inhibator

Reacţiile enzimatice pot fi inhibate de anumite substanţe, în principal prin două mecanisme:
competitiv şi necompetitiv. În cazul inhibiţiei competitive, inhibitorul se combină cu enzime
la centrul activ la care acţioneză substratul, blocându-l prin următoarea reacţie ce decurge în
paralel cu ecuaţia (9.1a):

k1

E + S 
 ES
k 1

k
ES 
2
E+P

k
E + I 
I IE (9.16)

Viteza iniţială de reacţie, în aceste condiţii, devine:

v0, max
v0, I 0  (9.17)
k  [I0 ] 
1 1  
[ S ]  k I 

1
Valorificarea ecuaţiei (9.17) prin reciproca sa reprezentată grafic în sistemul funcţie de
v0, I 0

1
(pentru o concentraţie constantă de inhibitor), permite calcularea constantei de echilibru
[S ]
KI.

1
Dixon a realizat însă valorificarea ecuaţiei (9.17) prin reprezentarea grafică în sistemul
v0

1
funcţie de pentru o concentraţie constantă a substratului S, [7,8]. Inhibitorul
[I0 ]
necompetitiv se combină cu enzima în altă parte decât centrul activ, rămas liber pentru
substrat, dar complexul trimolecular care se formează ESI este nereactiv.

Sistemul de reacţie în acest caz este:

I k
E +I 
 EI

k
E + S M
 ES

k I,
ES + I  ESI
 ,
kM
EI + S  ESI (9.18)

Tratearea cinetică conduce la viteza iniţială sub forma:

k 2 [ Etot ] v 0,max, Inc

v 0, I nc   (9.19)
 k M  [ I 0 ]  k
1  1   1 M
 [ S ]  k I  [S ]

din care rezultă că viteza iniţială maximă depinde de concentraţia inhibitorului necompetitiv.
Reciproca ecuaţiei (9.19) permite valorificarea propusă de Lineweaver – Burk,[8,9]:

1 1 kI
  (9.20)
v0, Inc v0, max,Inc v0, max,Inc [ S ]

1 1
Ecuaţia (9.20) dă o reprezentare liniară a lui în funcţie de , [8,9].
v0, Inc [S ]

Din panta dreptei se poate obţine kI, iar din ordonata la origine se obţine v0,max.

Unele reacţii enzimatice prezintă o creştere a vitezei iniţiale cu creşterea concentraţiei

substratului, dar după ce atinge valoarea maximă începe să scadă datorită fenomenului de
autoinhibiţie, care este o inhibiţie necompetitivă prin strat.

9.4 Influenţa diverşilor factori asupra reacţiilor

catalizate enzimatic

Experienţa arată că reacţiile catalizate enzimatic sunt influenţate de o serie de factori ce nu

ţin de structurile enzimei sau ale substratului. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt: pH-ul şi
temperatura de reacţie.

 Când pH-ul mediului se modifică, viteza reacţiei catalizate enzimatic trece printr-un
maxim, fig. 9.1 numit pH optim. Orice enzimă prezintă o activitate optimă la un anumit
pH relativ mic în jurul celui optim, pentru care forma activă a enzimei nu este distrusă:
 H H
E  EH  EH2 (9.21)

(forma activă)

Fig. 9.1 Variaţia vitezei de reacţie cu

pH-ul mediului în cataliza enzimatică

La un pH dat cantităţile, cantităţile relative din cele trei forme, depind de valorile
constantelor de disociere ka ale formei acide EH2 şi kb ale formei neutre EH. Se regăsesc
două situaţii:

 la un pk mare domeniul de pH este larg, iar enzima acţionează în forma sa

neutră EH;
 la un pk mic domeniul de pH este foarte îngust.
Fiecare dintre cele trei forme pot interacţiona cu substratul formând un complex enzimă –
substrat conform schemei:

k, k a,
EH2S 
b  EHS 
 ES (9.22)

Euler, Josephson şi Myrrback, [10], au propus o schemă în care forma EH este singura
formă activă şi este implicată în echilibrul de formare a complexului enzimă – substrat:
 EH + P

Din schemă rezultă că se poate intercepta curba experimentală ce prezintă un

maximum. În soluţii acide, echilibrul este deplasat spre stânga, enzima existând în
principal ca EH2 şi complex EH2S. Întrucât forma reactivă este EHS, viteza va fi mică. În
soluţii bazice vor predomina formele E şi ES, iar viteza va fi din nou mică. La un pH
intermediar, pH-ul optim, concentraţia EHS şi viteza vor avea valoarea maximă. În
majoritatea cazurilor valoarea maximă a pH-ului este în apropiere de domeniul neutru pH
 7. Schema de reacţie conduce la ecuaţia vitezei:

k 2 [ Etot ][ S ]
v0 H 
 k [ H  ]   k' [ H  ] 
k 1  a   [ S ] 1  a 
 [H  ] k b   [H  ] k b' 
 

(9.23)

Pentru valori mai mici ale lui [S] se pot determina constantele de disociere ka şi kb, iar în

condiţiile unei concentraţii mari de substrat, când enzima este saturată, se determină k a'

şi k b' . Aceste valori sugerează natura grupelor din complex şi din enzima liberă, dând
informaţii despre grupele active.

 Un alt factor care influenţează cataliza enzimatică este temperatura.

Experienţa arată că viteza de reacţie trece printr-un maxim când temperatura creşte,
aceasta se numeşte temperatura optimă. La temperaturi în jur de 35 0C sau mai mari, de
obicei enzima suferă o dezactivare rapidă în timpul determinărilor cinetice. Procesul
inactivării enzimei se datorează denaturării proteinei. Denaturarea se produce de cele
mai multe ori ireversibil, astfel constanta de viteză creşte mai puţin sau chiar scade.

Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţie este de natură complexă. La temperaturi

joase (la care dezactivarea nu are loc) poate fi studiat acest efect al temperaturii asupra
catalizelor enzimatice.
 Ecuaţia lui Arrhenius se poate aplica şi în acest caz pe domenii restrânse de temperatură.
Din ecuaţia:

v  k 2 [ Etot ] (9.24)

 
unde k2 depinde de T, după ecuaţia lui Arrhenius k 2  Ae  E / RT , când se lucrează la
concentraţie constantă de enzimă.

Reprezentarea v = f(1/T) este o dreaptă, ceea ce se verifică în multe cazuri. La

concentraţii mici de substrat:

k2
v [ Etot ][ S ] (9.25)
kM

Ecuaţia (9.25) nu dă o dependenţă simplă a vitezei de temperatură. Sunt două cazuri limită:

1) când k2 >> k1 viteza va avea ecuaţia v  k1[ Etot ][ S ] ; reprezentarea v  f 1 / T 

este o dreaptă şi energia de activare calculată din pantă va corespunde lui k1;
k k
2) când k1 >> k2 viteza va avea ecuaţia v  1 2 [ Etot ][S ] , iar energia de activare
k 1

obţinută din panta dreptei v  f 1/ T  va fi:

E a  E1  E 2  E 1 (9.26)
unde cele trei energii de activare corespund celor trei procese elementare, iar

E a este energia globală de activare.

9.5 Sisteme farmaceutice obţinute prin reacţii în cataliza enzimatică.

 Obţinerea prin biosinteză a penicilinelor G şi V

 Penicilina G (benzil-penicilina) folosită în practica terapeutică sub formă de sare de Na
sau K, şi penicilina V (fenoximetil-penicilină) folosită sub formă de acid liber sau sare Na şi
K sunt antibiotice de biosinteză larg utilizate,[11].

Benzoil-penicilina (penicilina G), este o substanţă albă, cristalină, cu punct de topire 800C,
solubilă în apă şi solvenţi organici, având trei atomi de carbon asimetrici (C3, C5, C7) şi este optic
20
activă,  D  2410 . Este activă bacteriostatic şi bactericid faţă de bacilii şi cocii gram pozitivi.

Fenoximetil-penicilina (penicilina V) este o substanţă albă, insolubilă în apă, solubilă în

20
solvenţi, cu punct de topire între 118 0C şi 120 0C şi are activitatea optică,  D  1930 .

Tehnologia de obţinere este comună tuturor antibioticilor de biosinteză şi cuprinde

următoarele faze:
- pregătirea mediilor de cultură şi sterilizarea lor;
- fermentaţia biochimică;
- filtrarea soluţiilor native;
- separarea şi purificarea penicilinelor.
Fiecare fază din procesul de fabricaţie necesită studii cinetice, termotehnice, de bilanţ de
materiale şi de control a parametrilor de compoziţie (temperatura, pH-ul mediului, etc) pentru
proiectarea şi realizarea lor în ideea obţinerii unor procese cu randamentul dorit.
În exemplificarea ce ne interesează, fermentaţia biochimică pentru procesul de biosinteză
enzimatică se realizează cu participarea unor specii de microorganisme din clasa Penicillium şi
Aspergillus şi anume tulpina P. Crysogenum Q 176.
Compoziţia mediului de cultură are un rol hotărâtor pentru procesul de biosinteză, întrucât
microorganismele au nevoie pentru dezvoltarea lor de surse de hidranţi de carbon (glucoză şi
lactoză), surse de azot, substanţe minerale (CaCO3, NH4NO3, Na2SO4, MgSO4, KH2PO4, ZnSO4)
şi precursori.
Precursorii sunt substanţe care dirijează procesul de biosinteză către o anume penicilină,
constituind catena laterală a penicilinei respective. Pentru penicilina G se utilizează ca precursori
fenilacetamida sau acidul fenilacetic, iar pentru penicilina V se utilizează acidul fenoxiacetic.
pH-ul mediului influenţează viteza reacţiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor
celulare şi gradul de ionizare a sărurilor.
Valoarea optimă a pH-ului este cuprinsă între 6,4  7.
 Biosinteza unor molecule aşa de complexe, cum sunt penicilinele, necesită un flux de
energie din exterior, procesul fiind endoterm, biosinteza propriu-zisă nu se poate realiza decât
dacă se desfăşoară simultan şi procese de oxidare a hidraţilor de carbon, care constituie
principala sursă de energie.
Cum viteza de utilizare a hidraţilor de carbon respectă ordinea: glucoză > acid lactic >
lactoză, înseamnă că în faza de creştere a masei celulare se consumă glucoză, iar în perioada de
formare a penicilinei se consumă lactoză.
În concluzie, mediul de cultură trebuie să asigure necesarul de glucoză şi lactoză pentru
desfăşurarea normală a biosintezei.
Cinetic, viteza procesului de biosinteză enzimatică a penicilinei este descrisă de ecuaţia
Michaelis – Menten:
dC p v max C s
v  (9.27)
d kM  Cs
unde: v este viteza de acumulare a penicilinei, vmax este viteza maximă de
formare a penicilinei, kM – constanta Michaelis – Menten, Cs – concentraţia substratului şi
de ecuaţia Monod,[11]:
Cs
   max (9.28)
k s  Cs

unde:  este viteza specifică de creştere a masei celulare,  max este viteza
maximă de creştere a masei celulare iar ks reprezintă constanta de saturaţie Monod.
Din tratarea cinetică a proceselor privind viteza de formare a penicilinelor sau de
acumulare a masei celulare, funcţie de concentraţia substratului se pot deosebi trei categorii:
1) concentraţia substratului limitativ este foarte mare comparativ cu constantele ks şi kM,
ceea ce face ca viteza procesului să fie maximă
v  v max şi    max (9.29)
2) concentraţia substanţei este apropiată ca valoare de constantele sistemului (ks  Cs şi ks
 Cs) şi avem:
1 1
v v max şi    max (9.30)
2 2
3) concentraţia substratului este foarte mică (Cs << ks şi Cs << kM), iar viteza procesului este
proporţională cu concentraţia de substrat.
 Necesarul de azot pentru formarea grupelor aminice şi biosinteza amino-acizilor este
asigurat prin sărurile de amoniu, aminoacizii şi peptidele din extractul de porumb. Substanţele
minerale sunt şi ele vitale în procesul de creştere a masei celulare, ele influenţează
permeabilitatea membranei celulare, echilibrul ionic şi activează sistemele enzimatice.
Un alt factor de care trebuie să se ţină cont este faptul că biosinteza penicilinei este un
proces aerob. Alimentarea cu oxigen trebuie să se facă cu o viteză controlată, astfel încât să se
asigure condiţiile pentru atingerea vitezei maxime de creştere a masei celulare. Se constată
practic că viteza de dizolvare a oxigenului creşte cu ajutorul agitatorului mecanic care
dispersează bulele de aer şi intensifică transferul în masă al oxigenului, dar aceasta nu poate
depăşi anumite limite deoarece ajunge la deteriorarea mecanică a biomasei.

Fig.9.2 Relaţia timp–temperatură la sterilizarea

mediului de cultură

Temperatura este un perametru care intervine mult în această biosinteză. La pregătirea

mediilor de cultură, care se face în instalaţii prevăzute cu serpentine de încălzire- răcire, se
asigură la început o temperatură de 50  600C, apoi se adaugă extractul de porumb, substanţele
minerale şi hidraţii de carbon (glucoza şi lactoza). Adesea glucoza şi lactoza se dizolvă în apă şi
se sterilizează separat pentru evitarea bazelor Schiff, care sunt nedorite,
Mediul de cultură astfel pregătit se sterilizează prin încălzirea în coloană la 124 126 0C
care se menţine 10 12 minute şi apoi se răceşte la 60 65 0C. La această ultimă temperatură
amestecul este trimis în fermentatorul intermediar şi cel de regim. Relaţia timp – temperatură se
poate regăsi în figura 9.2. Din figură rezultă că degradarea mediului de cutură este favorizată
mult de factorul timp iar sterilizarea de factorul temperatură. Asta înseamnă că soluţia optimă se
obţine când se conduce procesul de sterilizare la temperaturi mai ridicate şi la timpi mai scurţi.
Procesele de inactivare a penicilinelor G şi V au necesitat şi ele studii cinetice. Urmărind acest
proces de inactivare în mediul acid. C. Oniscu [11], constată că valorile constantelor de viteză la
inactivarea penicilinelor G şi V diferă foarte mult. Valorile energiilor de activare sunt însă foarte
apropiate.

Fig. 9.3 Ecuaţia lui Arrhenius pentru reacţia de

hidroliză a penicilinei G (linii continui) şi a
penicilinei V (linii întrerupte)

Din figura 9.3 reiese variaţia log k cu 1/T la hidroliza penicilinelor G şi V (linii continui şi
respectiv întrerupte).
Se confirmă astfel că reducerea vitezei de inactivare în mediu acid al penicilinei V în
comparaţie cu penicilina G este determinată de scăderea factorului preexponenţial din ecuaţia lui
Arrhenius şi nu de valoarea energiei de activare.
În mediu bazic, la pH = 9 10, Oniscu arată că viteza de inactivare a penicilinei V este de
2,2 mai mare decât a penicilinei G. Aceste aspecte sunt importante la separarea celor două
peniciline din soluţiile apoase obţinute la fermentaţie.
Alte exemple de procese enzimatice sunt:
 Sinteza unor antibiotice cu acţiune citostatică cum sunt Rubomycina şi Mitomicina C
Rubomyicina (Daunomicina, Daunorubicin, Rubidomycina) este un antibiotic produs de
microorganismul Streptomyces peucetius, varianta carneus, pe un mediu de cultură ce
conţine glucoză 4%, proteine 5%, NaCl 0,2%, KH2 PO4 0,1%, CaCO3 0,1%, şi adaosuri
de MgSO4 Zn, Cu, printr-o tehnologie asemănătoare tuturor antibioticelor, [11]. Se
foleseşte sub formă de clorhidrat în boala Hodgkin, în leucemii acute şi în sarcoame.
Mitomicina C se obţine prin cultivarea microorganismului Streptomyces caespitosus pe
un mediu nutritiv ce conţine hidraţi de carbon, surse de azot organic şi anorganic şi
microelemente. Fermentaţia se realizează în condiţii obişnuite, iar separarea produsului
ce se găseşte în soluţie, se face prin filtre şi prin extracţie. Deoarece mitomicina C este
 degradată foarte repede, în biomasa obţinută după fermentaţie se inactivează enzima prin
tratare cu 0,1% lauroil de sodiu, cu asigurarea condiţiilor optime de filtrare. Separarea
mitomicinei C se face din filtrat cu acetat de butil, iar din extract se realizează prin
acidulare cu H2SO4 4-5%. Urmează apoi purificarea şi separarea sub formă de bază
pentru utilizarea în practica terapeutică. Acest medicament se utilizează în terapia
diferitelor forme de cancer, având proprietăţi alchilante.
 Obţinerea Vitaminei B2 (Riboflavina, Lactoflavina, 6,7-dimetil-9-D ribidil-izoaloxazina)
prin biosinteză enzimatică pe tulpini de Ermothecium Ashbji într-un mediu ce conţine
proteine şi hidraţi de carbon, [11]. Separarea din soluţia apoasă obţinută la fermentaţia
enzimatică ce se face prin reducerea chimică sau biochimică la dihidroriboflavină, care
este insolubilă în apă. Ea apoi se filtrează, se usucă şi se reoxidează cu aer şi apă
oxigenată.

Vitamina B2 (1), este un derivat de izoaloxazină, labil la lumină atât în mediu bazic -
când se formează lumiflavină, (2) - cât şi acid - când se formează lumicrom, (3). Riboflavina
are proprietatea de a se reduce reversibil formând un leucoderivat. Vitamina B2 este o
componentă a coenzimei flavoproteinelor existente în toate celulele. Ea are un rol foarte
important în procesele enzimatice din organism, funcţia sa biologică de catalizator bazându-
se pe transferul de hidrogen între sistemele enzimatice donor-acceptor, conform schemei:
 Capitolul 10

CATALIZA HETEROGENĂ A SISTEMELOR FARMACEUTICE

10.1 Date generale

În cataliza heterogenǎ reactanţii şi catalizatorul sunt în faze diferite, reacţiile

producându-se la interfaţa dintre cele două faze, la suprafaţa de contact dintre catalizator şi
reactant.
Acest tip de cataliză mai este cunoscut şi sub numele de cataliză de contact. Cataliza
heterogenă se desfăşoară de obicei între un catalizator solid şi faza gazoasă sau lichidă. O
proprietate importantă a catalizatorilor solizi este specificitatea lor. Astfel, catalizatorii nu numai
că modifică viteza de reacţie cu câteva ordine de mărime, dar ei pot conduce la diverşi produşi
din aceeaşi reactanţi. De exemplu, O. Landauer şi colaboratorii săi [1], arată că în
descompunerea vaporilor de etanol şi a celor de acid formic se pot obţine produşi diferiţi pe
catalizatori diferiţi:
Alu min ă
C2H5OH   
 C2H4+H2O
Cupru
C2H5OH  
 CH3CHO+H2
Alu min ă
HCO2H   
 CO+H2O
Cupru
HCO2H  
 CO2+H2
Formarea produşilor diferiţi de reacţie, cu modificarea căii de reacţie arată că atomii de la
suprafaţa catalizatorului participă la reacţie.
 O reacţie catalitică în faza heterogenă se poate produce numai dacă cel puţin unul dintre
reactanţi se acumulează şi se concentrează prin adsorbţie pe suprafaţa catalizatorului în aşa
măsură încât să se formeze centri activi (teoria centrilor activi a lui Taylor). Practic, catalizatorii
sunt folosiţi sub formă de pulbere, granule, mase poroase, etc. Experimental, s-a constatat că nu
toată suprafaţa catalizatorului este implicată în cataliză, ci numai o parte a acestuia,[2].
Explicaţia a fost dată de o serie de teorii, cum sunt:
 teoria centrilor activi a lui Taylor;
 teoria ansamblelor a lui Cobozev;
 teoria multipleţilor a lui Balandin;
 teoria electronică a catalizei.
Aceste teorii au încercat să explice influenţa unor factori asupra catalizei heterogene, cum
ar fi cei de natură geometrică, de natură electronică sau energetică, etc.

10.2 Mecanismul reacţiilor catalitice heterogene

Mecanismul unei reacţii în cataliza eterogenă parcurge următoarele etape, [3,4]:

1. difuzia reactanţilor spre suprafaţa catalizatorului solid cu pătrunderea în porul
catalizatorului;
2. adsorbţia reactanţilor la suprafaţa catalizatorului prin chemiosorbţie;
3. reacţia chimică propriu-zisă între reactanţii chemiosorbiţi;
4. desorbţia produşilor de reacţie;
5. difuzia produşilor de reacţie prin porii catalizatorului în masa fazei de gaz sau lichid.
Procesele descrise mai sus sunt de două tipuri:
1. procese de transfer de masă (1 şi 5) care sunt pur fizice, ce incubă fenomenele de
transport ale reactanţilor din volum la interfaţa de reacţie şi ale produşilor în sens invers.
Adesea aceste etape joacă rolul unor etape determinante;
2. procese ce cuprind fenomene de suprafaţă (2,3 şi 4) care sunt procese fizico-chimice şi
sunt caracterizate de activitatea suprafeţei.
Cinetica reacţiilor heterogene este condiţionată, de asemenea, de viteza de formare a
germenilor fazei noi (nucleaţie), precum şi de viteza de creştere a germenilor.
 10.2.1 Reacţii simple

k
A+B 
 Produşi
Pentru o reacţie elementară viteza este proporţională cu concentraţia reactanţilor (A şi B) la
suprafaţa catalizatorului, adică ea este proporţională cu suprafaţa pe care o acoperă reactanţii:
v = k θAθB (10.1)
unde: θA, θB reprezintă gradul de acoperire a suprafeţei cu reactanţii A şi
respectiv, B.
Valorile θA , θ B sunt explicitate de ecuaţia lui Langmuir [5], în cazul unei adsorbţii în
strat monomolecular pe suprafaţa catalizatorului, iar viteza de reacţie devine:
bA p A bB p B
v = k x (10.2)
1  b A p A  bB p B 1  b A p A  bB p B
unde: bA,bB sunt coeficienţi de adsorbţie ai reactanţilor A, respectiv B, iar pA,
pB sunt presiunile parţiale ale gazului.
Ecuaţia globală (10.2) permite anumite cazuri particulare, pe care le vom analiza în continuare:
 Dacă se adsoarbe numai reactantul A pe suprafaţa catalizatorului, ecuaţia (10.2) devine:
bp
v = k θA sau v = k (10.3)
1  bp
Ecuaţia (10.3) admite anumite cazuri simple:
 bp << 1, la presiuni joase, atunci: v = k bp = k’ p (10.4)
reacţia este de ordinal 1, iar viteza este proporţională cu presiunea
reactantului.
De exemplu, descompunerea CH4 pe cărune, a KI pe platină, etc.
 bp >>1, reactantul este cu presiune mare sau cu coeficient de adsorbţie mare, iar ecuaţia
(10.3) devine:
bp
v = k = k (10.5)
bp
Reacţia este de ordinal zero, iar viteza de reacţie este independentă de
presiune. De exemplu, descompunerea NH3 pe tungsten la 850 oC, a HI pe Au, etc.
 pentru cazul intermediar de presiune, ordinul de reacţie nu mai este întreg, fiind
fracţionar, iar viteza de reacţie devine:
 k 1 bp
 1 sau v=k (10.6)
v bp 1  bp
Raportul k/v variază liniar cu 1/p. Din panta dreptei se determină 1/b. Ca exemplu de
acest tip de reacţie îl constituie dehidrogenarea ciclohexanului pe Pd la 290 oC, când se
obţine benzen.
Pentru un caz general al unei ecuaţii pe un catalizator solid de Ai adsorbiţi pe catalizatorul
solid şi reactanţi Bi, presupuse gaze ideale care însă nu se adsorb pe catalizator:
 1 A1 +  2 A2+…………………+ i Ai + 1 B1+ 2 B2+………. +…..
k
…….+ i Bi 
 Produşi (10.7)
Viteza reacţiei este:
   i
i j
v = k  A  p B  0 i (10.8)
i j
i j

unde: k este constanta cinetică,  A - gradul de acoperire a suprafeţei cu

i
reactantul Ai presupus a fi adsorbit în strat monomolecular de omogenitate langmuirienă şi
lipsit de interacţii laterale între moleculele adsorbite, pBJ – presiunea parţială a
reactanţilor BJ,
θ0 - fracţiunea liberă a suprafeţei,
s - numărul de centri superficiali ocupaţi de complexul activat.

 Dacă s =  i , adică nu mai există suprafaţă liberă, toţi centrii fiind ocupaţi de
i

reactantul Ai, ecuaţia (10.8) devine:

 
v = k   Aii  p B j (10.9)
i j j

Ecuaţia (10.9) este caracteristică mecanismului Elez-Rideal,[6]; de exemplu, oxidarea

etilenei pe catalizator de Cu, când se produce interacţia dintre oxigenul chemiosorbit şi
etilena neadsorbită.
 Dacă  j
= 0 se obţine o ecuaţie simplă din (10.9) şi anume:


v =k   Aii (10.10)
 Ecuaţia (10.10) este caracteristică mecanismului Langmuir -Hinshelwood ,[7],
aplicat la hidrogenarea etilenei pe cupru la temperaturi joase.

10.2.2 Inhibitori, otrăvuri, promotori

Un caz particular, întâlnit în practică, îl constituie situaţia în care pe suprafaţa

catalizatorului se adsoarbe şi un produs de reacţie p în afară de reactantul r. În acest caz produsul
de reacţie are o acţiune inhibitoare, cu atât mai mare cu cât bp este mai mare în comparaţie cu br.
br p r
Viteza de reacţie este: v=k (10.11)
1  br p r  b p p p

 Dacă reactantul r este slab adsorbit şi produsul p este puternic adsorbit viteza devine:
b p p
v = k r r  k' r (10.12)
bp p p pp

Un exemplu în acest sens este dehidrogenarea alcoolului izopropilic la acetonă şi H2.

Acetona se adsoarbe foarte puternic şi reacţia se desfăşoară aproximativ 30%.
 Când r şi p sunt puternic adsorbiţi avem:
br p r
v= k (10.13)
br p r  b p p p

Un alt exemplu este descompunerea etanolului pe cupru:

C2H5 Cu C H + H O

 2 4 2

Se cunosc şi substanţe care sunt otrăvuri de catalizatori care micşorează sau chiar
anulează activitatea catalitică.
De exemplu, CO este otravă, chiar în urme, pentru catalizatorul de cupru metalic din
hidrogenarea acetilenei, sulful este o otravă pentru catalizatorii metalici de Fe, V, Pt, Pd,
etc.
Se cunosc şi substanţe care sunt promotori. Aceste substanţe, prezente în mediul de
reacţie, măresc activitatea catalitică a catalizatorului.
De exemplu, în sinteza amoniacului activitatea catalitică a Fe se măreşte de aproape patru
ori dacă la mediul de reacţie se adaugă Al2O3 şi K2O.
10.3 Influenţa temperaturii asupra reacţiilor de suprafaţă

În cinetica heterogenă, dacă se consideră că etapa determinantă de viteză este reacţia

chimică de suprafaţă, experienţa arată că influenţa temperaturii va fi mai complexă decât la
reacţiile în cataliză omogenă. Explicaţia este dată de influenţa temperaturii atât asupra vitezei de
reacţie la suprafaţa cât şi asupra echilibrului dinamic al adsorbţiei sau desorbţiei.
În cazul reacţiei pe suprafaţă, constanta cinetică (k) va depinde de temperatură după
ecuaţia lui Arrhenius, ca şi în cataliza omogenă. Adsorbţia însă este un proces exoterm: b = bo

e  / RT , unde  este căldura de adsorbţie.

În concluzie, temperatura va influenţa adsorbţia prin depopularea catalizatorului, cu
scăderea concentraţiei motrice a reacţiei.

Fig. 10.1 Variaţia energiei potenţiale într-o reacţie în

cataliza heterogenă

Influenţa temperaturii se concretizează deci în două

efecte ce se contracarează.
În concluzie, viteza globală a procesului creşte mai încet decât cea a reacţiei propriu-zise.
În figura 10.1 este redată legătura dintre mărimile ce participă la reacţie prin energiile lor
potenţiale. La început reacţia trebuie să depăşească o barieră energetică pentru a atinge starea
adsorbită, energie care este mai mică cu λ decât starea iniţială. În continuare sistemul trebuie să
treacă peste a doua barieră de potenţial, de înălţime E.
La presiuni mici, multe molecule de reactant nu sunt adsorbite, iar pentru a ajunge în
starea activată ele trebuie să posede energia ( E- λ).
La presiuni mari, echilibrul favorizează starea adsorbită şi sistemul trebuie să aibă o
energie E pentru a trece la starea activată.
 10.4 Tratări cinetice în cataliza heterogenă
a unor procese industriale farmaceutice

 Obţinerea industrială a vitaminei PP (acidul nicotinic şi nicotinamida)

folosind hidroliza nitrilului acidului nicotinic obţinut din 3-picolină prin amonoliza
oxidativă. Vitamina PP este utilizată contra pelagrei. Lipsa vitaminei PP din organismul
uman generează sindromul 3D (demenţă, diaree, dermatită) manifestat prin tulburări
gastro-intestinale, iar în stadii mai avansate prin tulburări ale sistemului nervos
central,[8]. Reacţia de obţinere a nitrilului acidului nicotinic din 3-picolină prin
amonoliză oxidativă este:

(10.14)
Schema
simplificată a mecanismului de reacţie pentru amonoliza oxidativă este:

2O 3 NH
R-CH3 
 R-CH=O  R-CN
1 4 O2 2 3 (10.15)
O
H2O + CO2 2 


Oniscu, [8], evidenţiază faptul că reacţiile 1 şi 2 sunt selective dacă se lucrează cu un

catalizator adecvat. Rezultatele cele mai bune în procesul de amonoliză oxidativă s-au obţinut cu
un catalizator de vanadat de fier, vanadat de staniu şi amestec de V2O5 şi K2SO4. Tratarea
cinetică a procesului de amonoliză oxidativă a 3-picolinei, într-un reactor cu deplasare totală în
proces continuu, conduce la următorul set de ecuaţii cinetice:
dC p FV 
 k i C pi (10.16)
dL Q
 dC A FV   
 (k i C pi  k 2 C A2  k 4 C A4 ) (10.17)
dL Q

dC N FV  
 (k 2 C A2  k 3C N3 ) (10.18)
dL Q

k = ko e  Ea / RT (10.19)

Oniscu, [8], arată că dacă se combină acest set de ecuaţii cu

ecuaţia ce descrie variaţia temperaturii pe lungimea reactorului se obţine un model matematic al
procesului de amonoliză oxidativă a 3-picolinei la nitril în cataliză heterogenă. Variaţia
temperaturii (T) cu lungimea lanţului zonei de reacţie (L), este dată de ecuaţia :

dT FV    
 (k1C p1 r H1  k 2C A2 r H 2  k3C N3 r H 3  k 4C a 4 r H 4 ) 
dL QCV
DK
 (T  T X )
QCV
Semnificaţia mărimilor din ecuaţiile (10.16) ÷ (10.20) este următoarea:
V - este volumul catalizatorului, în m3; Q - debitul de gaz în m3; CA,Cp,CN - sunt concentraţiile
acetaldehidei, picolinei şi nitrilului; L - este lungimea zonei de reacţie; K - este coeficientul de
transfer de căldură; Cv - căldura specifică la volum constant; ΔrH - variaţia entalpiei de reacţie; F
- debitul de gaz inert.
Procesul de cataliză eterogenă a amonolizei oxidative a 3-picolinei este
influenţat de o serie de factori, cum sunt:
- raportul dintre componenţi (dintre 3-picolină şi NH3 şi dintre
3-picolină şi aer);
- temperatura;
- timpul de contact dintre reactanţi şi catalizator;
- cantitatea de catalizator;
- viteza de alimentare cu reactanţi ;
- natura şi compoziţia catalizatorului.
Valorile optime ale parametrilor au fost stabilite prin corelarea datelor
experimentale cu cele obţinute prin modelarea matematică. Oniscu arată că raportul optim,
astfel stabilit, este următorul: 3-picolină/aer este de 1/60 şi
3-picolină/NH3 este de 1/8, [8]. Influenţa catalizatorului este destul de evidentă : cu creşterea
cantitativă de catalizator creşte şi conversia 3-picolinei în nitril, dar numai până la 4000C. La
temperaturi crescute se produc reacţii secundare (de oxidare a nitrilului şi a aldehidei la CO2 şi
apă) cu viteză mai mare.

Fig. 10.2 Influenţa temperaturii asupra conversiei 3-

picolinei

În figura 10.2 este arătată influenţa temperaturii asupra conversiei

3-picolinei, la diverse valori ale vitezei (w) de alimentare. Reiese clar că pentru raportul 3-
picolină / NH3 = 1/8 şi 3-picolină / aer = 1/60 se constată că viteza optimă de alimentare este de
136g NH3 /L catalizator  oră, pentru care T optimă este 380 0C. Timpul de contact este şi el
funcţie de temperatura de lucru. Din fig.10.3 reiese că valoarea optimă a timpului de contact
este la 380oC de 1,1secunde.

Fig.10.3 Valoarea timpului de contact în

conversia 3-picolinei
  Hidrogenarea catalitică a D-glucozei în procesul industrial de obţinere a acidului
ascorbic. Acidul ascorbic - vitamina C sau vitamina antiscorbutică este o substanţă
albă cu p.t. = 189 190 oC, solubilă în apă (1:3), în alcool, acetonă, puţin solubilă în
benzen. Ea are rol important în respiraţia celulară, în metabolismul proteinelor,
glucidelor şi lipidelor, scade permeabilitatea capilarelor, măreşte rezistenţa la agenţi
patogeni, favorizează fixarea calciului în oase, intervine în procesul de coagulare a
sângelui. La om, lipsa acidului ascorbic provoacă boala numită scorbut, care se
manifestă prin tulburări osoase, hemoragice şi nervoase.

Vitamina C este un medicament larg utilizat. Obţinerea sa industrială foloseşte ca materie

primă D-glucoza, iar fazele procesului tehnologic sunt următoarele, [8]:
- hidrogenarea catalitică a D-glucozei la D-sorbită;
- acetonarea L-sorbozei la diaceton-L-sorboză;
- oxidarea chimică a diaceton-L-sorboză la acid diaceton-2-ceto-L-gulonic;
- obţinerea acidului ascorbic prin hidroliză, lactonizare, enolizare;
- purificarea acidului ascorbic.
Procesul de cataliză heterogenă de hidrogenare a D-glucozei în soluţie apoasă se
desfăşoară după o schemă generală de tipul:

1 2 3
Hg 
 H l  H l  a 
 H a

6 7 8

 HGa  HGl a 
 HGl
4 5
Gl  Gl  a 
 G a

(10.21)
unde: H este hidrogenul, G -glucoza, g -faza gazoasă, l -faza lichidă, l-a
este filmul de lichid adsorbit la suprafaţa catalizatorului, a -faza
adsorbită.
Hidrogenarea D-glucozei se realizează în cataliză heterogenă gaz-lichid-solid, la
temperatură şi presiune, pe un catalizator de Ni.
Procesul industrial de hidrogenare catalitică are următoarele etape:
1. difuzia hidrogenului din faza de gaz în cea de lichid prin filmul de gaz de la
interfaţa lichid-gaz;
2. difuzia hidrogenului prin filmul de lichid de la interfaţa lichid-solid;
3. adsorbţia hidrogenului pe suprafaţa catalizatorului;
4. difuzia D-glucozei prin filmul de lichid la interfaţa lichid-solid;
5. adsorbţia glucozei pe suprafaţa de catalizator;
6. reacţia chimică propriu-zisă;
7. desorbţia produşilor de reacţie;
8. difuzia produşilor de reacţie prin filmul de lichid de la suprafaţa catalizatorului.
Se constată că determinante de viteză sunt reacţia chimică şi procesele de transfer
de masă. Difuzia hidrogenului are viteze foarte mici, solubilitatea hidrogenului fiind
foarte mică. Variaţia concentraţiei hidrogenului cu timpul este descrisă de ecuaţia:
CHl
C H lo

k1
k1  k 2

1  e k1  k 2   (10.22)

unde: C H lo şi C H l sunt concentraţiile hidrogenului în soluţie apoasă la

timpul t = 0 şi t = δ, k1-constanta cinetică a procesului de

adsorbţie, iar k2-constanta cinetică a vitezei de reacţie.
Urmărind variaţia conversiei funcţie de presiune (vezi fig.10.4) se constată că,
mărind presiunea creşte conversia glucozei în sorbită, dar această creştere se produce
până la 5060 atm., după care conversia rămâne constantă. Deci la presiuni mai mari de
60 atm difuzia H2 prin filmul de lichid către catalizator nu influenţează viteza de reacţie.
 Fig. 10.4 Variaţia conversiei funcţie Fig.10.5 Variaţia constantei
de presiune la transformarea cinetice cu 1/T la transformarea
glucozei în sorbită glucozei în sorbită

S-a determinat şi constanta de viteză în formă logaritmică pentru a se urmări evoluţia ei

în raport cu 1/T (vezi fig.10.5). Din figură se constată inflexiuni la T = 80 oC, ceea ce atestă
schimbări ale valorii energiei de activare.
Oniscu,[8], arată că procesul se desfăşoară specific tipului de catalizator utilizat în funcţie
de condiţiile de temperatură şi presiune, ca în tabelul 10.1

Tabelul 10.1 Condiţiile de desfăşurare a procesului de

transformare a glucozei în sorbită

Ea la diverse
Catalizator condiţii de Observaţii
T oC
T= 20-80 oC
Ni Ea = 4,3±0,5 La T < 80 oC, presiunea H 2
Kcal/mol > 50 atm. adsorbţia H2 <
desorbţia produselor
T= 20-80 oC
Ni cu adaos Ea = 2,7±0,3 Determinantă de viteză este
de Ti Kcal/mol desorbţia sorbitei formate
Reacţia nu e determinată de
T = 80-120 oC viteză pe domeniul T = 80
Ni Ea = 9,1±4 120 oC la p > 50atm.
Kcal/mol Adsorbţia de H2 e
determinată de viteză la T =
130 131 oC

Din fig.10.6 rezultă că presiunea H2 la 40oC nu

influenţează procentul de sorbită.
Fig.10.6 Influenţa presiunii H2 asupra
conţinutului de sorbită

Catalizatorul este, de asemenea, un factor important. Creşterea cantităţii de catalizator creşte şi

conversia glucozei în sorbită. Creşterea se realizează însă până la o”concentraţie limită”.
Experimental, în cazul catalizatorului de Ni cu adaos de Ti la 130 oC şi presiunea H2 > 50
atm apare necesitatea unei noi cantităţi de H2 în timpul procesului, lucru dificil de realizat.

 Esterificarea acidului p-nitrobenzoic în cataliză heterogenă. Procedeul industrial de

obţinere a anestezinei. Anestezina (p-amino-benzoatul de etil) este o substanţă ce poate
exista sub formă de cristale incolore sau pulbere albă, fără miros, gust slab amar, foarte
puţin solubilă în apă, dar prezintă solubilitate bună în alcool, eter, cloroform.
În terapeutică se foloseşte ca anestezic local.
Procedeul industrial se bazează pe următoarea serie de reacţii, [8]:
O
2  O N  C H  COOH 1 k
O 2 N  C6 H 4  CH 3 
 2 6 4  C2 H5  OH 
H
2  H N  C H  COOC H
O2 N  C6 H 4  COOC2 H5 
 2 6 4 2 5

Etapele procesului tehnologic sunt:

- oxidarea p-nitrotoluenului cu obţinerea acidului p-nitrobenzoic;
- esterificarea acidului p-nitrobenzoic cu alcool etilic în cataliză heterogenă;
- reducerea p-nitrobenzoatului de etil la anestezină (cu Fe sau Zn sau prin procedeu
electrochimic).

Etapa dificilă din acest proces o constituie esterificarea acidului p-nitrobenzoic. Procesul poate
avea loc şi în cataliză omogenă cu catalizator H2SO4, dar se
preferă procedeul în cataliză heterogenă cu catalizatori sulfotioniţi Dawex-50 sau CS3 ,
deoarece separarea acidului nereacţionat se face uşor cu anioniţi.
 Industrial, esterificarea are loc la un raport molar acid / alcool de 1:48, la 78oC, folosind
catalizator CS3 sau Dawex-50. Raportul mare al alcoolului faţă de acid se datorează solubilităţii
reduse a acidului p-nitrobenzoic în alcool etilic. Oniscu a realizat tratarea cinetică a acestui
proces, [8]. Curbele cinetice sunt prezentate în fig.10.7.

Fig. 10.7 Curbe cinetice la obţinerea Fig.10.8 Variaţia constantei lg k cu

anestezinei în cataliză heterogenă 1/T la obţinerea anestezinei:
cu catalizator CS3 1 – pentru formarea esterului
2 – pentru hidroliza esterului în reacţie reversibilă

În fig.10.8 este prezentată variaţia constantei de viteză, în formă logaritmică, de temperatură. Din
calcule cinetice s-a obţinut valoarea energiei de activare la formarea esterului: ΔEa = 70 KJ/mol,
iar pentru căldura de reacţie:
ΔrH = 80 KJ/mol. Durata procesului de esterificare este de aproximativ 10 ore.

Capitolul 11

CINETICA REACŢIILOR FOTOCHIMICE

 11.1 Fotochimia şi legile ei

Fotochimia se ocupă cu studiul reacţiilor fotochimice. Acestea sunt reacţii declanşate sub
acţiunea luminii. Cinetica fotochimică se ocupă cu măsurarea vitezelor cu care decurg reacţiile
fotochimice sub acţiunea cuantelor de lumină în domeniul vizibil şi ultraviolet. Radiaţiile
luminoase au energii comparabile ce energiile legăturilor chimice din moleculă, de aceea
absorbţia lor se face selectiv. În general, în fotochimie energia de activare este asigurată de
absorbţia unui foton în domeniul vizibil ( = 760÷400 nm) şi ultraviolet
( = 400÷0,6nm).
O reacţie fotochimică este guvernată de legile fotochimiei, [1]:
 Legea lui Grotthus-Draper – ”numai radiaţiile absorbite de sistemul reactant conduc la
transformări chimice”.
 Legea lui Bunsen-Roscoe – “efectul fotochimic este constant pentru o valoare dată
produsului dintre intensitatea luminii şi timpul de expunere”.
I1t1  I 2t 2  It  const. (11.1)
sau o exprimare cantitativă a legii este dată de ecuaţia:
m KIt (11.2)
unde: m este cantitatea de produs de reacţie, I este intensitatea luminii absorbite
(fotoni/s), t este timpul de iradiere.
 Legea Stark-Einstein - ”la tranziţia unei molecule din starea electronică fundamentală
într-o stare electronică excitată este necesară absorbţia unui singur foton”. Conctret:
A  h  A *
unde: A este molecula ce suferă tranziţia, h este constanta lui Planck, h = 6,626 x 10-34 Js,
 este frecvenţa luminii care provoacă excitarea electronică, iar h = energia unui foton.
Excitarea moleculei se face în acord cu principiul lui Franck-Condon: ”tranziţia
electronului este atât de rapidă (10-15 s) în comparaţie cu mişcarea nucleelor (10-12 s), încât în
timpul acestei tranziţii nucleele nu îşi modifică sensibil poziţiile lor relative sau energiile lor
cinetice”.

11.2 Procese fotochimice primare şi secundare

 În domeniul vizibil sau ultraviolet, la absorbţia unui foton se produc atât procese
fotofizice cât şi procese fotochimice. Molecula excitată, posedând un surplus de energie (energia
cuantei absorbite  = h), este nestabilă. Ea va parcurge fie procese de stabilizare prin reacţii
chimice, fie procese de dezactivare fizică.
Procesele fotochimice sunt clasificate în:
 Procese primare ce cuprind toate etapele începând cu absorbţia fotonului şi terminând cu
transformarea lor în molecule excitate.
 Procese secundare care cuprind toate procesele termice suferite de moleculelor excitate în
procesul primar. Ele apar imediat după absorbţia fotonului.
Eficienţa acestor procese se exprimă fie prin randamentul cuantic primar, P , fie prin
randamentul cuantic total, t.
Randamentul cuantic primar este definit prin următorul raport, [2]:

P = numărul de molecule transformate = 1

numărul de fotoni absorbiţi de molecule
(11.3)

unde numerele de molecule se referă la unitatea de volum şi la unitatea de timp.

Experimental, însă, se măsoară un randament cuantic total, t,, (datorat proceselor primare şi
reacţiilor secundare). El poate avea fie valori supraunitare (cum este cazul reacţiilor în lanţ), fie
valori subunitare (cum este cazul reacţiilor inverse sau efectului de cuşcă). Randamentul total,
t,, dă informaţii asupra proceselor ce au loc. Practic, el se poate determina prin două metode:
 o metodă pur fizică, care constă în măsurarea variaţiei concentraţiei în raport cu numărul
de reactanţi şi cu numărul de fotoni absorbiţi (Eabs/h). Metoda implică determinarea
energiei absorbite Eabs ce poate fi măsurată direct folosind un detector de radiaţii.
 O metodă chimică bazată pe utilizarea actinometrului chimic. De obicei se foloseşte
actinometrul cu ferioxalat de potasiu şi cel cu oxalat de uranil pentru care se cunosc
randamentele cuantice şi permit evaluarea intensităţii de lumină absorbită.
 11.3 Mecanismul reacţiilor fotochimice

11.3.1 Procese monomoleculare

Pentru explicitarea mecanismului luăm în considerare o reacţie simplă monomoleculară, ce

decurge astfel:

abs I
A  A * (excitarea) (11.4)

k
1 Produşi
A *  (reacţia) (11.5)

d k
A * 
 A (dezactivarea) (11.6)

Pentru moleculele excitate, aplicăm aproximaţia stării staţionare. Considerând intensitatea

luminii absorbite Iabs, dată de ecuaţia:
I abs  (k1  k d )[ A*] (11.7)
se obţine:
k1[ A* ] k1[ A* ] k1
1    (11.8)
I abs (k1  k d )[ A ] k1  k d
*

În cazul în care starea excitată A* conduce la n procese primare de dezactivare, atunci

randamentul cuantic în raport cu un anumit proces este stabilit prin relaţia:
ka
a  (11.9)
 kn
n

Notând cu   1 , viaţa reală a moleculei excitate A* se obţine:

 kn
n
 a  k a (11.10)
În realitate fenomenul este mult mai complex, în sensul că reacţia nu derivă direct din
absorbţie, ci dintr-o stare i care este atinsă în urma unei succesiuni de stări excitate secundare j,
şi deci ecuaţia (11.10) devine:
  a  ki, a i  k j j (11.11)
j

unde:  k j j reprezintă fracţia de molecule excitate care ating starea reactivă.

j

Din ecuaţiile (11.10) şi (11.11) rezultă necesitatea determinării timpului τ pentru cel puţin
o stare excitată.
În cazul în care, o stare i este dezactivată prin n procese de ordinul 1 sau pseudo-ordin 1
(reacţii chimice sau dezactivări fizice) timpul de viaţă real τi, este:
1
i  (11.12)
 Ki ,n
n

unde:  K i , n este suma constantelor de viteză a celor n procese de dezactivare. Experimental, el

n

se poate determina urmărind cinetica atenuării unei mărimi proporţionale cu numărul de

molecule care populează starea i, cum ar fi fotoliza fulger. În cazul în care procesul a este unul
din cele n procese care dezactivează starea exciatată i, se poate defini un timp de viaţă inerent,
sau relativ, acestui proces particular:

1
 i, a  (11.13)
 Ki ,a
n

unde: ki,a este constanta de viteză a procesului a.

Timpul de viaţă inerent sau relativ, reprezintă timpul de viaţă pe care l-ar fi avut starea
excitată dacă procesul a ar fi fost unicul mod de dezactivare al acestei stări, [2]. Timpul de viaţă
inerent şi timpul de viaţă real se pot regăsi în aceeaşi expresie dacă se combină ecuaţia (11.13)
cu (11.11):
 a i, a
i  (11.14)
 k j j
j

Când starea excitată i este realizată direct prin absorbţie,  k j j  1 , ecuaţia (11.14) devine:
j

 i   a i , a (11.15)
 11.3.2 Procese fotofizice de dezactivare ale stării excitate

Procesele fizice de dezactivare ale stării excitate se pot produce în două moduri:
 Prin procese monomoleculare radiative, însoţite de emisie de lumină.
 Prin procese monomoleculare neradiative, cu degajare de căldură, sau bimoleculere,
prin ciocniri cu o altă substanţă prezentă în sistem. Dezactivarea radiativă se
realizează prin procese ce contribuie la slăbirea sau chiar stingerea intensităţii de
lumină emisă de specia excitată în starea i. Dintre procesele radiative fac parte:
 Fluorescenţa, când se produce o tranziţie electronică dintr-o stare excitată de singlet, S1,
prin emisia spontană a unui foton, ajungând într-o stare de singlet mai joasă:
A*  A0  h (11.16)
În fluorescenţă nu se modifică multiplicitatea stărilor. Ea apare la reacţiile fotochimice
ce au loc la gaze, la presiuni joase, când intervalul dintre ciocniri intermoleculare este
relativ lung. La fluorescenţă lumina emisă are o frecvenţă mult mai mică sau cel mult
egală cu lumina care a excitat procesul.

 Fosforescenţa, când tranziţia electronică se produce dintr-o stare excitată de triplet, T1.
În acest caz se schimbă multiplicitatea stărilor, ceea ce face ca regula de selecţie a
tranziţiilor electronice să nu mai fie respectată, realizându-se o intersecţie de stări.
Datorită nerespectării regulii de selecţie, probabilitatea de producere a emisiei prin
fosforescenţă este mai mică decât prin fluorescenţă, aşa cum rezultă şi din figura 11.1.
Procesele neradiative competitive cu emisia de luminescenţă, sunt datorate următoarelor
tipuri de tranziţii:
 Tranziţie între stări de aceeaşi multiplicitate, denumită conversie internă IC
(internal conversion).
 Tranziţie între stări de multiplicitate diferită, ISC, ce se produce cu încrucişare de
stări (intersystem crossing).

În figura 11.1 sunt prezentate procesele de dezactivare monomoleculară, [2].

 Fig. 11.1 Procese
de fotoliză
intramoleculare

Determinarea constantelor de viteză pentru procesele foarte rapide de dezactivare

monomoleculară se poate realiza prin metoda fotolizei fulger.

11.3.3 Dezactivarea prin procese chimice bimoleculare

Cele mai frecvente procese bimoleculare de dezactivare sunt cele cu transfer de energie
prin ciocnire, (de schimb). Pentru aceste tipuri de procese este valabilă schema următoare:
s k
A *  B  A0  B * (11.17)
unde: B este un acceptor de energie.
Din tratarea cinetică a ecuaţiilor (11.4)(11.6), luându-se în considerare pentru ecuaţia (11.6) atât
dezactivarea radiativă cât şi cea neradiativă, se obţine ecuaţia Stern-Volmer:
I0
 1  k S A*[ B] (11.18)
(I ) A
în care: (I)A este intensitatea radiaţiei emise de A* în prezenţa acceptatorului de
energie A, iar I0 este intensitatea radiaţiei emise în absenţa acestuia.
Ecuaţia (11.18) poate fi reprezentată grafic, rezultând o variaţie liniară, din panta căreia
se poate obţine valoarea constantei de viteză, kS, în procesele de transfer de energie. Pentru
prelucrarea ecuaţiei (11.18) este evident că trebuie cunoscută valoarea timpului de viaţă a
moleculei excitate, A*.
Pentru stabilirea tipului de transfer de energie ce a avut loc se compară valoarea
constantei de viteză kS, cu cea stabilită pentru procesele controlate de difuziune (ecuaţia
8RT
Smoluchowski, k d  , [3], unde:  este coeficientul de difuziune). Dezactivarea chimică,
3000
după schema (11.17), prin ciocnire transferă energia de la molecula excitată A* la molecula B,
rezultând molecula excitată B*. Molecula excitată B* poate să sufere şi ea o transformare
chimică la rândul ei, după schema:

B * C 
 Produşi (11.19)

B * D 
 B0  P  Q (11.20)
Astfel de reacţii ce nu decurg direct prin absorbţia radiaţiilor de către
molecula A, ci prin intermediul unei alte specii absorbante, se numesc procese de
fotosensibilizare. Molecula B, care funcţionează ca un catalizator fotochimic,se numeşte
fotosensibilizator. Exemple de fotosensibilizatori sunt: clorofila, în fotosinteza hidraţilor de
carbon.
Viteza unei reacţii fotochimice simple, ce decurge în anumite condiţii simplificatoare
(absoarbe un singur component, randamentul cuantic este independent de lungimea de undă a
luminii incidente, etc.), este descrisă de ecuaţia:
d[ B]
   B I abs   B I 0 (1  e  ) (11.21)
dt
unde: este absorbanţa componentului B.

Fig. 11.2 Curbe cinetice pentru

reacţii fotochimice, [2].
 Reprezentarea grafică a ecuaţiei (11.21), vezi figura 11.2, arată că la începutul reacţiei
până la timpul t1, în domeniul valorilor mari ale absorbanţelor, reacţia decurge cu o cinetică de
ordinul zero, iar către sfârşitul reacţiei, peste timpul t2, la valori mai mici ale absorbanţei,
cinetica este de ordinul 1 în raport cu componentul care se urmăreşte. Pe intervalul intermediar
ordinul de reacţie este între 0 şi 1.
Randamentul cuantic de reacţie ,i , este integrabil pentru un interval de timp:
ct
c 0 dc i ci  c0
i  t  (11.22)
Q abs
 I abs dt
0
Se constată că valorile randamentului cuantic diferenţial şi integral coincid numai în
cazul reacţiilor fotochimice simple. De exemplu, pentru reacţia de izomerizare ireversibilă:
h
A *  B (11.23)
când molecula A*, excitată în starea de singlet, se transformă în izomerul B, viteza de reacţie
este dată de expresia:
d [ A] d [ B ] k r I abs
   (11.24)
dt dt k f  kd  kS

iar randamentul cuantic de reacţie este dat de expresia:

kr
A  A  1 (11.24a)
k f  kd  kS

Dacă reacţia este fotosensibilizată prin compusul C şi trece în produşi, atunci viteza de
reacţie este descrisă de ecuaţia:
d[ P] d [ A] k S [ A]k r [C ]I abs
  (11.25)
dt dt (k d  k S [ A])(k dA  k r [C ])
D

iar randamentul cuantic de reacţie este dat de expresia:

 k S [ A]k r [C ]
P  P  1 (11.26)
(k dD  k S [ A])(k dA  k r [C ])

Ecuaţiile (11.25) şi (11.26), deduse pe baza unei tratări cinetice corespunzătoare

proceselor fotochimice, arată dependenţa atât a vitezei de reacţie cât şi a randamentului
cuantic, de concentraţia ambilor componenţi A şi C.
Este evident că randamentul cuantic diferenţial este egal cu cel integral numai când A şi C
se găsesc în concentraţii foarte mari, iar limita maximă este egal cu unitatea:  P   P  1 .
Practica arată că reacţiile fotochimice sunt în general cam de aceleaşi tipuri ca şi reacţiile
termice: fotoizomerizare, fotoadiţie, fotosubstituţie, fotoliză, fotoreducere, fotooxidare,
fotosinteză, fotopolimerizare, etc.

11.4 Cinetica reacţiilor fotochimice a

substanţelor medicamentoase

11.4.1 Reacţii fotochimice directe

O reacţie fotochimică directă poate urma o cinetică de ordinul 1 dacă se produce în soluţie
diluată cu absorbanţa optică cu valori mici,   0,02, cum sunt reacţiile de degradare. Reacţii de
degradare fotochimică pot da multe substanţe medicamentoase. Practic reacţiile se desfăşoară în
mai multe etape, care pot fi elucidate printr-o studiere atentă a factorilor care sunt implicaţi.
Astfel, numărul mediu de fotoni care sunt absorbiţi în unitatea de volum pe unitatea de
timp, I, este proporţional cu fracţiunea luminii absorbite de sistem, FS, şi cu fracţiunea luminii
absorbite de substanţa chimică FC, :
A
I   I  ,0 ( ) FS ,  FC ,  (11.27)
V
unde: I,0 reprezintă intensitatea luminii incidente, A este aria suprafeţei
iradiate iar V este volumul celulei.
 Dacă se ia în consideraţie absorbanţa, , la lungimea de undă  şi se explicitează
expresiile pentru fracţiunile luminii absorbite de sistem, FS, şi ale luminii absorbite de substanţa
chimică, FC, , se poate scrie ecuaţia diferenţială a unui proces de degradare fotochimică:
d [C ]
    k  [C ] (11.28)
dt
unde: k este constanta de viteză a degradării fotochimice datorată radiaţiei
luminoase cu lungime de undă .
Ecuaţia (11.28) este valabilă pentru o reacţie fotochimică directă a unei substanţe
medicamentoase dizolvate într-un solvent pur. Dacă în procesul de degradare fotochimică directă
sunt implicate mai multa reacţii, ecuaţia (11.28) devine:
d [C ]
 ( )  , i     , i k d , i [C ] (11.29)
i dt i

unde: kd,i reprezintă constanta de viteză a procesului de degradare directă.

În soluţii apoase, pentru multe substanţe, se constată că randamentul cuantic este
independent de lungimea de undă a radiaţiei care produce reacţia fotochimică directă. În acest
caz ecuaţia de viteză devine:
d [C ]
( )  k d 1[C ] (11.30)
dt
unde: k d1    k  (11.31)

Rezultă că degradarea fotochimică este o reacţie de ordinul 1.

În cazul în care alături de substanţa medicamentoasă se regăsesc dizolvate şi alte
substanţe, dacă soluţia are absorbanţă optică   0,02, cinetica foto-degradării este tot de
ordinul 1. Dacă însă intervin fenomene de difuziune în soluţie, care modifică intensitatea
radiaţiei luminoase, micşorând-o, fotodegradarea medicamentului nu mai este de ordinul 1.

11.4.2 Reacţii fotochimice sensibilizate

 În cazul reacţiilor fotochimice sensibilizate a unui sistem farmaceutic, nu
substanţa medicamentoasă absoarbe radiaţia luminoasă cu o lungime de undă dată,
. Cele care absorb sunt substanţele ajutătore, sau impurităţile prezente în produsul
medicamentos, [4]. Ele devin astfel particule excitate care apoi transferă energia
câştigată moleculelor de substanţă medicamentoasă care suferă transformarea
chimică.

Practic şi în acest caz, se constată că procesul de dispariţie prin reacţie

fotochimică sensibilizată a substanţei medicamentoase din sistem urmează tot o
cinetică de ordinul 1.

d [C ]
( )  k obs [C ] (11.32)
dt
Au fost studiate o gamă mare (peste 100) de substanţe medicamentoase care sunt
sensibilizate la lumină, cum sunt de exemplu: tranchilizantele (clorpromazina), diazepamul,
nitrazepamul, hidrocortizona, adrenalina, miofilina, atropina, codeina, apomorfina, metotrexat,
nifedipina, tamoxifen, etc.
Studii cinetice interesante au fost realizate de exemplu asupra vitaminei B12,care expusă
mai întâi la soare, apoi la lumină artificială şi în final la raze UV, determinându-se pierderea de
vitamină pe oră. S-a constatat că intensitatea luminii solare distruge vitamina B12 în proporţie de
34% în 2 ore, [5]. Alte exemple de degradări fotochimice sunt: riboflavina care suferă
fotodegradări şi fotooxidări, ca şi tetraciclina care dă fotooxidări rapide.
Unele substanţe medicamentoase produc prin fotodegradare compuşi toxici, iar acest fapt
poate determina reacţii adverse la administrarea lor.
Alături de reacţii de fotodegradare sunt cunoscute şi alte procese fotochimice cum sunt:
 Sinteza hidraţilor de carbon din CO2 şi H2O, posibilă numai în prezenţa clorofilei care
prezintă maxime de absorbţie la 450 nm (albastru) şi 650 nm (roşu),[1]. Clorofila joacă
rolul de fotostabilizator.
 Rodospina din retină, care absoarbe fotoni din domeniul vizibil şi intervine în procesul
vederii.
 Formarea vitaminei D.
 Procesul de provocare a cancerului pielii prin expunerea excesivă la soare.
 Iradierea ergosterolului în procesul de fotosinteză.
 Fotooxidarea tetraciclinelor a fost investigată de Wiebe şi Moore,[6].
 Fotodegradarea clorhidratului de clorpromazină a fost studiată de Felmeister şi
Dicher,[7].