APLICAŢII ALE METODELOR SPECTRALE ÎN

ANALIZA MEDICAMENTULUI
 INTRODUCERE

 Dezvoltarea continuã a industriei medicamentului a impus

o rapidã extindere a analizei substanţelor medicamentoase
din punct de vedere spectrofotometric.
 Majoritatea substanţelor absorb radiaţii luminoase,
comportându-se diferit la anumite lungimi de undã.
 Analiza medicamentelor din punct de vedere al spectrului
lor la o anumitã lungime de undã se realizeazã cu aparaturã
specificã, fie spectrofotometre în ultraviolet cu
monocromator, dublu monocromator, fie în domeniul
infraroşu cu spectrometre cu transformare Fourier.
 Spectrofotometria în ultraviolet şi
vizibil
 Spectrometria în UV-VIS se aplicã în domeniul spectral
180-1100 nm, fiind consideratã ca una din metodele
clasice de analizã a medicamentelor, obţinându-se date
importante pentru analiza cantitativã a compuşilor organici
medicamentoşi.
 AVANTAJELE METODEI : Este o metodã foarte
popularã deoarece este o tehnica de analizã simplã, rapidã,
relativ ieftinã, având o bazã teoreticã si practicã foarte
vastã, dovada fãcând-o studiile ştiinţifice numeroase din
ultimii ani.
Spectrofotometria în ultraviolet şi
vizibil
Domeniul spectral UV-VIS este alcãtuit din 3 zone spectrale şi
anume:
Ultravioletul apropiat, cuprins între 185 nm şi 400 nm
Vizibilul, cuprins între 400 nm şi 700 nm
Infraroşul foarte apropiat, cuprins între 700 nm şi 1100 nm
Spectrofotometria în ultraviolet
şi vizibil
Principiul de bazã al determinãrilor
spectrofotometrice se bazeazã pe
fenomenul de absorbţie al radiaţiilor
cuprinse în acest domeniu spectral, de
cãtre speciile chimice.
 Absorbţia radiaţiilor luminoase au
ca rezultat promovarea electronilor de
la o stare fundamentalã la una
excitatã
Spectrofotometria în ultraviolet şi
vizibil

• Compuşii organici obişnuiţi, inclusiv cei

medicamentoşi, sunt formaţi din atomi
uşori, precum C, H, N, O.
• Tranziţiile care se observã pentru aceşti
compuşi sunt determinate de electronii
implicaţi în legãturile σ şi п şi de
electronii n neparticipanţi, care formeazã
dublete neimplicate în legãturi.
TRANZIŢII ELECTRONICE
 Tranziţii σ→σ* - este necesarã o energie
mare şi astfel compuşii sunt transparenţi în
UV convenţional.
 Tranziţii n→ σ* - dau benzi de intensitate
medie, de tip alcool.
 Tranziţii n→п* - tranziţie întalnitã la
compuşii carbonilici.
 Tranziţia п→п* - acest tip de tranziţii au
loc în sistemele nesaturate, corespunzându-le
benzi de intensitate mare.
GRUPÃRILE CROMOFORE
 La originea tranziţiilor electronice stau grupãrile
cromofore care includ diverse tipuri de electroni.
 Termenul „cromofor” a fost utilizat prima datã pentru
legãturile nesaturate între grupe de atomi, esenţiale
pentru producerea culorii, dar în timp, studiile de
absorbţie a radiaţiilor s-au extins în regiunea ultraviolet
iar termenul s-a generalizat, incluzând toate grupãrile ce
absorb în UV-VIS.
 Exemple de cromofori, aparţinând unor grupãri cu
azot:
 aminã ( -NH2)
 nitro ( -NO2)
 nitrit ( -ONO)
 nitrozo ( - N=O)
Aparatura folositã în spectrofotometria
UV-VIS

 Spectrele de absorbţie se obţin cu ajutorul

spectrofotometrelor.
 Un spectrofotometru este un aparat capabil sã
izoleze radiaţia monocromaticã. Existã mai
multe tipuri de spectrofotometre comerciale,
disponibile în mai multe moduri :
 spectrofotometre simple, cu un singur fascicul
 spectrofotometre mai eficace şi mai sigure cu
douã fascicule
Spectrometru cu un singur fascicul
 Modul de operare al spectrofotometrului cu un singur
fascicul constã în izolarea lungimii de undã prin folosirea
unei prisme, a oglinzilor auxiliare şi a unui separator.
Spectrometru cu dublu fascicul

 Utilizarea spectrofotometrului cu dublu fascicul a

reprezentat un salt important în domeniul
spectrometriei. Este considerat un intrument
avansat şi mult mai precis decât precedentul sãu.
 Spectrofotometrul cu dublu fascicul a fost creat
din nevoia de a monitoriza în mod continuu
lumina care strãbate mostra şi pentru ca aceste
modificãri sã poatã fi stocate repetat.
Spectrometru cu dublu fascicul
 Spectrofotoscopia în Infraroşu

• Infraroşul analitic (IR) este mai larg decât

cel UV-VIS şi se întinde de la 780 nm
( 0 ,78 μm) pânã la 300 μm, însã pentru
determinãri analitice se utilizeazã un
domeniu mai îngust, cuprins între 2,5 μm şi
1,5 μm, ceea ce corespunde la aproximativ
4000 cm -1 la 650 cm -1.
Spectrofotoscopia în Infraroşu
(continuare)
• Infraroşul grupeazã metode de identificare şi
dozare, metode nedistructive, bazate pe
absorbţia sau reflexia de cãtre probã a
radiaţiilor electromagnetice cuprinse în
domeniul dat, fiind subdivizat în IR apropiat,
IR mijlociu şi IR îndepãrtat.
• Spectrofotometria în IR este utilizatã mai
ales pentru identificarea substanţelor
organice, inclusiv cele medicamentoase, fãrã
distrugerea integritãţii moleculelor şi mai
puţin pentru dozare.
VIBRAŢII MOLECULARE ÎN SPECTROFOTOMETRIA IR

•Spectrele de absorbţie
în IR sunt spectre de
vibraţie ale moleculelor.
Se ştie cã atomii situaţi
la cele douã extremitãţi
ale unei legãturi sunt
supuşi unei mişcãri de
vibraţie, unul în raport
cu celãlalt.
•Existã douã tipuri de
moduri de îndoire (sau
deformare), şi anume:
•(A) Sub suprafaţa
planului şi perpendicular
pe el desemnat cu
semnul (+), şi
•(B) Deasupra suprafeţei
planului şi perpendicular
pe el reprezentat de
semnul (-).
APARATURA FOLOSITÃ ÎN SPECTROFOTOMETRIA IR
•Spectrometria IR cu Spectrofotometru cu transformare Fourier
transformare Fourier
aduce avantajul unei
creşteri importante a
sensibilitãţii, precum şi o
îmbunãtãţire apreciabilã
a rezoluţiei şi a vitezei
de achiziţie a
rezultatelor, un spectru
de acest tip putând fi
obţinut într-un timp mai
mic de o secundã. În
aceastã tehnicã nu se
utilizeazã componente
dispersive, fiind
detectate şi mãsurate
simultan toate lungimile
de undã.
Aplicaţiile spectrofotometriei în UV-VIS
şi IR
Complementare sub aspectul analizei structurale,
spectroscopia de absorbţie în UV-VIS şi IR sunt
considerate în controlul de medicamente ca fiind
metode de identificare şi apreciere a puritãţii
substanţelor medicamentoase, bazate pe
compararea cu spectrele substanţelor de referinţã.
Detaliile structurale pot fi foarte bine evidenţiate
prin aceste douã tipuri de spectroscopii, cum ar fi
cele de configuraţie, punerea în evidenţã a
legãturilor de hidrogen intramoleculare.
Aplicaţii ale spectroscopiei UV –VIS în analiza
cantitativã farmaceuticã

 Metodele farmaceutice se bazeazã foarte mult pe simpla analizã

prin spectrofotometria UV-VIS pentru a determina substanţele
active în formulãri.

Furosemid sub formã de tabletã

 Un exemplu tipic al unei testãri de tabletã simplã este analiza
tabletelor de furosemid:
 Pudra de tabletã conţinând 0.25 g furosemid este amestecatã cu
300ml de NaOH 0.1 M pentru a extrage furosemid acid
 Extractul este apoi completat pânã la 500 ml cu NaOH 0.1 M.
 O porţiune din extract este filtratã şi 5 ml din filtrat se completeazã
pânã la 250 ml cu NaOH 0.1 M.
 Absorbtia extractului diluat este mãsuratã la 271 nm.
 Aplicaţii ale spectroscopiei IR în analiza
medicamentului
 Ultimele versiuni ale Farmacopeei Britanice (FB) şi
Farmacopeei Statelor Unite (FSU) conţin spectrul IR
complet al unor astfel de substanţe farmaceutice pure care
sunt incluse în mod esenţial în compendiul oficial
respectiv.
 Aceste spectre IR autentice sunt folosite în Laboratoare de
Asigurare a Calitãţii, în verificarea puritãţii
medicamentelor comerciale disponibile înainte de a le
folosi în formulãri variate.
 Spectrofotometria IR oferã o metodã pentru caracterizarea
formelor polimorfe ale medicamentelor. Existenţa
polimorfilor are o legãturã importantã asupra
biodisponibilitãţii medicamentului, asupra procesãrii
chimice a materialului în timpul fabricãrii.
Aplicaţii ale spectrofotometriei infraroşii
apropiate în analiza medicamentului
Determinarea mãrimii particulelor în
Farmacopeea Statelor Unite (FSU) -
gradarea aspirinei

 S-a descoperit cã existã o relaţie

liniarã între absorbţia IRA şi
mãrimea particulei. IRA poate
oferi moduri rapide pentru
determinarea mãrimii
particulelor. Figura din dreapta
aratã efectul mãrimii particulelor
asupra spectrelor IRA a FSU în
gradarea aspirinei; absorbţia
mostrei creşte cu descreşterea
mãrimii particulei.
CONCLUZII

 Se constatã cã spectrofotometria în ultraviolet-vizibil

este o metodã standard pentru determinarea
proprietãţilor fizico-chimice ale moleculelor de
medicamente, prioritara formulãrii şi foarte utilã pentru
mãsurarea repartizãrii lor în formulãri.
 Spectrofotometria UV este folositã ca metodã de rutinã
pentru a monitoriza in vitro ingredienţii activi din
formulãri.
 De asemenea, referitor la spectrofotometria în infraroşu,
se poate observa cã o altã metodã non-distructivã este
cea din infraroşul apropiat (IRA).
 Spectroscopia IR oferã a dovadã de „ identitate ” mult
mai caracteristicã, validã şi calificatã decât prin
compararea oricãror altor proprietãţi fizice.