1.

Aplicaţiile spectometriei IR în controlul medicamentelor

2. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamnetelor

3. Metode volumetrice în controlul medicamentelor

4. Spectrofotometria UV-VIS aplicată în analiza medicamentului

 Controlul medicamentului
1. Aplicaţiile spectometriei IR
 Domeniul IR 780nm-300μm// 750 - 1000 nanometri, 0,75 - 1,00 micrometri
 Ir apropriat: 0.75-2.5 μm- det cantitative
 IR mediu 2.5-50 μm
 IR indepartar 50-1000 μm
 Este utilizata pt ind subst org , fara distrugerea moleculelor si mai putin pt dozare
 IR-amprenta a moleculei studiate
 Radiatiile IR au lungimi de unda mai mari si implicit energii mai mici: nu pot produce
tranzitii electronice, dar pot produce tranzitii de vibratie si rotatie.
 Moleculele de N2, O2, Cl2, sistemice si nu absorb in IR, molecula de CO2 desi
simetrica are un dipolmonent, absoarbe in IR
 Numarul de unda folosit in domeniu IR este o marime direct proportionala cu:
frecventa
 Unitatea de masura a numarului de unda este de obicei: inversul centimetrului
 In cazul spectrelor IR pentru gaze:se foloseste o cuva din care s-a evacuat aerul si
se introduce gazul la presiunea potrivita
 Hidrocarburile saturate produc spectre de absorbtie in IR: cu picuri foarte multe
 Spectrul de adsorbtie in IR se obtine grafic prin reprezentarea: transmitantei in
procente in functie de numarul de unda
 Benzile de absorbtie in IR: sunt caracteristice pentru fiecare substanta, pot fi folosite
pentru identificare, pot fi folosite pentru dozare
1. Aplicaţiile spectometriei IR
 Domeniul spectral IR:este un domeniu mai larg decat cel UV-VIS, din punt
de vedere analitic intereseaza regiunea IR medie, domeniu IR indepartat
este utilizat mai ales in cercetare
 Domeniul spectral Ir apropriat este mai sarac in informatii specifice decat
cel mediu, fiind utilizat mai ales pt det cantitative, iar domeniul IR indeparat
este utilizat numai in cercetare
 In spectrofotometria in IR, pentru analize structurale se foloseste
regiunea: IR mediu, cuprinsa intre 2,5 - 50 micrometri
 Numarul de unda folosit in domeniul spectral IR este: o marime
proportionala cu frecventa
1. Conditii de absorbtie IR :

- sa aiba o structura de dipol sau sa poata dobandi o structura dipol prin

excitatie IR: cloretena
- perioada de vibratie sa fie in faza cu perioada de oscilatie a rad IR incidente
- Cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de reactiile
cuantice
 Pt det cantitative se tine seama de faptul ca picurile de absorbtie
caracteristice pentru fiecre compus, apar la anumite lungimi de unda, si au o
intensitate proportionala cu conc fiecarei specii chimice analizate.
 Radiatiile IR: au lungimi de unda relativ mari si energii mici, produc tranzitii
de vibratie, produc tranzitii de rotatie
 In specrometria IR cei mai folositi diluanti (solizi si lichizi) ai probelor
sunt urmatorii: bromura de potasiu, parafina lichida, tetraclorura de carbon,
nujol, sulfura de carbon
IR-obrinerea spectrelor si
interpretarea lor
 Excitarea unei molecule se face de la starea sa vibrationala fundamentala la o
stare vibrationala cu energie mai mare, in care nr cuantic vibrational>=2 produce
absorbtii armonice
 1 banda v=0->v=2
 2 banda v=0->v=3
 3 banda v=0->v=4
 IR apropriat : vibratii de intindere si torsiune
 Solventii: complet transparenti si perfect anhidrii: CCl4, CS2, suspensii ale subst
de analizat in nujol( sol de hidrocarbura saturata sau de derivat halogenat
saturat in ulei de vaselina, policlorobifuoroetena), amestecuri omogene ale
substantei cu KBr, nu apa
 Benzile de absorbtie in IR apar ca urmare a intereactiunii componentei electrice
a undelor electromagnetice incidente cu dipolii electrici ai leg nesimetrice.
 Spectrul IR se inregistreaza cu ajutorul unui spectofotometru, cu un singur
fascicul sau cu doua fascicule, sursa de radiatii este un ac Nerst de
ceramica(1600C).
 Rad emise trec prin proba si referinta
 Detector(termocuplu)
SURSA IR-PROBA&/REFERINTA-
MONOCROMATOR-AMPLIFICATOR/DETECTOR-INREGISTRATAR
IR-obrinerea specterol si
interpretarea lor
 Detector cu un fascicol, solvent : nujol sau pastila de bromura de potasiu
 Detector cu dublu fascicol: sub de analizat se introduce in cuva de sticla(cuart),
in cuve de NaCl, NaBr, KBr, CsBr, CaF2
 Indentificarea unei substante pe baza spectrului sau in IR este o chestiune de
selectie a benzilor de absorbtie si de comparare cu datele de referinta existente
in biblioteci de spectre
 Adesesa benzile caracteristice unor grupe de at sunt afectate de restul
moleculei, ceea ce aduce inf suplimentare asupra structurii unei substante
 Aplicatiile spectrofotometriei IR:este o metoda sigura de identificare a
substantelor organice; constituie un criteriu de puritate a unei substante; este o
metoda importanta de cercetare a structurii substantelor
 Spectrele in IR depind de o serie de insusiri ale substantelor printre care se
numara: polimorfismul, marimea particulelor, solventii reziduali, umiditatea
 apa absoarbe puternic in IR
 Determinarea calitativa prin spectrofotometrie IR se caracterizeaza prin:
identificarea speciilor moleculare; identificarea izomerilor si stereoizomerilor,
identificarea polimorfilor, identificarea omologilor aceleiasi clase
IR- etapele in inregistrarea spectrelor
Lumina monocromatica
Spectometrele IR contin un instrument de masurare a raportului dintre intensitatea luminii
transmise si intensitatea luminii incidente, putandu-se face masuratori atat prin
transmisie, cat si prin reflexie mutipla
Pentru inregistrarea spectrelor IR prin Transmisie –pregatirea probei
1. Pt lichide se formeaza o pelicula; in cazul probelor lichide pot sa apara modificari
datorate temperaturii
2. Dizolvarea solidelor si lichidelor intr-un solvent potrivit
3. Probele solide se disperseaza intr-un lichid convenabil sau solid( KBr), pelicula de
substanta topita intre doua placi transparente razelor IR
4. Pt gaze: se utilizeaza o celula transparenta la radiatii infrarosii , cu parcurs optic de
5. 100nm, din care se elimina aerul, dupa care se introduce gazul de analizat cu ajutorul
unui tub de conducere, la o presiune potrivita. La prresiune atmosferica se lucreaza cu
gaz vector neon, N2, Ar, efevtandu-se si o det de referinta intr-o celule simpla.
Prin reflexie mutipla:
1. Dizolvarea subst de analizat- bromura de taliu
2. Depunerea sub solide- bromura de taliu
 inregistrarea spectrelor pentru probele solide este influentata de dimensiunile
particulelor
IR-Etapele inregistrarii spectrelor
IR apropriat
 Ind sub org, metoda este limitata la rezonantele unor grupari: C-H, O-H, N-
H, S-H
 Spectrele IR depind de: marimea particulelor, polimorfismul, sol reziduali,
umiditatea
 Este practic imposibil sa se faca o comparatie directa a spectrului IR, cu
spectrul de referinta- tratament corespunzator al datelor:
 Spectofotrometru IR ce are set de filtre: 780nm-2500nm, un dispozitiv sau
modul de colectare si masurare a intensitatii rad transmise sau reflectate, un
dispozitiv de tratare matematica a datelor spectrale care se obtin.
 Solutia probei de analizat se prepara in nujol, sau proba se poate pastila in
bromura de potasiu, inregistrarea spectrului se face in transmisie sau in
reflexie.
 Metoda de transmisie: probe lichide, solide dizolvate intr-unlichid
 Metoda de reflexie difuza: sub solide
 Masuratori de transreflexie: lichide, solide dizolvate sau suspendate
 Se verifica: scala lungimilor de unda, repetabilitatea lungimilor de unda,
repetabilitatea raspunsului, zgomotul de fond al spectrofotometrului IR
Spectofotometre cu transformare Flourier
 Principiu:
1. Substanta de analizat este supusa actiunii unei lumini IR policromatrice, deci cu spectru
continuu, cand se produce absorbtia simultana a diferitelor numere de unda
2. Diferitele radiatii se separa cu un dispozitiv(sistem) de franje de interferenta cu doua
unde, cele doua fascicule sunt recombinate pe acelasi traiect, traverseaza proba si ajung
la detector
3. Se masoara enegia fiecarei radiatii absorbite de proba
4. Prin masurarea intensitatii luminoase a fiecarei franje se poate obtine o interferograma
5. Transformarea Fourier a inregistrarii obtinute , ca functie a diferentei de drum parcurs ,
face posibila obtinerea unei curbe (spectru) dependenta de frcventa sau de numarul de
unda
6. Spectofotrometrele IR cu transformare Fourier pot fi utilizate atat pt determinari
caliatative, deci pentru identificare, cat si pentru determinari cantitative pe cantitati foarte
mici de proba, inclusiv din efluentii care ies dintr-o coloana cromatografica: HPLC-FTIR
7. Spectre IR: clozapina, bumetamidei, didanozinei, clorhidrat de dipivefirina, clorhidrat de
metxen, simvastatina, sulfatiazolului, tenoxicam, tiamfenicol, tolazamidei
 Spectrofotometria in IR este folosita pentru determinarea cantitativa a: penicilinelor
de semisinteza, gradul de impurificare a unui polimorf activ cu unul inactiv, simvastatinei
Spectofotometre cu transformare
Flourier
 Sursele luminoase in FTIR pot fi: bara
de carbura de siliciu, filament gros,
bastonas scobit confectionat dintr-un
amestec de oxizi de zirconiu si lantanide
 Intensitatea radiatiei in spectrometria
IR cu transformare Fourier depinde
de: temperatura, lungimea de unda
Spectometria de difuzie Raman
 Difuziunea Raman se datoreaza coliziunii elastice a fotonilor luminii
monocromatice cu molecule de solvent,fara pierdere de energie si fara
deplasare.
 Intensitatea emisiei variaza in functie de polaritatea moleculelor de solvent
 Difuziunea Raman este determinata de transferul unei parti a energiei
luminii de excitatie catre moleculele de solvent, sub forma de energie de
vibratie, de aceea banda radiatiei de emisie se deplaseaza catre regiunea
rosie a spectrului
IR: intocmirea unei biblioteci de
spectre Ir
 O banca de date spectrale poate fi
utilizata numai pt aparatura utilizata
initial sau pe o aparatura similara
 Aplicaţiile metodelor
cromatografice- notiuni generale
 Tehnicile cromatografice de analiza se numara printe metodele instrumentale
cele mai performante de analiza raspuzand: viteza mare, eficienta inalta, forta
mai mare( selectivitate, sensibilitate, automatizarea, miniaturizarea senzorilor si
altor componente, tratarea datelor analitice, scopul aplicarii tehnicilor de analiza,
inclusiv a celor cromatografice)
 UNTATE DE TRATARE A PROBEI- INITATE DE INJECTIE A PROBEI-UNITATE
DE PURIFICARE A PROBEI-COLOANA-UNITATE DE REACTIE-UNITATE DE
DECTECTIE-UNITATE DE PRELUCRARE A DATELOR
 La baza tuturor metodelor cromatografice de separae stau patru procese
fundamentale: absorbtia pe suporturi solide, repartitia intre faza stationara si cea
mobila, schimbul ionic si excluderea- difuziunea.
 Principiul separarii este diferit, etapele analizei sunt aceleasi:pregatirea fazei
stationare; fixarea initiala a analitilor in capul coloanei pe faza stationara, dupa
introducerea sol de proba, deplasarea selectiva, indentificarea analitilor separati,
inregistrarea cromatogramelor
 Etapele analizei cromatografice sunt: identificarea analitilor separati,
inregistrarea cromatogramelor, calcularea ariilor picurilor, deplasarea selectiva
 In cromatografia de lichide cu faze inversate, faza stationara poate fi:
nepolara, silicagel grefat cu lanturi C18
Aplicaţiile metodelor
cromatografice-baze teoretice
 Marimi de retentie: care se caracterizeaza retentia analitilor in coloana
cromatografica , respectiv pe afaza stationara, marimi exprimate in timp,
volum, distanta si factor de retentie.
 Timpul de retentie este egal cu timpul scurs de la introducerea probei de
analit in coloana si momentul in care iese maximul picului din coloana(deci
conc max)
 Volumul de retentie= volumul de faza mobila necesar pt a aduce analitul cu
concentratia maxima in detector.
 Raport de retentie; raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului si
viteza medie de deplasare a fazei mobile
 Factorul de retentie sau capacitate: raportul dintre cantitatea de analit care
se gaseste in faza stationara, si cantitatea de analit care se gaseste in faza
mobila.
 Eficacitatea coloanei exprima insusirea ei, capacitatea ei de a da picuri cat
mai simetrice, mai stramte si cu baze mai mici, conditii in care se obtin cele
mai bune separari ale anlitilor.
Aplicaţiile metodelor
cromatografice-baze teoretice
 Faza stationara:
1. Ea este formata din particule fine solide, sferice (sau aproape sferice) pe
suprafata carora, se produc int cu analitii
2. Ea este formata din particule fine solide, care sunt suportul pe care se
fixeaza faza stationara lichida ca in cromatografia de repartitie
3. Particulele de suport solid pot avea grefate sau adsorbite pe suprafata lor
sau substante sau gr chimice cum sunt C8, C18, si care participa la
procesele cromatografice
4. In coloanele capilare utilizate in cromatografia de gaze, faza stationara este
fixata in stare omogena, sub forma unui film pe peretii interiori ai acestora
5. Particulele de faza stationara se caracterizeaza prin catva parametrii, intre
care diametrul lor mediu(dp), omogenitatea marimii lor si suprafata specifica
( SSp), dar si prin diametrul porilor unora, dintre particule. Suprafata
specifica a porilor creste odata cu nr lor si scade cu cresterea marimi lor.
Aplicaţiile metodelor
cromatografice-baze teoretice
 Incazul amestecurilor a doua substante A si B migrarea fiecaruia dintre ele
depinde numai de coeficientul lor de repartitie, iar separarea lor este cu atat
mai buna cu cat substantele A si B au viteze de migrare suficient de diferite
si cu cat coeficientii lor de repartitie sunt mai diferiti.
 Rezolutia de separare Rs-exprima apitudinea unui sistem cromatografic de
a separa componentii dintr-un amestec.
 Rs depinde de: distanta cere separa varfurile picurilor, latimea fiecaruia
dintre cele doua picuri.
 Rs=1 – separare rapida, cu cat Rs are o valaoare mai mare, cu atat
rezolutia este mai buna.
 RsAB: Numar de platouri teoretice( N) caracterizeaza eficacitatea coloanei
cromatografice, N depinde de: lungimea coloanei, inaltimea platoului
teoretic, dinamica fazei mobile
 Factor de selectivitate ( α )= raportul timpilor de retentie, cu distantele
sau volumele corectate
 Factorul de capacitate k’ al coloanei fata de compusul B
 Medicamentele ce contin molecule chirale se pot separa folosind:
metode cromatografice
Aplicaţiile metodelor
cromatografice-baze teoretice
 Optimizarea proceselor de separare
cromatografica:
1. micsorarea inaltimi platoului teoretic:
- Viteza fazei mobile+ 2.7-10
- Granulatia coloanei( marimea particulelor suport, umplerea regulata,
uniforma, fixarea fazei stationare)=1
- Natura fazei stationare: B=1
- Coeficientul de transfer de masa <0.2
2. Maririi factorului de selctivitate>1:
- Temperaturii
- Naturii fazelor
3. Factorul de retentie- creste- cromatografia de lichide k’ B=2-10; gaze nu
influenteaza
Aplicaţiile metodelor
cromatografice-baze teoretice
 Caracteristicile detectorilor:
- Specificitetea- cap unui detector de a da un singur raspuns pt unsingur
analit
- Sensibilitate- se exprima prin raportul dintre variatia semnalului si variatia
conc/ cantitatii analitului care intra in detector
- Limita de detectie- cantitatea cea mai mica de substanta care da un semnal
egal cu 2-3 ori semnalul fondului
- Liniaritate – raportul direct proportional dintre semnalele detectorului si
concentratia, cant de analit, intr-un interval de timp dat( C max-Cmin)
- Timpul de raspuns- timpul in care detectorul raspunde la variatia conc/
cantitatii de substanta
 Eficacitatea si inaltimea platoului teoretic este influentata de: difuzia
turbulenta si longitudinala
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de lichde de inalta
performanta(HPLC)

 Cele mai frecvente metode moderne de analiza cromatografica bazate pe

repartitia lichid-lichid, pe absorbtia lichid-solid, pe schimbatori de ioni si pe
procesele de excludere-difuziune, gel permeatia si gel-filtrarea.
 Met se poate aplica pe coloane cromatografice, sau pe straturi subtiri cu
faza stationara( CSS)
 In cromatografia de lichide de inalta performanta HPLC sunt necesare
presiuni mari de cateva sute de atmosfere pt a asigura debite
corespunzatoare ale fazei mobile, avand in vedere ca granulatia fazei
stationare HPLC este mica, diametrul particulelor fiind de 3-10μm, din acest
motiv aparatura este mai complicata si mai scumpa.
 HPLC- HPLC de absorbtie
 HPLC de repartitie
 In cromatografia de lichide de inalta performanta: faza stationara este
un lichid polar vascos
 Separarea, identificarea si dozarea tetraciclinelor este posibila
folosind: HPLC
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de lichde de inalta
performanta(HPLC)- de adsobtie

 Faza stationala de silicagel si alumina.

 Faza mobila : solvent organic, amestec
de solventi organici
 Se aplica la separea unor subst
organice, relativ nepolare
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de lichde de inalta
performanta(HPLC)- de repartitie
 Cromatografia pe faza stationara normala: faza mobila( solvent nepolar- n-hexan/ eterul
izopropilic)
 Cromatografia pe faza inversa: faza stationara nepolara (hidrocarburi lichide), faza mobila
relativ polara
 Fazele stationare inverse (nepolare) utilizate in HPLC se obtin prin silanizarea
grupelor silanol libere cu radicali: octadecil
 Faze stationare: impregnate si faze stationare grefate(legate)
 Detectori: Detectorul UV cu retea de diode, detectorul de fluorescenta, detectorul
electrochimic, spectofotrometrul de masa, ref ractometric, de conductibilitate, IR
transformata fourier, de difuzie a luminii, polarimetric, element selectiv, fotoionizare
 Pentru realizarea de separari cromatografice bune si eficiente, in majoritatea cazurilor
polaritaea fazei stationare trebuie sa fie asemanatoare cu cea a analitului, in timp ce
polaritatea fazei mobile trebuie sa fie diferita.
 Faza mobila: trebuie sa aiba o mare putere de dizolvare, dar sa nu interactioneze chimic
cu analitii din probe; trebuie sa fie compatibila cu sistemul de detectie, sa nu dizolve
satrea stationara si sa nu intereactioneze chimic cu aceasata.
 Faza mobila: hidrocarburi, dioxan, eter butilic, nitrometan.
 Faza stationare: lichid polar- polietilena, etilenglicol
 Cromatografia HPLC de repartitie se oloseste la separarea si dozarea urmatoarelor
substante medicamentoase : sedative
Aplicaţiile metodelor cromatografice-unele preocupari actuale privind
optimizarea continua a met cromatografice de analiza
 Calitatea sorbentilor este determinata de:polaritate
 Fazele stationare in cromatografia de gaze: lichide formate din compusi cu
volatilitate mare, trebuie sa fie solubile intr-un solvent volatil
Aplicaţiile metodelor cromatografice-elecrocromatografia
capilara

 Cei mai utilizati detectori in HPLC sunt: detectorul UV, detectorul

amperometric, detectorul electrochimic
 Identificati raspunsul corect referitor la specificitate: este o
caracteristica a detectorilor ce dau un raspuns discriminant
 Cromatografia de gaze: se poate folosi pentru separarea unor substante
organice si medicamentoase
 Faza stationara: este formata din particule fine, solide, sferice
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de
excludere sterica

 Cromatografia de excludere sterica( CES) se bazeaza pe diferentele dintre

marimire moleculelor, functie de care acestea pot sau nu patrunde in interiorul
zazei stationare
 Gelurile de agaroza si agar-agar: gelurile de agaroza se pot folosi la separarea
moleculelor cu M=10000-150000000, agar-agarul se obtine prin extractie din
alge
 Agaroza: gelurile de agaroza sunt sensibile la temperaturi de peste 30 grade C,
este o substanta neionica
 CES: filtrare pe gel( faza mobila apoasa)
 filtrare prin gel( faza mobila este organica)
 excluderea prin marime
 Separarile de acest fel implica existenta unei faze stationare care este un gel
format din granule mici foarte regulate, de forma sferica, alcatuite din
macromolecule legate intre ele astfel incat sa formeze un ansamblu reticulat ,
avand in interiorul lor pori de dimensiuni bine determinate. Marimea acestor pori
determina marimea fazei stationare.
 In acest sens sunt foarte utilizate : ciclodextrinele.
 Geluri: geluri de dextran( Spersadex), geluri de agaroza si agar-
agar(Sepharose), geluri de poliacrilamida( biogeluri), geluri de
polistiren(Styragel)
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de excludere sterica

 Avantajele cromatografiei planare sunt: ofera posibilitatea separarii

compusilor colorati, ofera posibilitatea efectuarii de separari paralele, unele
bidimensionale
 Cromatografia de excludere sterica: se mai numeste cromatografie de
excluderedifuzie, faza stationara este un gel, este utilizata la separarea
polipeptidelor si a proteinelor
 Gelurile de poliacrilamida:se folosesc in cromatografia de excludere-
difuzie, se mai numesc si biogeluri, se umfla usor in solutii apoase fiind
puternic polare
 Cromatografia chirala preparativa: este metoda cea mai utilizata pentru
obtinerea
 compusilor enantiomerici, in stare pura
 Cromatografia de excludere sterica:tehnicile cromatografice de excludere
sterica se folosesc la separarea proteinelor si polipeptidelor
Aplicaţiile metodelor cromatografice- cromatografia de
schimb ionic

 Rasinile schimbatoare de cationi contin ca grupari functionale: grupe

carboxil , grupe sulfonice
 Cuplajul LC-GC: se utilizeaza pentru determinarea unui compus din
matricea complexa
 Cromatografia prin schimb ionic este utilizata in special pentru
separarea: alcaloizilor si aminoacizilor, peptidelor si proteinelor, ionilor
metalici esentiali
 Cromatografia in faza gazoasa cuprinde ca tehnici de lucru:
cromatografia gaz-lichid, cromatografia gaz-solid
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia plana

 Cromatografie pe hartie
 Cromatografie pe strat subtire
 Principalul parametru al evaluarii unei separari in cromatografia plana
este: factorul de intarziere
 Reflectanta: este o metoda de evaluare densitometrica a CSS, forme si
dimensiunile spotului analitului influenteaza exactitatea si precizia
rezultatelor; dispersia luminii este independenta de grosimea stratului de
sorbent
 In cromatografia pe hartie, pentru obtinerea fazelor stationare
hidrofobe, se folosesc: arenele, alcanii lichizi
 Cele mai utilizate faze stationare in CSS sunt:alumina, silicagelul,
pulberea de celuloza
 Pentru eluarea analitilor hidrofili in cromatografia pe hartie se pot
folosi
 urmatoarele sisteme de solventi: izopropanol - amoniac – apa, n-butanol -
acid acetic – apa, apa - fenol
Aplicaţiile metodelor cromatografice-cromatografia de gaze

 La determinarea concentratiei compusilor separati prin GC se pot

folosi: metoda normarii ariilor, metoda curbei de calibrare
 Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in cazul
cromatografiei de gaze? faza stationara este un solid, faza mobila este un
gaz, faza stationara este un lichid cu care este impregnat un suport solid
inert
 In cromatografia de gaze se folosesc urmatoarele gaze purtatoare:
argon, azot, heliu, hidrogen
 Schimbatorii de ioni: pot contine grupari dietilaminoetil si grupari
aminodiacetat
 Cele mai utilizate faze stationare lichide in cromatografia de gaze sunt:
polieteri ai glicolilor
 Parametrul cantitativ al unei separari prin cromatografia de gaze este:
aria picului cromatografic
Metode volumetrice
 Tritrimetra:- tipul echilibrelor chimice
 Titrimetria bazata pe echlibru de transfer al protronilor(protometria)
 Titrimetria bazata pe echilibre de complexare ( complexometria)
 Titrimetria bazata pe echilibre de precipitare
 Titrimetria bazata pe echilibre de oxido reducere(rodoxometria)
 Titrimetria-dupa mediul de reactie:
 Titrimetria in sol apoasa
 Titrimetria in sol neapoase(in mediu anhidru)
 Metode specifice de detectie a punctului final:
 Metode vizuale( titrimetria chimica)- indicator
 Metode instrumentrale( titrimetria fizico-chimica)- diferenta de potential,
conductibilitate, intensitate de curent, absorbanta.
 Domeniul ( intervalul, zona) de viraj al indicatorului-intervalul de conc ale π in care
ind isi schimba culoarea.
 Indicatorul-putere tinctoriala mare.
Metode volumetrice
 Curbe de titrare lineare: titrari conductometrice, amperometrice,
spectofotometrice
 Curbe de titrare logaritmice: variatia indicelui ionic sau a potentialului redox
al analitului in functie de volumul de titrant adaugat.
 Se folosesc in titrimetria chimica si in titrarea potentiometrica
 Ideal este ca punctul de echivalenta sa corespunda mijlocului domeniului de
viraj al indicatorului.
 Experimental: indicatorul cuprinde in domeniul sau de viraj punctul de
echivalenta
 domeniul de viraj al indicatorului este cuprins integral in saltul
indicelui ionic sau al potentialului din jurul punctului de echivalenta.
 Titrare directa= aducerea solstandard din biureta peste sol probei de
analizat pana la punctul final
 Titrarea indirecta se aplica atunci cand analitul nu reactioneaza cu titrantul,
cand vit de reactie este mica : Titrarea prin diferenta( sol probei de analizat
se titreaza cu un volum det de sol standard luat in exces) si titrarea prin
substitutie ( titrarea unui produs de reactie cu unreactiv convenabiil)
Metode volumetrice
 Metode chimice de analiza in care analitul din solutia de analizat se det cantitativ
prin masurarea volumului de reactiv de concentratie cunoscuta, care se aduce in
cantitate stereochiometrica peste acesta.
 Dezavantaje: lipsa selectivitatii pt compusi cu caracter chimic apropriat
timpul relativ lung de efectuare a experimentului
in cazul titrarilor neautomatizate, caz in care este necesara si o manipulare
deosebita a analistului
necesitatea unor cant mari de proba si reactivi
 Reactie chimica: cantitativa, simpla, sa aiba vit mare de reactie, la punctul de
echivalenta conc sub de determinat nu se mai poate sesiza, evidentierea neta a
punctului final de titrare.
 Analit= substanta chimica specifica al carei continut in proba se poate det prin
titrare
 Sol titranta= titrant, sol satndard, sol volumetrica
 Substanta standard primar= sub chimica de referinta, titrosubstanta
 Sol standard primar= sol standard de referinta
 Sol standard secundar
 Indicatori
 PE= punctul la care nr de particule ai sol titrate este acelasi cu nr de particule de
analit
 Metode volumetrice
 Punctul final
 Standard primar:
 Puritate mare
 Masa moleculara mare
 Stabiliate in aer si in sol
 Nehigroscopic,
 Solubil in solventul folosit la titrare
 Sa reactioneze rapid si stereochiometric cu analitul de interes, fara reactii secundare
 Cost cat mai redus

Standard pimar Tipuri de titrimetrie utilizare

Ftalat ac de K Acido-bazica Standardizarea sol de hidroxid de sodiu si
de ac percloric in mediu de ac acetic
glacial
Iodat de potasiu redox Standardizarea sol de tiosulfat de sodiu
Zn complexometrie Standardizarea sol de EDTA
Na Cl R de pp Standardizarea sol de azotat de argint
Metode volumetrice-curbele de
titrare
 Curba de titrare = reprezentarea grafica a variatiei con uneia dintre speciile
ch implicate in reactie, in functie de volumul de titrant adaugat.
 Relatie
 Lineara( absorbanta- legea Lambert-Beer)
 Logaritmica ( potentialul de electrod Ec lui Nerst)
 Punctul de echivalenta – volumul de echivalenta, este un punct caracteristic
, indicat prin modificarea alurii curbei de titrare
 Curbe de titrare:
 Curba simetrica S- are profil simetric si punctul de echivalenta este punctul
de inflexiune al curbei ; titrari: acido-bazice, titrari redox, titrari prin
precipitate
 Curba asimetrica: titrari: fotometrice, redox, turbidimetrice
 Curba de minim( maxim): titrari turbidimetrice
 Curba segmentara: titrari conductometrice
Metode volumetrice -curbele de
titrare- clasificare
 Modul de executie: directa, indirecta, prin diferenta
 In functie de reac chimica
o R acido-bazice in mediu apos si neapos
o Complexonometria
o Nititrometria
o R de pp
o Prin formare de compusi greu disociati
o Reac intre neelectroliti
o Redoxometria
 Modul de detectie a PE:
o Titrimetria chimica
o Titrimetria fizico-chimica: pontentiometrice, conductometrice,
spectrofotometrice, turbidimetrice
o Titrimetria prin masurarea modificarii unei insusiri vizuale a sol de analizat in
cursul reac dintre analit si titrant
 Natura solventului: apose, neapoase
Metode volumetrice
Titrimetria acido-baza in mediu apos

 Titrari acizi tari-baze tari

 PE=pH 7
 Formaldehida: acid este incolor, mediu bazic este rosu
 Domeniul de viraj/ intervalul de viraj depinde de concentratia indicatorului,
temperatura, taria ionica, solvent, subst coloidale
 se titreaza Hcl si ac percloric
 Titrari ac slab-baza tare, ac tare-baza slaba
 Ac acetilsalicilic+ hidroxid de sodiu- formaldehida
 Concluzii:
 Ac slab+ baza tare, pH echiv> 7, amestecuri de indicatori
 Ex: acid acetilsalicilic, clorambucil din sol injectabila, ac nicotinic din cp, ac
citric, ac benzoic.
 Titrarea sarurilor bazelor slabe in medii mixte apoase si neapoase
 Bazele slabe protonate se comporta ca acizi slabi la titrarea cu hidroxid de
sodiu.
 Ex: titrarea lidocainei cloralhidrat intr-un amestec metanol-apa
Metode volumetrice
Titrimetria acido-baza in mediu apos

 Titrari indirecte in mediu apos

 Ex: acid tare-baza tare, ac slab-baza tare, baza slaba - ac tare
o Titrarea esterilor- hidroxid de sodiu exces, hidroxid de sodiu + HCl/
formaldehida: dimetilftalat, salicilat de metil, ulei de castor, oleat de etil
o Determinarea nr de gr hidroxil prin reactie cu anhidra acetica- alcooli
Alcool+ anhidra acetica exces, escesul de anhidra acetica +cu ac acetic
rezultat+ NaOH/ fenoftaleina: alcool benzilic, dienesterol, alcool cetostearilic
Metode volumetrice
Titrimetria acido-baza in mediu neapos

 Ac slabi si baze slabe in sol apoase intra in competitie cu apa in legatura cu

acceptarea sau cedarea de protoni
 Ca regula generala acizii cu pKa > 7, si baze pKa < 7 nu pot fi determinati
cu acuratete in sol apoase>> in sol neapoase
 Titrarea bazelor slabe in mediu neapos
 Baza organica slaba+ ac percloric in mediu de ac acetic, indicator cristal
violet.
 Ex de subst titrate: dopamina, adrenalina, metronidazol, codeina,
propranolol, lidocaina, bromura de neostigmina, amitriptilina.
 Titrarea ac slabi in mediu neapos
 Alcool, metoxid de sodiu in metanol, hidroxid de tetrabutil amoniu in
dimetilformaldehida, indicator albastru de timol
 Med titrate: barbiturice, sulfonamide, uracil.
Metode volumetrice- Volumetria prin reactii de precipitare

 Conditii:
 Solubilitaea produsului format sa fie cat mai mica, conc ionilor ramasi in
solutie sa fie cat mai redusa
 Precipitatele formate sa nu prezinte o adsorbtie mare sau aceasata sa
poata fi micsorata
 Reactiile de precipitare sa decurca cu viteza mare
 Punctul de echivalenta sa poata fi pus in evidenta exact si cu usurinta.
 Tipuri de metode de titrare prin precipitare:
 Argentometria- AgNO3, indicator cromatul de potasiu
In argentrometrie, se aplica deseori titrarea prin diferenta: se adauga AgNO3 in
exces, iar excesul se titreaza cu tiocianat de amoniu in prezenta sulfatului
feros.ex de dozari argentometrice: clorhidrat de tiamina, clorura de sodiu,
clorura depotasiu.
 Mercurometria- Hg2(NO3)2
 Barimetria- BaCl2
 Uranilometria UO2( CH3COO)2
Metode volumetrice - Complexonometria

 EDTA
 Indicatori: carbonat bazic de bismut,
acetat de calciu, clorura de calciu,
gluconat de calciu, hidroxid de
magneziu, clorura de zinc
 Titare prin diferenta: hidroxid de
aluminiu, sulfat de aluminiu, fosfat acid
de calciu.
Metode volumetrice – Titrarea redox

 Determinari analitice cantitative:

 Reactia este totala, are loc cu viteza mare, punctul de echivalenta este net si
poate fi usor pus in evidenta
 Rotentalul de reducere arata capacitatea uniu compus de a accepta electroni, O
valoare pozitiva mare indica un compus deja redus care va fi un ag oxidant
puternic
 Indicarea punctului de echivalenta in rodoxometrie
 Indicatorii folositi in roxodometrie se impart in: indicatori de culoare, indicatori-
reactivi ai ionilor, indicatori turbinimetrici, indicatori fluorescenti
 Insusiri comune indicatori: schimbarile produse sa fie instantanee si reversibile,
sensibilitate mare, consum scazut de reactiv.
 Indicatori de culoare : difenilamina si deriv ei, iodofenolii, oxidaze, diaminele,
indigo-sulfonati
 Indicatori reactivi ai ionilor: o-fenantrolina, α,α’dipiridil, α-dimetilglioxima,
flavonele
 Indicatori turbidimetrici: subs anorganice care se reduc la un anumit pH la
starea elementara.
 Indicatori fluorescenti: isi schimba fluorescenta: fluoresceina, RodaminaB
 Indicarea PE prin potentiometrie:Electrozi
Metode volumetrice – Titrarea redox

 Clasificare: iodometria, iodantometria, permanganometria,

dicromatometria, bromometria, mromatometria, cerimetria
 Titrarea iodometrica: directa si indirecta
 Titrarea directa:
 Sol de iod este standardizata cu tiosulfat de sodiu, indicarea Pe se face cu
amidon care se coloreaza in albastru in prezenta iodului in exces.
 Aplicatii: dozarea ac ascorbic, dozarea metamizolului sodic din cp
 Titrarea indirecta
 Aplicatii: antibiotice β-lactamice,
 Cerimetria
 Ce, ind: reversibili ( feroina, difenilbenzidina, difenilalamina), ireversibili
( rosu de metil, metilorange)
 Aplicatii: Fe, ac oxalic, oxalati, tocoferol, ac ascorbic, zaharuri, paracetamol.
Metode volumetrice- Titrarea Karl
Fischer
 Se masoara cantitatea de sarcina
electrica care trece prin solutie in
vederea oxidarii sau reducerii
 Reactivul Karl Fischer: iod-dioxid de
sulf-piridina
Spectrofotometria UV-VIS
 Tranzitii electronice >tranzitii de vibratie > tranzitii de rotaie > tranzitii de
spin
 Regiunea frecventelor radio – schimbarea spinului nuclear si electronic –
RMN
 IR- vibratie, roatie- spectometria in IR
 UV-VIS- tranzitii electronice pe straturile superioare-spectometria de abs in
UV-VIS
 Regiunea radiatilor X- tranzitii pe straturile inferioare
 In regiunea radiatiilor γ au loc schimbari ale configuratei nucleare
 Regiunea UV-VIS= 190-700nm
 Principiul FrancK-Condon: tranzitia electronica cea mai intensa are loc in
punctul de intoarcere al unei vibratii in stare excitata
 O tranzitie electronica nu se face produce daca in timpul acesteia nu are loc
o modificare a momentului dipol
Spectrofotometria UV-VIS
σ σ-σ* 100-200nm C-H, C-C
n n- π* 280nm O, N,S
π π – π* 180-200nm Leg mutiple
Spectrofotometria UV-VIS

 UV-VIS- inf despre configuratie, formarea complecsilor, det rap lor de combinare
 Legea BEER-MAMBERT
 A = εbc
 Aspecte instrumentrale ale spectometriei UV-VIS
 Sursa de radiatii: VIS9350-900nm)- lampa cu filament de tungsten, cu halogen; Uv (190-
350nm): lampa cu descarcare in deuteriu, cu invelisi de cuart, UV-VIS: lampa cu atc in
xenon
 Monocromatorul: prisme, retele de difractie, interferometre
 Celula (cuva) de absorbtie: Sticla Pyrex-VIS, cuart topit UV-VIS
 Detectorul: fotomultiplicatori, placi fotografice, detectori formati din siruri(barete) de
fotodiode
 Parametrii de control; exactitaea si precizia lungimi ce unda a absorbantei, rezolutia,
nivelul zgomotului de fond, valoarea 0 a absorbantei.
 Standard extern: sticle oxid de holoniu, saruri de pasedoniu si neolin, deuteriu si mercur
 Comportarea spectrala in uv a unor substante medicamentoase
 Utilizarea spectometriei UV-VIS pentru determinarea valorilor pKa
Spectrofotometria UV-VIS
Aplicatii ale spectometriei UV-VIS in analiza farmaceutica cantitativa
 Determinari cantitative din probe care contin un singur analit
 Abateri de la legea Beer-Lambert
 Factori fizici si chimii: concentratia, solvent, absorbanta, echilibrele chimice
 Factori instrumentali
 Determinari cantitative pe baza absortivitatii
 Aplicabilitate: substante stabile care au benzi de abs largi
 Avantaje:evitarea unui pas experimental suplimentar
 Dezavantaje: coef de abs variaza, necesita calibrarea spectofotometrului,
 Metoda standardului extern de evaluare cantitativa
 A≈c
 Determinari cantitative pe baza curbei de calibrare
Spectrofotometria UV-VIS
Aplicatii ale spectometriei UV-VIS in analiza farmaceutica cantitativa

 Dozarea substantelor in probe cu mai multi analiti

 Absorbanta unei solutii este suma absorbantelor componentelor individuale
 Absorbanta masurata este diferenta dintre absorbanta totala a solutiei si
absorbanta sol de referinta
 Dozarea unui singur component
 Daca exista o lungime de unda la care analitul de interes absoarbe
semnificativ, iar ceilalti nu.
 Metoda sistemului de ecuatii
 in cazul unui amestec format din componente diferite care nu intereactioneaza
intre ele, absorbanta totala este suma absorbantelor fiecarei componente.
 Spectometria de diferenta
 Marimea masurata este diferenta de absorbanta ∆A intre doua solutii
echimoleculare ale analitului in doua forme ch dif care au amprenta spectrala
dif.
 Subst med cu structuri fenolice, aminice, barbituricelor
 Spectometria derivata
Spectrofotometria UV-VIS
Aplicatii ale spectometriei UV-VIS in formularea medicamentului

 Determinarea anumitor prop fizico-chimice ale s.m., dar si pt stabilirea

cedarii acestora din diverse formulari farmaceutice.
 Determinarea coef de repartitie
 Determinarea solubilitatii
 Eliberarea subst med din forme farmaceutice.
Spectrofotometria UV-VIS
 Prezenta intr-o molecula organica a gruparii carbonil poate fi
identificata printr-o tranzitie: n -- pi*
 Transmitanta (T) se defineste ca: raportul dintre intensitatea radiatiei
transmise si intensitatea radiatiei incidente
 Masuratorile de absorbanta in UV-VIS se fac de regula intr-un domeniu
spectral de la: 0,1 - 2 unitati de absorbanta
 Spectrometria in UV-VIS se aplica in domeniul spectral: 180 - 1100 nm
 Reactia prin care se formeaza carbocationi a caror sarcina pozitiva
atrage electronii vecini, determinand o deplasare a dublelor legaturi si
delocalizarea sarcinii pozitive se numeste: reactie de halocromie
 Domeniul spectral vizibil este situat intre: 400 - 700 nm
 Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la legea Lambert-Beer sunt
corecte? este valabila pentru solutii cu concentratii mai mici de 0,01 M
 Prin absorbtia unei radiatii din domeniul UVVIS, o molecula poate
efectua urmatoarele tipuri de tranzitii: de vibratie, de rotatie, electronice
 Pentru evaluarea spectrofotometrica a puritatii unei substante
medicamentoase se poate utiliza: raportul absorbantelor substantei la doua
lungimi de unda diferite; diferenta dintre absorbantele substantei la doua lungimi de
unda diferite
 Conform legii Lambert-Beer, absorbanta unei solutii depinde de: grosimea
stratului de solutie, concentratia analitului, absorbanta molara a analitului
 Radiatiile policromatice provenite de la sursele utilizate in UV-VIS se pot
transforma in benzi inguste (radiatii monocromatice), folosind: filtre optice,
fante
 Solventii utilizati in determinarile spectrofotometrice din domeniul UV-VIS,
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa nu absoarba in regiunea
spectrala folosita, pentru determinarea analitului, sa nu produca fenomene de
solvatocromie, sa aiba puritate spectrala, sa solubilizeze cu usurinta proba
 Abaterile in cazul legii Lambert Beer pot apare: in solutii cu concentratii mai mari
de 0,01M; in solutii cu concentratii mai mici de 0,000001M; datorita radiatiilor
policromatice provenite de la sursa; in solutii cu o forta ionica ridicata
 Electronii din structura compusilor organici, care nu contribuie la absorbtiile
din domeniul spectral UV-VIS sunt: pi*, sigma, din invelisul electronic inchis
 Care dintre urmatoarele lungimi de unda apartin domeniului IR foarte apropiat:
800 nm, 1000 nm
 Absorbanta unei substante in UV-VIS depinde de mai multe marimi: grosimea
stratului de solutie, concentratia analitului in solutie
 In spectrofotometria UV-VIS pentru determinari cantitative trebuie sa se tina
seama de curba de calibrare a carei liniaritate se verifica prin: metoda celor mai
mici patrate; metoda regresiei liniare simple
 Inregistrarea spectrelor UV-VIS se poate realiza prin reprezentarea grafica a:
absorbantei functie de lungimea de unda, transmitantei functie de lungimea de unda
 Care din solventii urmatori se utilizeaza in spectrometria UV-VIS? Glicerina,
dioxan, acetonitril, metanol
 Din punct de vedere al participarii sau neparticiparii electronilor la tranzitiile
electronice, intr-o molecula se disting urmatoarele tipuri de electroni: invelis de
electroni inchis, electroni de tip sigma, electroni de tip pi, electroni de tip n
 In legea lui Lambert-Beer, epsilon reprezinta: absorbanta molara, produsul dintre
absorbtivitate si masa molara a analitului, o marime independenta de concentratie
 Cauzele cele mai importante ale erorilor datorate aparatelor folosite in
 spectrofotometria UV-VIS sunt: zgomotul de fond al sursei luminoase, zgomotul
de fond al fotomultiplicatorului, procesele de reflexie si difuzie
 Detectia analitilor in spectrofotometria UVVIS se realizeaza cu:
fotomultiplicatorul, fotodioda
 Tranzitiile n -- pi* sunt: tranzitii electronice, specifice compusilor carbonilici
 Betcarotenul poate fi determinat spectrofotometric in domeniul vizibil: prin
tratare cu clorura de stibiu (III), prin tratare cu acizi Lewis, ca urmare a unei reactii de
halocromie
 Lungimea de unda se poate exprima in: angstromi, nanometri, micrometri
 Absorbtia luminii de catre o molecula in domeniul spectral UV-VIS,
conduce la: tranzitia moleculei de pe nivelele de rotatie , inferioare pe nivelele
de rotatie superioare; tranzitia moleculei de pe nivelele de vibratie inferioare pe
nivelele de vibratie superioare; tranzitia electronilor de pe un nivel energetic
inferior pe unul superior
 Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte? maximul de absorbtie este
lungimea de unda la care absorbtia este maxima iar transmisia este minima;
tranzitiile care au loc cu o energie mare implica absorbtii la lungimi de unda mici;
tranzitiile care au loc cu o energie mica implica absorbtii la lungimi de unda mari
 Un spectrofotometru UV-VIS are urmatoarele componente: fante de intrare si
de iesire, detector, inregistrator
 Prin inregistrarea unui spectru UV-VIS se pot obtine informatii despre:
concentratia substantei, identificarea substantei, puritatea substantei
 Transmitanta este dependenta de urmatorii parametrii: concentratie,
grosimea stratului de solutie
 Absorbanta : este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii
incidente si intensitatea luminii transmise, este proportionala cu grosimea
stratului absorbant