SPECTROMETRIA UV-

VIS

Melnic Lucia
Spectrofotometria - este o ramură a spectroscopiei cu
aplicații în chimia analitică, în special în analiza
cantitativă. Se ocupă cu determinarea cantitativă a
proprietăților de reflexie sau de transmisie ale unei
substanțe în funcție de lungimea de undă.
Spectrofotometria este o metodă optică de
determinarea a concentraţiilor constituenţilor
existenţi într-o probă dată.
Spectrofotometria reprezintă măsurarea
cantitativă a spectrelor de absorbţie / emisie ale
unei substanţe. Substanţele care absorb radiaţii
aparţinând domeniului vizibil se vor colora în
culori complementare. Acest fapt face posibilă
determinarea cantităţii de lumină absorbită de
către soluţie, intensitatea radiaţiei transmise fiind
proporţională cu concentraţia speciilor
absorbante din soluţia analizată.
Această metodă se bazează pe iradierea probei de
analizat cu un fascicol de radiaţii electromagnetice,
a cărui putere radiantă se micşorează la ieşirea din
sistem în funcţie de natura şi concentraţia speciilor
absorbante. La folosirea spectroscopiei în analiza
chimică calitativă scopul spectroscopiei este acela ca
dintr-un spectru să se obţină informaţii despre
proba analizată precum: structura internă,
compoziţie, dinamică.
Spectrofotometria este o ramură a spectroscopiei
moleculare ce se ocupă cu analiza calitativă şi
cantitativă a spectrelor de absorbţie în domeniul UV-
VIS a substanţelor organice sau anorganice în stare
lichidă. Din cauză că în domeniul UV-VIS nu toate
substanţele sau elementele chimice au spectre de
absorbţie cu maxime clare analiza calitativă nu este
atât de reprezentativă ca cea cantitativă
La folosirea spectroscopiei în analiza chimică calitativă
se realizează corelarea lungimilor de undă a spectrelor
obţinute cu spectre etalon. La analiza chimică
cantitativă se foloseşte dependenţa dintre intensitatea
emisiilor spectrale specifice şi concentraţia elementelor
sau substanţelor din compuşi sau amestecuri de
compuşi. Spectrofotometria UV este deosebit de utilă în
detectarea şi cuantificarea substanţelor incolore, în
soluţie.
Un fascicol de radiaţii de intensitate I0,ce străbate sub o
incidenţă normală un strat absorbant, pierde o parte din
energia sa radiantă prin reflexie Ir iar o parte din aceasta este
absorbită de către sistem Ia. Metoda de analiză chimică a
alimentelor prin spectrofotometrie este o metodă care are la
bază legea LAMBERT-BEER.
Deci din intensitatea iniţială numai o parte din
radiaţie este transmisă şi ea se notează cu It. Gradul
de diminuare al intensităţii radiaţiei incidente este
(conform legii lui Beer-Lambert) proporţional cu
grosimea stratului traversat şi cu concentraţia speciei
absorbante:
Legea Beer-Lambert - exprimă legătura între
intensitatea luminii care traversează o soluţie şi
concentraţia soluţiei respective.
 Principiul metodei
Spectrofotometrul - instrument care serveşte la obţinerea spectrelor de
emisie sau de absorbţie ale, cu ajutorul căruia se determină atât lungimile
de undă ale liniilor, cât şi intensisubstanţelortăţile acestor linii. Principiul
spectrofotometrului constă în determinarea frecvenţelor la care au loc
tranziţii: coeficientul de extincţie prezintă un salt brusc pentru
frecvenţele cuantelor care provoacă tranziţii în probă. Se utilizează o
sursă de lumină albă, de exemplu un bec cu filament, şi se selectează pe
rând radiaţiile de diferite frecvenţe cu ajutorul unui dispozitiv numit
monocromator.
1- sursă de lumină, 2-lentile colimatoare, 3-sistem de fante, 4- sistem
monocromator cu prismă, 5- spaţiu pentru cuvele cu soluţie de analizat, 6-
detector de radiaţie luminoasă, 7- amplificator, 8- sistem de afişare.
Toate moleculele absorb energie radiantă la anumite lungimi de
undă. Cele care absorb energie în spectrul vizibil sunt cunoscute
ca pigmenţi. Proteinele şi acizii nucleici absorb lumina în
domeniul ultraviolet. Un spectrofotometru implică o sursă de
lumină, o prismă, un suport pentru probe şi o fotocelulă. Acestea
sunt conectate la un sistem electric sau mecanic care controlează
intensitatea luminii, lungimea de undă şi conversia energiei
primite la nivelul fotocelulei în fluctuaţii voltmetrice. Fluctuaţiile
voltmetrice sunt apoi proiectate pe o scală metrică/digitală şi
valorile sunt înregistrate într-un computer. Intensitatea culorii
dintr-o probă depinde de cantitatea de solut din proba respectivă.
Un spectrofotometru poate utiliza atât lumina vizibilă (de
obicei având ca sursă de lumină o lampă cu halogen), cât şi
lumina UV. Singura modificare necesară este înlocuirea
tuburilor de sticlă cu cuvete de quartz (sticla absoarbe lumina
UV şi nu este potrivită pentru un spectrofotometru UV).
Spectro(foto)metrele se clasifică în:
I)spectrofotometre de absorbţie:
a) spectrofotometre cu absorbţie moleculară în UV-VIZ-IR;
b) fotocolorimetre;
c) spectrometre cu transformată Fourier;
d) spectrofotometre cu absorbţie atomică
II) de emisie :
a) spectrometre de emisie optică în plasmă cuplată inductiv;
b) fotometre cu flacără;
Avantajele metodei de analiză prin
spectrofotometrie
Spectrofotometria are numeroase şi variate domenii de
aplicabilitate:
•în analiza în urme
• în analizele tehnice metalurgice se aplică pentru
determinarea elementelor de aliere din oţeluri, fonte, aliaje,
• aplicaţii biologice,
• medicale, clinice,
• de mediu,
• industria alimentară .
Avantajele propriu-zise ale acestei metode
de analiză constă în:
• permite obţinerea de date certe;
• pot fi cercetare probe complexe;
• permite automatizare şi determinare foarte rapidă;
• prezintă o sensibilitate ridicată;
• dau un grad mare de siguranţă a rezultatelor măsurătorilor.
• precizie mare de determinare;
• pot fi utilizate probe mici;
• sunt metode rapide, prin măsurarea directă, fără a fi
necesară adăugarea de soluţie titrată.
Dezavantajele metodei de analiză prin spectrofotometrie
•precizia finală se află adesea în domeniul ±5%;
• costul iniţial şi pentru întreţinerea echipamentului este ridicat;
• intervalul de concentraţie este limitat (măsurători relative);
•implică un personal cu o pregătire specială;
• timp mai îndelungat pentru obţinerea rezultatelor;
• necesită un număr mre de determinări pentru o interpretare statistică;
• dă indicaţii asupra unei singure caracteristici.
• analizează doar un element pe rând - echipamentul care este disponibil în
prezent este construit pentru a determina doar un element pe rând. Fiecare
element trebuie să fie determinat separat;
• Nu determină nemetalele - în prezent, această metodă nu a fost găsită utilă
pentru determinarea directă de elemente nemetalice, cum ar fi halogenurile,
oxigenul şi azotul;
• Nu analizează direct probele solide şi gazoase - o altă problemă în absorbţia
atomică, este faptul că este foarte utilă pentru analiza probelor de lichid, dar
nu a fost utilizată cu succes pentru analiza directă de solide sau gaze;