Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie „Nicolae Testemitanu”

din Republica Moldova

Referat
Tema: Cromatografia. Clasificarea
metodelor cromatografice de analiza
Catedra: Chimie generala. Chimia coloidala

Elaborat: Bolohan Victoria

Grupa: F1603

Chisinau 2018
 Cromatografia este o metoda de separare si analiza a substantelor chimice din amestecuri,
care se bazeaza pe interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de separat (numiti
soluti) cu doua faze cromatografice: faza mobila si faza stationara.Separarea se realizeaza prin
repetarea, de un numar mare de ori, a echilibrului de distributie intre doua faze

In prezent exista un mare numar de metode de separare care si-au gasit aplicatii in
chimie. Fiecare dintre aceste metode poate cuprinde mai multe tehnici de separare. Cele mai
importante dintre metode de separare sunt cele bazate pe echilibrul intre faze, care valorifica
diferenta dintre proprietatile de distributie ale componentelor unui amestec intre doua faze
nemiscibile aflate in contact. Asemenea metode sunt distilarea, cristalizarea, precipitarea,
sublimarea, extractia. Aceste metode, cunoscute si aplicate de multa vreme, s-au dovedit a fi
insuficiente atunci cind s-a pus problema separarii unor amestecuri foarte complexe si a fost
nevoie de dezvoltarea unor noi metode, printre care s-au impus mai ales cele cromatografice.

Principalele avanteje pe care le prezinta cromatografia ca metoda de separare sunt:

- Permite separarea, identificarea si dozarea cantitativa simultana a componentelor

unui amestec.

- Se poate aplica unui numar foarte mare de produse, practic orice compus organic
putind fi separat printr-o metoda cromatografica

- Sensibilitatea metodelor cromatografice este extrem de ridicata, ceea ce inseamna

ca necesita doar cantitate foarte mica de proba. In acelasi timp insa se pot aplica si la
scara preparativa.

- Durata analizei este redusa, comparativ cu alte metode de analiza ale amestecurilor
complexe.

Istoric

Cromatografia a fost initiata in 1901 de botanistul rus Tswet, care a separat niste
pigmenti vegetali pe o coloana umpluta cu carbonat de calciu, folosind ca eluent eterul de petrol.
Denumirea de cromatografie pe care a dat-o acestei metode provine de la faptul ca initial a
folosit-o pentru separarea unor coloranti (chromos = culoare, graphos = scriere in limba greaca).

Clasificare

Metodele cromatografice sunt bazate pe adsorbţia amestecului de substanţe (solid-lichid;lichid-

lichid; gaz-lichid) pe un material adsorbant, urmata de desorbţia succesiva (cu ajutorul unui
dizolvant adecvat – eluant) a componentelor din amestec.

Coloana de adsorbant poate fi inlocuita, in unele variante cu o foaie de hirtie poroasa preparata in
mod special (cromatografie pe hirtie) sau cu un strat subţire de adsorbant fixat pe o placa de
sticla, cu ajutorul unui liant (cromatografie in strat subţire).
Separarea compusului de analizat de potenţialele interferenţe este unul din paşii esenţiali in
analiza chimica. Cromatografia este una dintre cele mai frecvent utilizate metode pentru a realiza
aceste separari analitice.

O analiza cromatografica se rezuma in general la urmatoarele concepte fundamentale:

• proba este dizolvata in faza mobila;

• faza staţionara este cel mai frecvent un lichid adsorbit la suprafaţa unor particule de solid
utilizate pentru a impacheta coloana;
• faza mobila este trecuta peste faza staţionara nemiscibila; aceasta se numeşte eluţie;
• solutul care are o mare afinitate faţa de faza mobila se va mişca prin coloana foarte incet;
• componenţii probei se vor separa in benzi discrete vizibile la detector, şi rezulta cromatograma.

Clasificarea metodelor cromatografice de analiza

A - Clasificarea in functie de mecanismul separarii

1. Cromatografie de adsorbtie
2. Cromatografie de distributie
3. Cromatografie cu faze chimic legate
4. Cromatografie de schimb ionic
5. Cromatografie de excluziune
6. Cromatografia de afinitate

B - Clasificarea in functie de forma petrcerii procesului de cromatografei

1. In coloana
2. Pe hirtie
3. In capilare
4. Cromatografia in strat subtire

C - Clasificarea in funtie de starea de agregare a fazei mobile si immobile

1. Cromatografia gazoasa
2. Cromatografia lichida
3. Cromatografia lichid-gazoasa

D – Clasificarea in functie de deplasare a substantelor ce urmeaza a fi separate

1. Frontala
2. Eluenta (de developare)
3. De dezlocuire (eluent + dezlocuitor)

In functie de mecanismul separarii, metodele cromatografice se clasifica in:

- Cromatografie de adsorbtie, in care fenomenul principal care sta la baza separarii

este adsorbtia, iar afinitatea componentelor pentru cele doua faze este in functie de
 coeficientii lor de adsorbtie. Cromatografia de adsorbţie utilizeaza o faza staţionara
solida şi o faza mobila care este un lichid sau un gaz. Solutul poate fi adsorbit la
suprafaţa particulelor solide, unde echilibrul dintre starea adsorbita şi soluţie produce
separarea moleculelor solutului.

- Cromatografie de distributie, in care fenomenul care determina separarea este

extractia si separarea componentelor se face in functie de diferenta dintre coeficientii
lor de repartitie intre cele doua faze. In cromatografia de distributie faza staţionara
este un film subţire pe suprafaţa unui suport solid. Solutul stabileşte un echilibru intre
lichidul staţionar şi faza mobila (lichida sau gazoasa).

- Cromatografie cu faze chimic legate, care este intermediara intre cromatografia

de adsorbtie si cea de distributie, fiind o combinare a acestora.

- Cromatografia de schimb ionic, care are la baza interactiunile electrostatice si

difuzia, iar separarea componentelor se face in functie de sarcinile lor electrice,
constantele de disociere si diametrul efectiv al ionilor. In cromatografia de schimb
ionic anionii sau cationii sunt legaţi covalent de o faza staţionara solida, frecvent o
raşina sau o faza solida tare şi amorfa. O faza mobila lichida este utilizata. Ionii
solutului de sarcina opusa sunt atraşi de faza staţionara datorita forţelor electrostatice.

- Cromatografia de excluziune in care fenomenul principal este difuzia, iar

separarea se face in functie de marimile efective ale moleculelor componentelor.
Cromatografia de excluziune moleculara este mai comun denumita de gel permeabil
sau de filtrare cu gel. Aceasta tehnica separa moleculele dupa marime şi moleculele
mari trec cu o viteza mai mare decit moleculele mici. Nu exista interacţiuni atractive.
In loc, faza mobila gazoasa sau lichida este trecuta printr-un gel poros, care exclude
moleculele mari, dar nu şi pe cele mici.
Moleculele mari curg peste fara a intra in gel, şi ele elueaza primele.

- Cromatografia de afinitate este bazata pe interacţiunea intre un tip de molecule de

solut şi un al doilea tip, acestea legate covalent de faza staţionara. Cind un amestec
este trecut prin coloana, doar un tip de molecule de solut reacţioneaza cu moleculele
legate şi formeaza legaturi la raşina.

Moleculele de solut dorite sunt dislocate apoi de moleculele legate variind pH-ul sau
taria ionica a solventului .

Trebuie mentionat ca in afara in practica cromatografica se intilnesc si variante

intermediare sau mixte intre aceste tipuri principale si ca exista si alte tipuri de cromatografie,
care sunt insa mai putin uzuale.