EMBRIOLOGIE UMANĂ

Embriologia studiază dezvoltarea organismului de la formarea gameţilor

până la naştere.

Cuprinde 4 etape succesive:

•gametogeneza – formarea gameţilor
•zigotogeneza – formarea zigotului (inseminaţia, fecundaţia şi segmen-
tarea zigotului)
•embriogeneza – formarea embrionului şi începutul organogenezei
•organogeneza – formarea fătului cu organele, aparatele şi sistemele
sale.
1. Gametogeneza

• cuprinde spermatogeneza şi ovogeneza.

• în săptămâna a III-a, se formează gonocitele primordiale în jurul
diverticulului alantoidian. Ulterior, acestea migrează în crestele genitale.
• gonocitele se vor diferenţia în spermatogonii sau ovogonii, din care se
vor forma gameţii.
A. Spermatogeneza – formarea gameţilor masculini.
• Durează 74 de zile în tubii seminiferi, este permanentă şi începe la
pubertate.
• Spermatogoniile (2n=46), la pubertate, se transformă în spermatociţi
de ordinul I prin mitoze somatice. Aceştia se divid meiotic, rezultând
spermatociţi de ordinul II (n=23).
• Urmează alte mitoze somatice, rezultând spermatide care se
transformă în spermatozoid.
B. Ovogeneza – formarea gameţilor feminini.
•Începe din viaţa embrionară. Maturarea începe la pubertate şi durează
28 de zile/luna, până la menopauză.
•devin ovocite de ordin I care intra în diviziune reducţională (meioză)
Ovogoniile (2n=46) .
•Ovocitele I sunt înconjurate de un folicul primordial. Numărul lor este la
naştere aprox. 700.000-2.000.000, iar la pubertate raman aprox. 30.000
(zestrea fetiţei).
•Foliculii primordiali trec prin stadiile de folicul primar, secundar, terţiar
(matur).
• În ziua 14-15 a ciclului menstrual, foliculul se rupe, iar ovocitul I se
transformă în ovocit II (n=23).
•Acesta este eliminat în trompa uterină, unde poate fi fecundat.
•După ovulaţie, din foliculul rupt se formează corpul galben cu 2 forme
de evoluţie: daca ovulul a fost fecundat, devine corp galben de gestaţie,
sau, daca fecundaţia nu a avut loc, formează corpus albicans (cicatrice
fibroasă).
2. Zigotogeneza

•Fertilizarea este procesul prin care se produce inseminarea. În urma

acesteia se poate produce fecundarea (unirea celor doi gameţi),
formând zigotul (2n=46).
•Inseminaţia reprezintă contopirea celor doi gameţi pentru a se conjuga
(fecunda) ulterior.
•Fecundarea reprezintă unirea gameţilor, rezultând oul fecundat
(zigotul), care poate conţine gonosomi XX sau XY, determinând sexul
genetic.
3. Embriogeneza

a)Săptămâna I.
• În urma fecudării, zigotul migrează prin trompă, suferind totodată o
segmentare (diviziune), în urma căreia rezultă blastomere, cu aspect de
mură (morulă).
• În ziua a 4-a, morula prezintă micromere la periferie din care se
dezvolta trofoblastul şi macromere în centru din care se formează
embrioblastul (butonul embrionar)
•În ziua a 5-a, morula ajuge în cavitatea uterină şi devine blastocist.
Acesta are o cavitate centrală cu lichid.
•Începe nidarea.
•Embrioblastul este reprezentat de un rând de macromere – prima foiţă
embrionară (endoblast).
b) Săptămâna a II-a
• are loc terminarea nidării oului;
• se formează ectoblastul (a doua foiţă embrionară), astfel, embrio-
blastul devine disc embrionar didermic.
• se formează vilozităţile primare şi secundare din trofoblast.
• în interiorul oului apar două anexe embrionare: cavitatea amniotică
(va evolua) şi sacul vitelin (va involua mai tarziu).
c) Săptămâna a III-a
• apare a treia foiţă (mezoblast) între cele 2 existente. Rezultă discul
embrionar tridermic;
• la extremităţi apar două membrane: faringiană şi cloacală;
• din ectoblastul median începe neurulaţia – rezultă tubul neural
(viitorul SNC);
• înaintea membranei faringiene, extraembrionar, apare zona
cardiogenă;
• la extremitatea caudală apare a treia anexă: alantoida, în jurul căreia
se diferenţiază gonocitele primordiale şi insulele vasculare (din care se
vor forma reţeaua vasculară extraembrionară şi celulele sangvine).
c) Săptămâna a IV-a
• are loc delimitarea embrionului prin creşterea cavităţii amniotice;
• discul embrionar devine tubuliform prin înrulare pe el însuşi
craniocaudal şi transversal pe viitoarea faţă ventrală.
• prin înrulare, sacul vitelin este ştrangulat:
- o parte devine intraembrionar – tubul digestiv primitiv
- o parte rămâne extraembrionar si intră în componenţa cordo-
nului ombilical;
• cordonul ombilical este acum scurt şi gros.
 La sfârşitul primei luni, embrionul:
• are extremitatea cefalică mărită de volum;
• se delimitează gura primitivă (stomodeumul);
• posterior şi lateral de stomodeum, efemer, apar regiunile branhiale;
• la nivelul extremităţii cefalice, apar placodele (viitoarele organe de
simţ – otice, optice şi olfactive);
• la extremitatea caudală apare mugurele caudal;
• pe faţa dorsală apar 30 de somite;
• pe feţele laterale apar mugurii membrelor;
• talia embrionului este de 4 mm, iar diametrul oului de 20-25 mm.
 Embrionul în luna a II-a
Extern:
•Capul reprezintă aproape ½ din volumul embrionului, din regiunile
branhiale se dezvoltă viscerele feţei şi gâtului.
•La sfârşitul lunii a II-a, se formează gâtul, iar mugurele caudal dispare.
•Se formează faţa în jurul gurii primitive.
•Schiţele globilor oculari migrează anterior.
•Mugurii membrelor se alungesc şi delimitează cele 3 segmente.
Intern:
• Dezvoltarea scheletului şi musculaturii striate: din somite (care au cate
3 segmente) iau naştere:
-din sclerotom – oasele
-din miotom – muşchii striaţi
-din dermatom – dermul pielii

• Aparatul cardiovascular: până în săptămâna a 6-a, cordul se formează

definitiv, la fel şi sistemul vascular sangvin;
 La sfârşitul lunii a II-a:

• placenta este discoidală;

• aparatul urinar – se structurează rinichiul definitiv;
• apratul genital – se formează gonadele şi căile genitale şi apar crestele
mamare primitive;
• aparatul digestiv – se dezvolta complex pana la 10 săptămâni;
• aparatul respirator – nu este încă funcţional.
4. Organogeneza

• La sfârşitul lunii a II-a, embrionul devine făt.

• Talia este de 25-30 mm.
• Viteza maximmă de creştere este între lunile 4 şi 5.
• Capul fătului creşte mai încet în raport cu restul corpului.
• Cordonul ombilical ajunge la 50 cm la naştere.