· EMBRIOLOGIE –

GENERALITĂŢI
• Embriologia umană constituie o ştiinţă
care prezintă originea şi dezvoltarea
fiecărui organism viu, de la fertilizare
(fecundație) până la naştere.
• Dezvoltarea embrionară începe odată cu
fertilizarea, care are ca rezultat formarea
zigotului (oului).
• Urmează numeroase diviziuni celulare. Astfel, pornind de
la zigot, celula ou mică, se ajunge la organismul uman
pluricelular definitiv structurat.
Viaţa prenatală cuprinde trei perioade:
1. Perioada embrionară – durează până în săptămâna a
9-a de sarcină; în această perioadă dse formează
organele
2. Perioada fetală - din săptămâna a 10-a până în
momentul nașterii; în această perioadă are loc
desăvârşirea organogenezei.

Fenomenul pregătitor concepției cuprinde gametogeneza.

 GAMETOGENEZA
• Cuprinde Spermatogeneza și Ovogeneza
• Spermatogeneza-este procesul de formare a spermiilor/
spermatozoizilor/ spematidelor şi începe la pubertatea băieților.
Cuprinde următoarele faze:

• Spermocitogeneza, care cuprinde perioada de proliferare şi perioada

de creştere şi de maturizare a celulelor.
• Spermiogeneza, în perioada de proliferare, celulele germinale ale
tubilor seminiferi dau naştere unor celule mici şi rotunde, numite
spermatogonii.

Perioada de creştere şi de maturizare a celulelor se manifestă prin

aceea că, spermatogoniile acumulează material nutritiv, devenind
spermatocite de ordinul I; sunt cele mai mari celule din linia
seminală
• Din ele rezultă spermatocitele de ordinul II, celule care
conţin numai jumătate din numărul de cromozomi ai
spermatocitului de ordinul I (23 de cromozomi) !!!!

• Urmează o diviziune în care din spermatocitul de ordinul

II rezultă spermatidele, care, prin spermatogeneză, se
transformă direct, fără diviziune, în spermii mature.

• Spermiile devin mobile numai în lichidul spermatic,

produsul de secreţie al glandelor anexe spermatice –
veziculele seminale şi prostata. Ele sunt expulzate odată
cu sperma, prin actul de ejaculare.

• În spermă, printr-o singură ejaculare, se elimină

aproximativ 300 de milioane de spermii
• O spermie matură are aspect flagelat şi este alcătuită
dintr-un cap, o piesă intermediară şi o coadă.
• Capul spermiei este ovalar şi format în întregime din
nucleu. În partea anterioară, are un corpuscul ascuţit,
numit acrozom, cu care spermia perforează membrana
ovulului în timpul fecundaţiei.
• Piesa intermediară a spermiei este alcătuită din gât şi
dintr-o piesă de legătură.
• Coada spermiei este porţiunea cea mai lungă, care se
subţiază treptat spre extremitatea sa.
• Spermiile sunt foarte mobile, având mişcări helicoidale
de 2mm pe minut.
• Mişcările şi vitalitatea lor sunt în funcţie de condiţiile de
mediu în care se găsesc şi variază cu temperatura.
Soluţiile acide şi alcoolul le distrug, în timp ce soluţiile
slab alcaline le activează.
 Ovogeneza
• · Este procesul de formare a ovulelor şi se desfăşoară în ovare.
Ovarele sunt formate din:
• O porţiune centrală (medulara).
• O porţiune periferică (corticala). La acest nivel se găsesc o serie
de vezicule numite foliculi ovarieni.

• Celula cap de serie este foliculul primordial, care este format dintr-o
celulă centrală, numită ovocit, înconjurată de un strat de celule
foliculare.
• Ovocitul suferă prima diviziune de maturaţie, devenind ovocit de
ordinul al II-lea. În jurul său se adună lichidul folicular, numit
foliculină.
• Foliculul ajuns în această stare se numeşte
folicul matur.
• Foliculul matur se apropie de suprafaţa ovarului,
pe care o rupe în zona în care este amplasat.
• Se expulzează lichidul folicular şi odată cu el şi
ovocitul; această eliminare se numeşte ovulaţie.
După expulzarea din folicul, ovocitul suferă a
doua diviziune de maturaţie şi pătrunde în
trompa uterină, unde devine ovul, fiind acum apt
pentru fecundare.
• La nivelul ovarului, locul unde s-a rupt foliculul
ovarian ia denumirea de corp galben. Corpul
galben secretă hormonul progesteron.
• Dacă ovulul a fost fecundat, începând deci
sarcina, corpul galben se dezvoltă, atingând 2 -
3 cm în diametru, şi rămâne în stare de
funcţionare 5 - 6 luni.
• Acest corp galben se numeşte corp galben de
sarcină. În a doua parte a sarcinii, el începe să
involueze şi se transformă într-un corp fibros,
corpus albicans.
• Dacă ovulul nu a fost fecundat, corpul galben
involuează într-un interval foarte scurt, de 11 -
12 zile, şi poartă numele de corp galben
menstrual.
 FECUNDAŢIA ŞI NIDAŢIA
• Fecundaţia reprezintă procesul de fuziune a spermei cu
ovulul (un singur spermatozoid fecundează un singur
ovul). În urma procesului se formează celula ou (zigotul).
• La om, fecundaţia este internă şi are loc în două faze:
• • Faza de însămânţare, când spermiile vin în contact cu
ovulul matur.
• • Faza de fecundaţie propriu-zisă.
• Fecundaţia are loc în treimea laterală a trompei uterine,
după care zigotul, prin mişcările peristaltice ale
musculaturii tubei uterine, este împins în uter, unde, în
decurs de aproximativ trei zile, se fixează în mucoasa
uterină prin nidaţie.
• Devine astfel o sarcină
uterină normală. Sunt însă
cazuri în care oul nu poate
ajunge până la uter şi
sarcina rămâne
„extrauterină”;
 Nidaţia
• (încuibărirea) are loc după 11 zile de la fecundaţie.
• Săptămâna a-2-a SEGMENTAŢIA ZIGOTULUI

• Procesul de diviziune succesivă a oului până se

formează noul embrion trece prin mai multe etape sau
stadii de dezvoltare.
• Unele celule mai mari se dispun în centru şi formează
embrioblastul, adică matricea viitorului embrion. Alte
celule mai mici se aşează la periferie şi formează
trofoblastul ce asigură nutriţia embrionului. În această
fază, oul are aspect de mură, de unde şi numele de
„stadiul de morulă”.
• · Apoi, oul intră în „stadiul de blastrulă”, când,
prin creşterea rapidă a trofoblastului, între
acesta şi embrioblast se creează o cavitate
numită blastocel, plină cu lichid secretat de
celulele din interior.
• Acum, oul se nidează în mucoasa uterină
datorită enzimelor ce sunt elaborate de
trofoblast şi care erodează mucoasa uterină,
făcând un „pat” sau „loc de cuibărire” pentru ou.
• În prima săptămână de dezvoltare intrauterină, apare
prima foiţă embrionară – endodermul, cu sacul vitelin şi
punga amniotică (rol protector pentru embrion).

• În a doua săptămână de dezvoltare, apare şi a doua

foiţă embrionară – ectodermul.Concomitent trimite pe
faţa lui dinspre uter o serie de prelungiri, care vin în
contact cu vasele sanguine din mucoasa uterină,
pregătindu-se astfel formarea placentei.
• În săptămâna a treia de dezvoltare,
apare a treia foiţă embrionară –
mezodermul.

• Embrionul are forma unui disc numit disc

embrionar, ce începe să se alungească,
luând forma unui pişcot plan. Este
„stadiul de gastrulă”.
 DEZVOLTAREA ANEXELOR EMBRIONARE .
• 1. Vezicula amniotică - are rol de protecţie în dezvoltarea
embrionului şi a fătului.
• 2. Vezicula ombilicală - are caracter tranzitoriu. După a doua lună
începe să regreseze şi să dispară complet. Are rol în: formarea
primei circulaţii – circulaţia vitelină transportă substanţele nutritive la
embrion.
• 3. Alantoida – formează o cale importantă pentru circulaţia
sanguină între făt şi placentă.
• 4. Cordonul ombilical – ia forma definitivă între cea de a 21-25-a
zi a vieţii embrionare. Prezintă în interior două artere şi o venă ce
conţine sânge arterial oxigenat, cu circuit de la mamă la făt. Arterele
sunt dispuse în spirală în jurul venei şi conţin sânge venos încărcat
cu CO2, cu circuit de la făt la mamă.
• 5. Placenta – la nivelul acesteia se petrec toate
schimburile ce au loc între mamă şi făt. Aceasta
este fixată pe peretele uterului. Este legată cu
embrionul prin cordonul ombilical. Placenta este
alcătuită din două părţi: fetală (placenta fetală) şi
maternă (placenta maternă). Ambele părţi
formează un organ unitar.
• Placenta mai are următoarele funcţii:
- endocrină (secretă diferiţi hormoni: foliculină,
progesteron, gonadotropină, hormoni de
creştere) şi
- de apărare a fătului contra infecţiilor (permite
trecerea anticorpilor de la mamă la făt şi se
opune trecerii microorganismelor).
 PERIOADA EMBRIONARĂ

• • 30 de ore – celula-ou este clivată.

• • 3 zile – celula-ou – zigotul – se divide în 16 celule.

• • 5 zile – oul clivat prezintă trei foiţe embrionare. Astfel,

din ectoderm se formează apoi celulele pielii, sistemul
glandular, părul , unghiile, organele senzoriale şi
sistemul nervos.
• Din mezoderm, vor apare muşchii, structurile profunde
ale pielii, sistemul excretor.
• Din endoderm vor lua naştere organele interne (plămânii,
glanda tiroidă, timusul, glandele salivare). Zigotul
migrează din trompa uternă în uter.
• • O săptămână – zigotul capătă o nouă
identitate – blastocit, formă sub care se
implantează în uter.
• • 10 zile – volumul embrionului creşte de 8000
de ori, iar diametrul de 20 de ori. • 14 zile – se
constituie celulele stem – fiecare în parte este
capabilă să editeze memoria protogenetică a
individului.
• • 3 săptămâni – ritmul de multiplicare a celulei
nervoase este de 20000 de neuroni pe minut.
Inima începe să bată.
• • 4 săptămâni – embrionul de 3mm secretă
hormoni speciali care împiedică menstra mamei.
• 5 săptămâni – embrionul îşi dezvoltă
placenta şi bursa amniotică.
• Placenta se fixează în pereţii uterului
pentru a-şi extrage oxigenul şi substanţele
nutritive din organismul mamei. Nutriţia
este histotrofă – hrănirea se face din
secreţia mucoasei interne
si din substantele
sacului vitelin
• • 7 săptămâni – se formează ochii, limba,
gura. Embrionul iniţiază primele reacţii
motrice, primele mișcări. Ficatul este
capabil să producă celulele din sânge.
 PERIOADA FETALĂ

• (săptămâna a 9-a a dezvoltării – până la

naştere)
• La începutul săptămânii a 9-a, capul încă
mai reprezintă ½ din lungimea totală a
corpului, dar până în săptămâna a 12-a
ritmul său de creştere scade, în timp ce
lungimea întregului corp devine mai mult
decât dublă celei din săptămâna a 9-a.
• Faţa este largă, ochii lateralizaţi, cu
pleoapele fuzionate, urechile încă în
poziţia joasă.
• Membrele sunt scurte, cu degetele mici,
dar până la finele săptămânii a 12-a,
membrele superioare capătă proporţii
definitive, în timp ce membrele inferioare
îşi capătă proporţiile cu o săptămână mai
târziu.
• In săptămâna a 10- a, ansele intestinale reintră
în cavitatea peritoneală şi celomul cordonului
ombilical dispare.
• Ficatul este principala sursă de elemente
figurate sanguine, dar spre finele săptămânii a
12-a activitatea sa începe să scadă şi splina
preia acest rol. Tot în această săptămână,
organele genitale iau forma matură fetală, iar
rinichiul îşi începe funcţia secretorie.
• Fetusul reacţionează la stimuli, dar mişcările lui
nu sunt percepute de mamă.
• La finele săptămânii a 12-a, sunt
prezente reflexul palpebral (=clipește dacă
își atinge ochiul cu cordonul ombilical sau
degetele) şi reflexul de sucțiune la
atingerea buzelor.
• În săptămâna a 13-a, procesul de
creştere se accelerează până în
săptămâna a 16-a.
• Capul este mai mic raportat la
dimensiunile corpului.
• Pe scalp au apărut firele de păr (numit
lanugo); membrele s-au alungit şi
osificarea scheletului este avansată
• Spre finele săptămânii a 16-a, ovarele diferenţiate
conţin ovogonii şi foliculii primordiali.
• Între săptămânile a 16-20, creşterea în lungime are ritm
încetinit, dar ajunge la aproximativ 50mm. Membrele
inferioare şi-au căpătat proporţiile, iar mişcările fetale
sunt simţite de către mamă. De la această dată,
naşterea urmează la 147±15 zile.
• În săptămânile 18-20, uterul este complet
format şi începe să apară lumenul vaginal.
• În săptămâna a 20-a începe procesul de coborâre a
testiculului.
• În aceste 3 săptămâni, tegumentul se acoperă cu vernix
caseosa (secreţie grasă amestecată cu resturi de
epiteliu descuamat), ce protejează pielea fetusului. La
finele săptămânii au apărut firele fine de păr lanugo, cu
rol de fixare pentru vernix caseosa.
• Sunt vizibile genele.
• Tot în această perioadă se formează grăsimea brown în
jurul arterelor carotidă şi subclavie, posterior de stern şi
perirenal.
• Ea conţine o mare cantitate de
• mitocondrii care, prin oxidarea
• acizilor graşi, menţin temperatura
• corpului.
• Săptămânile 21-25 sunt caracterizate prin
creşterea mare în greutate. Corpul a
devenit relativ proporţionat, dar pielea este
încreţită, transparentă şi de culoare
roşiatică, din cauza numeroaselor capilare
sanguine.
• În săptămâna a 24-a celulele alveolare
pulmonare elaborează suractantul, o
substanţă lipidică, care scade tensiunea
superficială la nivelul de contact aer-
alveolă, eliminând posibilitatea de
atelectazie sau colaps pulmonar.
• Între să ptămânile 26-29, fetusul este
viabil, chiar dacă se naşte prematur,
datorită dezvoltării suficiente a plămânilor
şi a vaselor sale. Sistemul nervos central
este de ajuns de matur pentru a controla
mişcările respiratorii ritmice şi temperatura
corpului. Ochii se redeschid. Stratul de
grăsime albă sucutanat este bine dezvoltat,
în special în jurul articulaţiei radiocarpiene
 Trimestrul 3 de sarcina
• La finele săptămânii a 28-a, eritropoieza
scade la nivelul splinei, funcţia ei fiind
preluată de măduva osoasă.
• În săptămânile 30-40, pielea devine
netedă, cantitatea de grăsime albă ajunge
la 7-8% din greutatea corpului. Reflexul
pupilar la lumină este prezent din
săptămâna a 30-a.
• În săptămâna a 36-a, circumferinţa capului
este egală cu cea a abdomenului, după care
ultima poate deveni mai mare. Cu cât se apropie
termenul de naştere, creşterea încetineşte, la
termen, fetusul are o lungime de 50-51cm
vertex-călcâi şi o greutate de 3200-3400g.
• În ultimile săptămâni, fetusul scade cu cca 14g
grăsime pe zi, grăsime care la naştere
reprezintă cca 16% din greutatea corporală.
Pielea devine albă sau roz-albăstruie, toracele
este proeminent, testiculele sunt în scrot.
• În această ultimă perioadă, creşterea fetală este
influenţată de glucoza maternă şi de către
aminoacizii materni ca sursă de energie pentru
metabolismul fetal. Insulina necesară
metabolismului glucidic este secretată de
pancreasul fetal; insulina maternă străbate
placenta în cantitate insuficientă.
• Alţi factori care influenţează dezvoltarea sunt:
alimentaţia mamei, fumatul, sarcina gamelară,
circulaţia placentară, factorii genetici