EMBRIOLOGIE

GENERALITATI

Embriologia umana constituie o stiinta care prezinta originea si dezvoltarea

fiecarui organism viu, de la fertilizare pana la nastere. Dezvoltarea embrionara
incepe o data cu fertilizarea, care are ca rezultat formarea zigotului. Urmeaza
numeroase diviziuni celulare, diferentieri ale acestora, care adauga mereu ceva
nou, structural si functional produsului de conceptie. Astfel, pornind de la zigot,
celula ou mica, se ajunge la organismul uman pluricelular definitiv structurat.

Viata prenatala cuprinde trei perioade :

• Perioada embrionara – dureaza 3 luni si se caracterizeaza printr-o
organogeneza rapida.
• Perioada fetala precoce – trimestrul II al vietii intrauterine – are loc
desavarsirea organogenezei.
• Perioada fetala tardiva – trimestrul III – se produce perfectionarea maturatiei
histologice si biochimice a fatului.
• Fenomenul pregatitor preconceptional cuprinde gametogeneza.

GAMETOGENEZA

– cuprinde – spermatogeneza
- ovogeneza

SPERMATOGENEZA este procesul de formare a spermiilor si incepe la

pubertate.

Cuprinde urmatoarele faze :

• Spermocitogeneza care cuprinde perioada germinativa sau de proliferare si
de perioada de crestere si maturizare.
• Spermiogeneza
In perioada de proliferare, celulele germinale ale tubilor seminiferi incep sa
se divida activa si sa de nastere unor celule mici si rotunde, numite spermatogonii,
care au un reticul endoplasmatic bogat.
Perioada de crestere si de maturizare se manifesta prin aceea ca,
spermatogoniile acumuleaza material nutritiv, devenind spermatocite de ordinul I;
sunt cele mai mari celule din linia seminala si sufera doua diviziuni succesive :
• O prima diviziune heterotipica, reductionala, din care rezulta spermatocitele
de ordinul II, celule care contin numai jumatate din numarul de cromozomi ai
spermatocitului de ordinul I (23 cromozomi).
• A doua diviziune de maturatie este o diviziune homotipica ecvationala, in
care din spermatocitul de ordinul II rezulta spermatidele, celule mici care
contin acelasi numar de cromozomi ca si spermatocitele de ordin II si care,
prin spermatogeneza, se transforma direct, fara diviziune, in spermii mature.
Spermiile devin mobile numai in lichidul spermatic, produsul de secretie al
glandelor anexe spermatice – veziculele seminale si prostata. Ele sunt
expulzate odata cu sperma, prin actul de ejaculare. In sperma, printr-o singura
ejaculare, se elimina aproximativ 300 de milioane de spermii. O spermie
matura are efect flagelat si este flagelat si este alcatuita dintr-un cap, o piesa
intermediara si o coada.
• Capul spermei este ovalar si format in intregime din nucleu. In partea
 anterioara, are un corpuscul ascutit, numit acrozom, cu care spermia
perforeaza membrana ovulului in timpul fecundatiei.
• Piesa intermediara a spermiei este alcatuita din gat si dintr-o piesa de
legatura.
• Coada spermiei este portiunea cea mai lunga, care se subtiaza treptat spre
extremitatea sa. Spermiile sunt foarte mobile, executand miscari helicoidale
de 2mm pe minut. Miscarile si vitalitatea lor sunt in functie de conditiile de
mediu in care se gasesc si variaza cu temperatura. Solutiile acide si alcoolul
le distrug, in timp ce solutiile slab alcaline le activeaza.

OVOGENEZA este procesul de formare a ovulelor si se desfasoara in ovare.

Ovarele sunt formate din :

• O portiune centrala (medulara)
• O portiune periferica (corticala). La acest nivel se gasesc o serie de vezicule
numite foliculi ovarieni. Forma initiala este foliculul primordial, care este
format dintr-o celula centrala, numita ovocit, inconjurata de un strat de celule
foliculare.
Ovocitul, sufera prima diviziune de maturatie, devenind ovocit de ordinul
al II lea.
Celulele foliculare se divid si se dispun in mai multe straturi, formand, la
periferia folicului, membrana granulara.
Intr-un stadiu mai avansat de dezvoltare, se constata ca intre celulele
membranei granulare apare o cavitate foliculara (antrul) in care se aduna lichidul
folicular, numit foliculina .
Foliculul ajuns in aceasta stare se numeste folicul matur.
Foliculul matur se apropie de suprafata ovarului, pe care o rupe in zona in
care este amplasat. Se expulzeaza lichidul folicular si odata cu el si ovocitul;
aceasta eliminare se numeste ovulatie. Dupa expulzarea din folicul, ovocitul sufera
a doua diviziune de maturatie si patrunde in trompa uterina, unde devine ovul fiind
acum apt pentru fecundare.
La nivelul ovarului, locul unde s-a rupt foliculul ovarian ia denumirea de corp
galben. Corpul galben secreta hormonul progesteron. Daca ovulul a fost fecundat,
incepand deci sarcina, corpul galben se dezvolta, atingand 2-3 cm iin diametru, si
ramane in stare de functionare 5-6 luni. Acest corp galben se numeste corp galben
de sarcina. In a doua parte a sarcinii , el incepe sa involueze si se transforma intr-
un corp fibros, corpus albicans.

FECUNDATIA SI NIDATIA

Fecundatia reprezinta procesul de fuziune a spermei cu ovulul (un singur

spermatozoid fecundeaza un singur ovul ). In urma procesului se formeaza celula
ou (zigotul).
La om, fecundatia este interna si are loc in doua faze:
• Faza de insamantare cand spermiile vin in contact cu ovulul matur
• Faza de amfimixie care reprezinta fecundatia propriu-zisa.
Fecundatia are loc in treimea laterala a trompei uterine, dupa care zigotul,
prin miscarile perstaltistice ale musculaturii tubei uterine, este impins in uter, unde,
in decurs de aproximativ trei zile, se fixeaza in mucoasa uterina prin nidatie. Devine
astfel o sarcina uterina normala.

Sunt insa cazuri in care oul nu poate ajunge pana la uter si sarcina ramane
„extrauterina” , in astfel de cazuri, ovulul fecundat este impins in cavitatea
peritoneala sau abdominala, prin miscari antiperistaltistice ale trompei uterine si se
fixeaza in abdomen, determinand o sarcina „abdominala”. De asemenea, este
posibila si situatia in care, din cauza unor deformari ale trompei uterine, sau din
cauza unei dezvoltari prea rapide a oului, acesta nu mai poate inainta pana in uter
si ramane pe traiectul trompei uterine. In acest caz, apare o sarcina „tubara” . Si
intr-un caz si in altul de sarcina „ectopica” produsul de conceptie nu este viabil, iar
sarcina nu poate fi dusa la termen, determinand o ruptura a trompei cu hemoragii
masive; singura atitudine terapeutica in asemenea stari este interventia chirurgicala
(de urgenta).
Nidatia (incuibarirea) are loc dupa 11 zile de la fecundatie.

SEGENTATIA ZIGOTULUI

Procesul de diviziune succesiva a oului pana se formeaza noul embrion trece

prin mai multe etape sau stadii de dezvoltare. Unele celule mai mari se dispun in
centru si formeaza embrioblastul , adica matricea viitorului embrion. Alte celule
mai mici se aseaza la periferie si formeaza trofoblastul ce asigura nutritia
embrionului. In aceasta faza, oul are aspect de mura, de unde si numele de
„stadiul de morula”.
Apoi, oul intra in „stadiul de blastrula” cand, prin cresterea rapida a
trofoblastului , intre acesta si embrioblast se creeaza o cavitate numita blastocel ,
plina cu lichid secretat de celulele din interior. Acum, oul se nideaza in mucoasa
uterina datorita enzimelor ce sunt elaborate de trofoblast si care erodeaza mucoasa
uterina, facand un „pat” sau „loc de cuibarire” pentru ou.
In prima saptamana de dezvoltare intrauterina, apare prima foita embrionara
– endodermul. Aceasta este etapa endodermica. Endodermul se dezvolta rapid si
din el se formeaza doua cavitati : ombilicala (sacul vitelin) si amniotica (rol
protector pentru embrion).
In a doua saptamana de dezvoltare, apare si a doua foita embrionara –
ectodermul. Aceasta este etapa didermica.
Din endoderm ia nastere o alta anexa a embrionulu, numita alantoida, care
va contine , ulterior, vasele ombilicale. Concomitent, trofoblastul trimite pe fata lui
dinspre uter o serie de prelungiri , care vin in contact cu vasele sanguine din
mucoasa uterina, pregatindu-se astfel formarea placentei.
In saptamana a treia de dezvoltare, apare a treia foita embrionara –
mezodermul. Este etapa tridermica. Embrionul are forma unui disc numit disc
embriona, ce incepe sa se alungeasca, luand forma unui piscot plan. Este „stadiul
de gastrula”.
In stadiul urmator al embriogenezei are loc scitarea organelor axiale si a
formei umane a corpului embrionar, predominand procesele de organogeneza,
adica de diferentiere tisulara, cu formarea organelor, a aparatelor si a sistemelor.
Acesta este „stadiul de neurula”.
Odata diferentiate, foitele embrionare vor da nastere la diferite tesuturi si
organe.
Din ectodern iau nastere : epidermul pielii (inclusiv glandele si fanerele),
cavitatile nazale, sinusurile, gura, organele de simt, canalul anal, sistemul nervos si
hipofiza.
Din mezoderm se formeaza : tesutul muscular, tesutul conjunctiv, sangele,
maduva osoasa, tesutul limfatic, epiteliile de la nivelul vaselor sanguine, a rinichilor,
ureterelor, gonadelor, corticalei suprarenalelor.
Din endoderm iau nastere : epiteliile din structura faringelui, tubei auditiva,
 amigdalelor, tiroidei, paratiroidelor, laringelui, timusului, traheei, plamanilor, tubului
digestiv si glandelor anexe, vaginului si ureterei.

DEZVOLTAREA ANEXELOR EMBRIONARE

• Vezicula amniotica ia nastere din fisura ectodermului. Aceasta este plina cu

lichid si are rol de protectie in dezvoltarea embrionului si a fatului.
• Vezicula ombilicala se dezvolta in endoderm. Aceasta are caracter tranzitoriu.
Dupa a doua luna incepe sa regreseze si sa dispara complet. Are rol in :
formarea primei circulatii – circulatia vitelina transporta substantele nutritive la
embrion.
• Alantoida ia nastere din endoderm sub forma unui tub scurt. Vasele sanguine
formeaza o cale importanta pentru circulatia sanguina intre fat si placenta.
• Cordonul ombilical ia forma definitiva intre cea de a21-25 -a zi a vietii
embrionare. Prezinta in interior doua artere si o vena ce contine sange arterial
oxigenat, cu circuit de la mama la fat. Arterele sunt dispuse in spirla in jurul
venei si contin sange venos incarcat cu CO2 cu circuit de la fat la mama.
• Placenta la nivelul acesteia se petrec toate schimbarile ce au loc intre mama
si fat. Aceasta este fixata pe peretele uterului. Este legata cu embrionul prin
cordonul ombilical. Placenta este alcatuita din doua parti : fetala (placenta
fetala) si materna (placenta materna). Ambele parti formeaza un organ unitar.
Placenta mai are urmatoarele functii : endocrina (secreta diferiti hormoni :
foticulina, progesteron, gonadotropina, hormoni de crestere) si de aparare a
fatului contra infectiilor (permite trecerea anticorpilor de la mama la fat si se
opune trecerii microorganismelor).

PERIOADA EMBRIONARA

• 30 de ore – celula ou este clivata

• 3 zile – celula ou – zigotul – se divide in 16 celule
• 5 zile – oul clivat prezinta trei foite embrionare. Astfel, din ectoderm se formeaza
apoi celulele pielii, sistemul glandular, parul, unghiile, organele senzoriale si sistemul
nervos. Din mezoderm vor apare muschii, structurile profunde ale pielii, sistemul
excretor. Din endoderm vor lua nastere organele interne (plamanii, glanda tiroida,
timusul, glandele salivare). Zigotul migreaza din trompa uterina in uter.
• O saptamana – zigotul capata o noua identitate – blastocit , forma sub care se
implanteaza in uter.
• 10 zile – volumul embrionului creste de 8000 ori, iar diametrul de 20 ori.
• 14 zile – se constituie celulele stem – fiecare in parte este capabila sa editeze
memoria protogenetica a individului.
• 3 saptamani – ritmul de multiplicare a celulei nervoase este de 20.000 de neuroni
pe minut. Inima incepe sa bata.
• 4 saptamani – embrionul de 3mm secreta hormoni speciali care impiedica menstra
mamei.
• 5 saptamani – embrionul isi dezvolta placenta si bursa amniotica. Placenta se
fixeaza in peretii uterului pentru a-si extrage oxigenul si substantele nutritive din
organismul mamei. Nutritia este histotrofa – hranirea se face din secretia mucoasei
interne si din substantele sacului vitelin.
• 7 saptamani – se formeaza ochii, limba, gura. Embrionul initiaza primele reactii
motrice. Ficatul este capabil sa produca celulele din sange.
 PERIOADA FETALA
(Saptamana a9-a a dezvoltarii – pana la nastere)

La inceputul saptamanii a 9-a, capul inca mai reprezinta 1/2 din lungimea
totala a corpului, dar pana in saptamana a 12-a ritmul sau de crestere scade. In
timp ce lungimea intregului corp devine mai mult decat dubla celei din saptamana
a9-a.
Fata este larga, ochii laterlizati, cu pleoapele fuzionate, urechile inca in
pozitia joasa. Membrele sunt scurte, cu degete mici, dar pana la finele saptamanii a
12-a, membrele superioare capata proportii definitive, in timp ce membrele
inferioare isi capata proportiile cu o saptamana mai tarziu.
In saptamana a 10-a, ansele intestinale reintra in cavitatea peritoneala si
celomul cordonului ombilical dispare. Ficatul este principala sursa de elemente
figurate sanguine, dar spre finele saptamanii a12-a activitatea sa incepe sa scada si
splina preia acest rol. Tot in aceasta saptamana, organele genitale iau forma matura
fetala, iar rinichiul isi incepe functia secretorie. Fetusul reactioneaza la stimuli, dar
miscarile lui nu sunt percepute de mama. La finele saptamanii a12-a, sunt prezente
reflexul palpebral si reflexul de succiune la atingerea buzelor.
In saptamana a 13-a, procesul de crestere se accelereaza pana in
saptamana a 16-a. Capul este mai mic raportat la dimensiunile corpului. Pe scalp
au aparut firele de par, membrele s-au alungit si osificarea scheletului este
avansata. Spre finele saptamanii a 16-a, ovarele diferentiate contin ovogonii si
foliculii primordiali.
Intre saptamanile 16-20, cresterea in lungime are ritm incetinit, dar ajunge
la aproximativ 50cm. Membrele inferioare si-au capatat proportiile, iar miscarile
fetale sunt simtite de catre mama. De la aceasta data urmeaza 147+/- 15 zile.
In saptamanile 18-20, uterul este complet format si incepe sa apara lumenul
vaginal.
In saptamana a 20-a incepe procesul de coborare a testiculului. In aceste 3
saptamani, tegumentul se acopera cu vernix caseosa (secretie grasa amestecata
cu resturi de epiteliu descuamat), ce protejeaza pielea fetusului. La finele
saptamanii au aparut firele de par lanugo, cu rol de fixare pentru vernix caseosa.
Sunt vizibile genele. Tot in aceasta periaoda se formeaza grasimea brown in jurul
arterelor carotida si subclavie, posterior de stern si perirenal. Ea contine o mare
cantitate de mitocondrii care, prin oxidarea acizilor grasi, mentin temperatura
corpului.
Saptamanile 21-25 sunt caracterizate prin cresterea mare in greutate.
Corpul a devenit relativ proprotionat, dar pielea este incretira, transparenta si de
culoare rosiatica, din cauza numeroaselor capilare sanguine.
In saptamana a 24-a celulele alveolare pulmonare elaboreaza sutactantul, o
substanta lipidica, care scade tensiunea superficiala la nivelul de contact aer-
alveola, eliminand posibilitatea de atelectazie sau colaps pulmonar.
Intre saptamanile 26-29, fetusul este viabil, chiar daca se naste prematur,
datorita dezvoltarii suficiente a plamanilor si a vaselor sale. Sistemul nervos central
este de ajuns de matur pentru a controla miscarile respiratorii ritmice si temperatura
corpului. Ochii se deschid. Stratul de grasime alba subcutanat este bine dezvoltat,
in special in jurul articulatiei radiocarpiene.
La finele saptamanii a28-a eritropieza scade la nivelul splinei, functia ei fiind
preluata de maduva osoasa.
In saptamanile 30-40, pielea devine neteda, cantitatea de grasime alba
ajunge la 7-8% din greutatea corpului. Reflexuul pupilar la lumina este prezent din
saptamana a 30-a.
 In saptamana a 36-a, circumferinta capului este egala cu cea a
abdomenului, dupa care ultima poate deveni mai mare. Cu cat se apropie termenul
de nastere, cresterea incetineste. La termen fetusul are o lungime de 50-51cm
vertex-calcai si o greutate de 3200-3400kg.
In ultimele saptamani, fetusul scade cu circa 14g pe zi, grasime care la
nastere reprezinta circa 16% din greutatea corporala. Pielea devine alba sau roz-
albastruie, toracele este proeminent, testiculele sunt in scrot.
In aceasta ultima perioada, cresterea fetala este influentata de glucoza
materna si de catre aminoacizii materni ca sursa de energie pentru metabolismul
fetal. Insulina necesara metabolismului glucidic este secretata de pancreasul fetal :
insulina materna strabate placenta in cantitate insuficienta. Alti factori care
influenteaza sunt : alimentatia mamei, fumatul, sarcina gamelara, circulatia
placentara, factorii genetici.