FACTORI EXTERNI CARE POT INFLUENȚA PROCESUL DE

FECUNDARE A OVULULUI ȘI FIXAREA OVULULUI ÎN UTER

Ovarul
Situat în cavitatea pelviana, este un organ pereche, cu funcție mixtă, exocrină, producând
ovulele și endocrină, secretând doi hormoni:foliculină și luteină(progesteronul). Are forma unui
ovoid turtit, de 6-8 g, cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezintă două fețe, două margini și două
extremități. Fața laterală se află pe peretele lateral al cavității pelviene, în fosa ovariană, fața
medială este acoperită de pavilionul trompei. Marginea anterioară dă inserție mezoovarului(plica
peritoneală), care unește ovarul cu ligamentul lat al uterului, aici se găsește hilul ovarului, ce
conține elemente vasculare și nervoase. Marginea posterioară (liberă) este mai groasă.
Extremitatea superioară(tubara) da inerție ligamentului suspensor al ovarului și celui tubo-
ovarian, iar extremitatea inferioară(uterină) da inserție ligamentului propriu al ovarul (
ligamentul utero-ovarian).

Structura ovarului
Ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș
conjunctiv numit albugineea ovarului, care se continuă fără delimitare netă cu stroma corticalei
acestuia. În interior se află parenchimul glandular, cu cele două zone caracteristice: medulară și
corticală.

Zona medulară este formată din țesut conjunctiv lax, în care se găsesc elemente vasculare
sangvine și limfatice, cât și fibre nervoase vegetative.

Zona corticala conține elemente cu valoare funcțională:foliculii ovarieni în diferite faze

evolutive.

Foliculii primordiali(primari) reprezintă forma inițială, cu aspectul unor corpusculi

sferoidali plini, alcătuiți dintr-o celulă mare, sferică, situată central(ovacit I), iar periferic dintr-
un strat de celule mici(celule foliculare). Maturizarea foliculilor începe la pulbertate și ține până
la menopauză, fiind sub control FSH(hormon foliculostimulator)secretat de lobul anterior al
hipofizei. În ambele ovare există circa 400 000 foliculi, din care se maturizează 300-400(unul
lunar); restul involuează. Epiteliul folicular proliferează; devine pluristratificat(constituind
membrană granuloasă); acest stadiu reprezintă foliculii secundari(evolutivi). Între celulule
granuloasei se formează foliculului, fiind atașat de membrană granuloasă.

În același timp, la periferia foliculului secundar plin, apoi cavitar, se constituie, pe seama
stromei corticalei ovarului, cele două teci caracteristice foliculului:internă și externă.

1
 Tecă internă, cu funcție endocrină, secretă estrogenii sub influență hormobului luteinizant
antehipofizar(LH), cea externă are structură conjunctivă. Lichidul folicular este vâscos și conține
hormoni ovarieni activi-estrogenii, produși de celulele tecii interne.

Majoritatea foliculilor secundari cavitari involuează și în mod obișnuit în fiecare lună,

începând cu apariția ciclului și până la menopauză, unul devine folicul matur.

Foliculul matur, terțiar sau veziculos(de Graaf), constituie stadiul de dezvoltare completă
a foliculului și este cel mai voluminos. Este format din: teacă externă, teacă internă și membrană
granuloasă. Foliculu conține cavitatea foliculară (cu lichid folicular), delimitată de membrană
granuloasă.

Ovacitul, localizat periferic, se află într-o porțiune îngroșată a membranei

granuloase(cumulus proliger). Celulele foliculare din imediată apropiere a ovocitului se dispun
radiar și formează coroana radiară, care va însoți ovacitul expulzat în decursul evoluției,
asigurându-i nutriția. Ovacitul din feniculul matur, inițial de ordinul I (diploid), suferă înainte de
ovulație prim adiviziune de maturare și devine ovocit ÎI(haploid), formă sub care este expulzat în
timpul ovulației.

După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformă în corp galben, care ia
naștere prin transformarea celulelor foliculare în celule endocrine ce secretă progesteron.

Există două tipuri de corp galben:

- Corpul galben periodic, care se formează în fiecare luna în perioada de fertilitate a

femeii(de la pulbertate până la menopauza); are o existența de circa 10 zile(din a 16- a
zia ciclului până în ziua a 26-a);

- Corpul galben de sarcina, care se formează în cazul în care ovulul a fost fecundat; el
funcționează în primele trei luni de sarcină.

Corpul alb reprezintă cicatricea care înlocuiește corpul galben involuat(periodic sau de
sarcină).

Vascularizația ovarului este asigurată de arteră ovariană, ramură a aortei abdominale, și

de o raura ovariană din artera uterină. Venele sunt reprezentate de venă ovariană dreaptă, care se
varsă în venă cavă inferioară, și de venă ovariană stângă, care se deschide în venă renală stângă.
O parte din sângele venos al ovarului ajunge în venă uterină. Limfaticele conduc limfa în
ganglionii iliaci și lombari.

Inervația este asigurată de nervi din plexurile vegetative aortice și hipogastrice.

2
 Ovulația
Ovulația reprezintă procesul prin care un ovul matur este eliberat din ovar și împins prin
trompa uterine pentru a putea fi fertilizat.
Eliminarea ovulului are loc spre sfârșitul perioadei în care ești fertilă. În fiecare lună,
între 15 și 20 de ovule se maturizează în interiorul ovarelor, iar cel mai pregătit ovul este eliberat
prin interiorul trompelor uterine.
Un ovul rezistă între 12 și 24 de ore după ce a fost eliberat din ovar:
- în mod normal, un singur ovul este eliberat la fiecare ovulație;
- ovulația normală poate să fie afectată de stres, diferite afecțiuni sau schimbări majore
în rutină zilnică;
- unele femei au parte de pete ușoare de sânge în timpul ovulației;
- fiecare femeie se naște cu milioane de ovule nematurizate care așteaptă ovulația;
- ciclul menstrual apare chiar dacă ovulația a lipsit în luna respectivă;
- ovulația poate avea loc chiar dacă un ciclu menstrual nu a avut loc;
- unele femei au parte de dureri sau înțepături în zona ovarelor în timpul ovulației, numite
dureri mittelshmerz (sau cunoscute și sub denumirea de sindrom intermenstrual);
- dacă un ovul nu este fertilizat acesta se dezintegrează și este absorbit în mucoasa
uterului.

Fecundația

Fecundația este procesul prin care cele 2 celulele sexuale ajunse în contact se contopesc
și formează zigotul. Deși numărul de spermatozoizi este foarte mare, la fecundare participă de
regulă numai unul singur. La specia umană fecundarea este monospermatică. Fecundarea
cuprinde fuzionarea spermei cu ovocitul secundar și activarea ovocitului primar. Pentru ca
sperma să devină aptă de fecundare trebuie să sufere 2 procese:
1. Capacitatia care are loc la trecerea spermei prin tractul genital feminin;
2. Reacția acrozomică care are loc în momentul treceri spermei prin corona
radiată.
Fecundarea durează 24 de ore ți cuprinde mai multe faze:
- străbarea coroanei radiate:
- perforarea zonei pelucide;
- contactul dintre capul spematozoidului și ovocit;
- reacția ovocitului;
- formarea pronucleilor și furnizarea lor.
Consecințele fecundării:
- se termină cea de a 2 diviziune de maturație a ovacitului;
- se reface diploid cromozomială;
- se transmit caractere erditare;
- combinarea cromozomilor determina sexul genetic;
- are loc fixarea materialului organo-formator.

3
Migrația

Reprezintă transportul oului din locul fecundării în cavitatea uterină prin mișcările
perstalice ale trompei, curentul de lichid tubar, mișcările cililor mucoasei tubare și tactismul
endometrului pentru ou. Hrana sa este asigurată în această perioadă de secreția celulelor
glandulare din trompe și apoi din uter. Călătoria zigotului durează 4-5 zile. În acest timp el se
divide, trecând prin stadiile de morulă și blastocist.

Nidația

La 6 zile de la fecundare și la 24 de ore după ce oul a ajuns în cavitatea uterină începe

ovoimplantația. Ovoimplantația reprezintă totalitatea implantațiilor care contribuie la penetrarea
și fixarea blastocitului în mucoasa uterină pregătită de hormonii estrogeni și progestativi pentru
primirea sa. Prima etapă a ovoimplantatiei este NIDAȚIA blastocitului uman sau implantația,
care începe în ziua a 6 a și se termină în ziua a 12 a, a 13a de la fecundare. Sediul implantării se
află obișnuit în parte superioară a cavității uterine. Alteori, implantația se realizează la nivelui
corpului uterin sau al fundului uterin.

Spermatozoidul (spermii)

Este o celula sexuală masculină, cu lungimea de 50-70 μm, alcătuită din cap (lung de 2-3
μm), gât, corp și flagel (coadă). Capul este protejat de o membrană, în interior având un nucleu
mare înconjurat de un strat subțire de citoplasmă. Gâtul conține un mare număr
de mitocondrii care asigură energia necesară flagelului. Prin mișcarea sa, flagelul comunică
spermatozoidului o viteză de 1-3 mm/min.
Flagelul ajută spermatozoidul să se deplaseze spre ovul, spermatozoidul fiind o celulă
mobilă.

4
Bibliografie

- https://ro.scribd.com/document/553642092/OVULATIA-fecundatia-migrarea-nidatie;
- https://ro.scribd.com/document/481945978/Fecundatia-Si-Nidatia-Segmentatia-
Zigotului;
- https://ro.scribd.com/doc/177351880/Lp1-spermatozoidul;
- B. Voiculescu, C. Ciornei Cezar, Th. Niculescu, C. Nita, C.Salavastru, R. Carmaciu,
Anatomia și Fiziologia omului, Ediția a III-a Adaugită, Ed. Corint.