Sistemul reproducator feminin

1. Prezentare generala a sistemului reproducator feminin

Sistemul reproducator feminin este alcatuit din organele sexuale interne si
structurile genitale externe
Organele interne ale sistemului reproducator feminin sunt situate in pelvis, iar
structurile genitale externe sunt situate in partea anterioara a perineului,
formand ceea ce se numeste vulva.

Organele sexuale interne sunt: ovarele, tubele uterine, uterul si

vaginul; ele sunt continute in cavitatea pelvina si in perineu
Organele genitale externe include muntele pubelui, labia mare, labia
mica, clitoris, vestibului vaginei, himenul si orificiul uretral extern;

Glandele mamare sunt incluse in acest capitol, deoarece dezvoltarea si starea

lor functionala sunt direct legate de activitatea hormonala a sistemului
reproducator feminin; similar, placenta este inclusa deoarece relatiei sale
functionale si fizice cu uterul in timpul sarcinii;

Schematic drawing of female internal sex organs. This drawing shows the
posterior view of the female internal sex organs. Part of the wall of the uterus, uterine
tube, and vagina has been removed to reveal their internal structure. Note the three
distinct layers of the uterine wall: the inner layer, the endometrium lining the uterine
cavity; the middle and thickest layer, the myometrium; and the outer layer, the
perimetrium, which is the peritoneal covering of the uterus.

Organele reproducatoare feminine sufera modificari ciclice de la

pubertate pana la menopauza
Ovarele, tubele uterine si uterul femeii mature sexual sufera modificari
structurale si functionale marcate legate de activitatea neurala si de schimbari
ale nivelelor hormonilor in timpul ciclului menstrual si in timpul sarcinii; aceste
mecanisme regleaza, de asemenea, dezvoltarea timpurie a sistemului
reproducator feminin; initierea ciclului menstrual, cunoscuta drept menarha,
apare la fetele cu varsata cuprinsa intre 9 si 14 ani (varsta medie este de 12.7
ani) si marcheaza sfarsitul pubertatii si inceputul vietii reproducatoare; in
aceasta perioada, ciclul menstrual are o duarta medie de 28 pana la 30 zile; intre
45 si 55 ani (in medie 51.4 ani), ciclul menstrual isi reduce frecventa sim
eventual, se opreste; aceasta modificare a functiei repoducatoare se numeste
menopauza sau climacterin; ovarele isi inceteaza activitatea lor de producere
a ovocitelor si functia endocrina de producere a hormonilor care regleaza
activitatea reproducatoare; alte organe (i.e vagina si glandele mamare) prezinta
grade variate de reducere funtionala, in special in ceea ce priveste activitatea
secretorie.
2. Ovarul
Producerea gametilor si a hormonilor sterozi sunt doua dintre
principalele functii ale ovarului
Ovarele au doua functii interconectate: gametogeneza (producerea gametilor)
si steroidogeneza (producerea de hormoni steroizi); la femei, producerea
gametilor se numeste ovogeneza; gametii in dezvoltate poarta denumirea de
ovocite; gametii maturi se numesc ovule;
Doua grupuri principale de hormoni steroizi sunt secretate de catre ovar:

Estrogenii promoveaza cresterea si maturarea organele sexuale interne

si externe si sunt responsabile pentru caracteristicele sexuale care apar la
pubertate; estrogenii actioneaza, de asemenea, asupra glandelor mamare,
promovand dezvoltarea glandelor prin stimularea cresterii ductale si
stromale si acumularea de tesut adipos
Progesteronii pregatesc organele sexuale interne , in principal uterul,
pentru sarcina, promovand modificari secretorii ale endometriului;
progesteronii pregatesc de asemenea glandele mamare pentru lactatie,
stimuland proliferarea lobulara;

Ambii hormoni joaca un rol important in ciclu menstrual, pregatind uterul pentru
implantarea ovulului fertilizat; daca implantarea nu se produce, endometriul
uterului degenereaza, aparand menstruatia;
Structura ovarului

La nulipare, ovarele sunt organe pereche, cu aspect de migdala, de culoare albroz, masurand 3 cm in lungime, 1.5 cm in latime, 1 cm in grosime; fiecare ovar
este atasat de fata posterioara a ligamentului lat printr-un pliu peritoneal
denumit mezoovariu; polul superior (sau tubar) al ovarului este atasat de
peretele pelvic prin intermediul ligamentului suspensor alovarului, care poarta
vasele si nervii ovarieni; polul inferior al ovarului este atasat de uter prin
intermediul ligamentului ovarian; acest ligament este o reminiscenta a
gubernaculumului, cordonul fibros embrionic care ataseaza gonada in dezvoltare
de podeaua pelvisului; inainte de pubertate, suprafata ovarului este neteda, dar ,
in timpul vietii reproducatoare, devine progresiv cicatrizata si neregulata datorita
ovulatiilor repetate; la femeile la menopauza ovarele devin hipoplazice,
reprezentand cam din dimensiunile ovarului aflat in perioada activa de
reproducere;
Ovarul este alcatuit din corticala si medulara
O sectiune prin ovar dezvaluie doua zone disticte:

Medulara este situata in portiunea centrala a ovarului si contine tesut

conjunctiv lax, o masa de vase sangvine contorte relativ mari, vase
limfatice si nervi
Corticala se gaseste la periferia ovarului, inconjurand medulara; corticala
contine foliculii ovarieni inglobati intr-un tesut conjunctiv foarte celular;
fibre musculare netede sunt prezente in stroma in jurul foliculilor; limita
dintre medulara si corticala nu este clara;

Schematic drawing of a section through the ovary. This drawing shows

stages of follicular development from the early primary follicle to the mature
(Graafian) follicle. The maturation of the follicles occurs in the direction of the
arrow. Changes in the follicle after ovulation lead to development of the
corpus luteum and eventually the corpus albicans. Note the highly coiled
blood vessels in the hilum and medulla of the ovary
Un epiteliu germinal, in loc de mezoteliu, acopera ovarul
Suprafata ovarului este acoperita de un singur de celule cuboidale si, unele parti,
scuamoase; acest strat celular, cunoscut drept epiteliu germinal, este continuu
cu mezoteliul care acopera mezoovariul; termenul de epiteliu germinal s-a
pastrat din trecut, atunci cand se considera, in mod eronat, ca acest epiteliu ar fi
locul de formare a celulelor gemrinative in timpul dezvoltarii embrionare; se
cunoaste astazi ca celulele germinale primordiale (atat la femei, cat si labarbati)
sunt de origine extragonadala si ca migreaza din peretele sacului vitelin in
cortexul gonadei embrionare, unde se diferentiaza si induc diferentierea ovarului;
un tesut conjunctiv dens, tunica albuginee, se gaseste intre epiteliul
germinativ si cortexul subiacent; tumorile care provin din epiteliul de suprafata al
ovarului reprezinta peste 70% dintre cancerele ovariene; originea tumorilor
epiteliale de suprafata poate fi legata de ruptura si apoi refacerea repetata a
epiteliul germinal care se intampla pe parcursul ovulatiei;
Foliculii ovarieni asigura mediul pentru ovocitul in dezvoltare
Foliculii ovarieni de dimensiuni diferite, fiecare continand un singur ovocit, sunt
distribuiti in stroma corticala; dimensiunea unui folicul indica stadiul de
dezvoltare al ovocitului; stadiile timpurii ale ovogenezei se produc in timpul vietii
fetale cand diviziunile mitotice cresc masiv numarul ovogoniilor; ovocitele
prezente la nastere raman blocate in prima diviziune meiotica; in timpul
pubertatii, mici grupuri de foliculi sufera crestere ciclica si maturare; in general,
prima ovulatie nu se produce timp de un an sau mai mult dupa prima menarha;
se stabileste apoi un model ciclic al maturarii foliculare si ovulatiei, care
functioneaza in paralel cu ciclul menstrual; in mod normal, numai un ovocit se
matureaza complet si este eliberat pe parcursul unui ciclu menstrual; evident,
maturarea si eliberarea a mai mult de un ovocit poate da nastere zigotilor
multipli;
Pe parcursul vietii reproducatoare, o femeie produce aproximativ 400 ovocite
mature; majoritatea ovocitelor primare prezente la nastere (600.000 pana la
800.000) nu se matureaza complet si se pierd treptat prin atrezie, moartea
spontana si resorbtia ulterioara a ovocitelor imature; acest proces incepe din
luna a cincia de viata intrauterina si este mediat de apotoza celulelor care
inconjoara ovocitul; atrezia reduce numarul ovocitelor primare intr-o maniera
logaritmica, numarul acestora reducandu-se de la 5 milioane la fat la mai putin
de 20% din acest numar la nastere; ovocitele care raman la menopauza
degenereaza in cativa ani;

Dezvoltarea foliculara
Din punct de vedere histologic, trei tipuri de foliculi ovarieni pot fi identificati in
functie de stadiul de dezvoltare:

Foliculi primordiali
Foliculi in evolutie, care sunt subclasificati in foliculi primari si secundari
(antrali)
Folicul matur (de Graaf)

Unii histologi si clinicieni descriu stadii aditionale ale dezvoltarii foliculare; in

ovar, foliculii se gasesc in toate stadiile de dezvoltare, dar foliculii primodiali
predomina.
Foliculul primordial reprezinta cel mai timpuriu stadiu al dezvoltarii
foliculare
Foliculii primordiali apar prima data pe parcursul celei de-a treia luni a vietii
fetale; dezvoltarea timpurie a foliculilor primordiali este independenta de
stimularea gonadotropica; in ovarul matur, foliculii primordiali se gasesc in
stroma corticala imediat sub tunica albuginee; un singur strat de celule foliculare
scuamoase inconjoara ovocitul; suprafata externa a celulelor foliculare este
asezata pe o lamina bazala; in acest stadiu, celulele foliculare inconjuratoare
sunt foarte apropiate unele de altele; ovocitul din folicul masoara aproximativ 30
microni in diametru si are un nucleu mare, excentric care contine cromatina fin
dispersata si unul sau mai multi nucleoli mari; citoplasma ovocitului, cunoscuta si
ca ovoplasma, contine un corp Balbiani; la nivel ultrastructural, corpul
Balbiani este descris ca o acumulare localizata de membrane Golgi si vezicule,
reticul endoplasmic, numeroase mitocondrii si lizozomi; in plus, ovocitele umane
contin lamele inelare si numeroase vezicule mici risipite prin citoplasma
impreuna cu mitocondrii mici, sferice;
Lamelele inelare se asemenea cu stive de profiluri de anvelope nucleare; fiecare
strat al stivei include pori care sunt morfologic identici cu porii nucleari.

Primordial follicle. a. Schematic drawing of a primordial follicle shows the oocyte

arrested in prophase of the first meiotic division. The oocyte is closely surrounded by a
single layer of squamous follicle cells. The outer surface of these cells is separated from
the connective tissue by a basal lamina. The ooplasm contains characteristic organelles,
as seen with the electron microscope, including a Balbiani body, annulate lamellae, and
small spherical mitochondria. b. This photomicrograph of primordial follicles shows the
oocytes surrounded by a single layer of flattened follicle cells (FC). Usually, the nucleus
(N) of the oocyte is in an
eccentric position. Two oocytes in which the nucleus is not included in the plane of
section are indicated (X). Similarly, there are two follicles (arrows) in which the follicle
Foliculul primar este primul stadiu al dezvoltarii foliculului in evolutie
Pe masura ce foliculul primordial se dezvolta intr-un folicul in evolutie, modificari
se produc la nivelul ovoxitului, in celulele foliculare si in stroma adiacenta; initial,
ovocitul se mareste, iar celulele foliculare turtite inconjuratoare prolifereaza si
devin cuboidale; in acest stadiu, cand celulele foliculare devin cuboidale, foliculul
este identificat drept folicul primar.
Pe masura ce ovocitul creste, secreta proteine specifice care sunt asamblate intrun invelis extracelular numit zona pellucida ; apare intre ovocit si celulele
foliculare adiacente; zona pellucida la oameni este alcatuita din trei clase de
glicoproteine sulfatate acide numite ZP-1 (80 pana la 120 kDa), ZP-2 (73
kDa), ZP-3 (59 pana la 65 kDa); dintre cele 3, cea mai importanta glicoproteina
este ZP-3, care functioneaza ca un receptor de legare a spermatozoidului si
inductor al reactiei acrozomale; despre ZP-2 se considera ca functioneaza ca
proteina secundara de legare a spermatozoidului, iar ZP-1 nu a fost inca descrisa
din punct de vedere functional; la microscopul optic, zona pellucida este clar
vizibila ca un strat omogen si refractar care se coloreaza puternic cu coloranti
acizi si cu PAS; apare pentru prima data atunci cand ovocitul, inconjurat de un

singur strat de celule foliculare cubice sau columnare, atinge un diametru de 50

pana la 80 microni;

Early primary follicle.

a. Schematic drawing of a
primary follicle in an early
stage of development. Note
the formation of the zona
pellucida between the oocyte
and the adjacent follicle
cells. A single layer of
cuboidal follicle cells
surrounds the growing
oocyte.
b.Photomicrograph of a
primary follicle. Note the
distinct layer of follicle cells
(FC) surrounding the oocyte.

Celulele foliculare sufera o stratificare pentru a forma stratul granular

al foliculului primar
Prin proliferare mitotica rapida, stratul unic de celule foliculareda nastere unui
epiteliu stratificat, membrana granuloasa (strat granulos), care inconjoara
ovocitul; celulele foliculare se numesc acum celule granuloase; lamina bazala
isi pastreaza pozitia intre stratul cel mai exterior de celule foliculare, care devin
columnare, si stroma de tesut conjunctiv;
Pe parcursul cresterii foliculare, numeroase jonctiuni gap se dezvolta intre
celulele granuloase; spre deoasebire de celulele Sertoli din testicul, stratul bazal
de celule granuloase nu prezinta jonctiuni stranse elaborate, indicand absenta
unei barieire sange-folicul; deplasarea nutrientilor si macromoleculelor mici

purtatoare de informatie din sange in lichidul folicular este esentiala pentru

devoltarea normala a ovocitului si a foliculului;
Celule conjunctive formeaza tecile foliculului primar
Pe masura ce celulele granuloase prolifereaza, celulele stromale din imediata
vecinatate a foliculului formeaza o teaca de celule apartinand tesutului
conjunctiv, cunoscuta drept teaca foliculara, imediat exterior de lamina bazala;
teaca foliculara se diferentiaza ulterior in doua straturi:

Teaca interna,puternic vascularizata, este alcatuita din celule cubice

secretoare; celulele complet diferentiate ale tecii interne poseda
caracteristicile ultrastructurale ale celulelor secretoare de steroizi; celulele
tecii interne prezinta un numar mare de receptori pentru LH; ca raspuns la
stimularea produsa de LH, ele sintetizeaza si secreta androgenii precursori
ai estrogenului; pe langa celulele secretoare, teaca interna contine si
fibroblasti, fascicule de colagen si o retea bogata de vase mici tipic
organelor endocrine.
Teaca externa este stratul extern de celule ale tesutului conjunctiv;
contine in principal fibre musculare netede si manunchiuri de fibre de
colagen.

Limitele dintre straturile tecale si dintre teaca externa si stroma inconjuratoare

nu sunt distincte; totusi, lamina bazala dintre stratul granulos si teaca interna
stabileste o limita distincta intre aceste straturi; aceasta separa patul capilar
bogat al tecii interne de stratul granular, care este avascular pe parcursul
cresterii foliculare.
Maturarea ovocitului se produce in foliculul primar
Distributia organitelor se modifica pe masura ce ovocitul se matureaza; multiple
elemente Golgi dispersate derivate din corpul Balbiani al ovocitului primordial
devin risipite in citoplasma; numarul ribozomilor liberi, mitocondriilor, veziculelor
mici si corpilor multiveziculari si cantitatea de rER cresc; picaturi lipidice
ocazionale si mase de pigment lipocrom pot fi de asemenea observate; ovocitele
multor specii, inclusiv mamifere, prezinta vezicule secretorii specializate numite
granule corticale; ele sunt situate imediat sub membrana plasmatica a
ovocitului (ovolema); granulele contin proteaze care sunt eliberate prin
exocitoza atunci cand ovocitul este activat de catre spermatozoid.
Numerosi microvili neregulati se proiecteaza de la nivelul ovocitului in spatiul
perivitelin intre ovocit si celulele granuloase inconjuratoare pe masura ce zona
pellucida este depusa; in acelasi timp, procese subtiri ale celulelor granuloasei se
dezvolta si proemina inspre ovocit, amestecandu-se cu microvilii ovocitului si,
ocazional, invaginandu-se in membrana plasmatica a ovocitului; procesele pot sa
intre in contact cu membrana plasmatica, dar nu stabilesc continuitate
citoplasmatica intre cele doua celule.

Late primary follicle. a.

Schematic drawing of a late
primary follicle shows a
multilayered mass of granulosa
cells
(differentiated from follicle cells)
surrounding the oocyte. Note that
the
innermost layer of granulosa cells
is adjacent to the zona pellucida,
and the outermost layer of these
cells rests on the basal lamina,
which
is adjacent to the stromal cells
now called the theca folliculi. The
Balbiani body at this stage
reorganizes into multiple Golgi
units, and cortical granules
appear in the cytoplasm. The
wedge-shaped enlargement
depicts the ultrastructure of an
oocyte and adjacent follicle cells.
Numerous microvilli from the
oocyte and slender processes
from the granulosa cells extend
into the zona pellucida that
surrounds the oocyte. Processes
of the granulosa cells contact the
plasma membrane of the oocyte.
b. Photomicrograph of a late
primary
Foliculul secundar este caracterizat de un antru continand fluid

Foliculul primar se deplseaza initial mai profund in stroma corticala pe masura ce

creste in dimensiune, in principal prin proliferarea celulelor granuloase; cativa
factori sunt necesari cresterii ovocitului si a foliculului:

FSH
Factori de crestere (ex. EGF, IGF-I)
Ca2+

Cand stratul granulos atinge un numar de 6 pana la 12 straturi, cavitati pline cu

fluid apar printre celulele granuloase; pe masura ce fluidul bogat in acid
hialuronic numit lichid folicular continua sa se acumuleze printre celulele
granuloase, cavitatile incep sa fuzioneze, formand, eventual, o singura cavitate
cu aspect de semiluna numita antrum; foliculul este acum denumit folicul
secundar sau folicul antral; ovocitul pozitionat excentric, care a ajuns la un
diametru de 125 microni, nu mai sufera o crestere suplimentara; inhibarea
cresterii este determinata de prezenta unui mic peptid de 1 pana la 2 kDa numit
inhibitorul maturarii ovocitului (OMI), care este secretat de catre celulele
granuloase in fluidul antral; o corelatie directa este observata intre dimensiunea
foliculului secundar si concentratia de OMI; concentratia este mai mare in foliculii
mici si mai mica in foliculii maturi; foliculul, care atinsese 0.2 mm in diametru in
momentul primei aparitii a fluidului, continua sa creasca si atinge un diametru de
10 mm sau mai mult.

Secondary follicle. a. Schematic drawing of

asecondary follicle showing the fluid-filled antrum,
which arises by the coalescence of small fluid-filled
cavities among the granulose cells. Note that this
actively growing follicle has many dividing
granulosa cells. Call-Exner bodies appear at this
stage. The wedge-shaped enlargement of the
shadowed area depicts the relationship of the
granulosa cells, basal lamina, and the theca interna
and theca externa. The theca interna cells
differentiate into highly vascularized, steroidproducing cells. The theca interna is surrounded by
an outer layer of stromal cells called the theca
externa. The basal lamina separates the granulosa
cells from the theca interna. b. Photomicrograph of
a secondary follicle. The antrum (A), filled with
follicular fluid, is visible within the stratum
granulosum (GC). Multiple layers of theca interna

Celulele din cumulus ooforus formeaza o corona radiata in jurul

ovocitului secretor folicular
Pe masura ce foliculul secundar creste in dimensiune, antrumul, captusit de
cateva straturi de celule granulare, se mareste si el; stratul granulos are o
grosime relativ uniforma cu exceptia regiunii asociata ovocitului; aici celulele
granuloase formeaza un dom, cumulus ooforus, care se proiecteaza in antru;
celulele din cumulus ooforus care se gasesc in imediata vecinatate a ovocitului si
care raman cu acesta dupa ovulatie formeaza corona radiata; corona radiata
este alcatuita din celule care trimit microvili care penetreaza zona pellucida
pentru a comunica prin jonctiuni gap cu microvilii ovocitului; pe parcursul
maturarii foliculare, numarul de microvili de suprafata ai celulelor granuloase
creste si este corelat cu un numar crescut de receptori pentru LH pe suprafata
antrala libera; printre celulele granuloasei pot fi observati corpii Call-Exner
alcatuiti dintr-un material extracelular, intens colorat, PAS+; acestia sunt
secretati de care celulele granuloasei si contin acid hialuronic si proteoglicani.
Foliculul matur de Graaf contine ovocitul matur secundar
Foliculul matur, cunoscut si ca folicul de Graaf, are un diametru de 10 mm sau
mai mult; datorita dimensiunii sale mari, se extinde in toata grosimea cortexului
ovarian si determina o proeminenta la suprafata ovarului; pe masura ce foliculul
atinge dimensiunea maxima, activitatea mitotica ale celulelor granuloase scade;
stratul granulos pare sa devina mai subtire pe masura ce antrumul creste in
dimensiune; pe masura ce spatiile dintre celulele granuloase continua sa
creasca, ovocitul si cumulus ooforus sunt eliberate treptat de restul celulelor
granuloase, pregatindu-se pentru ovulatie; celulele cumulusului care inconjoara
imediat ovocitul formeaza acum un singur strat de celule al coronei radiata;
aceste celule si celulele cumulusului slab atasate sunt eliberate impreuna cu
ovocitul in momentul ovulatiei;

Secondary follicle in a late

stage of development. a.
Schematic drawing of a mature
(Graafian) follicle with a large
antrum containing an oocyte
embedded within the cumulus
oophorus. The cells of the cumulus
oophorus immediately surrounding
the oocyte remain with it after
ovulation and are referred to as the
corona radiata. b.
Photomicrograph of a mature
secondary follicle. Note the large
fluid-filled antrum (A) and the
cumulus oophorus (CO) containing
the oocyte. The remaining cells
that surround the lumen of the
antrum make up the membrana
granulosa (stratum granulosum,
SG). The surface of the ovary is

Pe parcursul acestei perioade a maturarii foliculului, straturile tecale devin mai

proeminente; picaturi lipidice apar in citoplasma celulelor tecii interne, iar

celulele prezinta caracteristicile ultrastructurale asociate celulelor secretoare de

steroizi; la oameni, LH stimuleaza celulele tecii interne sa secrete androgeni,
care servesc ca precursori pentru estrogen; unii androgeni sunt transportati catre
sER din celulele granuloasei; ca raspuns la stimularea de catre FSH, celulele
granuloasei catalizeaza conversia androgenilor in estrogeni, care, la randul lor,
stimuleaza celulele granuloase sa prolifereze, determinand cresterea dimensiunii
foliculului; nivelele crescute de estrogen, atat din sursa sistemica cat si
foliculara, sunt corelate cu o senzitivizare crescuta a gonadotropilor la GnRH; o
eliberare masiva de FSH si LH este indusa in adenohipofiza cu aproximativ 24 ore
inainte de ovulatie; ca raspuns la valul de LH, receptorii pentru LH de pe celulele
granuloasei sunt desensibilizate (downregulation), iar celulele granuloasei nu
mai produc estrogen ca raspuns la LH; datorita acestui val hormonal, prima
divizune meiotica este restartata; acest eveniment se produce intre 12 si 24 ore
de la valul de LH, avand drept rezultat ovocitul secundar si primul globul polar;
celulele granuloase si tecale sufera apoi o luteinizare si produc progesteron.
Ovulatia
Ovulatia este un proces mediat hormonal care are drept rezultat
eliberarea ovocitului secundar.Ovulatia este procesul prin care un ovocit
secundar este eliberat din foliculul de Graaf; foliculul destinat a fi eliberat la
fiecare ciclu menstrual este recrutat dintr-un grup de cativa foliculi primari in
primele cateva zile ale ciclului; pe parcursul ovulatiei, ovocitul traverseaza
intregul perete folicular, inclusiv epiteliul germinal;
O combinatie de modificari hormonale si efecte enzimatice este responsabila
pentru eliberarea propiu-zisa a ovocitului secundar la mijlocul ciclului menstrual
(i.e. in a 14-a zi a ciclului de 28 de zile); acesti factori includ:

Cresterea volumului si presiunii fluidului folicular

Proteoliza enzimatica a peretelui folicular de care plasminogenul activat
Depunerea, dependenta hormonal, de GAG intre complexul ovocit
cumulus si stratul granulos
Contractia fibrelor musculare netede din stratul tecal extern declasata de
catre prostaglandine

Imediat inainte de ovulatie, fluxul sangiv inceteaza intr-o mica regiune a

suprafetei ovariene care acopera foliculul care proemina; aceasta regiune a
epiteliului germinal, cunoscuta drept maculla pellucida sau stigma foliculara,
sufera o ruptura;

Endoscopic and ultrasound examination of the ovary.

a. This photograph shows a view of the human ovary during
the endoscopic oocyte harvest surgery. The ovary is in stage
just before ovulation. Note the area of bulging follicle with
follicular stigma that is clearly visible. The germinal
epithelium covering the tunica albuginea is ruptured in the
area of imminent ovulation.
b. Development of nonsurgical techniques such as
ultrasound imaging helps in monitoring of follicular growth
Ovocitul, inconjurat de corona radiata si de celulele cumulusului ooforus, este
eliberat din foliculul rupt; la orice moment al ovulatiei, fimbriile tubei uterine
devin foarte apropiate de suprafata ovarului, iar masa de cumulus continand
ovocitul este captat de catre fimbrii in ostiumul abdominal al tubei uterine; masa
de cumulus adera ferm de fimbrii si este transportata activ de catre celulele
ciliate care captusesc tuba uternia, prevenind trecerea acestuia in cavitatea
peritoneala; recent, tehnologia nechirurgicala cu ultrasunete este capabila sa
monitorize dezvoltarea foliculului ovarian; examinarea transvaginala cu
ultrasunete poate oferi informatii despre numarul si dimensiunea foliculilor in
dezvoltare; dupa ovulatie, ovocitul secundar ramane viabil pentru aproximativ 24
ore; daca fertilizarea nu se produce pe parcursul acestei periaode, ovocitul
secundar degenereaza pe masura ce strabate tuba uterina;
Ovocitele care nu patrund in tuba uterina degenereaza de obicei in cavitatea
peritoneala; ocazional, un ovocit poate fi fertilizat si se poate implanta in
cavitatea peritoneala pe suprafata ovarului sau intestinului sau in fundul de sac
Douglas; astfel de implanatari ectopice nu se dezvolta de obicei dincolo de
primele stadii fetale timpurii, dar s-ar putea sa necesite indepartarea
chirurgicala; sarcina ectopica care se dezvolta in orice situs diferit de
endometriul cavitatii uterine continua sa fie cea mai comuna cauza de deces in
prima jumatate a sarcinii;
In mod normal, numai un folicul se maturea complet in fiecare ciclu si este
eliberat ca ovocit secundar; rareori, ovocite sunt eliberate si din alti foliculi care

au atins maturitatea completa pe parcursul aceluiasi ciclu, conducand la

posibilitatea zigotilor multipli; medicamente precum citratul de clomifen
(serofen) sau gondotropinele umane care stimuleaza activitatea ovariana cresc
mult posibilitatea nasterilor multiple prin stimularea maturarii mai multor foliculi;
Ovocitul primar este blocat in profaza primei diviziuni meiotice pentru
12 pana la 50 ani
Ovocitele primare din foliculii primordiali isi incep prima diviziune meiotica in
viata intrauterina, dar procesul este blocat in profaza meiozei primare; profaza
meiozei primare se termina imediat inainte de ovulatie; de aceea, ovocitul primar
ramane blocat in profaza meioza reductionale intre 12 si 50 ani; aceasta
perioada de blocaj meiotic expune ovocitul primar influentelor adverse ale
mediului si pot sa contribuie la erori in diviziunea meiotica precum
nondisjunctia; asemenea erori determina anomalii precum trisomia 21
(sindromul Down);
Atunci cand meioza primara se incheie in foliculul matur, fiecare celula fiica a
ovocitului primar primeste cate o cantitate egala de cromatina, dar o celula fiica
primeste mai multa citoplasma si devine ovocit secundar; masoara pana la 150
microni in diametru; cealalta celula primeste o cantitate mica de citoplasma si
devine primul globul polar;
Ovocitul secundar este blocat in metafaza meiozei secundare imediat
inainte de ovulatie
Imediat ce diviunea primara este completa, ovocitul secundar isi incepe a doua
diviziune meiotica; pe masura ce ovocitul secundar paraseste foliculul prin
ovulatie, meioza secundara este in progres; aceasta divizune este blocata in
metafaza si este terminata numai daca ovocitul secundar este penetrat de catre
un spematozoid; daca fertilizarea se produce, ovocitul secundar isi temina
meioza secundara si da nastere ovulului cu pronucleul matern continand un
set de 23 de cromozomi; cealalta celula produsa in aceasta diviziune formeaza al
doilea globul polar; la oameni, primul globul polar persista pentru mai mult de 20
de ore dupa ovulatie si nu se divide; de aceea, oul fertilizat poate fi recunoscut
dupa prezenta a doi globuli polari (primul globul polar este diploid, iar cel de-al
doilea este haploid); la unele mamifere, primul globul polar se poate dvide, astfel
incat, in urma meiozei rezulta un ovocit si 3 globuli polari haploizi; corpii polari,
care nu sunt capabili de dezvoltare ulterioara, sufera apoptoza.

Diagram illustrating changes

that occur during growth,
maturation, and fertilization of
the oocyte. The primary oocyte
remains arrested in prophase I of
meiosis. The first meiotic or
reductional division is completed
only after the oocyte progresses to
ovulation. The second meiotic or
equatorial division is not
completed unless the secondary
oocyte is impregnated by a
spermatozoon. Note the formation
of first and second polar bodies.
In some mammals, the first polar
body divides (as shown on this
drawing) so that there are four
total meiotic products. However, in
humans, the first polar body does
not divide but persists for about
20 hours; therefore, the fertilized

Corpul galben
Foliculul dehiscent sufera o reorganizare formand corpul galben dupa
ovulatie
La ovulatie, peretele folicular, alcatuit din celulele granuloasei si celulele tecale
ramase, se plicatureaza si formeaza corpul galben (figura 23-10A)

a. The corpus luteum is

formed from the collapsed
follicle wall that contains
the granulosa and theca
cells. The granulosa lutein
cells form a thick, folded
layer around the former
follicular cavity (Cav).
Within the folds are cells of
the theca interna (arrows)

(figura 23-10 A)
Mai intai, sangerarea din capilarele din teaca interna in lumen folicular conduce
la formarea corpului hemoragic cu un cheag central; tesut conjunctiv din stroma
invadeaza apoi fosta cavitate foliculara; celule ale granuloasei si tecii interne se
diferentiaza apoi in celule luteale tecale si granuloase in cadrul procesului numit
luteinizare; aceste celule luteale sufera modificari morfologice dramatice,
crescand in dimeniune si acumuland picaturi lipidice (figura 23-10 B); un pigment
liposolubil, lipocrom, din citoplasma celulelor da aspectul galben caracteristic
preparatelor proaspete; la nivel ultrastructural, celulele prezinta caracteristicile
asociate celulelor secretoare de steroizi si anume, sER abundent si mitocondrii cu
criste tubulare;

Sunt descrise doua tipuri de celule tecale:

Celule granuloase luteinice mari ( de paroximativ 30 microni in

diametru), localizate central si provenite din celulele granuloasei
Celulele luteinice tecale sunt mici ( aprox. 15 microni in diametru), mai
puternic colorate, localizate periferic si derivate din celulele tecale interne

b. This photomicrograph shows

the wall of the corpus luteum at
higher
magnification. The main cell
mass is composed of granulosa
lutein cells (GLC). These cells
have a large spherical nucleus
and a large amount of
cytoplasm. The theca lutein cells
(TLC) also have a spherical
nucleus, but the cells are

(figura 23-10 B)
Pe masura ce corpul galben incepe sa se formeze, vasele sangvine si limfatice
din teaca interna cresc rapid in stratul granulos; o bogata retea vasculara ia
nastere in interiorul corpului galben; aceasta structura inalt vascularizata
localizata in cortexul ovarului secreta estrogeni si progesteron; acesti hormoni
stimuleaza cresterea si activitatea secretorie a celulelor care captusesc uterul,
endometriul, pregatindu-l pentru implantarea zigotului in dezvoltare in situatia in
care fertilizarea se produce.
Corpul galben de menstruatie se formeaza in absenta fertilizarii
Daca fertilizarea si implantarea nu se produc, corpul galben ramane activ numai
pentru 14 zile; in acest caz se numeste corp galben de menstruatie; in

absenta gonadotropinei corionice umane (hCG) si a altor luteotropi, rata de

secretie de progesteron si estrogen scade, iar corpul galben incepe sa
degenereze la aproximativ 10-12 zile dupa ovulatie;
Coprul galben degenereaza si sufera o involutie usoara dupa sarcina sau
menstruatie; celulele se incarca cu lipide, scad in dimensiuni si sufera autoliza; o
cicatrice alba, corpul albicans, se formeaza pe masura ce material hialin se
acumuleaza printre celulele degenrate ale fostului corp galben (figura 23-12);
corpul albicans dispare in cateva luni;

Photomicrograph of the corpus

albicans of a human ovary.
Large amounts of hyaline material
can be seen
among the degenerating cells of
the former corpus luteum. The
corpus albicans is surrounded by
ovarian stroma

(figura 23-12)
Capacitatia si fertilizarea
Pe parcursul capacitatiei, spermatozoidul matur capata abilitatea de a
fertiliza ovocitul
Dupa maturarea lor in epididim, spermatozoizii trebuie sa fie activati in tractul
genital feminin; pe parcursul acestui proces de activare, numit capacitatie,
spermatozoidul sufera modificari structurale si functionale care deterina

cresterea afinitatii sale de a se lega de receptori din zona pellucida; capacitatia

reusita este confirmata de hiperactivarea spermatozoizilor, care se manifesta
prin tr-o miscare viguroasa a flagelilor;
Capacitatia implica cateva reactii biochimie si modificari ale spermatozoidului si
ale membranei sale plasmatice; acestea includ:

Activitatea crescuta a adenilat ciclazei care detrmina cresterea nivellelor

de AMPc
Rata crescuta de fosforilare a tyr (masurarea fosforilarii este folosita clinic
ca un martor biochimic al capacitatie)
Activarea canalelor de Ca2+ rezultand in cresterea nivelelor intracelulare
de Ca2+
Eliberarea glicoconjugatelor fluidului seminal de pe suprafata capului
spermatozoidului; aceste glicozide de suprafata ( numite si factori de
decapacitatie) adaugate pe parcursul maturarii spermiilor in epididim
inhiba legarea la receptorii din zona pellucida
Modificari extinse ale membranei plasmatice prin indepartarea
coloesterolului, inhibitorul predominant al capacitamtei, si redistributia
fosfolipidelor si carbhidratilor.

In mod normal fertilizarea se produce in ampula tubei uterine

De obicei, doar unul din cateva sute de milioane de apermatozoizi din ejaculat
ajunge la locul de fertilizare, tipic ampula tubei uterine; acolo, spermatozoidul se
confrunta cu ovocitul secundar inconjurat de corona radiata; spermatozoidul
trebuie sa penetreze corona radiata pentru a obtine acces la zona pellucida; desi
mai multi spermatozoizi pot penetra zona pellucida, doar un spermtozoid poate
complet procesul de fertilizare; capacitatia este completa atunci cand
spermatozoizii sunt capabili sa se lege de receptori de pe zona pellucida; legarea
de ZP-3 de pe membrana peullucida declanseaza reactia acrozomala in care
enzime (in special hialuronidaze) eliberate din acrozom fac posibila penetrarea
zonei pellucida de catre un spermatozoid; penetrarea este realizata prin proteliza
limitata a zonei pellucida in fata spermatozoidului hipermobil care avanseaza;
Dupa ce penetreaza zona pellucida, spermatozoidul intra in spatiul perivitelin
dintre zona pellucida si membrana plasmatica a ovocitului; aici, membrana
plasmatica a spermatozoidului fuzioneaza cu cea a ovocitului, iar nucleul capului
spermatozoidului este eliberat in interiorul ovocitului; el formeaza pronucleul
masculin continand 23 de cromozomi de origine paterna; dupa alinierea si
dezintegrarea membranelor nucleare ale celor doi pronuclei, zigotul rezultat,
care este diploid (2n, 46 cromozomi), sufera a o diviziune mitotica; acest stadiu
dublu celular marcheaza inceputul dezvoltarii embrionare;
Inainte ca spermatozoizii sa poata fertiliza ovocitul secundar, trebuie sa
devina capabili sa penetreze corona radiata si zona pellucida

Cand se apropie de un ovocit secundar, un spermatozoid devine hiperactivat:

inainteaza mai repede, iar miscarile cozii devin mai puternice si mai haotice;
studii recente indica ca aceasta reactie de hiperactivare este determinata de un
influx brusc de Ca2+ in cozile spermatozoizilor; membrana plasmatica a cozii
spermatozoidului contine multe canale transmembranare de Ca2+ numite
CatSpers (canale cationice ale spermatozoidului); proteinele CatSper se exprima
in membranele cozii; influxul de Ca2+ face coada mai activa, determina o
miscare mai energica a acesteia; astfel, spermatozoidul se deplaseaza mai
repede prin mediul vascos al tubei uterine; alaturi de proteoliza limitata a zonei
pellucida, hiperactivarea este responsabila de penetrarea fizica a ovocitului;
Hiperreactivitatea spermatozoidului este necesara pentru depasirea barierei
fizice care protejeaza ovocitul impotriva fertilizarii; astfel, activarea CatSpers
este necesara pentru fertilitatea masculina.
Impregnarea ovocitului permite structuilor care se gasesc in interiorul
spermatozoiului sa patrunda in citoplasma ovocitului
Dupa penetrarea zonei pellucida, spermatozoidul patrunde in spatiul perivitelin
dintre zona pellucida si ovolema; aici, dupa acostarea langa ovolema, cele doua
membrane plasmatice fuzioneaza; acest proces, numit impregnarea
ovocitului, permite nucleului spermatozoidului (continand ADN foarte
concentrat), centrozomului, mitocondriilor si kinocilului sa fie incorporate in
citoplasma ovocitului; membrana plasmatica a cozii ramane ca un apendice
atasat ovolemei;
Dupa impregnare, spermatozoidul genereaza un semnal molecular pentru
restartarea si terminarea celei de-a doua diviziuni mitotice; aceasta transforma
ovocitul secundar intr-un ovocit matur si declanseaza expulzia celui de-al doilea
globul polar in spatiul perivitelin;
Materialul genetic masculin care se gaseste in nucleul spermatozoidului
incorporat este despachetat si folosit pentru constituirea pronucleului
masculin, care contine 23 cromozomi de origine paterna; membranele nucleare
ale pronucleilor masculin si feminin se dezintegreaza (fara sa fuzineze), iar
cromozomii se aliniaza in fusul mitotic; zigotul rezultat contine 46 de cromozomi
si apoi sufera prima diviziune mitotica; centrozomul masculin este esential
pentru alinierea fusului mitotic care distribuie cromozomii intre primele doua
celule ale embrionului; numai centrozomii de origine paterna sunt folositi pentru
constituirea primului si a ulterioarelor fusuri mitotice; kinoclilul incorporat este in
final dezintegrat si toate mitocondriile spermatozoidului sunt eliminate din
citoplasma ovocitului;
De observat ca toate mitocondriile din celulele umane provin de la mama, dar
toti centrozomii provin de la tata.
Mai multi spermatozoizi pot sa penetreze zona pellucida, dar numai
unul completeaza procesul de fertilizare

Dupa ce spermatozoidul penetreaza ovoplasma, cel putin 3 tipuri de reactii

postfuziune se produc pentru a preveni patrunderea altor spermatozoizi in
ovocitul secundar (polispermie); acestea includ:

Blocarea rapida a polispermiei. O depolarizare mare si de lunga durata

(pana la 1 minut) a ovoplasmei creeaza un bloc electric tranzient
impotriva polispermiei
Reactia corticala. Modificarile polaritatii ovoplasmei declanseaza
eliberarea Ca2+ din depozitele ovoplasmice; Ca2+ propaaga o unde de
reactie corticala in care granule corticale se deplaseaza catre suprafata si
fuzioneaza cu ovoplasma, determinand o crestere tranzientaasuprafetei
oului si reorganizarea membranei; continutul granulelor corticale este
eliberat in spatiul perivitelin
Reactia zonala. Enzimele eliberate (proteaze) din granulele corticale nu
doar degradeaza receptorii glicoproteici pentru legarea spermatozoidului
din membrana plasmatica a ovocitului, ci formeaza si bariera
perivitelina prin cross-linkari ale proteinelor de pe suprafata zonei
pellucida; acest eveniment creeaza blocarea finala si permanenta
impotriva polispermiei.

Corpul galben de sarcina se formeaza dupa fertilizare si implantare

Daca fertilizarea si implantarea se produc, corpul galben greste i dimensiune
formand corpul galben de sarcina; existenta si functia corpului galben depinde
de o combnatie de secretii endocrine si paracrine, descrise colectiv drept
luteotropi;luteotropii paracrini sunt produsi local de catre ovar; acestia includ:

Estrogeni
IGF-I si IGF-II

Luteotropii endocrini sunt produsi la distanta de organul tinta, corpul galben;

acestia includ:

hCG, o GP de 37-kDa secretata de catre trofoblastul corionului, care

sitmuleaza receptorii pentru LH de pe corpul galben si previne
degenerarea sa
LH si prolactina, ambii secretai de catre hipofiza
Insulina produsa de pancreas

Nivelele crescute de progesteron, produs din colesterol de catre corpul galben,

blocheaza dezvoltarea ciclica a foliculilor ovarieni; timpuriu in sarcina, corpul
galben masoara 2 pana la 3 cm, ocupand cea mai mare parte a ovarului; functia
sa incepe sa scada treptat dupa 8 saptamani de sarcina, desi persista pe
parcursul sarcinii; desi corpul galben ramane activ, placenta produce suficiente
cantitati de estrogen si pregesteron din precursori materni si fetali pentru a
suplini functia corpului galben dupa 6 saptamani de sarcina;

hCG poate fi detectata in ser la 6 zile dupa conceptie si in urina in zilele 10-14 de
sarcina; detectarea hCG in urina folosind Ac specifici reprezinta baza majoritatii
testelor de sarcina; in plus, cresterea rapida a nivelului circulant de hCG in
sarcina timpurie este responsabil de raul de dimineata, o conditie
caracterizata de greata si stari de voma; aceste simptome apar in primele ore
ale diminetii si sunt printre primele semne ale sarcinii.
Atrezia
Majoritatea foliculilor ovarieni se pierd prin atrezie mediata de
apoptoza celulelor granuloase
Asa cum am stabilit deja, foarte putin foliculi ovarieni care isi incep diferentierea
in ovarul embrionar sunt destinati maturarii complete; majoritatea foliculilor
degenereaza si dispar printr-un proces numir atrezie foliculara ovariana;
atrezia este mediata de apoptoza celulelor granuloasei; un numar mare de
foliculi sufera atrezie pe parcursul dezvoltarii fetale, postnatal timpuriu si la
pubertate; dupa pubertate, grupuri de foliculi incep sa se matureze pe parcursul
fiecarui ciclu menstrual; in mod normal, numai un folicul se matureaza complet;
atrezia se considera a fi un mecanism prin care cativa foliculi sunt stimulati sa-si
continue dezvoltarea prin moartea programata a altor foliculi; astfel, la fiecare
stadiu al maturarii un folicul poate suferi atrezie; procesul devine mai complex
pe masura ce foliculul progreseaza inspre maturatie;
In procesul de atrezie a foliculilor primordiali si a foliculilor mici, in evolutie,
ovocitul imatur devine mai mic si degenereaza; modificari similare se produc si in
celulele granuloase; foliculii atretici se micsoreaza si eventual dispar din stroma
ovarului ca rezultat al apoptozei repetate si fagocitozei de celulelor granuloase;
pe masura ce celulele sunt reabsorbite si dispar, celulele stromale inconjuratoare
migreaza in spatiul ocupat anterior de catre folicul, nelasand vreo urma a
existentei acestuia;
In procesul de atrezie a foliculilor mari, in evolutie, degenerarea ovocitului matur
este intarziata si pare sa se produca secundar modificarilor degenerative din
peretele folicular; aceasta intarziere indica faptul ca odata ce ovocitul si-a atins
maturitatea si competenta, nu mai este senzitiv la aceiasi stimuli care initiaza
atrezia in celulele granuloasei; modificarile foliculare includ urmatoarele
evenimente secventiale:

Initierea apoptozei in celulele granuloasei, indicata de oprirea mitozelor si

expresia endonuleazelor si a altor enzime hidrolitice in celulele granuloasei
Invazia stratului granulos de catre neutrofile si macrofage
Invazia stratului granulos de catre fascicule de tesut conjunctiv
vascularizat
Patrunderea celulelor granuloasei in antrumul folicular
Hipertrofia celulelor tecale interne
Colabarea foliculului pe masura ce degenerarea continua
Invazia tesutului conjunctiv in cavitatea foliculului

Studii recente sugereaza ca produsi ai anumitor gene regleaza procesul de

atrezie foliculara; unul dintre acesti produsi este proteina nervoasa
inhibitorie a apoptozei (NAIP) indusa de gonadotropine; aceast inhiba si
intarzie modificarile apoptotice in celulele granuloase; expresia genei NAIP este
prezenta in toate stadiile foliculului in evolutie dar este absenta in foliculii care
sufera apoptoza; un nivel ridicat de gonadotropine inhiba apoptoza in foliculii
ovarieni prin cresterea expresiei NAIP in ovare;
Ovocitul sufera modificari tipice asociate degenerarii si autolizei, iar resturile
sunt fagocitate de catre macrofagele invadatoare; zona pellucida, care este
rezistenta la modificarile autolitice care se produc in celulele asociate ei, se
plicatureaza si se colabeaza pe masura ce este degradata in cavitatea foliculului;
macrofage din tesutul conjunctiv sunt implicate in fagocitoza zonei pellucida si
resturile celulelor degenerate; membrana bazala care separa celulele
granuloasei de celulele tecii interne se poate separa de celulele foliculare si
creste in grosime, formand un strat hialin ondulat numit membrana sticloasa;
aceasta structura este caracteristica foliculilor in stadii tarzii ale atreziei;
Cresterea celulelor tecii interne se produce in unii foliculi atretici; aceste celule
sunt similare celulelor luteinice tecale si se organizeaza in fascicule dispuse
radial separate de tesut conjunctiv; o bogata retea de capilare se dezvolta in
tesutul conjunctiv; acesti foliculi atretici, care se seamana cu un corp galben
tardiv, sunt numiti corpi galbeni atretici;
Glanda interstitiala ia nastere din teaca interna a foliculilor atretici
Pe masura ce foliculul atretic continua sa degenereze, o cicatrice cu linii hialine
se dezvolta in centrul masei celulare, dand acesteia aspectul unui mic corp
albicans; aceasta structura dispare pe masura ce stroma ovariana invadeaza
foliculul degenerativ; in ovarele anumitor mamifere, cordoanele de celule luteice
nu degenereaza, ci se fragmenteaza si se rispiesc prin stroma; aceste cordoane
de celule contribuie la glanda interstitiala a ovarului si produc hormoni
steroizi; dezvoltarea glandei interstitiale este mai extensiva la speciile animale
care au pui mari;
In ovarul uman, exista relativ putine celule interstitiale; ele se gasesc in numar
mai mare in primul an de viata si pe parcursul fazelor timpurii ale pubertatii,
corespunzand perioadelor de atrezie foliculara crescuta; la menarha, involutia
celulelor interstitiale se produce; de aceea, ptuine sunt prezente pe parcursul
vietii reproducatoare si la menopauza; a fost sugerata ca, la oameni, celulele
interstitiale reprezinta o sursa importanta de estrogeni care influenteaza
cresterea si dezvoltarea organelor sexuale secundare pe parcursul fazelor
timpurii ale pubertatii; la alte specii, s-a aratat ca celulele interstitiale produc
progesteron;
La oameni, celule numite celule ovariene hilare se gasesc in hilul ovarului in
asociatie cu spatii vasculare si fibre nervoase nemielinizate; aceste celule, care
par a fi asemanatoare dpdv structural cu celulele interstitiale ale testiculului,

contin cristaloizii Reinke; celulele hilare par a raspunde la modificarile

hormonale din timpul sarcinii si de la inceputul menopauzei; studiile sugereaza
ca celulele hilare secreta androgeni; hiperplazia sau tumori ale acestor celule
conduc de obicei la masculinizare;
Vase sangvine si limfatice
Vascularizatia ovarului provine din doua surse diferite: arterele
ovariene si arterele uterine
Arterele ovariene sunt ramuri ale aortei abdominale care trec inspre ovar prin
ligamentul suspensor al ovarului si tubei uterine; aceste artere se
anastomozeaza cu a doua sursa sangvina a ovarului, ramura ovariana a arterei
uterine, care ia nastere di artera iliaca interna; vase relativ mari care iau nastere
din aceste regiuni de anastomoza trec prin mexoovariu si intra in hilul ovarului;
aceste artere mari sunt numite artere spirale deoarece se ramifica si devin foarte
sinuoase pe masura ce tec prin medula ovarului;
Venele insotesc arterele si formeaza plexul pampiniform la iesirea din hil; vena
ovariana se formeaza din plex;
In regiunea corticala a ovarului, retele de vase limfatice din straturile tecale
inconjoara foliculii in evolutie si atretici si corpul galben; vasele limfatice
urmeaza traiectul arterelor ovariene pe masura ce se indrepata inspre nodulii
limfatici din regiunea lombara;
Inervatia
Ovarele sunt inervate de plexul ovarian autonom
Fibrele nervoase autonome care deservesc ovarul se gasesc in principal in
structura plexului ovarian; desi este clar ca ovarul primeste atat inervatie
simpatica cat si parasimpatica, ptuine se cunosc despre distributia lor exacta;
grupuri de celule ganglionare parasimpatice sunt risipite in medulara; fibrele
nervoase urmeaza arterele, inervand fibrele musculare netede din peretii
vaselor, in traiectul lor prin medulara si corticala ovarului; fibrele senzoriale
transmit impulsuri prin plexul ovarian care ajung ganglionul radacinii dorsale a
primului nerv spinal; de aceea, durerea ovariana este raportat in teritoriul
cutanat de distributie al acestor nervi spinali;
La ovulatie, aproximativ 45% dintre femei expermenteaza durerea mijlocului
de ciclu; este descrisa, de obicei, ca o durere ascutita, in partea inferiora a
abdomenului, care dureaza de la cateva minute pana la 24 ore si este frecvent
insotita de o mica sangerare in uter; se crede ca aceasta durere se datoreaza
contractiei fmn-urilor din peretele ovarului, precum si din ligamentele sale;
aceste contractii apar ca raspuns la nivelul ridicat de prostaglandina F2
determinata de eliberarea masiva de LH;

Corelatii clinice: Boala ovarului polichistic

Boala ovarului ploichistic este caracterizata de ovare marite bilateral datorita numeroale
chiste foliculare; atunci cand este asociata cu oligomenoree, termenul clinic folosit este
Corelatii
clinice:
fertilizarea bonalvul
in vitro este infertil datorita absentei ovulatiei; morfologic,
sindromul
Stein-Leventhal;
ovarul seamana cu un balon mic, alb, umplut cu margele strans impachetate; ovarele
Exista mai multe indicatii ale fertilizarii in vitro (IVF), dar prima ramane infertilitatea datorata
afectate, numite adesea ovare stridie, au suprafata neteda, alb-perlata, neprezentand
malformatiilor netratabile chirurgical ale tubelor uterine sau absenta acestora; pentru a induce
suprafata cicatrizata deoarece ovulatia nu se produce;
dezvoltarea si maturarea a mai multor foliculi, femeile selectate pentru IVF sunfera o
hiperstimulare
controlata
a ovarelor,
aceasta
realizandu-se
terapii
hormonale folosind
Boala se datoreaza
numarului
mare
de chiste
foliculare prin
plinediverse
cu lichid
si foliculilor
gonadotropine
umane
de
menopauza
sau
citrat
de
clomifen
(serofen),
cu
sau
fara
secundari atrofici care se gasesc sub o tunica albuginee neobisnuit de groasa; FSH;
patogeneza nu este clara, dar pare a fi legata de un defect in reglarea biosintezei de
Ovocitele mature preovulatorii sunt colectate din foliculii Graafieni fie pin aspiratie percutanata
androgeni care determina o producere excesiva de androgeni care sunt convertiti in
laparoscopica sau cu ultrasune, fie prin aspiratie transvaginala; inainte de insamtare, ovocitele
estrogeni; procesul de selectie a foliculilor care sufera maturare este de asemenea
sunt preincubate intr-un mediu specializat pana isi ating maturitatea;
perturbat; bolnavul are un ciclu ovulator caracterizat doar de stimularea estrogenica a
endometriumului,
inhibitiei
productiei
deovocitele
progesteron;
se datoreaza
Sperma
colectata este datorita
plasata intr-un
mediu
special;
sunt aceasta
apoi adaugate
in acest mediu
faptului
ca
foliculul
de
Graff
nu
se
transforma
in
corpul
galben
producator
de
progesteron;
pentru fertilizare; 12 -16 ore mai tarziu, ovocitele sunt examinate cu microscopul cu contrast de
faza pentru a determina prezenta pronuleilor masculin si feminin, indiciul fertilizarii cu succes; in
Tratamentul de electie este hormonal si urmareste restabilirea raportului
acest stadiu, ovocitul fertilizat poate fi inghetat pentru transferuri IVF viitoare; in general, 80%
estrogen/progesteron, dar, in unele cazuri, interventia chirurgicala este necesara; o
dintre ovocitele mature cultivate in vitro sunt fertilizate; in acest stadiu, embrionul este transferat
incizie in forma de aripa este facuta in ovar pentru a expune cortexul, permitand astfel
intr-unmediu special de crestere pentru 24/48 ore, unde creste pana la stadiul de 6 celule; mai
ovocitul, dupa tratamentul hormonal, sa paraseasca ovarul fara restrictia fizica impusa de
multi embrioni sunt apoi transferati in uter prin vagin si canalul cervical, in ziua 3 sau 4 dupa
tunica albuginee groasa;
aspiratia initiala a ovocitului; inainte de transferul embrionului, uterul este pregatit pentru a primi
embrionul prin administrarea de hormoni; apoi este inceput tratamentul
cudisease.
progesteron
Polycysticintensiv
ovarian
pentru a mima functia corpului galben de sarcina;
This photomicrograph shows a
section through the cortex of
the ovary
from an individual with
polycystic ovarian disease.
Note the unusually thick
tunica albuginea (TA) that
overlies numerous follicles.
The thickness of the tunica
albuginea prevents ovulation
of the mature (Graafian)
follicles. Note that one of the
follicles has developed to the

Consideratii functionale: reglarea hormonala a ciclului ovarian

Pe parcursul fiecarui ciclu menstrual, ovarul sufera modificari ciclice avad dou faze:

Faza foliculara
Faza luteala

Ovulatia se produce intre cele doua faze;

Faza foliculara incepe cu dezvoltarea unui mic numar de foliculi primari (10-20) sub influenta FSH si
LH; selectia foliculilor dominanti se produce intre zilele 5 si 7 ale ciclului menstrual; pe parcursul
primelor 8-10 zile ale fiecarui ciclu, FSH este principalul hormon care influenteaza cresterea
foliculilor; el stimuleaza celulele granuloasei si celulele tecale, care incep sa secrete sterozi, in
principal estrogen, in lumenul folicular; pe masura ce productia de estrogen din foliculul dominant
creste, FSH este inhibat prin feed-back negativ; estrogenii continua sa se acumuleze in lumenul
folicular, atingand, in final, un nivel care face ca foliculul sa fie independent de FSH pentru cresterea
si dezvoltarea sa ulterioara; tarziu in faza foliculara, inainte de ovulatie, nivelele de progesteron
incep sa creasca sub influenta LH; cantitatea de estrogeni din sangele circulant inhiba productia
suplimentara a FSH de catre adenohipofiza; ovulatia este indusa de o descarcare masiva de LH, care
se produce concomitent cu o usoara crestere a nivelului de FSH; ovulatia se produce la aproximativ
34-36 ore dupa inceptul descarcarii de LH sau la 10-12 ore dupa varful secretiei de LH;
Faza luteala incepe imediat dupa ovulatie, atunci cand celulele granuloase si tecale ale foliculului
rupt sufera transformari rapide morfologice pentru a forma corpul galben; estrogeni si mari cantitati
de progesteron sunt secretate de corpul galben; sub influenta ambilor hormoni, dar in special a
progesteronului, endometriul incepe faza secretorie, care este esentiala pentru pregatirea uterului
pentru implantare in eventulitatea fertilizarii oului; LH pare sa fie responsabil pentru dezvoltarea si
mentinerea corpului galben pe parcursul ciclului menstrual; daca fertilizarea nu se produce, corpul
galben degenereaza in cateva zile datorita scaderii nivelelor hormonale; daca fertilizarea se produce,
corpul galben este mentinut si continua sa secrete progesteroni si estrogeni; hCG, produsa initial de
embrion si apoi de placenta, stimuleaza corpul galben si este responsabil pentru mentinerea sa in
sarcina;
Early developmental stages of the human embryo. a. This image, obtained with
an interference contrast
microscope equipped with Nomarski optics, shows a human fertilized oocyte with two
pronuclei. The zygote develops after alignment and dissolution of nuclear membranes of
both female and male pronuclei. The resulting cell will contain a diploid complement of
46 chromosomes. b. This image shows a 48-hour-old human embryo growing in a
special growth medium. At this stage, the embryo consists of four cells. In IVF
procedures, it is at this stage that the embryo is usually transferred into the uterine
cavity

Relationship of morphologic
and physiologic events that
occur in the menstrual cycle.
This diagram illustrates
the relation of the morphologic
changes in the endometrium
and ovary to the pituitary and
ovarian blood hormone levels
that occur during the menstrual
cycle. The pituitary and ovarian
hormones and their plasma
concentrations are indicated in
arbitrary units. LH, luteinizing

3. Tubele uterine
Tubele uterine sunt ducte care se extind bilateral de la uter inspre ovare; ele
transporta ovocitul dinspre ovar inspre uter si asigura mediul necesar pentru
fertilizare si pentru dezvoltarea initiala a zigotului pana la stadiul de morula; un
capat al tubei este adiacent ovarului si se deschide in cavitatea peritoneala;
celalalt comunica cu cavitatea uterina;
Fiecare tuba uterina are o lungime de 10-12 cm si poate fi impartita in 4
segmente:

Infundibulul este un segment cu aspect de palnie adiacent ovarului; la

capatul distal, se deschide in cavitatea peritoneala; portiunea proximala
comunica cu ampula; extensii franjurate numite fimbrii se extind de la
gura infundibulului inspre ovar
Ampula este cel mai lung segment al tubei, reprezentand pana la 2/3 din
lungimea acesteia; este situsul fertilizarii
Istmul este segmentul medial, ingust al tubei uterine adiacent uterului
Partea uterina/ intramurala masoara aproximativ 1 cm in lungime; se
gaseste in interiorul peretelui uterine si se deschide in cavitatea uterului

Peretele tubei uterine este alcatuit din 3 straturi

Peretele tubei uterine seamana cu peretele altor organe cavitate, avand un strat
extern seros, un strat muscular intermediar si un strat intern mucos; nu exista o
submucoasa;

Seroasa sau peritoneul este stratul cel mai extern al tubei uterine si este
alcatuit din mezoteliu si un strat subtire de tesut conjunctiv
Musculara este organizata, pe cea mai mare parte a lungimii tubei, dintrun strat intern, circular, relativ gros si un strat extern, mai subtire,
longitudinal; limita dintre straturi este adesea indisticta
Mucoasa, stratul intern, prezinta pliuri longitudinale care se proiecteaza
in lumen; aceste pliuri sunt mai complexe in ampula si devin mai mici in
istm.

Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu simplu columnar format din doua tiouri
de celule-ciliate si neciliate; acestea reprezinta stadii functionale diferite ale unui
singur tip celular.

Celulele ciliate sunt mai numeroase in infundibul si ampula; cili bat inspre
uter
Celulele neciliate sunt celule secretorii care produc fluidul care asigura
materialul nutritiv pentru ou

Celulele epiteliale sufera hipertrofie ciclica pe parcursul fazei foliculare si atrofie

in faza luteala ca raspuns la modificarile nivelelor hormonale, in special ale
estrogenilor; de asemenea, raportul celule ciliate-celule neciliate se schimba in
timpul ciclului hormonal; estrogenii simlueaza ciliogeneza, iar progesteronul
creste numarul celulelor secretorii; in apropierea ovulatiei, epiteliul isi atinge
inaltimea de aproximativ 30 microni si se reduce apoi la din aceasta imediat
inainte de inceputul menstruatiei;
Un transport bidirectional are loc in tuba uterina
Tuba uterina realizeaza o miscare activa imediat inainte de ovulatie cand
fimbriile se apropie de ovar si se localizeaza deasupra regiunii suprafetei
ovariene unde se produce ruptura; cand ovocitul este eliberat, celulele ciliate din
infundibul il matura inspre deschiderea tubei uterine, evitandu-se astfel intrarea

lui in cavitatea peritoneala; ovocitul este apoi transportat de-a lungul tubei
uterine prin contractii peristaltice; mecanismul prin care spermatozoizii si
ovocitul sunt transportati din sens opus nu este pe deplin inteles; studiile
sugereaza ca atat miscarile ciliare, cat si activitatea musculara peristaltica sunt
implicate in deplsarea ovocitului; deplsarea spermatozoizilor este mult prea
rapida, pentru a se considera ca motilitatea intrinseca este cea responsabila
pentru deplasarea lor; fertilizarea se produce de obicei in ampula, in apropierea
jonctiunii cu istmul; oul ramane in tuba uterina aprox. 3 zile inainte de a intra in
cavitatea uterina;
Unele conditii care pot altera integritatea sistemului de transport tubar (ex.
Inflamatia, utilizarea dispozitivelor intrauterine, manipularea chirurgicala,
ligatura tubara) pot sa determine sarcina ectopica; 98% dintre sarcinile ectopice
se produc in tuba uterina (sarcina tubara); restul se produc in cavitatea
peritoneala, ovare si cervix;
4. Uterul
Uterul primeste morula care se dezvolta rapid de la tuba uterina; dezvoltarea
embrionara si fetala ulterioara se produce in uter care sufera cresteri dramatice
ale dimensiunii; uterul uman esteun organ cavitar, cu aspect de para, situat in
pelvis, intre vezica urinara si rect; la nulipare, cantareste 30-40 grame si
masoara 7.5 cm in lungime, 5 cm in latime in portiunea superioara si 2.5 in
grosime; lumenul sau, care este turtit, se continua cu cel al tubelor uterine si al
vaginei;
Anatomic, uterul este impartit in 2 regiuni:

Corpul este portiunea mare superioara; suprafata anterioara este aproape

plata; suprafata posterioara este convexa; portiunea superioara, rotunjita
a corpului, care se extinde desupra locului de atasare a tubelor uterine
este numit fundus;
Cervixul este portiunea inferioara, cu aspect de butoias, separta de corp
prin istm; lumenul cervixului, canal cervical, are un orifiu ingust la fiecare
capat; orifiul intern comunica cu cavitatea uterului; orificiul extern cu
vagina;

Peretele uterin este alcatuit din 3 straturi; dispre lumen inspre exterior acestea
sunt:

Endometriul este mucoasa uterului

Miometriul este stratul muscular gros; se continua cu stratul muscular al
tubei uterine si al vaginului; fibrele musculare netede se extind de
asemenea in ligamentele legate de uter
Perimetrul, stratul seros extern sau stratul peritoneal al uterului, se
continua cu peritoneul abdominal si pelvic si este alcatuit din mezoteliu si
un strat subtire de tesut conjunctiv; sub mezoteliu, un strat de tesut
elastic este de obicei proeminent; perimetrul acopera intreaga suprafata

posterioara a uterului si partial fata anterioara; restul fetei anterioare este

alcatuita din tesut conjunctiv sau adventitie;
Atat miometriul, cat si endometriul sufera modificari ciclice in fiecare luna pentru
a pregati uterul pentru implantatia embrionului; aceste schimbari constituie ciclul
menstrual; daca un embrion se implanteaza, ciclul se opreste si ambele straturi
sufera crestere si diferentiere considerabila pe parcursul sarcinii.
Miometriul formeaza un sincitiu structural si functional
Miometriul este cel mai gros strat al peretelui uterin; este alcatuit din 3 straturi
indistinct definite de muschi neted:

Stratul muscular mijlociu contine numeroase vase de sange mari (plexuri

venoase) si limfatice si este numit strat vascular; este cel mai gros strat,
fibrele sale musculare sunt orientate circular sau spiral
Manunchiurile muculare din straturile intern si extern sunt orientate
predominant paralel cu axa lunga a uterului

Ca la majoritatea organelor cavitare cu aspect de glob, precum vezica biliara si

vezica urinara, orientarea musculara nu este distinctiva; manunchiurile
musculare vazute in preparate histologie de rutina par a fi aranjate aleatoriu; in
timpul contractiei uteirne toate cele trei straturi ale miometrului lucreaza
impreuna ca sincitiu functional expulzand continutul cavitatii printr-un orificiu
ingust;
In uterele nonpregnante, celulele musculare au o lungime de 50 microni; in
timpul sarcinii, uterul sufera o crestere foarte importanta; cresterea se datoreaza
in principal hipertrofierii celulelor musculare netede existente, care pot ajunge
peste 500 microni in lungime, si, secundar,dezvoltarii de noi fibre prin diviziunea
celulelor musculare existente si diferentierea celulelor mezenchimale
nediferentiate; cantitatea de tesut conjunctiv creste de asemenea;
In timpul sarcinii, peretele uterin devine din ce in ce mai subtire deoarece este
intins de fetusul in crestere; dupa parturitie, uterul se reintoarce la dimensiunile
normale; unele fibre musculare degenereaza, dar majoritatea se reintorc la
dimensiunea initiala; colagenul produs in timpul sarcinii pentru a intari
miometriul este degradat enzimatic de catre celulele carel-au secretat; cavitatea
uterina ramane mai mare, iar peretele muscular ramane mai gros decat inainte
de sarcina;
Comparativ cu corpul uterului, cervixul are mai mult tesut conjunctiv si mai ptuin
muschi neted; fibrele elastice sunt abundente in cervix, spre deosebire de corpul
uterului care prezinta cantitati apreciabile numai in stratul extern al miometrului;
Endometriul prolifereaza si apoi degenereaza in timpul ciclului
menstrual

In timpul vietii reproducatoare, endometriul sufera modificari ciclice in fiecare

luna care-l pregatesc pentru implantarea embrionului si evenimentele ulteioare
ale dezvoltarii embrionare si fetale; modificarile activitatii secretorii a
endometriului la fiecare ciclu sunt corelate cu maturarea foliculilor ovarieni;
sfarsitul fiecarui ciclu este caracterizat de distrugerea partiala si descuamarea
endometriului insotita de sangerare din vasele mucoasei; eliminarea de tesut si
sange prin vagina dureaza 3-5 zile si poarta denumirea de menstruatie; ciclul
menstrual este definit ca incepand din ziua din care fluxul menstrual incepe;
In timpul vietii reproducatoare, endometriul este alcatuit din 2 zone care difera
structural si functional.

Schematic diagram
illustrating arterial blood
supply to the endometrium
of the uterus. The two layers
of the
endometrium, the stratum
basale and stratum functionale,
are supplied by branches of the
uterine artery. The spiral
arteries located at the interface
between these two layers
degenerate and regenerate
during the menstrual cycle
under the influence of estrogens

Stratul functional al endometriului este partea grosa eliminata in timpul

menstruatiei
Stratul bazal este pastrat in timpul menstruatiei si serveste ca sursa
pentru regenerarea stratului functional

Stratul functional este stratul care prolifereaza si degenereaza in

timpul ciclului menstrual
In timpul fazelor ciclului menstrual, endometriul variza intre 1 si 6 mm grosime;
este captusit de un epiteliu simplu columnar continand celule ciliate si secretorii;
suprafata epiteliului se invagineaza in lamina proprie subiacenta, stroma
endometriala, formand glande uterine; aceste glande tubulare simple,
continand putine celule ciliate, se ramifica ocazional in portiunile profunde ale
endometriului; strma endometriala, care seamana cu mezenchimul, este foarte
celulara si contine substanta fundamentala intercelulara foarte abundenta; ca si
in tuba uterina, nu exista o submucoasa la limita de separatie dintre endometriu
si miometriu.
Vascularizatia endometriului prolifereaza si degenereaza in timpul
fiecarui ciclu menstrual
Endometriul contine un sistem unic de vase sangvine; artera uterina da nastere
la 6-10 artere arcuate care se anastomozeaza in miometru; ramuri ale acestor
artere, arterele radiale, intra in stratul bazal al endometriului unde dau nastere
unor artere mici, drepte, care deservesc aceasta regiune a endometriului;
ramura principala a arterei radiale isi continua traiectul ascendent si devine
foarte incolacita, capatand numele de artera spirala; artrele spirale dau nastere
la numeroase arteriole care adesea se anastomozeaza pe masura ce alimenteaza
un pat capilar bogat; patul capilar include segmente dilatate cu pereti subtiri
numite lacune; lacunele pot sa apara de asemenea in sistemul venos care
dreneaza endometriul; arterele drepte si portiunea proximala a arterelor spirale
nu se modifica in timpul ciclului menstrual; portiunea distala a arterelor spirale,
sub influenta estrogenilor si progesteronului, sufera degenerare si regenerare in
timpul fiecarui ciclu menstrual.
Modificarile ciclice din timpul ciclului menstrual
Modificarile ciclice ale endometriului in timpul ciclului menstrual sunt
reprezentate de fazele proliferativa, secretorie si menstruala
Ciclul menstrual reprezinta un set de stagii de dezvoltare care se desfasoara in
stratul functional al endometriului; este controlat de gondotropinele secretate de
pars distala a glandei pituitare care regleaza sinteza de steroizi de catre ovar; in
mod normal ciclul se repeta la fiecare 28 zile, perioada in care endometriul
parcurge o secventa de modificari morfologice si functionale; este convenabila
descrierea ciclului ca avand 3 faze:

Faza proliferativa se produce concomitent cu maturarea foliculara si este

influentata de secretia ovariana de estrogen
Faza secretorie coincide cu activitatea functionala a corpului galben si este
in fluentata in principal de de secretia de progesteron
Faza menstruala incepe odata cu scaderea producerii hormonale a
ovarului datorita degenerarii corpului galben

Aceste faze se continua una pe alta; nu exista o trecere brusca de la una la alta
Faza proliferativa a ciclului mentrual este reglata de catre estrogeni
La sfarsitul fazei menstruale, endometriul este alcatuit dintr-o lama subtire de
tesut conjunctiv, de aproximativ 1 mm grosime, continand portiunile bazale ale
glandelor uterine si portiunile inferioare ale arterelor spirale; acest strat este
stratul bazal; stratul care a fost descuamat este stratul functional; sub influenta
estrognilor, faza proliferativa este initiata; celulele stromale, endoteliale si
epiteliale din stratul bazal prolifereaza rapid, putandu-se observa urmatoarele
modificari:

Celulele epiteliale din portiunea bazala a glandelor reconstituie glanda si

migreaza pentru a acoperi suprafata endometriala denudata
Celulele stromale prolifereaza si secreta colagen si substanta
fundamentala
Arterele spirale se alungesc pe masura ce endometriul este reformat;
aceste artere sunt putin incolacite si nu se extind in treimea superioara a
endometriului

Faza proliferativa continua pana la o zi dupa ovulatie care se produce in ziua a 14

a ciclului de 28 zile; la sfarsitul acestei faze, endometriul a atins o grosime de
aproximativ 3 mm; glandele prezente lumene inguste si sunt relativ drepte, cu
un aspect usor ondulat (figura 23-16 A); acumulari de glicogen sunt prezente in
portiunile bazale ale celulelor epiteliale; in preparate histologice de rutina,
extractia glicogenului lasa citoplasma bazala goala;

Figura 23-16:Photomicrographs of the uterine lining in proliferative, secretory, and

menstrual phases of the menstrual cycle. a. The upper panel shows the endometrium at the
proliferative phase of the cycle. During this phase, the stratum functionale (separated by the
dashed line from the stratum basale) greatly thickens. x15. The lower panel shows at higher
magnification the endometrial glands that extend from the stratum basale to the surface. x55. b.
The upper panel shows the endometrium at the secretory phase of the cycle. The glands have
acquired a corkscrew shape as the endometrium increases further in thickness. The stratum
basale (below
dashed line)
exhibitsmenstrual
less dramatic
changes
in de
morphology.x20.
Faza the
secretorie
a ciclului
este
reglata
progesteron The lower
panel shows uterine glands that have been cut in a plane that is close to their long axes. Note the
pronounced
of the glands
and mucous
secretion
(arrows).
x60. c.
The upper
Subcorkscrew
influenta shape
progesteronului,
modificari
dramatice
se produc
la nivelul
stratului
panel
functional, la o zi sau doua dupa ovulatie; endometriul devine edematos si poate
shows the stratum functionale (above the dashed line). Much of the stratum functionale has
atinge o grosime de pana la 5-6 mm; glandele se maresc si capata o forma de
tirbuson, iar lumenul lor se dilata ca urmare a acumularii de produsi secretori
(figura 23-16 B); fluidul mucos produs de glandele epiteliale este bogat in
nutrienti, in special glicogen, necesar sustinerii dezvolatarii in eventualitatea
implantarii; mitozele se raresc in aceasta epata; cresterea care se intampla in
acest stadiu se datoreaza hipertrofiei celulelor epiteliale, cresterii vascularizatiei

si edemului endometriului; arterele spirale, totusi, se alungesc si devin mai

incolacite; ele se extind pana in apropierea suprafetei endometriale;
Influenta secventiala a estrogenilor si progesterolului asupra celulelor stromale
permite transformarea lor in celule deciduale; stimulul pentru transformare este
implantarea blastocistului; celule palide, mari , bogate in glicogen rezulta in
urma acestui transformari; desi functia exacta a aacestor celule este
necunoscuta, este clar ca asigura un mediu propice pentru hranirea embronului
si ca formeaza un strat specializat care faciliteaza separarea placentei de
peretele uterin la sfarsitu; sarcinii;
Faza menstruala rezulta ca urmare a reducerii secretiei ovariene de
progesteron si estrogen
Corpul galben produce in mod activ hormoni pentru aproximativ 10 zile daca
fertilizarea nu se produce; pe masura ce nivelelehormonilor se reduc, modificari
se produc in ceea ce priveste aportul de sange catre stratul functional; initial,
contractii periodice ale ale peretilor arterelor spirale, care dureaza pentru cateva
ore, determina ca stratul functional sa devina ischemic; glandele inceteaza sa
mai secrete, iar endometriul isi reduce inlatimea, datorita faptului ca stroma
devine mai putin edematiata; dup aproximativ 2 zile, perioade prelungite ale
contractiei arteriale, determina desprinderea epiteliului de suprafata si ruptura
vaselor sangvine; cand arterle spirale se inchid, sangele curge in stratul bazal,
dar nu si in stratul functional; sange, fluid uterin si celule epiteliale si stromale
descumate din stratul functional vor fi eliminate vaginal; pe masura ce petice de
tesut se separa de endometriu, capetele zdrentuite ale venelor, arterlor si
glandelor sunt expuse (fugra 23-16 C); descumarea continua pana cand nu mai
ramane decat stratul bazal; inchegarea sangelui este inhibata in aceasta
perioada a fluxului menstrual; fluxul arterial este restrictionat cu exceptia
scurtelor perioade de relazare ale peretilor arterloe spirale; sangele curge
continuu de la nivelul captelor deschise ale venelor; perioada fluxului menstrual
dureaza aproximativ 5 zile; pierderea medie de sange este de aproximativ 35-50
mL; fluxul sangvin prin arterele drepte mentine stratul bazal;
Asa cum am mentionat deja, acest proces este cilcic; figura din folderul 23.3
(despre reglarea hormonala a ciclului ovarian) prezinta un singur ciclu al
endometriului si apoi infatizeazainstalarea graviditatii la sfarsitul fazei secretorii;
in absenta fertilizarii, incetarea sangerarii ar insoti maturarea unor noi foliculi
ovarieni; celulele epiteliale ar prolifera rapid si ar migra pentru a restabili
epiteliul de suprafata in timpul fazei proliferative a urmatorului ciclu;
In absenta ovulatiei (ciclu anovulator), corpul galben nu se formeaza, iar
progesteronul nu este produs; in absenta progesteronului, endometriul nu intra
in faza secretorie si continua in faza proliferativa pana la menstruatie; in cazuri
de infertilitate, biopsii ale endometriului pot fi folosite pentru diagnosticului
ciclului anovulator, precum si a altori afectiuni ale ovarului si endometriului;
Implantarea

Daca fertilizarea si implantarea se produc, faza gravida inlocuieste faza

menstruala a ciclului
Daca fertilizarea si apoi implantarea se produc, descuamarea endometriului este
intarziata pana dupa parturitie; pe masura ce blastocistul devine cufundat in
mucoasa uterina in prima parte a celei de-a doua saptamani, celulele din corinul
placentei in dezvoltare incep sa secrete hCG si alti luteotropi; acesti hormoni
mentin corpul galben si stimuleaza producerea de catre acestea a estrogenilor si
progestronului; astfel, descuamarea endometriului este prevenita, iar
endometriului continua sa se dezolvte pe parcursul primelor saptamani de
sarcina;
Implanatarea este procesul prin care blastocistul patrunde in
endometriu
Ovulul uman fertilizat sufera o serie de modificari pe masura ce parcurge tuba
uterina pentru a ajunge in cavitatea uterului pentru a fi incorporat in mucoasa
uterinal zigotul sufera un clivaj, urmat de o serie de divizuni mitotice fara
crestere celulara, rezultant intr-o crestere rapida a numarului de celule ale
embrionului; initial, embrionul se gaseste sub controlul macromoleculelor
informationale materne care s-au acumulat in citoplasma ovocitului pe parcursul
ovogenezei; dezoltarea ulterioara depinde de activarea genomului embrionar,
care coifica diversi factori de crestere, componente ale jonctinulor celulare si alte
macromolecule necesare pentru progresia normala pana in stadiul de blastocist;
Masa celulara rezultata in urma seriei de diviziuni mitotice poarat denumirea de
morula, iar celulele individuale se numesc blastomere; in timpul celei de-a
treia spatamani dupa fertilizare, morula, care a ajuns la 12-16 celule si care este
inca inconjurata de zona pellucida, intra in cavitatea uterina; morula ramane
libera in uter pentru aproximativ o zi, timp in care se produc in continuare
diviziune celulara si dezvoltare; embrionul timpuriu da nastere balstocistului, o
sfera cavitara de celule, continand un grup de celule situat central; masa
celulara interna va nastere tesuturilor embrionului propriu-zis; masa celulara
exterioara va forma trofoblastul si apoi placenta (figura 23-17);
Fluid patrunde in interior prin zona pellucida pe parcursul acestui proces,
formand o cavitatee plina cu fluid, cavitatea balstocistului; acest eveniment
defineste inceputul blastocistului; blastocistul ramane liber in unter pentru 1-2
zile si sufera diviziuni mitotice, iar zona pellucida dispare;masa celulara
exterioara este acum numita trofoblast, iar masa celulara interiorara
embrioblast.
Implantarea se produce pe parcursul unei scurte perioade cunoscuta
drept fereastra de implantare
Atasarea blastocistului de epiteliul endometrial se produce pe parcursul
ferestrei de implantare, perioada in care uterul este receptiv la implantarea
blastocistului; aceasta perioada rezulta dintr-o serie de actiuni programate ale

progesteronului si estrogenilor asupra endometriului; medicamentele

antiprogesteron (RU-486) si derivatele lor competitioneaza pentru receptorii din
epiteliul endometrial, blocand astfel legarea hormonilor; imposibilitatea
progesteronului de ase lega de receptorii sai previne implantarea, inchizand
astfel fereastra; la oameni, fereatra de implanatre incepe in ziua a 6 a dupa
descarcarea de LH si se termina in ziua 10;
In urma contactului celulelor trofoblastului cu peretele uterin, trfoblastul incepe
sa prolifereze si sa invadeze endometriul; trofoblastul care invadeaza se
diferentiza in sincitiotrofoblast si citotrofoblast.

(figura 23-17)
Schematic diagrams of sectioned blastocysts. a. A human blastocyst at about 4.5 days of
development showing
formation of the inner cell mass. b. A monkey blastocyst at about 9 days of development. The
trophoblastic cells of the monkey blastocyst have begun to invade the epithelial cells of the
endometrium. In humans, the blastocyst begins to invade the endometrium at about the fifth
or sixth day of development. c. A human blastocyst at 14 days after implantation. At this
stage, the trophoblast cells have differentiated into syncytiotrophoblasts and cytotrophoblasts.

Citotrofoblastul este strat intern celular activ mitotic care produce

celule care fuzioneaza cu sincitiotrofoblastul, stratul eroziv extern;
Sincitiotrofoblastul nu este mitotic activ si consista dintr-o masa
citoplasmatica multinucleata; invadeaza activ epiteliul si stroma
subiacenta a endometriului;

Prin activitatea trofoblastului, blastocistul este incorporat in intregime in

endometriu in ziua 11 de dezvoltare; sincitiotrofoblastul prezinta u complex
Golgi foarte dezvoltat, sER si rER abundent, numeroase mitocondrii si picaturi
lipidice relatv mari; aceste caracteristici sunt consistente cu secretia de
progesteron, estrogeni, hCG si lactogeni; dovezi recente sugereaza ca
citotrofoblastul poate fi de asemenea o sursa de hormoni aterozi si hCG;

Dupa implanatare, endometriul sufera decidualizare

In timpul sarcinii, portiunea endometriului care sufera modificari morfologice s
poarta denumirea de decidua; acest strat este eliminat odata cu placenta la
nastere; decidua include toate straturile endometriului, exceptia facand stratul
cel mai profund; celulele stromale se diferentiaza in celule deciduale mari,
rotunde; glandele uterine se maresc si devin mai incolacite la inceputul sarcinii si
apoi subtiri si turtite pe masura ce fetusul creste;
3 regiuni ale deciduei pot fi identificate in functie de relatia cu situsul de
implantare (figura 23-18):

Decidua bazala este portiunea endometriului care se gaseste subiacent

situsului de implantare
Decidua capsulara este portiune subtire a endometriului care se gaseste
intre situsul de implanatre si lumenul uterin
Decidua parietala include resutul endometriului uterin

Pana la sfarsitul lunii a treia, fetusul creste pana la punctul in care decidua
capsulara fuzioneaza cu decidua parietala a peretelui opus, obliturand astfel
cavitatea uterina;
Pana in ziua 13 a dezvoltarii, un spatiu extraembrionar, cavitate corionica, se
formeaza; straturile celulare care formeaza limita externa a acestui cavitati
(sincitiotrofoblastul, citotrofoblastul si mezodermul extraembrionar somatic)
sunt denumite generic corion; membranele cele mai interne care invelesc
embrionul sunt numite amnion;

Figura 23-18: Development of the placenta. This schematic drawing shows

growth of the uterus during human pregnancy and development of the placenta and
its membranes. Note that there is a gradual obliteration of the uterine lumen and
disappearance of the decidua capsularis as the definitive placenta is established

Cervixul
Endometriul cervixului difera de cel al restului uterului
Mucoasa cervicala masoara 2-3 mm grosime si difera dramatic de restul
endometriului uterin prin glandele mari, ramificate pe care le contine; mucoasa
cervicala sufera putine modificari ale grosimii in timpul ciclului menstrual si nu
este descuamata in timpul menstruatiei; pe parcursul fiecarui ciclu menstrual,
totusi, glandele cervicale sufera modificari functionale importante legate de
transportul spermatozoizilor in canalul cervical; cantitatea si proprietatile
mucusului secretat de catre celulele glandelor variaza pe parcursul ciclului
menstrual sub influenta hormonilor ovarieni; la mijlocul ciclului, cantitatea de
mucus produsa crestede 10 ori; acest mucus este mai putin vascos si pare sa
ofere conditii mai favorabile migrarii spermatozoizilor; mucusul cervical la alte
momente ale ciclului restrictioneaza trecerea spermatozoizilor in uter; astfel,
mecanismele hormonale coordoneaza ovulatia cu schimbarile mucusului cervical,
crescand astfel posibilitatea ca fertilizarea sa se produca;
Blocajul deschiderii glandelor mucoase rezulta in retentia secretiilor acestora,
conducand la formarea unor chiste dilatate in cervix numite chistele lui Nabot;
astfel de chiste se dezvolta frecvent, dar devin importante din punct de vedere
clinic numai daca numeroase chiste produc marirea marcata a cervixului;
Zona de transformare este situsul de tranzitie dintre epiteliul stratificat
pavimentos vaginal si epiteliul simpul columnar cervical
Portiunea cervixului care se proiecteaza in vagin, ectocervix, este acoperita de
un epiteliu stratificat pavimentos; o tranzitie brusca intre acest epiteliu
pavimentos si epiteliul columanr al canalului cervical, endocervix, se produce
in zona de transformare,care, pe parcursul perioadei reproducatoare a femeii
este situata adiacent ostiumului extern; inainte de pubertate si dupa menopauza,
zona de transformare se gaseste in canalul cervical;
Transformari metaplazice ale zonei de tranzitie constituie leziuni precanceroase
ale cervixului; metaplazia reprezinta un raspuns adaptativ si reversibil la lezarea
persistenta a epiteliului produsa de infectii cronic si rezulta in urma unei
reprogramari a celulelor stem epiteliale care incep sa se diferentieze in noi linii
celulare; in canal cervical (endocervix), aceasta se manifesta printr-o inlociure a
epiteliului simplu columnar cu un epiteliu stratificat pavimentos; celulele
epiteliale cervicale sunt permanent exfoliate in vagin; preparatele colorate ale
celulelor cervicale (testul Papanicolau) sunt utilizate de rutina pentru screeningul
si diagnosticul cancerului de col uterin;
5.Placenta

Placenta este alcatuita dintr-o portiune fetala, reprezentata de corion, si o

portiune materna, reprezentata de decidua bazala; cele doua parti sunt implicate
in schimburile fiziologice de substante dintre circulatiile materna si fetala;
Sistemul circulator uteroplacentar incepe sa se dezvolte in ziua 9, cu
aparitia spatiilor vasculare numite lacune trofoblastice in interiorul
sincitiotrofoblastului; sinusoide materne, care se dezvolta din capilarele partii
materne, se anastomozeaza cu lacunele trofoblastice (figura 23.23); diferenta de
presiune dintre canalele arteriale si venoase care comunica cu lacunele
stabileste un flux unidirectional dinspre artere inspre vene; numeroase vezicule
de pinocitoza prezente in sincitiotrofoblast indica transferul de nutrienti dinspre
vasele materne inspre embrion;
Proliferarea citotrofoblastului, cresterea mezodermului corionic si dezvoltarea
vaselor sangvine dau nastere la urmatoarele:

Vili corionici primari formati prin proliferarea rapida a citotrofoblastului;

ei trimit cordoane sau mase celulare in lacunele trofoblastice pline cu
sange din sincitiotrofoblast; vilii primari apar intre zilele 11 si 13 de
dezvoltare.
Vilii corionici secundari sunt alcatuiti dintr-un miez central de
mezenchim inconjurat de un strat intern de citotrofoblast si un strat extern
de sincitiotrofoblast; ei se dezvolta in ziua 16 atunci cand vilii primari sunt
invadati de tesut conjunctiv din mezenchimul corionic; acesti vili secundari
acopera intreaga suprafata a sacului corionic (figura 23-23 A)
Vilii corionici tertiari se formeaza la sfarsitul celei de-a treia saptamani
cand vilii secundari devin vascularizati de vase sangvine care s-au
dezvoltat in miezurile de tesut conjunctiv (figura 23-23 B)

Pe masura ce vilii tertiari se formeaza, celulele citotrofoblastice din vili continua

sa creasca inspre sincitiotrofoblast; cand ele intalnesc endometriul matern, cresc
lateral si intalnesc procese similare apartinand vililor vecini; astfel, un strat
subtire de celule trofoblastice numit coaja trofoblastica se formeaza in jurul
sincitiotrofoblastului; aceasta este intrerupta numai la nivelul situsurilor in care
vasele materne comunica cu spatiile intervilare; crestere ulteriora a placentei se
produce prin cresterea interstitiala a cojii trofoblastice.

Schematic diagrams of sections through a developing human embryo. a. This

drawing shows the chorionic sac and placenta at 16 days of development. b. The
same embryo at 21 days of development. The diagrams illustrate the separation of the
fetal and maternal blood vessels by the placental membrane, which is composed of
the endothelium of the capillaries, mesenchyme, cytotrophoblast, and
Cateva tipuri celulare pot fi identificate in stroma conjunctiva a vililor: celule
mezenchimale, celule reticulare, fibroblasti, miofibroblasti, fibre muculare
netede, macrofage si APC-uri feto-placentare, cunoscute si sub numele de celule
Hofbauer; aceste celulele APC sunt macrofagele vilare specifice de origine
fetala care participa in reactiile imune placentale innascute; ca raspuns la
antigen, ele prolifereaza si exprima pe suprafata receptori specifici care recunosc
su si se leaga de diversi patogeni; ca si alte APC-uri, daca sunt stimulate, ele isi
cresc numarul de molecule MHC II de suprafata; aceste celule sunt mai comune
in placenta timpurie; vacuolele din aceste celule contin lipide, GAG si GP; studii
recente ale placentelor infectate cu HIV indica localizarea HIV in APC-urile
placentare si in sincitiotrofoblast;
Timpuriu in cursul dezvoltarii, vasele sangvine ale vililor intra in contact
cu vasele sangvine ale embrionului
Sangele incepe sa circule prin sistemul cardiovascular embrionar si vili la
aproximativ 21 zile; spatiile intervilare asigura locurile de schimb pentru
nutrienti, produsi metabolici si intermediari si cataboliti dintre sistemele
circulatorii matern si fetal;
Pe parcursul primelor 8 saptamani, vilii acopera intreaga suprafata corionica,
dar, pe masura ce cresterea continua, vilii de pe decidua capsulara incep sa
degenereze, formand o suprafata neteda, avasculara numita corion neted; vilii
adiacenti deciduei bazale cresc rapid ca numar si dimensiune si devin foarte

ramificati; aceasta regiune a corionului, care este componenta fetala a placentei

poarta denumirea de corion vilos/frondosum; stratul placentei de la care vilii
se proiecteaza se numeste placa corionica;
Pe parcursul acestei periaode de crestere rapida a corionului vilos, la 4-5 luni de
gestatie, partea fetala a placentei este divizata de septuri placentare (deciduale)
in 15-20 zone numite cotiledoane; septuri placentare cu aspect de pana
formeaza limitele acestor cotiledoane si, pentru ca nu fuzioneaza cu placa
corionica, sangele matern poate circula cu usurinta printre ele; cotiledoanele
sunt vizibile ca zone umflate pe partea materna a placii bazale;
Decidua bazala formeaza un strat compact cunoscut drept placa bazala care
este componenta materna placentei;vasele din aceasta parte a endometriului
transporta sange in spatiile intervilare; cu exceptia ruperilor rare ale peretilor
capilarelor, care sunt mai comune la nastere, sangele matern si fetal nu se
amesteca;
Sangele matern este separat de cel fetal prin intermediul barierei
placentare
Limita de separatie dintre sangele matern si cel fetal, cunoscuta sub denumirea
de bariera placentara, este asiguarta in principal de straturi ale tesutului fetal
(figura 23-25); incepand din luna a- 4 a, aceste straturi devin foarte subtiri
pentru a facilita schimburile de produsi prin bariera placentara; subtierea
peretelui vilozitatii este determinata in parte de degenerarea stratului intern
citotrofoblastic;
In forma ei cea mai subtire, bariera placentara este constituita din urmatoarele:
Figure 23-24:Photomicrographs of a
Sincitiotrofoblast
human placenta. a. This H&Estained
Stratul discontinuu citotrofoblastic intern
specimen shows the amniotic surface (A),
Lamina bazala a trofobalstului
the chorionic plate (CP), and, below, the
Tesutul conjunctiv (mezenchimal) al vilozitatii
various-sized profiles of the chorionic villi
Lamina bazala a endotelului
(CV ). These villi emerge from the
Endoteliul capilarului feto-placentar al viluluichorionic
tertiar plate as large stem villi and
branch into the increasingly smaller villi.
Bariera se aseamana mult cu bariera aer-sange dinBlood
plamani,
indeplinind
vessels
(BV) arepractic
evident in the
aceeasi functie si anume, schimburile de O2 si CO2larger
intre villi.
sangele
cel contain
The matern
smallestsivilli
capillaries
where
exchange
takes place.
fetal; se aseamana cu bariera aer-sange si prin faptul ca prezinta un tip
x60.
Upper
inset.
This
higher
particular de macrofag in tesutul conjunctiv, APC-ul fetal (celula Hofbauer);
magnification shows the simple cuboidal
epithelium of the amnion and the
underlying connective tissue. x200.
Lower
inset. This higher magnification shows a
cross-sectioned villus containing several
larger blood vessels and its thin surface
syncytiotrophoblast layer. x200. b. This
H&Estained specimen
shows the maternal side of the placenta.
The stratum basale (SB), the part of the
uterus to which some of the chorionic villi
(CV ) anchor, is seen at the bottom of the
micrograph. Also evident is a stromal
connective tissue (CT ) component, part
of
the stratum basale, to which many of the

Figure 23-25:Human
placental barrier in a third
trimester of the pregnancy.
This high magnification electron
micrograph
shows the thinnest layer of a fully
developed placental barrier
(section does not include
cytotrophoblast cells that form a
discontinuous layer in the human
placenta). The lumen of
intervillous space containing
maternal erythroblasts (ME) (to
the left ) is separated from the
fetal capillary space containing
fetal erythroblasts (FE) (to the
right ). The intervillous space is
lined by
the multinucleated
syncytiotrophoblast (Syn). Its
surface contains microvilli
projecting into maternal blood
space. The cytoplasm of
syncytiotrophoblast contains
multiple nuclei (N) and has an
abundance of transport vesicles,
rER, and sER, mitochondria, and
occasional lipid droplets. The
syncytiotrophoblast rests on the

Placenta este locul la nivelul caruia se realizeaza schimburile de gaze si

metaboliti intre circulatiile materna si fetala
Sangele fetal intra in placenta prin arterele ombilicale pereche (figura 23-26); pe
masura ce trec prin placenta, aceste artere se ramifica in cateva vase dispuse
radial care dau numeroase ramuri in placa corionica; ramificatii ale acestor vase
trec in vili formand retele capilare extensive in stransa asociatie cu spatiile
intervilare; gaze si produsi de metabolism sunt traverseaza straturile fetale
subtiri care separa cele 2 fluxuri sangvine la acest nivel; anticorpi pot de
asemenea sa strabata acest strat si sa intre in circulatia fetala pentru a asigura
imunitate impotriva unei mari varietati de agenti infectiosi, spre exemplu difterie,
variola si pojar; sangele fetal se reintoarce printr-un sistem de vene paralele cu
arterele si care converg in vena ombilicala;

Sangele matern ajunge la placenta prin 80-100 artere spirale endometriale care
penetreaza placa bazala; sange din aceste artere spirale curge in baza spatiilor
intervilare, care contin aproximativ 150 mL sange matern care este inlocuit de 34 ori pe minut; presiunea din arterele spirale este mult mai mare decat cea din
spatiul intervilar; la fiecare pulsatie sangele ajunge profund in aceste spatii; daca
presiunea scade, sangele curge inapoi peste suprafatele vilare si, eventul,
patrunde in venele endometriale localizate de asemnea in baza acestor spatii;
Schimbul de gaze si metaboliti se produce pe masura ce sangele trece peste vili;
in mod normal, apa, CO2 , produsi de metabolism si hormoni sunt transferati din
sangele fetal in cel matern; apa, O2, metaboliti, electroliti, vitamine, hormoni si
unii Ac trec in directia opusa; bariera placentara nu exclude multe substante
potential nocive precum alcoolul, nicotina, virusurile, medicamnele, hormonii
exogeni si metalele grele; de aceea, in timpul sarcinii, expunerea la sau ingestia
unor astfel de agenti trebuie evitata pentru a reduce ricurile de lezare a
embrionului sau fatului;
Inainte de instituirea circulatiei placentare, cresterea embrionului este asigurata,
in parte, de pordusii de metabolism sintetizati de catre sau transportati prin
trofoblast; sincitiotrofoblastul sintetizeaza glicogen, colesterol, acizi grasi,
precum si alti nutrienti folositi de catre embrion;

Schematic diagram of mature human placenta. The mature placenta is divided into
cotyledons by placental septa that are formed by outgrowths of the decidua basalis. Maternal
blood enters the placenta through numerous endometrial spiral arteries that penetrate the basal
plate. As the blood enters the cotyledon, it is directed deep into the intervillous spaces (red
arrows). It then passes over the surface of the villi, where exchange of gases and metabolic
Placenta
estematernal
un organ
endocrin
major the
care
produce space
hormoni
steroizi
si through
products
occurs. The
blood
finally leaves
intervillous
(black
arrows)
endometrial
veins.
The
fetal
blood
enters
the
placenta
through
the
umbilical
arteries
that
divide
proteici
into a series of radially disposed arteries within the chorionic plate. Branches from the vessels
pass into
the main
stem villi and
there
form
extensive
capillaryatat
networks.
The
veins si
within the villi
Placenta
functioneaza
si ca
organ
endocrin,
producand
hormoni
steroizi
then carry
the
blood
back
through
a
system
of
veins
that
parallels
the
fetal
arteries
.
peptidici, cat si prostaglandine care joaca un rol important in declansarea
nasterii; studiile imunocitochimice indica faptul ca sincitiotrofoblastul este locul
de sinteza a acestor hormoni;
Hormonii sterozi, progesteron si estrogen, au un rol esential in mentinerea
sarcinii; pe masura ce sarcina inainteaza, placenta preia rolul secretor al corpului
galben; placenta produce destul progesteron la sfarsitul saptamanii 8 pentru a
mentine sarcina chiar daca corpul glaben este indepartat chirurgical sau
inceteaza sa mai functioneze; in producerea estrogenului placentar, suprarenala
fetala joaca un rol esential, asigurand produsii necesari pentru sinteza
estrogenului; deoarece placenta nu are enzimele necesare pentru producerea
procursorilor estrogenici, o unitate endocrina feto-placentara este instituita;

clinic, monitorizarea producerii de estrogen in timpul sarcinii poate fi folosita ca

indice al dezvoltarii fetale;
Urmatorii hormoni peptidici sunt secretati de catre placenta:

hCG este necesara pentru implantarea si mentinerea sarcinii; sinteza sa

incepe in jurul zilei 6, chiar inainte ca sincitiotrofoblastul sa se formeze;
hCG se aseamana, in proportie de 85%, cu LH, care este necesar pentru
ovulatie si pentru mentinerea corpului galben pe parcursul ciclului
menstrual; hCG prezinta omologie marcata si cu TSH, putand determina
apartitia hipertiroidismului in sarcina prin stimularea tiroidei materne
pentru a creste secretia de T4; masurarea hCG este folosita pentru
detectarea sarcinii timourii si pentru a evalua viabilitatea sarcinii; doua
alte conditii care cresc nivelele sangvine de hCG includ boli trofoblastice si
sarcinile ectopice;
hCS (human chorionic somatomammotropin), cunoscut si drept lactogen
placentar (hPL), este strans asociat GH; sintetizat in sincitiotrofoblast,
acesta promoveaza cresterea generala, regleaza metabolismul glucidic si
stimuleaza proliferarea ductelor mamare; efectele hCS asupra
metabolismului
matern
sunt semnificative,
dar rolul acestuia hormon
Corelatii
clinice: soarta
placentei
mature la nastere
asupra dezvolktarii fetale ramane necunoscut;
La termen,
masoara
10-15citotrofoblast
cm in diametru,si2-3
cm in grosime,
IGF-I placenta
si IGF-II matura
sunt produse
de catre
stimuleaza
acopera
25-30%
din
suprafata
uterina
si
cantareste
500-600
grame;
suprafata
proliferarea si diferentierea citotrofoblastului
2
vililor
placentei
umane
estefunctie
estimata
la aproximativ
10 m asupra
; microvilii
de pe
EGF
exercita
o dubla
dependenta
de varsta
placentei
sincitiotrofoblast
suprafata
de schimb
metabolic
la peste
90 m 2; dupa
timpurii; in cresc
placenta
de 4-5efectiva
saptamani,
EGF este
sintetizat
de catre
nastere,
uterul continua
sa se contracte,
reducand
suprafata luminala
si inducand
citotrofoblast
si stimuleaza
proliferarea
trofoblastului;
in placenta
de 6separarea
placentara de
peretele
uterin;
intreaga
portiune
fetala
a placentei,
12 saptamani,
sinteza
de EGF
este
realizata
de catre
sincitiotrofoblast;
membranele
fetale proeminentele
tesutului
decidual sunt
eliberate; pe parcursul
apoi stimuleaza
si mentine functia
trofoblastului
diferentiat;
nasterilor
necomplicate,
placenta
separadeciduale
de peretele
si este eliminata
la
Relaxina
este sintetizata
desecelule
si uterin
este implicata
in
aproximativ
30 minute
dupa nastere;
detensionarea
cervixului
si a ligamentelor pelvice, pregatind astfel
nasterea;
Una
celeeste
mai sintetizata
severe complicatii
ale nasterii rezulta
in urma
dintre
Leptina
in sincitiotrofoblast,
in specila
pedesprinderii
parcursul
anormale a placentei de pe peretele uterin; daca tesutul decidual este rupt in
ultimei luni de sarcina; leptina pare sa regleze depozitele nutrive materne
timpul implantarii, placenta invadeaza in profunzime peretele uterin; aceasta poate
in functie de necesitatile nutritive ale fatului; este de asemena implicat in
determina una dintre urmatoarele conditii cunoscute: placenta accreta, placenta
transportul nutrientilor prin bariera placentara de la mama la fat;
increta
placenta
percreta;
clasificarea
depinde
de severitatea
si FGF,
de CSF Altisau
factori
de crestere
stimuleaza
cresterea
citotrofoblastica
(ex.
profunzimea
1, PDGFatasarii
si IL-1,placentare;
IL-3) sau inhiba cresterea trofoblastului si proliferarea (ex. TNF)
Placenta accreta, reprezentand aproximativ 75% din cazuri, apare atunci cand
placenta patrunde prea profund in peretele uterin dar nu penetreaza miometriul;
Placenta increta (aprox. 15% din cazuri) apare atunci cand vilii placentari
penetreaza profund in miometru;
In restul de 10% din cazuri, placenta percreta penetreaza intreg peretele uterin si
se ataseaza de un alt organ precum, vezica urinara, rectul, intestinele sau vasele
sangvine mari; este cea mai serioasa complicatie a placentarii si poate provoca
ruptura uterului si alte complicatii in functie de atasare; retinerea unei placente
anormale sau a unor fragmente placentare poate provoca sangerari masive
postpartum, acestea necesitand indepartare manuala; placenta increta si percreta
sunt adesea tratate prin histerectomie;
Dupa eliminarea fiziologica a placentei, glandele endometriale si stroma deciduei
bazale se regenereaza; regenerarea endometriala este terminata la sfarsitul celei
de-a treia saptamani postpartum, mai putin la nivelul situsului placentei , unde

6. Vaginul
Vaginul este un tub fibromuscular care face legatura dintre organele
reporducatoare interne si mediul exterior
Vaginul este o teaca fibromusculara care se extinde de la cervix pana la vestibul,
care reprezinta zona dintre labiile minore; la o virgina, deschiderea vaginului
este inconjurata de himen, pliuri ale membranei mucoase care se extind in
lumenul vaginal; himenul sau resturile sale sunt derviate din membrana
endodermala care a separat vaginul de cavitatea sinusului urogenital definitiv;
Peretele vaginal este alcatuit din urmatoarele:

Un strat mucos intern cu numeroase pliuri transversale (rugae) si

captusit de un epiteliu stratificat pavimentos; papile de tesut conjunctiv
din lamina proprie subiacenta proemina in stratul epitelial; la oameni si
alte primate, granule de keratolin pot sa fie prezente in celulele
epiteliale,dar, in conditii normale, keratinizarea nu se produce; de aceea,
pot fi vazuti nuclei in celulele epiteliale in toata grosimea epiteliului;
Un strat muscular intermediar organizat in 2 straturi musculare
intercalate, uneori indistincte, unul extern longitudinal si unul intern
circular; stratul extern este continuu cu stratul corespunzator al uterului si
este mult mai gros decat stratul intern; fibre musculare striate apartinand
muschiului bulbospongios sunt prezente la deschiderea vaginului;

Un strat extern adventitial organizat intr-un strat de testut conjunctiv

dens intern adiacent muscularei si un strat extern de tesut conjunctiv lax
care se amesteca cu adventitia structurilor inconjuratoare; stratul intern
contine numeroase fibre elastice care contribuie la elasticitatea si
rezistenta peretelui vaginal; stratul extern contine numeroase vase
sangvine si limfatice;

Vaginul poseda un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat si

nu prezinta glande
Lumenul vaginului este captusit de un epiteliu stratficat pavimentos
nekeratinizat; suprafata acestuia este lubrifiata de mucusul produs de glandele
cervicale; glandele vestibulare mari si mici localizate in peretele vestibulului
vaginal produc o cantitate suplimentara de mucus pentru lubrifierea vaginului;
epiteliul vaginului sufera modificari ciclice in timpul ciclului menstrual; sub
influenta estrogenilor, in timpul fazei foliculare, celulele epiteliale sintetizeaza si
acumuleaza glicogen pe masura ce migreaza catre suprafata; celule sunt
descuamate continuu, dar, in apropierea fazei menstruale, stratul superficial al
epiteliului vaginal poate sa fie eliminat;
Lamina proprie prezinta 2 regiuni distincte; regiunea externa situata imediat
sub epiteliu este un tesut conjunctiv lax foarte celularizat; regiunea mai
profunda, adiacenta stratului muscular, este mai densa si poate fi considerata o
submucoasa; aceasta regiune mai profunda contine multe vene cu perete subtire
care functioneaza ca un tesut erectil in timpul excitarii sexuale; numeroase fibre
elastice sunt prezente imediat sub epiteliu si unele dintre fibre se extind in
stratul muscular; numarul de limfocite si leucocite din mucoasa si lumenul
vaginal creste dramatic in perioada fluxului menstrual; vaginul prezinta putine
terminatii nervoase senzitive generale; terminatiile senzitive care sunt mai
numeroase in treimea inferioara a vaginului sunt probabil asociate cu senzatiile
de durere si de intindere;
7. Organele genitale externe
Organele genitale externe feminine sunt reprezentate de urmatoarele structuri,
care poarta denumirea generica si colectiva de vulva si prezinta un epiteliu
stratificat pavimentos:

Muntele pubelui este proeminenta rotunjita situata deasupra simfizei

pubiene formata din tesut adipos subcutanat
Labiile mari sunt 2 pliuri longitudinale ale pielii, corespunzatoare
scrotului, care se extind de la muntele pubelui si formeaza limitele laterale
ale fisurii urogenitale; ele contin un strat subtire de fibre musculare netede
care se aseamana cu muschiul dartos al scrotului si o cantitate importanta
de tesut adipos subcutanat; suprafata externa, ca si cea a muntelui
pubelui, este acoperita cu par; suprafata interna este neteda si lipsita de
par; glande sebacee si sudoripare sunt prezente pe ambele suprafete;

Labiile mici sunt pliuri cutanate, lipsite de par, care marginesc vestibulul
si sunt omologe pielii penisului; melanina abundenta este prezenta in
celulele profunde ale epiteliului; miezul de tesut conjunctiv al fiecarui pliu
este lipsit de grasime, dar contine numeroase vase de sange si fibre
elastice subtiri;
Clitorisul este o structura erectila omologa penisului; corpul sau este
alcatuitdin 2 corpi mici cavernosi, corpora cavernosa; glandul clitorisului
este un tubercul mic, rotunjit, alcatuit din tesut erectil; pielea care acopera
glandul este foarte subtire, formeaza preputul clitorisului si contine
numeroase terminatii nervoase senzitive;
Vestibulul este captusit de epiteliu stratificat pavimentos; numeroase
glande mucoase mici (glandele lui Skene) sunt prezente in principal in
apropierea clitorisului si in jurul orificiului uretral extern; glandele
vestibulare mari, pereche (glandele Bartholin) sunt omologe glandelor
bulbouretrale; aceste glande tubuloalveolare au aproximativ 1 cm in
diametru si sunt localizate in peretele lateral al vestibulului, posterior de
bulbul vestibular; glandele vestibulare mari secreta mucus; ductele
acestor glande se deschid in vestibul in apropierea deschiderii vaginale;
Daca ductul glandei Bartholin este obstruat, se dilata si si se umple cu
secretiile glandulare; aceasta conditie numita cist Bartholin poate sa se
infecteze in cateva zile, producand durere severa, eritem si cresterea
labiei mari; drenajul abcesului purulent sau excizia completa pot fi
necesare;

Numeroase terminatii nerovase sunt prezente in organele genitale externe:

Corpusculii Meissner se gasesc in principal in pielea muntelui pubeului

si a labiilor mari
Corpusculii Pacini sunt distribuiti in straturile mai profunde ale tesutului
conjunctiv si se gasesc in labiile mari si in asociatie cu tesuturile erectile;
impulsurile senzitive de la aceste terminatii nervoase joaca un rol
importanta in raspunsul fiziologic din timpul excitarii sexuale;
Terminatii nervoase libere sunt prezente in numar mare si sunt egal
distribuite in piele si organele genitale externe

8.Glanda mamara
Glandele mamare sunt organe dinamice structural, variind in functie de varsta,
ciclul menstrual si statusul reproducator al femeii; in timpul dezvoltarii
embrionare, cresterea si dezvoltarea tesutului mamar se produce la ambele
sexe; multiple glande se dezvolta de-a lungul ingrosarilor epidermale pereche
numite linii mamare, care se extind din axila, aflata in dezvoltare, pana in
regiunea inghinala; la oameni, in mod normal numai un grup de celule se
dezvolta dand nastere cate unei glande de fiecare parte;prezenta unei glande
(polimastie) sau a unei areole (politelie) suplimentare poate sa apara congenital
la 1% dintre femei; aceste conditii relativ rare pot sa apara si la barbati;
La femela, glanda mamara se dezvolta sub influenta hormonilor sexuali

Pana la pubertate, glandele mamare feminine si masculine se dezvolta intr-o

maniera similara; la inceputul pubertatii, la baieti, testosteronul actioneaza
asupra celulelor mezenchimale pentru a inhiba cresterea suplimentara a glandei
mamare; in acelasi timp, glanda mamara feminina se dezvolta sub influenta
estrogenilor si a progesteronului; estrogenii stimuleaza dezvoltarea celulelor
mezenchimale; glanda mamara creste in dimensiune inprincipal daorita
dezvoltarii tesutului adipos interlobular; ductele se extind si se ramifica in
stroma de tesut conjunctiv; proliferarea celulelor epiteliale este controlata de
interactiunile dintre epiteliu si tesutulul conjunctiv lax intralobular hormonosenzitiv; pana la varsta adulta, arhitectura ductala este completa;
Glandele mamare raman in stare inactiva pana in sarcina, pe parcursul careia
ating maturarea completa morfologica si functionala; aceasta se produce ca
raspuns la estrogenii si progesteronul secretati initial de corpul galben si mai
tarziu de placenta, prolactina si gonadocorticosterozi; pana la sfarsitul sarcinii,
vezicule secretorii se gasesc in celulele epiteliale, dar producerea de lapte este
inihibata de nivelele mari de progesteron; initierea secretiei de lapte se
produce imediat dupa nastere si este indusa de PRL secretata de adenohipofiza;
ejectia laptelui este stimulata de oxitocina eliberata de neurohipofiza; odata cu
modificarea statusului hormonal la menopauza, componenta glandulara a sanului
involueaza si este inlocuita de tesut adipos si conjuctiv; la barbati, o usoara
crestere a glandelor se produce dupa pubertate, acestea ramanand insa
rudimentare;
Expunerea constanta la hormoni si predispozitia genetica reprezinta factorii
majori de risc pentru dezvoltarea cancerului de san; este cea mai comuna forma
de cancer in USA; in fiecare an aproape 200.000 de femei ( si 1700 barbati) sunt
diagnosticate cu cancer de san; majoritatea cancerelor de san sunt asociate
expunerii la hormoni (care creste cu varsta, menrha timpurie, menopauza tarzie
si sarcina completa la o varsta inaintata); aproape 5% dintre cancerele de san
sunt atribuite unor mutatii in genele autozomale dominate asociate cancerului
de san (BRCA1 si BRCA2);
Glandele mamare sunt glande sudoripare tubuloalveolare apocrine
modificate
Glandele mamare tubuloalveolare, derviate din glande sudoripare modificate
din epiderm, se gasesc in tesutul subcutanat; glanda mamara adulta inactiva
este alcatuita din 15-20 lobi neregulati seprati de lame fibroase de tesut
conjunctiv; ei pornesc radiar de la nivelul papilei mamare si sunt subimpartiti in
numerosi lobuli cunoscuti drept unitati lobulare ductale terminale (TDLUs)
(figura 23-30); unele dintre lamele fibroase conjunctive, numite ligamente
suspensoare (Cooper) se conecteaza cu dermul; in tesutul conjunctiv dens al
spatiilor interlobulare se gaseste un tesut adipos abundent;
Fiecare glanda se termina cu un duct lactifer care se deschide printr-un orificiu
ingust in mamelon; sub areola, zona pigmentata inconjurand papila mamara,
fiecare duct are o portiune mai dilatata numita sinus lactifer; in apropierea

deschiderii, ductele lactifere sunt captusite de un epiteliu stratificat

pavimentos keratinizat; epiteliul care captuseste ductul prezinta o trazitie
graduala de la un epiteliu stratificat pavimentos la 2 straturi de celule
cuboidale in sinusul lactifer si, in final, un la singur strat de celule
columnare sau cuboidale in restul sistemului ductal;
Epidermul papilei mamare adulte ai al areolei este puternic pigmentat si are un
aspect brazdat, prezentand papile dermale care patrund in profunzime (figura
23-31); este reprezentat de un epiteliu stratificat pavimentos keratinizat;
pigmentarea papilei mamare creste la pubertate, iar papila devine mai
proeminenta; in timpul sarcinii, areola se mareste si gradul de pigmentatie creste
si mai mult; profund de areola si papila, manunchiuri de fibre musculare netede
sunt dispuse radial si circumferential in tesutul conjunctiv dens si longitudinal dea lungul ductelor lactifere; aceste fibre musculare permit papilei mamare sa
devina erecta ca raspuns la diversi stimuli;
Areola contine glande sebacee, sudoripare si glande mamare modificate (glande
Montgomery); aceste glande au o structura intermediara intre glandele
sudoripare si glandele mamare propriu-zise; ele produc mici proeminente ale
suprafetei areolare; se crede ca glandele Montgomery produc o secretie
lubrifianta si protectiva care modifica pH-ul pielii si impiedica cresterea
microbiana; numeroase fibre nervoase senzitive sunt prezente in papila mamara;
areola contine putine terminatii nervoase senzitive;

Figure 23-30: Schematic

drawing of the human
breast as seen during
lactation. The breast is
composed largely of terminal
duct lobular units (TDLUs)
containing branched
tubuloalveolar glands. TDLUs
are contained within an
extensive connective tissue

(figura 23-30)

Figure 23-31: Photomicrographs of a section through the female nipple. a. This lowmagnification micrograph of an H&Estained sagittal section through the nipple shows the wrinkled
surface contour, a thin stratified squamous epithelium, and associated sebaceous glands (arrows).
The core of
the nipple
consistsclusteri
of densede
connective
tissue,secretorii
smooth muscle
bundles, and the
TDLUs
reprezinta
alveole mici,
(in glanda
lactiferous ducts that open at the nipple surface. x6. b. The wall of one of the lactiferous ducts is
lactanta) sau de ductuli terminali
(in glanda inactiva) inconjurati de
shown here at higher magnification. Its epithelium is stratified cuboidal, consisting of two-cell layers.
stromathe
intralobulara
As it approaches
tip of the nipple, it changes to a stratified squamous epithelium and becomes
continuous with the epidermis. x175. c. A higher magnification of the sebaceous gland from the
Ramificarea succesiva a ductelor lactifere conduce la TDLU; fiecare TDLU
rectangle in a. Note how the glandular epithelium is continuous with the epidermis (arrows), and the
un cluster
cu aspect
de ciorchine
format
alveole
care formeaza
un
sebum is reprezinta
being secreted
onto the
epidermal
surface. x90.
d. din
A higher
magnification
showing
bundles
lobul
(figura
23-32)
si
consista
din
urmatoarele:
of smooth muscle in longitudinal and cross-sectional profiles. x350.

Ductulii terminali sunt prezenti in glanda inactiva; in timpul sarcinii si

dupa nastere, epitelilul ductulilor terminali, continand celule secretorii, se
diferentiaza in alveole secretorii complet functionale care produc lapte;
Ductul colector intralobular transporta secretiile alveolare in ductul
lactifer
Stroma intralobulara este tesut conjunctiv lax hormono-senzitiv care
inconjoara ductulii terminali si alveolele; tesutul conjunctiv intralobular
contine putine adipocite

Celulele epiteliale glandulare si celulele mioepiteliale sunt cele mai importante

celule asociate ductelor mamare si lobulilor; celulele glandulare captusesc
sistemul ductal, in timp ce celulele mioepiteliale se gasesc profund in epiteliu
intre celulele epiteliale si lamina bazala; aceste celulele, dispuse in retele cu
aspect de cos, sunt prezente in portounile secretorii ale glandei; in preparatele
de rutina in H&E, celulele mioepiteliale par mai abundente in ductele mari;
totusi, in preparatele imunocitochimice, dispozitia lor discontinua, cu aspect de
cos este mai bine vizualizata in alveole (figura 23-33);
Contractia celulelor miopeiteliale asista ejectia laptelui in timpul lactatiei; studii
recente de imunofluorescenta au demonstrat ca celulele progenitoare ale glandei
mamare intalnite in epiteliul ductular dau nastere atat la celulele glandulare ale
alveolelor cat si celulelor miopeiteliale;

Morfologia portiunii secretorii a glandei mamare variaza cu ciclul

menstrual
In glanda inactiva, componenta glandulara este risipita si consista in principal din
elemente ductale (figura 23-34); in timpul ciclului menstrual, sanul inactiv sufera
usoare modificari ciclice; timpuriu in timpul fazei foliculare, stroma intralobulara
este mai putin densa, iar ductulii terminali apar sub forma de cordoane formate
din celule epiteliale cuboidale cu un lumen mic sau absent; in timp fazei luteale,
celulele epiteliale cresc in inaltime; in ducte se acumuleaza mici cantitati de
secretii; de asemenea, se acumuleaza fluid in tesutul conjunctiv; aceasta este
urmata de o involutie brusca si apoptoza pe parcursul ultimelor zile ale ciclului
menstrual inainte de debutul menstruatiei;
Glanda mamara sufera o proliferare si o dezvoltare dramatica pe
parcursul sarcinii
Glandele mamare sufera un anumite modificari in pregatirea pentru lactatie;
acestea pot fi examinate in functie de trimestrul de sarcina:

Primul trimestru este caracterizat de elongarea si ramificarea ductulilor

terminali; celulele epiteliale si mioepiteliale se diferentiaza din celulele
mamare progenitoare care se gasesc de asemenea in epiteliul
ductulilor terminali; celulele mioepiteliale prolifereaza intre baza celulelor
epiteliale si lamina bazala atat in portiunea alveolara, cat si in portiunea
ductala a glandei;
Trimestrul al doilea este caracterizat de diferentierea alveolelor din
portiunile in crestere ale ductulilor terminali; dezvoltarea tesutului
glandular nu este uniforma, iar variatii ale gradului de dezvoltare pot fi
observate chiar si intr-un singur lobul; celulele difera ca forma de la plate
la columnare; plasmocite, limfocite si eozinofile se infiltreaza in tesutul
conjunctiv intralobular pe masura ce glanda se dezvolta; in acest stadiu,
cantitatea de tesut glandular si masa glandei cresc in principal datorita
cresterii alveolelor (figura 23-35);
Trimestrul al treilea incepe cu maturarea alveolelor; celulele epiteliale
glandulare devin cuboidale cu nucleii dispusi la polul
bazal;
ele isi
dezvolta
Figure
23-33:
Myoepithelial
cells in
the mammary
gland. This
un rER extensiv; vezicule secretorii si picaturi lipidice
apar in citoplasma;
imunofluorescence image is obtained
proliferarea celulelor stromale interlobulare se reduce, cresterea ulterioara
from mammary gland of lactating
a glandei realizandu-se prin hipertrofia celulelor secretorii
acumularea
mouse twosidays
post-parturition. The
de produsi de secretie in alveole;
mouse carried a transgene composed of
the smooth muscle alpha-actin

promoter
to aenhance green
Modificarile tesutului glandular din timpul sarcinii sunt insotite
deconjugated
o reducere
fluorescent
protein
(GFP)
reaction.
tesutului conjunctiv si adipos;

Three-dimensional organization of
myoepithelial cells is visualized in green
color due to the expression of the
promoter transgene in
myoepithelial cells. The tissue was also
stained red with antibody against
smooth muscle alpha-actin conjugated
directly with CY3 fluorescent dye. The
orange color staining results from
overlapping of the green and red
staining. The cells on the surface of the
terminal duct lobular unit are stained
orange, while those deeper in
the tissue stained only green because
the antibody did not penetrate deep

Figura 23-32

Terminal Duct Lobular

Unit a. This schematic
diagram shows
components of the
terminal duct lobular unit
(TDLU). Terminal ductules
and intralobular collecting
duct are surrounded by a
specialized hormonally
sensitive loose connective
tissue called intralobular
stroma. TDLU are
separated from each other
by interlobular stroma
containing variable
amount of dense irregular
connective
tissue and adipose tissue.
In active mammary
glands, terminal ductules
differentiate into milkproducing alveoli. b. This
photomicrograph
shows the TDLU from an
inactive mammary gland.

Figure 23-34: Photomicrograph of an inactive mammary gland. a. This lowmagnification H&Estained specimen shows several lobules within the dense connective tissue
of the breast. The epithelial component consists of a branching duct system that makes up the
lobule. The clear areas (arrows) are adipose cells. x60. b. A higher magnification of the area in
the rectangle of a. The epithelial cells of the ducts are columnar and exhibit interspersed
lymphocytes (arrows) that have entered the epithelium. The surrounding stained material
(arrowheads) represents the myoepithelial cells (MEp) and collagen bundles in the adjacent

Atat secretia merocrina cat si cea apocrina sunt implicate in producerea

laptelui
Celulele secretoare contin reticul endoplasmic granular abundent, un numar
moderat de mitocondrii mari, un AG supranuclear si numar mare de lizozomi
densi; in functie de statusul secretor, picaturi lipidice mari pot sa fie prezente in
citoplasma apicala; celulele secretorii sintetizeaza 2 produsi diferiti care sunt
eliberati prin mecanisme diferite:

Secretia merocrina: componenta proteica a laptelui este sintetizata in

rER, impachetata in vezicule secretorii delimitate de membrane in AG si
eliberate din celula in urma fuziunii veziculei limitate de membrana cu
membrana plasmatica
Secretia apocrina: componenta lipidica a laptelui ia nastere pe masura
ce picaturi lipidice sunt eliberate in citoplasma; picaturile fuzioneaza
pentru a forma picaturi mai mari care trec in regiunea apicala a celulei si
se proiecteaza in lumenul acinului; picaturile sunt inconjurate de un invelis
format de membrana plasmatica si sunt eliberate; un strat subtire de
citoplasma este prin intre membrana plasmatica si picatura lipidica si este
eliberata cu lipidul; pierderea citoplasmatica este minima;

Secretia eliberata in primele zile dupa nastere este denumita colostru; aceasta
este o secretie alcalina, galbuie cu un continut mai bogat in proteine, vit. A, Na,
Cl si un continut mai redus de lipide, carbohidrati si K+ comparativ cu laptele;
contine cantitati importante de Ac (in principal sIgA) care confera nou-nascutului
un grad de imunitate pasiva; despre Ac din colostru secrede ca sunt produsi de
limfocite si plasmocite care se infiltreaza in TC al sanului pe parcursul proliferarii

si dezvoltarii si sunt secretate prin celulele glandulare la fel ca in glandele

salivare si intestin; numarul acestor celule migrate se reduce dupa nastere,
productia de colostru inceteaza, un lapte bogat in lipide este produs;
Reglarea hormonala a glandei mamare
Cresterea initiala si dezvoltarea glandei mamare la pubertate se produce sub
influenta estrogenilor si progesteronului produsi de catre ovarul care se
matureaza; sub influenta hormonilor, TDLUs se dezvolta si se diferentiaza in
unitati dinamice functionale; ulterior acestei dezvoltari initiale, mici modificari se
produc in morfologia tesutului glandular pe parcursul ciclului ovarian; in timpul
fazei foliculare a ciclului menstrual, estrogenii din circulatie stimuleaza
proliferarea componentelor ductelor lactifere; dupa ovulatie, in faza luteala,
progesteronul stimuleaza cresterea alveolelor; stroma intralobulara devine
edematiata; in timpul sarcinii, corpul galben si placenta continua sa produca
estrogeni si progesteroni, determinand o crestere masiva a TDLUs; actualmente,
se crede ca cresterea glandei mamare depinde de asemenea de prezenta PRL,
hCS si a glucocorticoizilor;
Lactatia se afla sub controlul neurohormonal al adenohipofizei si
hipotalamusului
Desi estrogenul si progesteronul sunt esentiali pentru dezvoltarea fizica a sanilor
pe parcursul sarcinii, ambii homoni suprima efectele PRL si hCS, ale caror nivele
cresc in timpul sarcinii; imediat dupa nastere, reducerea brusca a secretiei de
estrogen si progesteron de catre placenta si corpul galben permite PRL sa-si
indeplineasca rolul lactogenic; productia laptelui necesita de asemenea o
secretia adecvata a GH, glucocorticoizilor adrenali si PTH;
Suptul initiaza impulsuri senzoriale de la receptorii din papila mamara catre
hipotalamus; impulsurile inhiba eliberarea de factor inhibitor al PRL; prolactina
este apoi eliberata de catre adenohipofiza; impulsurile senzoriale determina, de
asemenea, eliberarea de Oxy; aceasta stimuleaza celulele mioepiteliale care
inconjoara baza celulelor secretorii alveolare si baza celulelor din ductele mai
mari, determinand contractia acestora si ejectia laptelui din alveole si ducte; in
absenta suptului, secretia de lapte inceteaza, iar glanda mamara regreaza si se
atrofiaza; tesutul glandular se reintoare apoi la starea inactiva;
Involutia glandei mamare
Glanda mamara se atrofiaza sau stroma sa specializata involueaza dupa
menopauza; in absenta stimularii de catre hormonii ovarieni, celulele secretorii
ale TDLUs degenereaza si dispar, lasand in urma numai ducte, ceea ce creeaza
un aspect histologic asemanator cu cel al glandei masculine; TC sufera de
asemenea modificari degenerative, marcate de o reducere a numarului de
fibroblasti si fibre de colagen si o pierdere a fibrelor elastice.