Anatomie an II Farmacie Curs 6

Sistemul de reproducere masculin şi feminin.

Organele sistemului de reproducere masculin şi feminin sunt adaptate pentru a produce şi

permite unirea gameţilor care conţin gene specifice. Combinarea aleatorie a genelor definește
perpetuarea indivizilor cu diferenţe genetice moştenite de la cei doi genitori şi adaptarea noilor indivizi
la condiţiile variate ale mediului înconjurător care altfel ar putea produce dispariţia unei specii.
Distincţia sexuală este determinată fertilizarea ovulului cu un spermatozoid care conţine fie un
cromozom X fie Y. Diferenţierea sexuală se află sub control hormonal şi este un proces evolutiv care
începe încă din perioada embrionară.
Deoarece reproducerea sexuală necesită formarea a două tipuri de gameţi sau celule sexuale,
speciile au o formă masculină şi o formă feminină. Sistemul de reproducere masculin produce sperma
(spermatozoizi) care este transferată femeii printr-un proces numit copulaţie sau coitus. Aparatul genital
feminin, nu numai că produce gameţii proprii (ovocite) și adăpostește sperma de la bărbat, dar organele
sale de reproducere sunt specializate pentru a favoriza fertilizarea, implantarea blastocitului,
desfășurarea normală a sarcinei, naşterea şi hrănirea copilului imediat după naştere.
Primul semn de dezvoltare a aparatului de reproducere masculin sau feminin apare în săptămâna
a cincea de viață intrauterină, prin formarea crestei gonadale. Diferenţierea sexuală propriu-zisă de
face începând cu săptămâna a douăsprezecea şi se definitivează în săptămâna a şaisprezecea.
În timp ce toate sistemele organismului sunt funcționale de la naștere, sistemul reproducător nu
va funcționa până când nu este activat de către hormoni. Acest fapt se desfășoară în perioada pubertății.

APARATUL GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este format din organe genitale interne și externe.
Cele interne sunt reprezentate de:
1.Ovare. Acestea sunt organe pereche, care au funcție dublă: a. endocrină - de secreție a
hormonilor estrogen și progesteron și b. exocrină - de formare a gameților.
Ovarul are aspect de ovoid turtit lateral. La o femeie matură din punct de vedere sexual ovarul
are o lungime de 3 cm., lățime de 2 cm. și o grosime de 1cm. Greutatea este de 6-8 g în perioada
activității sexuale iar la menopauză involuează prin atrofiere și ajunge la 2g. La pubertate și după
menopauză are suprafața netedă. În perioada de activitate sexuală suprafața prezintă proeminențe și
cicatrici, datorate rupturii foliculilor maturi care eliberează la 28 de zile câte un ovul. Ovarul are culoare
roz la tinere și roz gri după pubertate.
Ovarele se formeaza inițial în regiunea lombară și în timp coboară în pelvis, în fosetele ovariene
de pe peretele lateral al bazinului.
Ovarul are o extremitate superioară sau tubară și una inferioară sau uterină. Prezintă o margine
anterioară, una posterioară și are 2 fețe: una medială și una laterală. Pe fața medială se găsește hilul prin
care intră în ovar vasele și nervii iar fața laterală se găsește în dreptul deschiderii trompei uterine.
Ovarul este susținut în poziție de 4 ligamente care îl fixează de structurile anatomice învecinate:
lombo-ovarian, tubo-ovarian, utero-ovarian; mezo-ovarul care de fapt reprezintă o porțiune de peritoneu
ce formează ligamentul larg și care abordează marginea anterioară a ovarului.
Ca structură, ovarul este format din substanța corticală la exterior și zona medulară la interior. În
zona corticală există foliculi ovarieni în diferite stadii de evoluție și în zona medulară se găsesc: țesut
conjunctiv, vase limfatice, nervi și celule asemănătoare celulelor Leyding de la testicul.
Vascularizația ovarului este asigurată de:
1. Artera ovariană și artera uterină care dau fiecare o ramură ovariană și o ramură tubară (pentru
trompele uterine). Ramurile ovariene se anastomozeaxă și formează arcada periovariană.
2. Venele: vena ovariană dreaptă duce sângele în vena cavă inferioară, iar vena ovariană stângă
duce sângele venos în vena uterină stângă ce se eschide în vena iliaca internă.
3. Limfa este drenată în ganglionii limfatici lombo-aortici, iliaci interni și externi.
 Inervația este dublă: provenită din plexul lombo-aortic și din plexul hipo-gastric.

Ciclul ovarian și secreția de hormoni sexuali feminini se află sub acțiunea axei hipotalamo-
hipofizare. S-au izolat din adenohipofiză 3 hormoni care au acțiune asupra gonadelor: FSH - hormonul
stimulator folicular, LH - hormonul luteinizant și LTH - hormonul luteotrop. La femeie, FSH-ul
produce maturarea foliculului și stimulează producerea de hormoni estrogeni, iar LH produce ruperea
foliculară, ovulația și stimulaeză împreună cu FSH-ul secreția de estrogeni și transformarea foliculului
rupt în corp galben. Maturarea foliculului este indusă de factorul eliberator de hormon folicular
stimulant (FSH releasing factor) din hipotalamus. Secreția de FSH din hipofiză stimulează dezvoltarea
foliculului, producerea de hormoni estrogeni. Aceștia cresc secreția de LH care stimulează ruperea
folicului și are loc expulzia ovocitului. După ovulație, sub acțiunea LH-ului foliculul se transformă în
corp galben. Treptat se produce scăderea de FSH și LH și se stimulează secreția de LTH. După 8 zile de
la ovulație, corpul galben involuează, secreția de hormoni estrogeni scade și apare menstruația. Deci
fecundația nu se produce înainte de a 9-a zi de la apariția menstruației și nici după a 20-a zi a
ciclului. Ovulul trăiește 72 de ore iar spermatozoidul 48 de ore. Perioada fertilă este de 120 de ore.
Ovarul are urmatoarele două funcții:
Funcția exocrină, care se caracterizează prin maturarea și eliminarea ciclică a unui ovul dintr-
un folicul matur. Dacă la cinci luni de gestație ovarul are 6 – 7 milioane de foliculi, la naștere ovarul
conține între 100.000 și 400.000 de foliculi. Până la pubertate majoritatea foliculilor dispar prin atrezie
și rămân aproximativ 15.000.
Ovulele mature sunt eliminate în cavitatea peritoneală și sunt direcționate spre trompele uterine
de cilii care se găsesc la nivelul fimbrilor tubelor uterine.
Între pubertate și menopauză, lunar, un folicul elimină prin ovulație un ovul. Ovulația are loc in
ziua 14 a ciclului menstrual, indiferent de durata ciclului. Dezvoltarea ovulului începe din viața
intrauterină, când există un ovocit de ordinul 1 care are 46 de cromozomi. În continuare, după naștere,
procesul de diviziune este blocat până la pubertate, ovulele rămânând în aceeași etapă - de ovocit de
ordinul I - cu 46 de cromozomi. La pubertate, sub acțiunea hormonilor, procesul de diviziune a
ovocitului de ordinul 1 continuă și rezultă un ovocit de ordinul II care are 23 de cromozomi. Prin
diviziune nu se formează două celule identice complete pentru că numai o celulă și anume ovocitul
secundar primește toată citoplasma iar cea de a doua celulă formată, se transformă într-un globul polar
care se fragmentează și dispare.
În fiecare lună, prin ovulație, un folicul matur elimină câte un ovul împreună cu lichidul
folicular. Ovulul eliminat este captat de trompa uterină. Teaca foliculară ramasă în ovar după ovulație se
transformă, sub acțiunea hormonului LH, în corp galben. Acesta este capabil să secrete progesteron,
hormon care favorizează fixarea oului fecundat în uter.
Dacă ovulul a fost fecundat, corpul galben își prelungeste existența 4 luni, timp în care secretă
progesteron, după care se transformă, prin fibrozare, în corp albicans iar funcția lui este preluată de
placentă.
Dacă ovulul nu a fost fecundat, după 9 – 10 zile corpul galben se fibrozează și se transformă în
corp albicans.
Functia endocrină se manifestă prin secreția a două tipuri de hormoni: estrogeni și
progesteron.
Hormonii estrogeni secretați zilnic în cantitate de 200 – 500 de micrograme de către teaca
foliculară. Aceștia sunt: - 17 β estradiol; estron; estriol.
Progesteronul este secretat de corpul galben în a doua jumătate a ciclului și este metabolizat de
către ficat. Progesteronul acționează asupra musculaturii uterine căreia îi scade excitabilitatea și
sensibilitatea la oxitocină. El permite dezvoltarea glandei mamare; stimulează respirația și eliminarea
urinară de Na+.

2. Trompele sau tubele uterine sunt reprezentate de două conducte musculare ce merg de la
ovare spre unghiul supero-lateral al uterului. Ele au rolul de a capta și de a transporta ovulul de la ovar
spre uter, într-un interval de 3-4 zile. Această deplasare este favorizată de mișcările peristaltice ale
musculaturii trompei și de unduirea continuă a cililor din mucoasa trompei spre uter. În timpul ovulației
fimbrii situați în jurul ovarului devin turgescenți prin umplerea cu sânge, coboară pe ovar și captează
mai ușor ovulul eliminat prin ponta foliculară. Fecundația ovulului are loc la unirea a 2/3 mediale cu 1/3
laterală a trompei. Prin inversarea mișcării cililor oul fecundat se poate implanta în trompă sau poate fi
expulzat în cavitatea abdominală, ceea ce reprezintă sarcina extruterină.
Trompele sunt poziționate pe marginea superioară a ligamentelor largi. Au o lungimea de 12 cm
și prezintă 2 orificii și 4 porțiuni:
- porțiunea infundibulară unde se află orificiul abdomeno-pelvian care este prevăzut cu un număr
de 15-20 franjuri numiți fimbri.
- o porțiune ampulară mai dilatată cu traiectorie sinuoasă;
- partea istmică ce prezintă un calibru mai mic;
- portiunea intrauterină care străbate peretele uterului și se deschide în cavitatea uterină prin
orificiul uterin al tubei.
Vascularizația arterială este asigurată de ramurile tubare ale arterelor ce provin din artera uterină
și ovariană care formează o arcadă subtubară iar sângele venos drenează în vena uterină și ovariană.
Limfa drenează în ganglionii lombo-aortici.
Intervația provine din plexul ovarian și cel uterin.

3. Uterul este organ musculos cavitar care adăpostește produsul de concepție și intervine prin
contracții la naștere când se produce expulzia fătului. Este situat în micul bazin, anterior de rect,
deasupra vaginului, posterior de vezica urinară. Are aspect de pară și prezintă un corp situat superior, un
istm și un con situat inferior. Între axul corpului uterin și axul colului uterin se formeaza un unghi de
130-150 grade, deschis anterior numit unghi de anteflexie. Între axul colului uterin și axul vaginului
exista un unghi de 90 – 110 grade deschis anterior numit unghi de anteversie.
La femeile nulipare, greutatea uterului este de 50-60 g și are o înălțime de 6-7cm. La femeile
multipare, greutatea este de 70-90 g și înălțimea de 8-9cm.
Corpul uterin prezintă în porțiunea superioară fundul uterului care este acoperit de peritoneu și
care se află în raport cu ansele intestinului; fața anterioară este convexă și are raport cu fața posterioară a
vezicii urinare. Fața posterioară vine în raport prin intermediul fundului de sac peritoneal recto-uterin
Douglas cu rectul. Marginile laterale ale corpului uterin au raport cu vasele uterine și pe ele se inseră
ligamentele largi. Între ele și fundul uterului există coarnele uterine, locul de implantare a trompelor în
uter.
Colul uterin are formă de butoiaș. La nivelul colului se face inserția extremității superioare a
vaginului. Inserția vaginului se realizează pe o linie oblică decendentă dinspre posterior spre anterior
care împarte colul într-o porțiune supravaginală și una intravaginală. Partea supravaginală vine în raport
anterior cu vezica urinară, posterior cu rectul și lateral cu artera urinară care încrucișeaza uterul la 2 cm
lateral de fundul de sac lateral al vaginului. Partea intravaginală prezintă inferior orificiul uterin extern
prin care uterul comunică cu vaginul. Acest orificiu este circular la femeile nulipare și are forma unei
fante transversale la cele multipare.
La exterior uterul este acoperit de peritoneu. La locul de trecere al peritoneului de pe rect pe fața
posterioară a uterului se delimitează fundul de sac recto-uterin sau fundul de sac Douglas, iar la trecerea
peritoneului de pe fața anterioară a uterului pe vezică se delimitează fundul de sac utero-vezical. În
fundul de sac Douglas sunt colectate lichidele ajunse accidental în cavitatea peritoneală: sânge, puroi și
poate fi palpat prin tușeu vaginal. Lateral de uter, peritoneul formează ligamente largi ale uterului.
Sub peritoneu uterul prezintă patul musculatur numit miometru. Acesta este dispus în 3 straturi:
superficial, mijlociu și profund. Stratul superficial se formeaza dupa varsta de 2 ani.
Mucoasa uterină, numită endometru, este formată dintr-un epiteliu cilindric unde există
numeroase glande. Endometrul se hipertrofiază ciclic. În interiorul uterului există cavitatea uterină, o
cavitatea virtuală care devine reală când se dezvoltă produsul de conceptie. Cavitatea comunică superior
și lateral cu trompele și inferior cu vaginul.
Mijloacele de fixare a uterlui sunt:
-ligamentele largi formate din peritoneul latero-uterin.
 -ligamentele rotunde care pleacă din unghiul supero-lateral al uterului și pătrund în canalul
inghinal unde se fixează pe fața anterioară a simifizei pubiene.
-diafragma pelvină care este mijlocul principal de susținere a organelor pelvine.
Vascularizația uterului provine din artera uterină, artera ovariană și artera ligamentului rotund.
Sângele venos este colectat în plexurile venoase uterine, situate lateral de uter și care se deschid
superior în vena ovariană iar inferior în vena iliaca internă.
Limfa este colectată în ganglionii lombari, inghinali superficiali, iliaci interni, iar pentru colul
uterin se varsă în ganglionii iliaci interni și externi.
Inervația uterului este simpatică și parasimpatică și se realizează din plexul utero-vaginal.
Calea senzitivă trece prin plexul utero-vaginal și ajunge la centrul medular situat între T10 și L2. Calea
motorie pentru simpatic își are originea în coarnele laterale ale T6 – T11, iar pentru parasimpatic între
segmentele S2 – S4.
În timpul nașterii simpaticul produce contracția mușchilor uterului și produce vasoconstricție, iar
parasimpaticul are acțiune inversă.
Fiziologia uterului.
Durata normală a unui ciclu menstrual este de 28 de zile, putând fi mai lung sau mai scurt cu 4
zile. Mucoasa uterină sau endometrul începe să se modifice începând din a cincea zi a ciclului până în a
zecea zi și se numește fază proliferativă. În această perioadă endometrul devine foarte vascularizat, se
îngroașe prin creșterea în lungime și dilatarea glandelor mucoasei. După apariția corpului galben, sub
acțiunea progesteronului începe faza secretorie care ține douăsprezece zile. În acestă etapă, glandele
uterului încep să secrete activ favorizând implantarea oului fecundat sau nidarea. Dacă ovulul nu a
fost fecundat, corpul galben se transformă în corp albicans iar arterele spiralate din endometru se
contractă, apoi se rup. Straturile superficiale ale endometrului se ischemiază, se distrug și se elimină sub
foma fluxului menstrual (menstruația). După 4-5 zile de sângerare, endometrul începe să se regenereze
și începe un nou ciclu menstrual. Mucoasa colului uterin secretă mucus prin glandele cervixului. Acest
mucus devine fluid în perioada ovulației, sub acțiune estrogenilor și permite trecerea spermatozoizilor
din vagin în uter. În etapa progesteronică mucusul se îngroașe și închide canalul cervical.

Marile etape ale vieții genitale ale femeii sunt reprezentate de:
a. Perioada prepubertară sau perioada liniștită este perioada în care nu are loc nici o activitate
hormonală gonadală.
b. Pubertatea cu vârsta între 10 și 15 ani; este perioada când începe activitatea hormonală
gonadală, cu apariția menstruației (prima menstruație numită menarhă) și formarea caracterelor sexuale
secundare: formarea sânilor, apariția pilozității și a modificărilor de natură psihică.
c. Etapa de plenitudine a activității sexuale, între 15 și 48 de ani, caracterizată prin cicluri
menstruale stabile, caractere sexuale secundare desăvârșite, începerea și desfășurarea activității sexuale,
graviditatea și maternitatea.
d. Menopauza care apare după 48 de ani și este marcată de rărirea și oprirea ciclurilor
menstruale, Menstrele devin reduse și neregulate, se însoțesc de dezechilibre de natură hipotalamică,
manifestate prin bufeuri de căldură datorită vasodilatației cutanate, modificări somatice cu
hiperponderabilitate, osteoporoză și tulburări psihice importante manifestate prin insomnii, plâns facil,
fără motiv, hipersensibilitate.

4. Vaginul este un organ musculo-cavitar, situat între uter și vulvă care are o lungime ce variază
între 8 – 12 cm și un diametrul 3 cm. Vaginul prezintă o extremitate superioară ce se inseră pe colul
uterin și care determină formarea a patru funduri de sac: unul anterior, altul posterior și două laterale, cu
dimensiuni intermediare între cel anterior și posterior. Între fața posterioară a uterului și fața anterioară a
rectului se formează fundul de sac recto-uterin (fundul de sac posterior sau Douglas). Acest raport
permite palparea și puncția fundului de sac prin vagin. Extremitatea inferioară se deschide la nivelul
vestibulului vaginal între labiile mici, posterior de orificiul de deschidere a uretrei. La virgine, aici există
o membrana elastică numită himen care în timpul primului contact sexual se rupe, suferă o perforare
parțială, căpătând un aspect franjurat (deflorare). Deflorarea completă se realizează la prima naștere.
Resturile de himen poartă numele de carunculi himenali.
Vaginul are un perete anterior și unul posterior. Peretele anterior al vaginului vine în raport cu
uretra și vezica urinară iar peretele posterior cu rectul. Lateral, în porțiunea superioară se află în raport
cu pelvisul, iar în porțiunea inferioară se află în raport cu mușchiul ridicător al anusului.
Ca structură, vaginul prezintă la exterior o tunică sau adventice formată din țesut lax sub care
există stratul muscular cu fibre longitudinale și circulare, iar la interior prezintă o tunică mucoasă. La
nivelul tunicii mucoase, pe peretele anterior și posterior există două plici longitudinale, rugoase. De o
parte și de cealaltă, există crestele transversale numite rugae vaginale. Columna anterioară și rugae
anterioară sunt mai proeminente. Rolul vaginului este în copulație, fiind locul unde penisul erect depune
sperma după ejaculare și reprezintă canalul de trecere al fătului în timpul nașterii.
Vasularizația este asigurată de arterele vezico-vaginale, cervico-vaginale, artera vezicală
inferioară, rectală medie, vaginală lungă. Sângele venos colectat de plexul vaginal se varsă în vena iliacă
internă.
Limfa este colectată în ganglionii iliaci interni, externi, sacrali și inghinali profunzi.
Inervația provine din plexul hipogastric prin plexul vaginal care inervează mucoasa și musculara.
Calea senzitivă se realizează prin nervul rusinos.

Organele genitale externe:

Vulva este organul genital extern al femeii. Este formată din două plici tegumentare: labiile mici
și labiile mari care le acoperă pe cele mici. Între labiile mici se delimiteaza o depresiune numit
vestibulul vaginal, ce prezintă anterior orificiul de deschidere a uretrei, iar posterior orificiul vaginului.
Lateral de orificiul uretrei există orificiile de deschidere ale glandelor periuretrale, iar la nivelul
vaginului există orificii de deschidere ale canalelor glandelor Bartholin.
Labiile mari se unesc anterior sub muntele lui Venus, ce corespunde regiunii pubiene, iar
posterior se unesc la nivelul comisurii posterioare anterior de anus. Au o față laterală acoperită cu fire de
păr pubian și o față internă tegumentară; o parte exterioară liberă și una internă aderentă de ramura
ischio-pubiană. Labiile mari sunt separate de coapse prin șanțul genito-femural.
Labiile mici prezintă o față externă separată de labiile mari prin șanțul interlabial și o față internă
ce delimitează vestibulul vaginal. Mai prezintă o porțiune anterioară la nivelul căreia se unesc acoperă
clitorisul și formează frâul clitorisului.
Vascularizația provine din ramuri ale arterelor vezico-vaginale, cervico-vaginale, vezicală
inferioară, rectală medie și vaginală lungă. Sângele venos se varsă în vena iliacă internă.
Limfa drenează în ganglioni iliaci interni și externi, sacrali și inghinali profunzi.
Inervația vaginului provine din plexul hipogastric, prin plexul vaginal ce inervează mucoasa și
musculara iar cea senzitivă provine din ramurile vaginale ale nervului rușinos.

Clitorisul și bulbii vestibulari formează organele erectile ale femeii. Clitorisul este format din
doi corpi cavernoși ce se unesc median formând corpul clitorisului care este suspendat de simfiza
pubiană prin ligamentul suspensor al clitorisului. Corpul clitorisului este acoperit de prepuț și se termină
prin gland.
Vascularizația arterială este asigurată de artera profundă și dorsală a clitorisului. Sângele venos
se varsă în vena rusinoasă.
Inervația provine prin ramuri ale plexului hipogastric.

Bulbii vestibulari sunt organe erectile situate lateral de orificiul vaginal extern. Sunt
asemănători corpilor cavernoși ai penisului.
Vascularizația arterială provine din ramuri ale arterei rușinoase interne. Sângele venos se varsă în
vena rusinoasă internă.
Limfa drenează în ganglionii inghinali superficiali și profunzi. Inervația provine din ramuri ale
plexului hipogastric.
 Glandele lui Bartholin sunt în număr de două, au formă ovoidă și au o secreție mucoasă;
glandele au marimea unui bob de mazăre și sunt situate de o parte și de alta a orificiului vaginal. Canalul
lor secretor se deschide în șantul dintre labiile mici si himen. Se dezvoltă la pubertate și se atrofiază la
menopauza. Produsul lor este expulzat în timpul actului sexual, avand rol de lubrifiere a căilor genitale.
Inflamația lor se numește bartholinită.
Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate în apropierea uretrei.
Orificiile de deschidere se găsesc, în general, de o parte și de alta a orificiului uretral extern sau a
meatului uretral. Ele sunt asemănătoare glandei prostate de la bărbat. Se dezvoltă în perioada pubertară
și dispar dupa menopauză.
Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului vaginal.
Secreția lor participă la lubrifierea orificiului vaginal.

Glandele mamare sau mamelele sunt organe pereche așezate în regiunea pectorală, prezentând
la exterior areola mamară. Areola are 3-5 cm ca diametru și este roză la blonde și mai închisă la culoare
la brunete. Pe suprafața areolei se găsesc tuberculii Morgagni, glande sebacee care în sarcină isi măresc
volumul. În centrul areolei se găsește mamelonul. Greutatea glandelor mamare variaza în funcție de
starea lor funcțională: la naștere au greutatea de 5 g, la adulți 200 g, iar la femeile care alaptează,
aproximativ 500 g. Greutatea ca și forma lor sunt inegale.
Mamelonul este o proeminență cilindrică sau conică, cu vârful rotunjit și baza extinsă. La virgine
el poate să nu fie reliefat, în timp ce la femeia care alaptează poate ajunge la 2 cm. De formă variabilă,
turtit, invaginat, ombilicat sau despicat, prezintă la suprafața sa 15-20 de pori galactofori prin care se
deschid canalele galactofore în numar de 15-25. Fiecare canal galactofor adună secreția unui lob
glandular, înainte de a ajunge la mamelon. Canalul prezintă o dilatație numită sinusul lactifer în care se
acumulează laptele în intervalul celor două alăptări. Structural glanda este formată din 15-20 lobi,
fiecare lob fiind alcătuit la rândul său din lobuli. Aceștia la rândul lor sunt formați din acini glandulari.
Secreția laptelui apare la 2-5 zile după naștere și poate să fie stimulată sau inhibată.