Ovarul
Ovarul este un organ pereche care are rol de glandă cu secreţie mixtă,
externă şi internă. Cele două ovare sunt aşezate în micul bazin, în fosele
ovariene situate de o parte şi de alta a uterului şi rectului, sub originea
vaselor iliace externe şi interne.
Trompa uterina
Arterele care irigă uterul (arterele uterine) sunt ramuri ale arterei iliace
interne. Venele colectează sangele pe care-l varsă în vena iliacă internă.
Limfaticele conduc limfa către ganglionii lombari, iliaci şi inghinali. Nervii
provin din sistemul nervos vegetativ simpatic (plexul hipogastric) şi
parasimpatic (nervul pelvic).
Vaginul
Vulva
Vulva prezinta doua repliuri cutanate numite labiile mari care se unesc
anterior formand comisira anterioara si posterior formand comisura
posterioara. Aceste labii mari acopera labile mici care delimiteaza intre ele
vestibulul vaginal ( membrane himeniala) .In central vestibulului se
delimiteaza orificiul vaginal sau himenial .
GLANDELE MAMARE
Glandele mamare sunt organe anexe ale aparatului genital feminin situate
sub pielea regiunii pectorale, în dreptul coastelor 3—7 . Ele reprezintă unul
dintre caracterele sexuale secundare feminine. Mamelele au o formă
caracteristică emisferica. Corpul mamelei prezintă pe mijlocul feţei convexe
o zonă circulară, de culoare roz-brună, cu un diametru de
aproximativ 3 cm, care poartă numele de areola mamara. In mijlocul
acestei areole se găseşte mamelonul, o proeminenţă de formă aproximativ
cilindrică prevăzută cu 20—25 de orificii numite pori galactofori. Porii
galactofori sunt orificiile canalelor galactofore.
Glanda mamară este acoperită de piele. Aceasta prezintă la nivelul
mamelonului şi al areolei mamare structuri caracteristice.
Din punct de vedere structural, mamelonul este o excrescenţă a pielii
produsă prin proliferarea celulelor din stratul Malpighi şi prin îngroşarea
dermului subiacent. In stratul bazal al epidermului, ca şi în derm se găsesc
numeroase celule pigmentare. Am văzut că mamelonul este străbătut de
canalele galactofore.
In dermul areolei mamare se găsesc numeroase celule pigmentare, glande
sebacee şi glande sudoripare. Glanda mamară este o glandă exocrină de tip
tubuloacinos.
Ea este alcătuită din lobi, lobuli şi acini glandulari. Lobii, în număr de
12—20, sunt despărţiţi unii de alţii prin ţesut conjunctiv dens şi prin grăsime.
Fiecare lob este prevăzut cu cate un canal galactofor. Lobulii cuprind
unităţi glandulare alcătuite din acini glandulari, elementele secretoare. Se-
creţia glandulară este discontinuă, glanda mamară secretand lapte numai în
timpul lactaţiei.
APARATUL GENITAL MASCULIN
Testiculul
Testiculul este un organ pereche care are rol de glandă cu secreţie externa şi
internă. Testiculele sunt aşezate în nişte pungi pe care le formează pielea la
extremitatea anterioară a perineului şi care alcătuiesc scrotul, care face
parte dintre organele genitale externe ale bărbatului.
La adult, testiculul are o formă ovală, prezentînd o faţă medială, una
laterală, o margine anterioară, altă posterioară şi două extremităţi:
superioară şi inferioară. Dimensiunile testiculului cresc progresiv pană la
pubertate, cand acest proces se opreşte brusc. Pe extremitatea superioară şi
pe marginea posterioară a testiculului se află epididimul, care reprezintă
porţiunea iniţială a canalelor excretoare. Acesta are un cap, un corp şi o
coadă. Capul epididimului este culcat peste extremitatea superioară a
testiculului, corpul peste marginea posterioară a testiculului, iar coada se
continuă cu canalul deferent.
Ca structură, testiculul prezintă o capsulă conjunctivă numită albuginee
şi un ţesut propriu testiculului .
Albugineea, o membrană conjunctivă albicioasă, densă, groasă şi
rezistentă, este acoperită la exterior de foiţa viscerală a unei membrane
seroase. Ea prezintă pe marginea posterioară a tes-ticului o îngroşare care
proeminează în interiorul organului numit me diastinul testiculului. De la
acest mediastin pornesc radiar, spre albu-ginee, numeroase septuri
conjunctive care împart ţesutul propriu al testiculului în circa 200 — 300 de
formaţiuni piramidale, numite lobulii testiculului.
Varfurile lobulilor sunt orientate către mediastinul testiculului, iar baza spre
albuginee. Un lobul testicular este alcătuit din 2—5 tubi seminiferi contorţi.
Intre aceştia se găsesc ţesutul conjunctiv şi ţesutul care alcătuieşte glanda
interstiţială a testiculului.
Ţesutul propriu al testiculului sau parenchimul testicular este format
aşadar din tubi seminiferi contorţi, glanda interstiţială a testiculului şi
ţesut conjunctiv în care se află vase limfatice şi nervi. Tubii seminiferi
contorţi încep la periferia lobului testicular sub forma unor funduri de sac.
Diametrul lor atinge circa 60 microni., iar lungimea aproximativ 170 cm.
Peretele acestor tubi este alcătuit dintr-un epiteliu şi o membrană bazală.
Epiteliul este de tip multistratificat polimorf, în care se disting două tipuri
de celule : de susţinere şi cu rol trofic, numite celule Sertoli şi celule
producătoare de spermii (spermatozoizi). Tubii seminiferi contorti din-tr-
un lobul se unesc într-un singur canal, numit tub seminifer drept, care
părăseşte lobului. Tubii seminiferi drepţi se anastomozează între ei la nivelul
mediastinului testiculului formînd o reţea canaliculară, numită rete testis
(reţeaua Haller). Din această reţea iau naştere 12 —15 conducte numite
canale eferente care formează capul epididimului. Fiecare canal eferent se
deschide separat într-un canal unic şi întortocheat care formează corpul şi
coada epididimului, numit canalul epididimului, a cărui lungime este de
4—6m. Epiteliul canalelor eferente este monostratificat şi prevăzut cu cili, în
timp ce epiteliul canalului epididimului este monstratificat, cu celule
prevăzute cu cili în porţiunea iniţială şi bistratificat în rest. Epiteliul
epididimului este aşezat pe o membrana bazală lamelară, sub care se găseşte
un corion format din ţesut conjunctiv bogat în vase şi nervi. Canalul
epididimar se continuă cu canalul deferent.
In interiorul lobulilor, în ţesutul conjunctiv dintre tubii seminiferi contorţi
se găseşte glanda interstiţială a testiculului care secretă testosteronul,
hormonul sexual masculin . Aceasta este alcătuită din celule endocrine
(celule Leydig) provenite din transformarea fibroblastelor din stroma
parenchimului testicular.
Testiculul este irigat de artera testiculară. Sangele venos este colectat de
cele două vene testiculare, dreaptă şi stangă. Vena testiculară dreaptă se
varsă în vena cavă inferioară, iar vena testiculară stangă, în vena renală
stangă. Limfaticele conduc limfa către ganglionii lombari. Nervii provin din
plexul aortic si hipogastric.
Conductele excretoare
Epididim
Scrotul
Canalul ejaculator
Glandele anexe
Glandele anexe ale conductelor excretoare extratesticulare sunt veziculele
seminale şi prostata.
Veziculele seminale