SCOALA POSTLICEALA MED FARM SPERANTA

AN SCOLAR 2019-2020 SEM 2

MATERIA: OBSTETRICA
PROF.INDRUMATOR: VIDRASAN MARIA
ELEV: ASZALOS (KEDEI) ZSUZSANNA AMG III.

FECUNDATIA

Fecundatia este procesul de formare a celulei ou din care se va dezvolta ulterior fatul.
Oul va fi rezultatul unirii celor doua celule sexuale: ovulul si spermatozoidul.

Pentru ca fecundatia sa aibe loc in mod natural, trebuie ca aparatele genitale feminin
si masculin sa fie integre, ovarele sa produca un ovul viabil, iar testiculele, impreuna
cu prostata si veziculele seminale sa produca o sperma fecundanta.

Fecundatia are loc, in mod normal, in treimea externa a trompei uterine.

Dupa ce este eliberat din ovar (dupa ovulatie), ovulul este viabil 24 ore.
Spermatozoizii isi pastreaza capacitatea de a fecunda 48 ore. Ei se misca cu o viteza
de 2-3 mm/min si ajung in trompa uterina in aproximativ 2 ore.

Volumul unui ejaculat este de 2-6 ml, iar densitatea spermei este de 20 milioane
spermatozoizi/ml. Deci, prin ejaculare sunt introduse in vagin zeci de milioane de
spermatozoizi. Dintre acestia, in cavitatea uterina ajung doar cateve sute de mii.
Cateva zeci de mii ajung in trompa uterine, iar numai cateva mii ajung in vecinatatea
ovulului. In perioada in care mucusul cervical se subtiaza, aproximativ ziua a 14-a a
ciclului menstrual, un numar mai mare de spermatozoizi pot ajunge in trompa
uterina.

Cand un singur spermatozoid reuseste sa fecundeze (penetreze) ovulul, suprafata

acestuia se modifica si devine imposibil ca alti spermatozoizi sa patrunda. In acel
moment femeia ramane insarcinata.
Modalitati artificiale (medicale) de fecundare

Exista mai multe modalitati de realizare a fecundatiei artificiale:

• se poate respecta ciclul natural, cu un singur ovul, sau se poate stimula ovulatia,
eliberandu-se mai multe ovule
• se poate afla momentul cel mai prielnic pentru intretinerea relatiilor sexuale in
vederea fecundarii sau se poate opta pentru o fecundare (insamantare) artificiala
a spermei

Stimularea ovulatiei este o procedura ce consta in marirea cantitatii de hormoni

hipofizari (hormonii FSH - hormon foliculostimulant), ce stimuleaza maturarea
foliculilor ovarieni si secretia de estrogeni si LH (hormon luteinizant), stimuleaza
ovulatia.

Metodele prin care se obtine aceasta crestere sunt doua:

• metoda directa: se astimuleaza secretia hipofizei

• metoda indirecta: se adauga acesti hormoni obtinuti in afara organismului femeii
(din urina femeilor la menopauza sau prin recombinare genetica)

In urma administrarii hormonilor se va produce maturarea foliculilor ovarieni. Se va

declansa ovulatia prin administrarea unui alt hormon (HGC) care creste la maxim
nivelul LH.
Riscurile acestei proceduri sunt: stimularea excesiva (hiperstimularea) ovarului;
producerea unei sarcini multiple.

Momentul ovulatiei este cel mai potrivit fie pentru intretinerea relatiilor sexuale, fie
pentru fecundarea artificiala.

Insamantarea artificiala se realizeaza cu sperma prelevata de la un donator. Din

aceasta sperma vor fi selectati cei mai activi (mobili) spermatozoizi, care vor fi
introdusi cu ajutorul unei sonde in cavitatea uterina, trecand prin vagin si colul
uterin. Acesta procedura se realizeaza rapid (cateva minute) si nu este dureroasa.
Procentajul de succes este de 20%/tentativa, procedura repetandu-se de mai multe
ori ori pana se reuseste fecundarea.

Fecundatia in vitro

Este o procedura ce presupune extragerea foliculului matur direct din ovar,

fecundarea lui in eprubeta si plasarea embrionului fie in uterul aceleiasi femei, fie in
uterul alteia. Se adreseaza femeilor care au ovarele si uterul sanatoase, dar la care nu
se poate propulsa ovulul in uter.

Etapele fertilizarii in vitro:

1. se administreaza hormoni hipofizari sau se stimuleaza direct secretia hipofizei,

stimulandu-se astfel maturarea foliculilor ovarieni si ovulatia
2. se vor preleva foliculii maturati direct din ovar, chiar inainte de ovulatie prin
chirurgie laparoscopica: se adimistreaza un anestezic local. Medicul va introduce
un ac subtire prin peretii vaginului (in cavitatea abdominala), iar dupa prelevare
foliculii sunt pastrati in incubator
3. se preleva sperma de la un donator. Din aceasta sperma vor fi selectati cei mai
activi (mobili) spermatozoizi
4. ovulele si sperma se amesteca si se pun in incubator. Peste douasprezece ore se
vor forma embrioni. Doar 60-70% din ovule vor fi fecundate
5. dupa 40-60 ore embrionii pot fi transferati in uterul femeii. De regula se introduce
2-3 embrioni pentru a creste sansa unei sarcini. Embrionii vor fi introdusi cu
ajutorul unei sonde, in cavitatea uterine, trecand prin vagin si colul uterin.
6. dupa doua saptamani de la transferul de embrioni se face testul de sarcina. In caz
pozitiv pacientei i se va administra progesteron timp de 3 luni.

Procentajul de succes este de 20%/ tentativa, procedura repetandu-se de mai multe

ori ori pana se reuseste insarcinarea.

Riscurile fertilizarii in vitro:

• riscuri legate de administrarea hormonilor: hiperstimulare ovariana ce duce la

dezechilibrarea sistemului hormonal. In cazuri grave poate duce chiar la
tumefierea (imflamarea) ovarului
• riscuri legate de procedura chirurgicala (extractia de ovule si transferul
embrionilor): producerea infectiilor, reactii adverse la anestezie

Exista o sansa mare de producerea unei sarcinii multiple.