Inanitie starea organismului, ce se dezvolta in lipsa totala sau partiala a hranei si de asemenea tulburari in digestie si asimilatie a substantelor nutritive.

. La unele specii de animale, inanitia apare ca o conditie normala de viata;este inanitie naturala. Astfel, pestii migratori(somonul) in timpul migratiilor nu se hranesc, energia necesara intretinerii actelor fiziologice eliberindu-se din catabolismul substantelor endogene. Fenomene asemanatoare au loc si in perioada de hibernare a unor animale sau de metamorfoza la insecte. Nevertebratele si vertebratele inferioare sunt mai rezistente la lipsa de alimentatie decit homeotermele. In asa fel, la pasari- vulturul traieste fara hrana 30 de zile; rata-15, gaina-14, iar vrabia o zi; la mamifere-porcul traieste fara hrana 34 de zile, pisica-20, iepurele-13, sobolani 6-9 zile, soareci pina la 2-4 zile iepuri pina la 30 de zile, caii 80 de zile. Insa moartea la toate animalele, in inanitie completa, survine dupa pierdere de la 40 pina la 50% de masa, de la cea initiala. Inanitie patologica se manifesta foarte larg in rindul tarilor, printre unele nivele de populatie si are o baza sociala. Cele mai grele urmari o are inanitia asupra copiilor. Citeodata inanitia apare in legatura cu hazarde naturale, catastrofe, razboaie si alte circumstante extreme. Inanitia poate fi conditionata de imposibilitatea primirii sau asimilatiei alimentelor. Cauzele lipsei de alimentare pot fi: refuzul brusc si constient de primire a hranei(anorexia), ce apare in urma procese patologice in sistemul digestiv si cel nervos, boli infectioase, tumori maligne, intoxicatii exo- si endogene, dureri puternice etc. Alte cauze se exprima prin dereglari in procesele ca deglutitie,digestie, ocluzie intestinala slabirea peristaticei intestinale, secretia sucurilor gastrice, nivelul scazut de activitate enzimatica si alte.

Formele inanitiei Se desting trei forme de inanitie: inanitie completa, ce se caracterizeaza prin lipsa alimentatiei insa in prezenta consumului de apa, inanitie absoluta, cind lipseste si alimentatia si regimul hidric; si incomplata cantitativa(subnutritie), neajunsul caloric pentru nevoile energetice si plastice a organismului sau lipsa unor anumite substante insa in prezenta fonului caloric normal. Formele esentiale ale inanitie partiale sunt: inanitie proteica, lipidica, glucidica, minerala, vitaminica, hidrica. In inanitie completa, vitalitatea organismului este sustinuta de utilizarea rezervelor nutritive si parti componente a tesuturilor proprii a organismului. Rolul esential jucind restructurarea sistemelor fermentive si statutul hormonal, mai concret secretia intensificata a hormonilor cortico-suprarenali. Intensitatea metabolismului in inanitie completa, mult timp ramine apropiata normei; la marirea cheltuielilor energetice, se intensifica pierderea masei corpului si moartea organismului. Termen extrem de inanitie completa la om este de 65-70 de zile. S-a constatat un caz cind un individ obez, aflat in inanitie, consumind doar apa, a rezistat timp de 8 luni.Copii sufera inanitia mai greu decit adultii, batrinii pot sa fometeze un timp mai indelungat; femeile sunt mai rezistente decit barbatii.

In procesul inanitie complete la om, se desting trei perioade. Prima perioada (2-4 zile) se caracterizeaza prin reactii de adaptare:o incetinire neinsemnata a metabolismului, utilizarea la inceput a rezervelor de glucide, apoi lipide la o pastararea aproape completa a proteinelor. Se constata senzatia foamei si tendinta spre capatare a hranei. In timpul perioadei secunde, cele mai indelungate, se stabilizeaza regim relativ constant al metabolismului: diminuarea brusca oxidarii a glucidelor, nivelul scazut si constant al catabolismului proteic si utilizarea prevalenta alipidelor ca sursa de energie. La un stadiu mai tardiv a perioadei secunde, in rezultatul acumularii corpurilor chetonice, se dezvolta acidoza metabolica, insa datorita unor mecanisme de protectie: prezenta in singe a sistemelor de tapmon bicarbonate, echilibru oxid-bazic in singe in timpul inanitiei se schimba neinsemnat si acidoza la om poarta un caracter compenstiv. De aceea posibilitatea aparitiei comei acidoze(ca de exemplu in cazul diabetului zaharat) in inanitie completa in principiu este exclusa si nu se cunosc astfel de cazuri. Insa, neprivind la toate mecanisme compensatoare, acidoza la om creste, atingind punctul culminant la a 7-a, 10-a zi de foame.Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o diminuare semnificabila a rezervelor bazice a singelui, marirea cantitatii corpurilor chetonice in urina si in singe, scaderea zaharului in singe. In baza cercetarilor lui I.P. Pavlov si scolii lui este cunoscut ca incepind cu ziua a 7-9 de inanitie completa, secretia gastrodigestiva se stopeaza totalmente, iar in locul ei apare asa-numita secretie gastrica spontana. Secretul format contine o mare cantitate de proteine, care iarasi se absorb prin mucoasa stomacului in singe.Formarea si folosirea secretiei gastrice spontane in inanitie prezinta un important mecanism adaptativ, care reduce pierderea proteinelor si asigura organismul cu fluxul permanent de aminoacizi materialul plastic, intrebuintat pentru constituirea si recrearea proteinelor cele mai imporante pentru organism.