FIZIOLOGIA SANGELUI

Sangele impreuna cu lichidul interstitial, limfa, LCR, umoarea

apoasa si lichidele seroaselor ( pleura, pericard, peritoneu, sinoviala )
constituie mediul intern al organismului.

FUNCTIILE SANGELUI
Sângele îndeplineşte diferite funcţii:

1)respiratorie -transportă oxigen şi dioxid de carbon;

2)nutritivă -transportă substanţe nutritive;
3)excretorie -transportă metaboliţi;
4)de termoreglare -transportă căldura;
5)protecţie imunologică;
6)menţine echilibrul acido-bazic;
7)coordonare -transportă hormoni;

PROPRIETATILE SANGELUI:
1)culoarea: -roşu aprins pentru sângele arterial;
-roşu închis pentru sângele venos
2)densitatea : între 1057-1067 (la bărbat)
şi 1051-1061 (la femeie);
3)temperatura : este în medie de 36 grade Celsius;
4)vascozitatea : este dată de fibrinogen şi elementele figurate;
5)presiunile osmotică şi coloid-osmotica- sunt date de nivelul
sodiului şi glucidelor, respectiv de nivelul proteinelor circulante. Au rol
important în reglarea presiunilor din spaţiul capilar şi extracapilar şi în
reglarea circulaţiei apei între cele două regiuni;
6)pH-ul :este dat de concentraţia ionilor de hidrogen. Valoarea
normală este de 7,35-7,45 (uşor alcalin). Este menţinut la valori
normale de sistemele tampon plasmatice (H2CO3/NaHCO3=1/20) şi
eritrocitare (Hb ). Rezerva alcalină este reprezentată de bicarbonatul
de sodiu (NaHCO3).

1
ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI
- alcatuiesc 46% din volumul total al sangelui
- reprezentate de : globule rosii, globule albe si trombocite
- plasma sangvina reprezinta 54% din volumul sangvin
- procesul de formare al elementelor figurate poarta numele de
hematopoeza
- la adult elementele figurate se formeaza in: tesutul limfoid (ggl
limfatici, splina, tract digestiv), tesutul medular (maduva oaselor) si
sistemul reticulohistiocitar (celulele lui KUPFER)
- in tesutul limfoid iau nastere limfoblastii, cu forma finala limfocitele
- in maduva oaselor se formeaza; mieloblastii (forma adulta –
granulocitele),proeritroblastii (eritrocitele), megacarioblastii
(trombocitele)
- din sistemul reticulohistiocitar se desprind monoblastii (monocitele)

Pentru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se

folosesc in practica o serie de determinari reunite sub numele de
hemoleucograma si anume: numaratoarea erirocitelor, dozarea
hemoglobinei, determinarea hematocritului, indicii eritrocitari,
numaratoarea de leucocitesi formula leucocitara. Numaratoarea
trombocitelor apare si ea pe acelasi buletin de analiza. Aceste
masuratori se pot face atat din sangele venos recoltat pe
anticoagulant cat si din sangele capilar.

2
3
Eritrocitul
-Forma de lentila biconcava,privit lateral seamana cu un piscot
(asigura un volum minim fata de suprafata)
-Diametrul =7,5 microni, grosimea = 2 microni
-Stroma contine hemoglobina (80-90% din reziduul uscat); K+, Cl-,
Mg+, Fe2+.

4
Eritrocitele prezintă urmatoarele proprietăţi:

1)plasticitate;
2)permeabilitate selectivă;
3)menţin echilibrul acido-bazic;
4)transportă oxigen şi dioxid de carbon;
5)hemolizează (se distrug) şi eliberează hemoglobina;
Hematiile circulante reprezinta doar o etapa din viata acestor
elemente.
Durata medie de viaţă a hematiilor este de 120 zile. Ele sunt
distruse în splină, ficat şi maduva osoasa. Desi traiesc relativ putina
vreme, numarul lor ramane constant.
Numărul hematiilor din sange este normal intre 4.500000-
5.500000/ mm3

Numarul de eritrocite prezinta variatii in functie de presiunea

partiala a oxigenului : creste la altitudine
( poliglobulia de altitudine ) si scade la mineri si in mediul
subacvatic.
Poliglobulia se mai intalneste la nou-nascut ( se
corecteaza printr-o hemoliza intensa la cateva zile dupa nastere =
icterul nou-nascutului ) si in conditii de hipovolemie sau hipoxie.
Scaderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea
hemoglobinei se intalneste in boala numita anemie. Apare in conditii
fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei unei cantitati mari de apa
si in conditii patologice prin : deficit de producere a hematiilor,
pierdere sau hemoliza eritrocitara.

La exteriorul eritrocitelor sunt prinse diferite macromolecule

glicoproteice (mucopolizaharidice) cu rol de antigene, numite
aglutinogene (A,B,0).
În funcţie de tipul antigenelor întâlnim grupele
sanguine O(I), A(II), B(III), AB(IV), Rh(+), Rh(-).
În interior întâlnim apa, hemoglobina (Hb, pigmentul
respirator), dar nu există organite celulare.

Hemoglobina este o feroproteină ce are 4 subunităţi. Fiecare

subunitate are un HEM (grupare prostetică) legată de un lanţ
polipeptidic. Cele 4 lanţuri formează globina. Globina este formată din
4 lanţuri polipeptidice (alfa1, alfa2, beta1, beta2). Fiecare lanţ

5
polipeptidic este legat de un hem. Fierul bivalent şi un nucleu
tetrapirolic formează hem-ul.

Hemul este format dintr-un atom de Fe2+ fixat in centrul unui

nucleu tetrapirolic de protoporfirina. Fierul fiind in stare feroasa
permite legarea labila a oxigenului( oxigenarea).
Prin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la
tesuturi si preia o parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile
tisulare, asigurand functia de transport a gazelor respiratorii si fiind
considerat un „ veritabil pulmon molecular ”.
La adultul normal, 100 g de hemoglobina contin 334 mg Fe si
fiecare gram de hemoglobina poate fixa 1,34 cm3 de oxigen . In
sange, Hb atinge concentratii de 16 g/dl pentru barbati si 14 g/dl la
femei.

Hb reacţionează cu oxigenul şi formează oxihemoglobina

(HbO2) care este principala formă de transport a oxigenului în sânge.
De asemenea, se poate combina cu dioxidul de carbon(CO2) şi
formează carbohemoglobina sau cu monoxidul de carbon(CO) şi
formează carboxihemoglobina.

6
Caracteristicile hemoglobinei :

- reprezinta 80-90 %din reziduul uscat al eritrocitului

-in contact cu acidul clorhidric formeaza cristale caracteristice
(cristalele lui Teichman).
-este o heteroproteina (96% globina + 4%hem)

-Hb. fixeaza oxigenul prin legaturi labile = oxihemoglobina (transporta

oxigenul de la plamani la tesuturi)
-Hb are o afinitate de 210 ori mai mare pentru CO decat pentru O2,

Provenienta fierului din hemoglobina

-in primele zile de viata, provine din depozitele formate in ficat in

decursul vietii intrauterine
-la adult, fierul eliminat este inlocuit cu fierul continut in alimente.
-necesar zilnic = 5-20 mg.
-cant. totala din organism=5-6 g.(60-70 %in globulele rosii)
-in mucoasa intestinala fierul devine feric si se combina cu apoferitina
dand nastere la feritina.Cand in mucoasa intestinala exista o

7
cantitate suficienta de feritina, absorbtia Fe este oprita.Surplusul se
elimina prin materiile fecale fara a fi absorbit.
-prin distrugerea hematiilor (intr-o secunda se distrug 7-10 mii de
eritocite), se produc 8g globina, 27 mg Fe, 270 mg protoporfirina.
-protoporfirina se transforma in pigmentii biliari (biliverdina,bilirubina)
care se elimina ca stercobilinogen si stercobilina.

ERITROPOIEZA

Sediul eritropoiezei este in maduva rosie a oaselor. Un

organism adult are cam 1,5 Kg maduva rosie. Cantitatea variaza in
functie de nevoia de oxigen a organismului. Cand aceste nevoi sunt
reduse, o parte din maduva rosie intra in repaus, celulele se incarca
cu lipide si maduva rosie se transforma in maduva galbena. Spre
batranete, maduva galbena sufera un proces de transformare
fibroasa si devine maduva cenusie.
Daca apar conditii care solicita eritropoieza ( efort repetat, viata
la altitudine ) are loc un proces invers, de transformare a maduvei
galbene in maduva rosie si o sporire corespunzatoare a eritropoiezei.
Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un
echilibru dinamic, controlat de sistemul neuroendocrin.
Maduva cenusie nu mai poate fi recuperata pentru
hematopoieza.

Reglarea eritropoezei

-cand exista o activitate eritropoetica crescuta, numarul

hematiilor tinere ( reticulocite )cu resturi de nucleu,creste in sangele
periferic.
- eritropoieza se regleaza prin mecanisme neuroendocrine.
- centrii eritropoiezei sunt situati in diencefal, iar excitantul
principal il reprezinta hipoxia
-hipoxia actioneaza si la nivelul rinichiului, care secreta in
aceste conditii un factor eritropoietic. Acesta determina formarea in
organism a eritropoietinei care actioneaza asupra celulei stem
unipotente, eritroformatoare, determinand cresterea numarului de
hematii
- desfasurarea normala a eritropoiezei necesita asigurarea de
substante nutritive, vitamine ( B, C, acid folic ) si fier.
-eritropoeza este stimulata si de tiroxina.

8
 - in cazul unor deficiente de aprovizionare apare ANEMIA

HEMOLIZA

Prin hemoliza se intelege degradarea eritrocitelor cu

eliberarea hemoglobinei. Hematiile au o durata de viata de
aproximativ 120 de zile.
Hemoliza fiziologica se realizeaza in celulele macrofage
ale sistemului reticulohistiocitar : splina ( cimitirul globulelor rosii ),
ficat, ganglioni si maduva osoasa.
Hemoliza se mai poate realiza de asemenea prin
interventia unor agenti fizici, chimici sau biologici.

Agenti fizici care pot determina hemoliza :

• agitarea mecanica a sangelui
• iradiere UV sau Roentgen
• modificari bruste de temperatura, inghetare/dezghetare
• pastrarea prelungita
Agentii chimici prin care se poate obtine hemoliza :
• cloroform, alcool benzen
• acizii, alcalii, sarurile metalelor grele
• Sarurile biliare
Agentii biologici de hemoliza :
• venin de insecte, toxine microbiene
• hemolizine specifice care apar ca o consecinta a
incompatibilitatii de grup sangvin

Rezistenta globulara a hematiilor

Rezistenta globulara a hematiilor reprezinta capacitatea

hematiilor de a-si pastra integritatea in medii hipotone . Hemoliza se
produce numai cand presiunea osmotica a mediului exterior este mai
mica decat cea din interiorul hematiei.
Erirocitele normale, plasate in solutie izotona de NaCl 9‰ ( ser
fiziologic ), pot fi mentinute ore. Intr-un mediu cu o concentratie
scazuta de clorura de sodiu 7 ‰, se incarca cu apa si elibereaza
hemoglobina in exterior. In schimb, solutiile hipertone ( de exemplu
NaCl 10‰ ) produc ratatinarea hematiilor.

9
 Determinarea rezistentei globulare a hematiilor inseamna
aflarea concentratiei solutiei NaCl in care hemoglobina incepe se
paraseasca hematiile mai putin rezistente ( rezistenta minima ) si a
concentratiei solutiei in care toate hematiile sunt lizate ( rezistenta
maxima ). Hemoliza incepe la concentratia 0,46 – 0,42 % NaCl iar
hemoliza totala are loc la concentratia de 0,38 – 0,34 % NaCl

Daca hemoliza initiala apare la concentratii mai mari de NaCl

rezistenta osmotica este scazuta, iar daca apare la concentratii mai
mici rezistenta este crescuta.
Scaderea rezistentei osmotice ( hemoliza initiala la 0,7 – 0,5 %
NaCl ) se intalneste in anemia hemolitica ereditara ( sferocitoza ) si in
anemiile dobandite
( intoxicatii cu benzen ).
Cresterea rezistentei osmotice apare in talasemie
( hemoliza initiala apare la concentratii mai mici ). De
asemenea, rezistenta poate fi crescuta in hemoragii acute datorita
rezistentei eritrocitelor tinere si uneori in anemia Birmer si in anemiile
feriprive

VSH – VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR

Sangele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se
comporta ca o suspensie si se separa intr-o componenta pasmatica
si o componenta celulara ( in care esentiale sunt heatiile ). Masurarea
VSH-ului este un indicator al vitezei de separare a hematiilor din
suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor sau ale
plasmei.
VSH-ul este considerat un test de disproteinemie, determinarea
lui oferind informatii despre structura proteica a plasmei. Dintre
proteinele plasmatice, albuminele si globulinele au proprietatea de a
se absorbi pe suprafata hematiei. Cum raportul albumine/ globuline
este in favoarea albuminelor ( 1,2 – 1,5 ) predominanta albuminelor
pe suprafata hematiei contribuie la incarcarea lor electronegativa si
generarea de forte de respingere electrostatica care maresc
stabilitatea in suspensie ( se opun sedimentarii ).
Scaderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta
hepatica sau renala ) duce la accelerarea VSH-ului. Cresterea
globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de imunoglobuline in
septicemii de exemplu ) duce de asemenea la cresterea VSH-ului.

10
11