Curs 2

Eritrocitele

- sint celule anucleate, au forma de disc biconcav ca adaptare la functia de transport a O 2, cu

periferia este mai intens colorata si centrul mai palid
- pentru a putea strabate capilarele cu diametru redus din tesuturi (ex. splina) isi pot modifica usor
forma
- diametrul celulei =7,5 micrometri, volumul = 82 – 92 micrometri cubi
- numarul normal de eritrocite - la femei=4,5 – 5 milioane/mm3 iar la barbat=5 – 5,5
milioane/mm3.
- variatii fiziologice
- 1. in functie de specie - numarul lor creste la animalele cu metabolism intens
- 2. sex - barbatii au un numar mai mare de E decit femeile (testosteronul care stimuleaza
eritropoieza si sinteza de proteine odata cu instalarea pubertatii)
- 3. virsta - la sugar in primele zile de viata avem aparent un numar crescut de eritrocite datorita
lipsei alimentatiei si eliminarii apei prin urina si transpiratie (policitemie fiziologica)
- 4. la altitudine - creste numarul de E in paralel cu scaderea presiunii partiale a oxigenului si cu
stimularea eritropoiezei
- 5. in efortul fizic - creste numarul de E datorita contractiei splinei
- 6. postdigestiv - scade numarul de eritrocite datorita hemodilutiei consecutive absorbtiei de
lichide
Cresterea numarului de eritrocite peste 6 milioane/mm3 se numeste policitemie sau poliglobulie
iar scaderea sub 4 miloane/mm3 se numeste anemie.
Poliglobulile - pot fi primare sau boala, fara o cauza cunoscuta si secundare altor boli care
evolueaza cu hipoxie (afectiuni pulmonare sau diferite intoxicatii).
Anemiile - se clasifica din punct de vedere functional in regenerative, cu maduva hematogena
functionala (hemoragii sau hemolize) si aregenerative sau hiporegenerative, situatii in care maduva
hematogena este hipofunctionala sau afunctionala (in cazul distrugerii maduvei hematogene de catre
substante toxice sau radiatii ionizante)
Indicii eritrocitari

1
1. Volumul eritrocitar mediu (VEM) =82-92 μ3 pentru normocite.
2. Conţinutul eritrocitar mediu în hemoglobină (HEM) = 26-31 micrograme.
3. Concentraţia eritrocitară medie în hemoglobină (CHEM) = 34%

Compozitia eritrocitului
- In compozitia eritrocitului intre: 1. Hb=34% din masa eritrocitului, 2. stroma globulara = 2%
(proteine, fosfolipide, colesterol si glicoproteine); 3. apa=64%.
Hemoglobina

- tetramer compus din 4 fragmente, fiecare fragment fiind format dintr-un grup prostetic numit
hem si un lant polipeptidic numit globina
- fiecare molecula de Hb are 4 grupari hem si 4 lanturi polipeptidice
- hemul alcatuit dintr-un inel tetrapirolic ce contine un ion de fier divalent pe care se fixeaza o
molecula de oxigen; fiecare molecula de Hb transporta 4 molecule de oxigen
- lanturile polipepetidice - 6 tipuri: alfa, beta, gama, delta, epsilon, zeta.
- Hb adulta (HbA) are 2 lanturi alfa si 2 lanturi beta, Hb fetala (HbF) din 2 lanturi alfa si 2 gama;
La nastere 90% din Hb este HbF iar dupa 3 – 4 luni aceasta scade astfel incit la virsta de 1 an
avem doar 1% HbF
- exista diferite tipuri de Hb patologice – au hemul normal dar cu lanturile polipeptidice
modificate (Hb Bart alcatuita din 4 lanturi gama)
- Fe din constitutia Hb poate fixa labil, reversibil cite o molecula de oxigen, fara a se modifica
valenta fierului care ramine 2+; in felul acesta oxigenul este transportat de la plamini la tesuturi
sub forma moleculara; este oxigenata, nu oxidata
Combinatiile Hb
1. Oxigemoglobina - are culoare rosie aprinsa, culoare data singelui arterial in care se gaseste in
concentratie mare
2. Hb redusa - are culoare albastra, se gaseste in single venos iar cind concentratia acesteia
depaseste 5 g% din single capilar apare coloratia albastra violacee a tegumentelor si mucoaselor
= cianoza

2
 3. methemoglobina = se formeaza sub actiunea unor substante oxidante puternice (permanganat de
potasiu, fericianura de potasiu, nitrati, nitriti, ozon, etc), fierul feros din Hb se transforma in fier
oxidat, feric
- are culoare bruna ciocolatie iar daca ajunge in proportie de 10-25% da o culoare intunecata
pileii. La concentratie de 35% apare dispnee si cefalee iar la 75% pacientul sucomba. Hb isi
recapata culoarea rosie iar fierul redevine bivalent dupa administrarea de substante reducatoare
(vitamina C).
4. carboxihemoglobina = combinatia Hb cu monoxidul de carbon, apare in intoxicatia cu CO
rezultat din arderile incomplete
- are viteza foarte lenta de disociere (4 ore in conditii de ventilatie normala si 1 ora in conditia
inspirarii de oxigen pur)
- manifestarile intoxicatiei cu CO apar rapid la concentratii de 5 – 10% iar la 40% apare decesul
5. carbohemoglobina sau carbamat de hemoglobina = combinatia Hb cu CO2, este modalitatea
sub care este transportat dioxidul de carbon de la tesuturi la plamini
- concentratia de Hb in singele normal =15 - 17 g% la barbat si 13,4 - 15g% (dl) la femeie
- cresteri fiziologice: la nou nascut si patologice - creste in poliglobulii si scade in anemii

Eritropoieza
Eritropoieza = productia exclusiva de eritrocite
- are rolul de a inlocui E imbatrinite si de a mentine un numar constant de E circulante
- are loc in maduva osoasa la adult pe cind la embrion si fat se poate desfasura si alte organe
Se descriu mai multe faze:
1. mezodermala
2. hepatosplenica
3. medulara – incepe in luna 7 a vietii intrauterine si persista si la adult. In formarea eritrocitelor
la nou nascut si copil pina la virsta de 5 ani este implicata toata maduva osoasa pe cind la adult
doar maduva oaselor axiale (stern, coloana vertebrala, extremitatile proximale ale centurilor
osoase ale membrelor) este eritropoietica (20-25%).
Eritropoieza medulara se desfasoara in 3 etape:
- diviziune – celula susa (stem) pluripotenta se poate diferentia in celula susa mieloida si celula
susa limfoida. Din celula susa mieloida se vor forma eritrocitele, placutele sanguine,
granulocitele eozinofile, bazofile, neutrofile si monocitele. Din celula susa limfoida se vor forma
limfocitele B/T si NK. Formarea eritrocitelor are loc prin diviziuni succesive pina se ajunge la
3
 reticulocite (eritrocite tinere, sferice ce contin o retea de ARN dispusa pe structura RE si al
ribozomilor, ce sintetizeaza Hb).
- de maturare – scad dimensiunile celulei si sinteza de Hb
- lansare in circulatie – prin miscarile active ale reticulocitelor = citodiabaza. Dupa 48h, 24 h in
maduva si 24h in singe, ARN-ul a disparut complet si reticulocitele devin eritrocite. Numarul
normal de reticulocite =0,5-1,5 % si creste la 3-4 zile dupa stimularea eritropoiezei, fenomen
numit criza reticulocitara. Numarul lor este un indicator fidel al functiei eritropietice medulare.

Reglarea eritropoiezei
Pentru ca numarul eritrocitelor sa se mentina constant intervin factori care conditioneaza
eritropoieza si factori de reglare ai eritropoiezei.
a. factori necesari sau care conditioneaza eritopoieza:
1. plastici
2. catalitici
1. factorii plastici - substante care intra in alcatuirea eritrocitului, respectiv hemului si globinei,
adica proteine (alcatuite din aa) si fier. Lipsa aportului proteic sau carenta de fier duc la anemie.
2. factorii catalitici – microelemente (Cu, Co), vitamine (acid folic, vitamina B12, B6, PP, C),
hormoni
Cu - intra in constitutia ceruloplasminei, enzima ce oxideaza Fe 2+la Fe3+, oxidare necesara
transportului de catre transferina
Co - intra in alcatuirea vitaminei B12
Vitaminele - acidul folic si vitamina B12 cu rol in sinteza ADN-ului (fara ADN nu se produc
diviziuni celulare si apar anemii megaloblastice); vitamina B6 (piridoxina) are rol in sinteza acidului
delta-aminolevulinic, precursor al inelului tetrapirolic; vitamina C are rol in absorbtia Fe; vitamina
PP.
Hormonii – testosteronul (stimuleaza sinteza proteica si cea de eritropoietina in rinichi si actioneaza
direct pe celulele suse) , hormonul tiroidian, ACTH, STH (stimuleaza productia de eritropoietina)

b. factori de reglare ai eritropoiezei

- factorul principal care regleaza eritropoieza este hipoxia tisulara – nu actioneaza direct asupra
maduvei osoase ci prin intermediul factorului inductor al hipoxiei stimuleaza formarea
eritropoietinei in rinichi si ficat din eritropoietinogenul produs de ficat sub actiunea eritrogeninei.
- eritropoietina este o α1 globulina ce stimuleaza proliferarea precursorilor, accelereaza etapele de
diferentiere celulara, stimuleaza sinteza de Hb si eliberarea reticulocitelor in circulatie, creste absorbtia
intestinala de fier.
4
Circuitul (metabolismul) fierului in organism

Fierul – se gaseste in organism in cantitate de 45 mmoli la femeie si 60 mmoli la barbat; din aceasta
cantitate 60-70% este cel legat de Hb iar 10-12 % se gaseste sub forma de fier functional (mioglobina,
catalaza) iar 16-29% formeaza rezerva de fier (feritina si hemosiderina).
- cantitatea de fier ce ajunge in organism odata cu alimentele este de 0,2 mmoli/zi la femeie si 0,3
mmoli/zi la barbat.
- absorbtia de fier este favorizata de aminoacizi, lactoza, fructoza, acid ascorbic si acid citric. Acidul
fitic, fosfatii si oxalatii formeaza cu fierul compusi insolubili ce blocheaza absorbtia de fier. Taninurile
din ceai si cafea si unii aditivi alimentari (EDTA) inhiba de asemenea absorbtia de fier.

Proprietatile eritrocitelor

Eritrocitele au 6 proprietati: transportul, permeabilitatae selectiva, elasticitatea, hemoliza,

stabilitatea de suspensie si antigenicitatea.
1. Transportul gazelor respiratorii – E transporta O2 de la plamini la tesuturi sub forma de
oxihemoglobina si de CO2 de la tesuturi la plamini sub forma de carbohemoglobina
2. Permeabilitatea selectiva – membrana E are permeabilitate pentru apa, glucoza, uree,
amoniac sau ioni de hidrogen, potasiu, clor, anion bicarbonic. Nu trec prin membrana
eritrocitara ionii de sodiu.
3. Elasticitatea = proprietatea E de a se deforma si de a reveni la forma initiala dupa trecerea
prin capilarele inguste cu diametru de 5-7 microni din sinusurile splenice
4. Hemoliza = liza E si pierderea Hb
- poate apare in vitro sau in vivo, cea din urma fiind intravasculara si extravasculara
- In vivo, intravasculara - factori:
a. factorii mecanici (imbatrinirea hematiilor)
b. factorii chimici – factori ce distrug fosfolipidele membranare
c. factori termici (temperatura crescuta)
d. factori biologici - veninuri de sarpe, insecte, toxine microbiene, anticorpii naturali formati
in caz de transfuzie de singe incompatibil sau autanticorpi antieritrocitari

5
- In vivo, extravasculara – este hemoliza fiziologica – se aplica eritrocitelor virstnice si sunt
distruse de macrofagele din maduva osoasa, ficat si splina
- In vitro - factori osmotici (solutii hipotone - solutia de NaCl); hemoliza osmotica incepe la 0,48
g% NaCl si este completa la 0,32 g%. Daca exista o fragilitate deosebita a eritorcitului hemoliza
va incepe mai devreme, la 0,70 g% si va fi completa la 0,40g%. Rezistenta la hemoliza se
modifica in anemiile hemolitice congenitale (sferocitoza ereditara) si cistigate.
- agitarea excesiva a singelui in eprubeta
- temperatura crescuta a mediului inconjurator
- factori chimici ce altereaza membrana celulara (sapunuri, detergenti, eter, cloroform)
5. Stabilitatea in suspensie a eritrocitelor – se apreciaza prin masurarea vitezei de
sedimentare a hematiilor (VSH) cu ajutorul aparatului Westergreen.
- se masoara lungimea coloanei de plasma in milimetri separata dupa sedimentarea eritrocitelor
la 1h, 2h si 24h de la aspirarea singelui incoagulabil in tuburi de sticla
- conform legilor gravitatiei E ar trebui sa se depuna rapid pe fundul vasului dar acest fapt nu se
produce rapid deoarece sedimentarea unei particule depinde de mai multi factori:
1. direct proportional cu diametrul, grosimea particulei, densitatea acesteia si a mediului in care
este suspendata si acceleratia gravitationala si invers proportional cu viscozitatea
2. concentratia macromoleculelor asimetrice din plasma adica a fibrinogenului, haptoglobinei,
ceruloplasminei si gamaglobulinelor care se numesc aglomerine explic: E au pe suprafata
membranei o incarcatura electrica negativa numita potential zeta care determina respingerea
eritrocitelor si metinerea lor in suspensie; daca intre eritrocite se insinueaza macromolecule
asimetrice scade respingerea eritorcitelor si adunarea lor in fisiscuri si favorizeaza
sedimentarea lor.
3. numarul de E - cu cit numarul acestora scade cu atit scade viscozitatea singelui si VSH-ul
creste; in poliglobulii apare fenomenul invers is VSH-ul scade
- VN = la barbat sint 6-8 mm/h iar la femeie 10-14 mm/h.
a. Cresteri - infectiile acute si cronice datorita acumularii in singe de macromolecule
asimetrice (proteine de faza acuta si anticorpi), in disproteinemii si anemii
- VSH-ul ofera in plus indicii privind evolutia unei boli - cresterea VSH-ului in infectia acuta
arata ca organismul se apara; in infectia cronica cresterea sa arata activarea bolii dar daca

6
 VSH-ul scade si starea generala este proasta indica depasirea capacitatii de aparare a
organismului
b. Scaderi - in poliglobulii, icterul mecanic (prin retentia de acizi biliari negativi
adsorbiti la suprafata eritrocitelor), acidoze (adsorbtie de acizi la suprafata
eritrocitului).
4. Antigenicitatea membranei eritrocitare
- pe suprafata membranei eritrocitare se gasesc lipopolizaharide cu proprietati antigenice ceea ce
permite identificarea grupelor sanguine
- antigenul = orice substanta care injectata la alta specie declanseaza sinteza de anticorpi.
Deoarece anticorpii produsi impotriva antigenelor eritrocitare duc la aglutinare, antigenele au fost
numite aglutinogene iar anticorpii aglutinine
- in membrana eritrocitara exista doi aglutinogeni principali notati cu A si B si un aglutinogen O
sau H cu capacitate antigenica foarte redusa
- in functie de prezenta aglutinogenilor principali in singe se decriu 4 grupe sanguine:
1. grupa O(I) - fara aglutinogen A sau B
2. A (II) - cu aglutinogen A
3. B (III) - cu aglutionogen B
4. AB (IV) - au ambele aglutinogene
- in mod natural in plasma unor persoane se gasesc anticorpi fata de aglutinogenii pe care ii
poseda alte persoane
- anticorpii anti-A = alfa iar cei anti-B= beta
- cind aglutinina intilneste aglutinogenul omolog se produce aglutinare → de aceea in singe nu
se gasesc niciodata impreuna aglutinina si aglutinogenul omolog.
Grupa O - aglutinine alfa si beta
Grupa A - aglutinine beta
Grupa B - aglutinine alfa
Grupa AB - nu are aglutinine
Aglutinogenele - natura lipopolizaharidica, sint situate la suprafata eritrocitului si apar in luna a 3-a
de viata fetala; exsita in toate tesuturile cu exceptia cristalinului si corpului vitros

7
 Aglutininele - apar in luna a-3-a de viata extrauterina, cu un titru maxim la 10 ani; sint Ig sau
anticorpi de tip IgG si IgM
- grupele sanguine se trensmit ereditar si ramin neschimbate toata viata. Fiecare persoana are doua
gene fixate pe cromozomi diferiti mostenite de la cei doi parinti purtatoare ale antigenelor A, B si O,
primele fiind dominante. Sint sase combinatii posibile de gene adica sase genotipuri. OO, OA, OB,
AB, AA, BB. Persoana cu genotipul OO are grupa sanguina O si nu va determina aglutinare. O
persoana cu gentipul OA si AA are aglutinogenul A si deci grupa A. Gentipurile OB si BB dau
grupa B iar genotipul AB da grupa AB. Prevalenta grupelor in populatie: O=47%, A=41%; B=9%
iar AB=3%.
- pe membrana eritrocitara se mai gaseste antigenul Rh
- in functie de prezenta sa persoanele se impart in Rh pozitive (85% din populatie) si Rh negative
- se cunosc 6 tipuri de antigene Rh, notate cu C, D, E, c, d, e, cel mai frecvent si mai antigenic fiind D
- spre deosebire de sistemul ABO in sistemul Rh nu se gasesc in mod spontan anticorpi in plasma, ei
apar artificial dupa transfuzii de singe Rh pozitiv la persoane Rh negative si natural
- imunizarea pe cale naturala (izoimunizarea) se produce cind o mama Rh negativa are un fat Rh
pozitiv (caracterul Rh pozitiv este dominant si se mosteneste de la tata la fat). Primul copil se naste
normal dar odata cu prima nastere sau intreruperea primei sarcini are loc ruperea vilozitatilor coriale si
patrunderea eritrocitelor Rh pozitive fetale in circulatia mamei. Mama va produce anticorpi anti Rh
care la a doua sarcina vor trece prin placenta si ajung la fat unde determina aglutinarea si liza
hematiilor.
- manifestari clinice: eritroblastoza fetala (anemie cu eritroblasti in periferie), icter grav al n.n. si
anasarca fetoplacentara (cu mortalitate foarte crescuta); daca Hb scade sub 6-8 g% apare decesul
copilului.
Tratament: in cazuri severe se face exsanguinotransfuzie adica inlocuirea volumului sanguin cu un
singe fara anticorpi
- pentru a preveni accidentul de izoimuizare mamei Rh negative i se administreaza in primele 36-72 ore
dupa nastere 85 micrograme I.V. de anticorpi antiRh ce produc imunosupresie (ei determina disparitia
eritrocitelor de copil patrunse in circulatei si inhiba sinteza materna de aglutinine antiRh)
- cunoasterea grupelor sanguine a mamei si copilui ajuta la stabilirea paternitatii deoarece pot exclude o
anumita persoana de la calitatea de tata al copilului

8
- cunoasterea grupelor sanguine si Rh este importanta in realizarea transfuziilor sanguine - se va tine
cont obligatoriu ca aglutinogenul donatorului sa nu fie omolog cu aglutininele primitorului. De aceea,
singele persoanelor de grupa O lipsit de aglutinogen poate fi transfuzat la oricine=donatori universali
iar persoanele cu grup sanguin AB, fara aglutinine, pot primi singe de la oricine, adica sint primitori
universali
- din punct de vedere al sistemului Rh persoanele Rh negative pot primi doar singe Rh negativ in timp
ce persoanele Rh pozitive atit singe Rh pozitiv cit si Rh negativ
- la transfuzarea unor cantitati mai mici de 500 ml nu se tine cont de plasma donatorului deoarece
aglutininele se dilueaza in volumul mare de singe al primitorului. Deoarece pot exista donatori
universali periculosi, cu un titru mare al aglutininelor, de regula se prefera transfuzarea de singe
izogrup si izoRh
- pentru a evita accidentele postransfuzionale se face obligatoriu proba compatibilitatii indirecte,
adica se amesteca o picatura de singe de la donator cu o picatura de 10-20 ori mai mare de ser de la
primitor iar daca amestecul nu aglutineaza transfuzia se poate efectua. In plus, se face proba
compatibilitatii directe se injecteaza brusc i.v. 10-20 ml singe, se asteapta citeva minute si daca nu
apar tulburari se repeta proba si daca totul este in regula se efectueaza transfuzia.
Accidentele posttransfuzionale:
a. reactii hemolitice - apare consecutiv transfuzarii de singe incompatibil, se produce aglutinarea
eritrocitelor donatorului in singele primitorului si hemoliza cu eliberarea consecutiva de Hb in
cantitati mari. Aceasta se fixeaza pe haptoglobina pina la saturatie iar daca este depasita
capacitatea haptoglobinei se fixeaza pe hemopexina si albumina. Ce depaseste capacitatea
acestora de fixare se pierde prin filtrul renal. Deoarece punctul izoelectric la Hb este 6,8 la acest
pH Hb precipita in tubii renali si ii blocheaza. Ca terapie se utilizeaza perfuzia cu bicarbonat de
sodiu ce modifica pH-ul urinar favorizind redizolvarea Hb si eliminarea ei sau chiar rinichiul
artificial.
b. transmiterea de infectii - hepatita, SIDA, sifilis, malaria, bruceloza, virusul citomegalic
c. intoxicatiile cu citrat - apare cind singele se transfuzeaza in ritm rapid, peste 1 litru/ora si se
acumuleaza pentru ca ficatul nu il poate metaboliza la glucoza