HEMATOPOIEZA

ERITRON
= totalitatea elementelor masei eritrocitare (CSP  eritrocit îmbătrânit, care
este eliminat din circulaţie).
= 99% din masa elementelor figurate (1% = L, T).

- constituit din 3 mari compartimente:

1. Compartimentul de generare
= elementele imature de la nivelul MRH
(CSP, proeritroblaşti, eritroblaşti, reticulocite)
 5 – 7 zile
2. Compartimentul circulant
= elementele din torentul sanguin: E mature şi un nr.  de reticulocite (5-
15‰)(îşi exercită funcţiile)
100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere
= eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
- în splină, în ficat şi MRH.
 ERITROPOIEZA

1. înainte de naştere

LOCALIZARE Eritrocite, Hb
embrion de câteva săptămâni: în celulele E primitive
sacului vitelin
în lunile II-III de viaţă fetală:
E nucleate,
diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander 
Hb embrionară
primele insule de ţesut sanguin

în lunile III-VI de viaţă fetală: ficatul şi E nucleate,

splina devin organe hematopoietice Hb fetală

în lunile VI-IX: dezvoltarea măduvei E anucleate

osoase, prezentă în toate oasele (în luna IX Hb fetală
dispare hematopoieza hepato-splenică).
 ERITROPOIEZA

2. după naştere

 imediat postnatal: măduv hematogenă în toate oasele

 treptat, măduva hematogenă se restrânge:

- până la 18 ani: în epifizele proximale humerus, femur şi
tibie, oase scurte şi plate.
- la adult: în oasele scurte şi plate (coxale, stern, corpurile
vertebrelor, oasele late ale craniului).

În celelalte oase: măduvă galbenă nehematogenă

(ţesut adipos).
 ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare de Caracteristici Aspecte
evoluţie generale morfo-
funcţionale
1. CSP - au receptori pt. celule nucleate
(celula stem eritropoietină
pluripotentă) - au capacitate 
2. BFU-E de proliferare şi
(Burst Forming diferenţiere
Unit-E; celule
formatoare de colonii
eritroide "de tip
exploziv")
3. CFU-E
(Colony Forming
Unit-E; celula
formatoare de colonii
eritroide)
 ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare de Caracteristici generale Aspecte
evoluţie morfo-
funcţionale

4. Proeritroblast - au receptori pentru celulă

= celula cap de eritropoietină nucleată
serie a seriei roşii - au capacitate de proliferare
5. Eritroblast şi diferenţiere
bazofil - sintetizează Hb şi enzime
6. Eritroblast
policromatofil
7. Eritroblast - capacitate  de proliferare celulă cu
oxifil (normoblast) - sinteză  de Hb şi enzime nucleu mic
- evoluează spre reticulocit
 ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri Caracteristici generale Aspecte
celulare de morfo-
evoluţie funcţionale
8. Reticulocit - nu are capacitate de proliferare celulă
- trece în sânge = eritrodiabază anucleată
după 1-2 zile cu resturi de
- în sânge (5-15‰) se ribozomi şi
maturează în splină, care extrage mitocondrii
resturile de mitocondrii şi ribozomi
- sintetizează Hb şi enzime până la
pierderea ribozomilor şi
mitocondriilor

9. Eritrocit - nu are capacitate de proliferare celulă

matur - nu sintetizează Hb, enzime anucleată,
- durată de viaţă = 100-120 zile fără
ribozomi,
fără
mitocondrii
 ERITROPOIEZA
Maturarea eritrocitelor:
 reducerea dimensiunii
 creşterea volumului citoplasmatic + mai puţin bazofilă,
 reducerea dimensiunii nucleului  expulzia lui.

Durata de evoluţie CSP - reticulocit = 5 - 7 zile.

Producţia eritrocite/zi = Distrugere eritrocite/zi = 25 ml
= 50 ml sânge.
 ERITROPOIEZA

Etapele eritropoiezei
1. multiplicare şi maturarea
precursorilor eritrocitari
(BFU-E, CFU-E, proeritroblast,
eritroblaşti)
2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil  reticulocit)
3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie).
 ERITROPOIEZA
Substanţe necesare eritropoiezei

 Proteine
 b. Minerale: fier, cupru, cobalt, zinc
 c. Vitamine: B12, acid folic, B6, C
 MINERALE
Fierul
Fierul din organism = 4 g  3 compartimente:
1. Compartimentul sanguin (65%):
- în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)

2. Compartiment de depozit (30%)

- în splină, ficat, măduvă hematogenă - 2 forme:
- feritina, compus hidrosolubil, eliberează uşor Fe 3+;
- hemosiderina = feritină parţial degradată; conţine fier greu mobilizabil.

3. Compartimentul tisular (5%)

- în muşchi, sub formă de mioglobină (4%)
- în structura enzime (citocromi, peroxidaze etc.)(1%)
 MINERALE − Fierul
Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimetar uzual;
- necesar  în stări fiziologice (sarcină, cicluri menstruale )

Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
Carenţa de fier duce la
 anemie feriprivă microcitară hipocromă diagnosticată:
(E, Ht, Hb, DEM, VEM, IC ,feritina,capacitatea de legare Fe)
 Metabolismul
şi transportul
Fierului în plasmă

Fe3+ fixat de
transferină
(GP cu origine
hepatică) 
transportat la
nivelul MH 
depozitat
 ALTE MINERALE care participă la hematopoieză

Minerale Roluri
Cupru - intră în structura sistemelor
enzimatice care asigură fixarea
fierului în hemoglobină  rol în
sinteza Hb.
- carenţa de cupru  anemie
hipocromă.
Cobalt intră în structura vitaminei B12, care
este absolut necesară eritropoiezei

Zinc intră în compoziţie sistemelor

enzimatice necesare eritropoiezei
 VITAMINE
Vitamina B12
= vitamină hidrosolubilă sintetizată exclusiv de microorganisme
- Principala sursă: alimentele de origine animală.

Necesar = 2-5 g/zi

Aport – exclusiv alimentar
(dietă normală=5-30 g/zi - se abs. 1-5 g/zi).

Absorbţia
- condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al lui Castle (FI) =
glicoproteină sintetizată de celulele parietale gastrice 
• STOMAC:
fixare vitamina B12 de FI 
complex
• INTESTIN (ileon terminal):
Complexul vit. B12 - FI se
fixează pe receptori specifici 
absorbţie
- FI este reciclat
- Vitamina B12 se leagă de
transcobalamina II 
trece în circulaţie 
transport în MH şi ficat

Concentraţia serică normală

= 200-900 pg/ml.
 VITAMINE
Vitamina B12
Roluri în reglarea eritropoiezei:
·  induce sinteza de ARN şi ADN
· activează formarea, creşterea şi maturarea E
· participă la transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic = forma
activă a acidului folic.

Deficitul de vitamina B12 – în:

- gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de FI)
- afecţiuni ale ileonului terminal (cu reducerea absorbţiei)
- parazitoze (captare B12 de către parazit).

 anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă

sau Biermer) (E, Ht, Hb , DEM, VEM şi IC).
 Eritrocite normale

Macrocitoză Microcitoză
Hipercromie Hipocromie
 
Anemie pernicioasă Anemie feriprivă
(prin deficit de (deficit de Fe)
vit. B12)
 VITAMINE ŞI MINERALE
NECESARE ERITROPOIEZEI

Consecinţele
Vitamina Rol carenţei
Anemie
Vitamina B12 Sinteză ADN
macrocitară
Sinteză ADN şi Anemie
Acid folic ARN macrocitară
Vitamina C Metabolism Fe Anemie
(acid ascorbic)

Vitamina E Acţiune Fragilitate

(tocoferol) antioxidantă membranară

Anemie
Fier Sinteza Hb
microcitară
 ALTE VITAMINE
ACID FOLIC (necesar 100 MICROG/ZI)
Forma activă: acid tetrahidrofolic (FH4)
Roluri în:
 - sinteza purinelor şi pirimidinelor necesare formării ADN, ARN
 - stimularea proliferării, diferenţierii şi maturării E.
 
VITAMINA B6 (necesar 3-5 mg/zi)
Roluri: - indispensabilă pentru sinteza Hb
      - favorizează absorbţia intestinală a vitaminei B12.
Vitamina E (tocoferol)(20 mg/zi)
Roluri:
- factor antioxidant (ex. previne oxidarea vitaminei C)
- menţine fierul în forma Fe2+  favorizează abs. intestinală.
Vitamina C (acidul ascorbic)(50-75 mg/zi)
Roluri:
- reduce Fe3+ în Fe2  favorizează abs. intestinală
- transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic (FH4)
- agent reducător al methemoglobinei
 Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina
Mecanism: legare de receptor membranar de tip tirozinkinazic
localizat pe membrana precursorilor eritrocitari.

Factori care influenţează sinteza de eritropoietină:

• capacitatea de transport a O2 la ţesuturi:
Ex. transport oxigen  (ex. anemie,  irigaţiei tisulare,  volumului
sanguin)  eritropoieza  prin mecanism de feedback
• hormoni:
·   cu efect inhibitor: estrogenii
·   cu efect stimulator: androgenii,
catecolaminele,
glucocorticoizii,
hormonul de creştere (STH),
hormonii tiroidieni
 CINETICA
ERITROCITELOR
1. Formarea eritrocitelor (eritropoieza)

2. Perioada de eritrocit circulant funcţional

= 100-120 zile, perioadă în care sunt îşi realizează funcţiile şi sunt supuse la
numeroase solicitări funcţionale:
 străbat zilnic 1-1,5 km
 îşi modifică forma la trecerea prin capilare (fusiforme) şi se deplasează în
fişicuri
 stagnează în vasele sanguine sinuoase (ex. circ. splenică)
 transportă gazele respiratorii O2 şi CO2
 participă la menţinerea constantă a pH-ului sanguin (prin sistemul tampon
al hemoglobinaţilor)
 sunt influenţate de factori extraeritrocitari (pH, substanţe toxice), care le
pot modifica morfo-funcţional (ex. acidoza/alcaloza determină /
volumului eritrocitar).
 1. Caracteristici morfo-funcţionale

1. Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9  0,7 mil/mm3;
- femei = 4,3  0,6 mil/mm3.
2. Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum 
3. Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7m;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) m;
(în centru - cu 1 m < decât periferic)
4. Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr  numărului de eritrocite = anemie
 numărului de eritrocite = poliglobulie

De formă ovale = ovalocite

cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite
De   = microcite
dimensiuni   9m (10-12) = macrocite (megalocite)
  şi grosime  = platicite
De culoare palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
Sferocitoza ereditară
 3. Proprietatile eritrocitelor

1. Plasticitate = proprietatea E mature de a îşi modifica forma la trecerea

prin capilare cu diametru < diametrul eritrocitar.

2. Plachetarea = prop. E de a se deplasa în fişicuri la nivelul capilarelor.

3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări mecanice, chimice, biol.

- Uzual: RG în soluţii cu hipotonicitate progresiv crescândă.
- Normal:
RG min. (hemoliză incipientă) = 0,40-0,44 g% NaCl,
RG max. (hemoliză totală) = 0,32- 0,28 g% NaCl.
Plasticitatea Eritrocitelor

DHAG e-
m#328
Plachetarea Eritrocitelor
 Rezistenta
globulara

Normale

Fragile
 3. Proprietatile eritrocitelor

4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în repaus de a

sedimenta în virtutea gravitaţiei (recoltare pe anticoagulant)
- Normal:
VSH = 1-10 mm/h la femei;
2-13 mm/h la bărbaţi
0,5 - 1 mm/h la nou-născut.

5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta razele de lumină

 4. Structura eritrocitelor

Membrana eritrocitară - particularităţi:

- cu Ag de suprafaţă şi receptori membranari
- strat mijlociu lipidic foarte mobil  asigură plasticitatea
- strat intern - asigură rezistenţa, forma E

Compoziţie:
 60% apă
 33-35% Hb (CHEM)
 5-7% alte substanţe:
– 2% enzime (cu rol în ciclul glicolitic, şuntul
pentozo-fosfaţilor, enzime de apărare împotriva acţiunilor oxidative)
– pompe ionice (pompa Na+-K+, pompa de Ca+)
– schimbător Cl-/HCO3-
Hemoleucograma normală
 Fiziologia hemoglobinei
= element esenţial pentru realizarea funcţiei respiratorii a E
= 95% din proteinele solubile ale eritrocitului
- Sinteză: în cel. tinere nucleate ale seriei roşii din MRH: eritroblast bazofil,
policromatofil şi oxifil -  în reticulocit.
A. Structura Hb
= cromoproteină porfirinică care conţine fier – din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe2+ - leagă O2, CO2)
4 catene polipeptidice (globine).
Hemul = partea fiziologic activă
= fero-protoporfirină IX: atomul de Fe  în centrul inelului
Porfirinic; - fierul heminic = Fe 2+

Globina
= tetramer din 4 lanţuri pp., două câte două identice.
- fiecare lanţ pp are ataşată o grupare hem la ext. moleculei
 Hemoglobinele fiziologice

Hb embrionare
- sintetizate din săptămâna a 3-a de viaţă embrionară
- există 3 Hb embrionare (Hb Gower 1, 2 şi Hb Portland)
Hb fetală (HbF)
- înlocuieşte Hb embrionare  din luna a 3-a de gestaţie
= principala Hb din cursul dezvoltării fetale (22)
- la naştere = 70-80% din totalul Hb, apoi sinteza  rapid
Hb de tip adult
- sinteza începe din perioada fetală, după naştere înlocuiesc rapid HbF
- la adultul normal există: 97-98% HbA1 (22)
2-3% HbA2 (22)
sub 1% HbF (22)
 Hemoglobine patologice

- peste 150 variante de Hb patologice, rezultate prin:

• substituirea unuia/mai multor AA din lanţurile globinice
• lipsa unuia sau mai multor AA.

Anomaliile structurale ale moleculei de Hb  modificarea proprietăţilor

fizico-chimice şi funcţionale ale Hb.
Ex. înlocuirea restului glutamil cu un rest valil în poziţia 6 a lanţului  din
molecula de HbA1  hemoglobina S. Clinic: eritrocite în formă de
seceră şi predispoziţie la hemoliză (anemie falciformă sau
drepanocitoză).
Drepanocitoză
Catabolismul hemoglobinei
La adult: degradare Hb = 6-7 g/zi 
 Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
 Hemul - degradat  Fe + biliverdina
1. Reducerea biliverdinei  B indirectă/neconjugată (BI) - transportată în
sânge legată de albumine

2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic

 B directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare

4. INTESTIN GROS: sub acţ. enzimelor reducătoare

ale florei microbiene: BD  urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat  stercobilinogen şi stercobilină  se
elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune  din Ubg se abs.la nivel intestinal  v. portă - ficat 
reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic).
7. O cant.  de Ubg din sânge este excretat de rinichi ca urobilină (1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie  colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
 Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O2 şi CO2
La nivelul plămânilor au loc: La nivelul ţesuturilor au loc:

- fixarea O2 pe hemoglobină - eliberarea O2 de pe HbO2

- eliberarea CO2 din HbCO2 - captarea de către Hb a protonilor
- fixarea H+ - fixarea CO2  carbamaţi
- eliberarea 2,3-DPG. - fixarea 2,3-DPG.

1.1. Transportul O2
·      dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu PO2 .
·      combinat cu hemoglobina (99%).
  - Reacţia Hb cu O2 : rapid, fiecare atom de Fe2+ al grupărilor hem
poate fixa o moleculă de O2, fără modificarea valenţei Fe2+  =
oxigenare
- Fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula de Hb are loc succesiv,
cu viteză progresiv crescândă
Factorii care influenţează afinitatea Hb
pentru O2

Factori care cresc Factori care diminuă

afinitatea pentru O2 afinitatea pentru O2
determina intensificarea favorizează eliberarea
fixării O2 oxigenului la nivelul
ţesuturilor 
deplasarea spre stânga a deplasarea spre dreapta a
curbei de disociere a curbei de disociere a
oxihemoglobinei. oxihemoglobinei.

[H+](pH), [H+] ( pH),

[CO2], [CO2],
[2,3 DPG], [2,3 DPG],
 temperaturii,  temperaturii,
HbF HbA
Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O2 şi CO2

Transportul CO2

1. Forma dizolvată fizic a CO2 (5%)

= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii,
fixarea sub formă de carbamat/bicarbonat

2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina (4,5%).

CO2 fixat de grupările aminice ale:
- proteinelor plasmatice  carbamaţi
- Hb  carbHb

3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat (90%)

- KHCO3 intraeritrocitar si NaHCO3 în plasmă.
În plasmă: o cantitate CO2 se hidratează spontanH2CO3  HCO3- + H+