MASTERAT ITEMS

TRANSFORMATA

RADON

Dr. Ing. Ştefăniţă CIUREL

Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

LABORATORUL DE ANALIZA ŞI PRELUCRAREA IMAGINILOR

-1-
CUPRINS

1. Introducere......................................................................................................3
2. Proiectia ..........................................................................................................4
3. Transformata Radon .......................................................................................6
3.1. Definitie. Operatorul Proiectiei....................................................................6
3.2. Proprietati ale Transformatei Radon...........................................................9
3.3. Teorema Proiectiei ...................................................................................11
3.4. Teorema Convolutiei Proiectiilor...............................................................13
3.5. Operatorul Retroproiectiei .......................................................................15
4. Transformata Radon Inversa .........................................................................18
5. Zgomotul in Transformata Radon ..................................................................22
6. Aplicatii ale Transformatei Radon ..................................................................24
6.1. Eliminarea artefactelor din imaginile medicale ........................................24
6.2. Detectia liniilor din imagine......................................................................26
7. Bibliografie .....................................................................................................27

-2-
1. Introducere

Faptul ca modelarea matematica reprezinta un instrument suficient de puternic

pentru a devansa rezultatele experimentale a devenit de mult un fapt
incontestabil. Cazul teoriei campului electromagnetic (cu ecuatiile sale dezvoltate
de J. C. Maxwell in 1865 si puse experimental in evidenta de H. R. Hertz de abia
in 1886) sau al momentului magnetic de spin (a carui existenta a fost
fundamentata teoretic de W. Pauli in 1924 si pusa experimental in evidenta de F.
Bloch si E. Purcell in 1946) sunt doar doua exemple care vin sa ilustreze acest
fapt. Lor li se adauga si Transformata Radon, subiectul acestui modul de curs,
aplicata azi in imagistica medicala (tomografia computerizata), microscopie
electronica, seismologie sau prelucrarea semnalelor si a imaginilor. In 1917 in
plin razboi, matematicianul austriac Johann Radon a definit transformata
integrala care ii poarta numele, stabilindu-i proprietatile si rezolvand problema
inversarii ei. Desi creata de la bun inceput sub imperativul obtinerii unor
diagnostice rapide si precise pentru victimele din prima linia a frontului,
transformata Radon nu si-a gasit aplicabilitate practica pentru multa vreme,
principalul motiv fiind complexitatea calculului asociat inversarii ei. In 1963, Allan
Cormack publica un articol in care prezinta teoretic tomografia computerizata cu
raze X insa spre dezamagirea lui, reactiile intarzie sau vin din directii neasteptate
- in cazul acesta de la Centru Elvetian pentru Studierea Avalanselor. De abia
dupa alti opt ani in 1971 Godfrey Hounsfield obtine primele imagini folosind un
echipament cu raze X si metoda de reconstructie a imaginilor din proiectii,
realizare care avea sa ii aduca opt ani mai tarziu (1979) premiul Nobel impreuna
cu Allan Cormack. Un alt caz in care tehnologia a avut nevoie de mult timp
pentru a confirma conceptele teoretice.

-3-
2. Proiectia

Transformata Radon are ca element central notiunea de proiectie si felul in care

se poate reconstrui o sectiune avand ca punct de plecare un set de astfel de
proiectii. De aceea, pentru a evita orice confuzie se impune o definire precisa a
acestei notiunii in contextul de fata.

Intrucat scopul final este reconstructia unei sectiuni, devine necesara

cunoasterea intr-un fel sau altul a structurii interne a zonei studiate, " umbra"
lasata de acesta si denumita de multe ori proiectie nefiind suficienta. In practica
acest lucru este obtinut prin folosirea unor forme de energie penetranta (raze X,
unde mecanice) care, in urma interferentei cu materia studiata sa ofere informatii
legate de structurile intalnite. Figura 2.1.a infatiseaza un corp de forma unui
cilindru terminat la partea superioara cu o cupola iar la partea inferioara cu un
con si care include in interior o zona de neomogenitati cilindrice suprapuse.
Plasat sub un fascicol de lumina galbena, corpul va proiecta sub el o umbra de
forma unui cerc care NU ESTE PROIECTIA avuta in vedere in acest capitol.

(a) (b)
Fig. 2.1. Proiectia unui corp in sensul Transformatei Radon

Proiectia in sensul Transformatei Radon este ilustrata in figura 1b unde corpul

mai sus mentional este parcurs de unui fascicol de raze X si care in urma
absorbtiei acestora, da nastere unei forme care inglobeaza informatia relativa la
structurile parcurse. Astfel, cupola si conul se contopesc rezultand un dom care
le inglobeaza pe amblele, iar zona de neomogenitate conduce la aparitia
protuberantei in partea stanga. Desi bogata in informatie, aceasta proiectie nu
ofera rezolutie in lungul directiei de propagare, nefiind capabila sa diferentieze

-4-
neomogenitatile din interior. Efectele interactiunii radiatiei cu materia parcursa
sunt de tip cumulativ si singura modalitate de a decela intre acele neomogenitati
este obtinerea unei proiectii din alt unghi.

-5-
3. Transformata Radon

3.1. Definitie. Operatorul Proiectiei

Trecerea la o descriere formala a modului in care se obtine o proiectie este firesc

sa inceapa cu modelul cel mai simplu al unui mediu omogen caracterizat de o
constantă de absorbţie notata µ, mediu strabatut de un fascicol de raze X.
Experienţa arată că la traversarea pe o lungime ∆ℓ a acestui mediu intensitatea
iniţială I0 a radiaţiei este atenuată până la o valoare I, raportul celor două mărimi

I − I0 ∆I
fiind dat de relaţia: = − µ ⋅ ∆l sau altfel notat = − µ ⋅ ∆l
I0 I0

Lăsând elementul de lungime sa devină oricât de mic (∆ℓ → 0) se obţine o

ecuaţie diferenţială de forma:

dI dI
= − µ ⋅ dl echivalenta cu = −I ⋅ µ
I dl

ecuaţie care admite soluţia I (l) = I 0 exp(− µ ⋅ l) .

În realitate, mediul străbătut de radiaţia X nu este omogen şi µ nu este o

constantă ci o funcţie f(x,y) cu valoare diferită de la punct la punct. În acest caz,
soluţia ecuaţiei diferenţiale capătă forma:

 
I (l) = I 0 exp − ∫ f ( x, y )du 
 
 ( ∆) 

unde "du" este elementul de lungime de-a lungul traiectoriei (∆) de propagare a

s a razei X (vezi fig. 3.1.).

g(s,θ)
Radiaţia I captată la ieşirea din
y
corpul investigat are relevanţă în
măsura în care este cunoscută
radiaţia incidentă I0 astfel încât
marimea observabilă este
θ I (l)
x raportul . În practică se
s I0
o
lucrează cu logaritmul acestui
(∆) raport astfel încât semnalul
observabil corespunzător
Fig. 3.1. Definirea Transformatei Radon atenuării prin corp se defineşte
ca fiind:
-6-
 I 
g = ln 0  = ∫ f ( x, y )du (3.1)
 I  (∆)

Cunoscând valoarea acestui semnal pentru toate razele paralele între ele şi
situate la diferite distanţe "s" de originea O a sistemului de coordonate xOy, se
poate construi funcţia g(s) pentru acesta orientare particulara a fascicolului.
Urmărind fig. 3.1 se constata că dreapta (∆) aleasă ca direcţie de propagare a
radiaţiei, este perfect definită prin cunoasterea distanţei din origine la dreaptă
(segmentul Os) şi a unghiului θ făcut de axa Os şi Ox. Pentru un unghi θ dat,
funcţia g(s,θ) reprezintă proiecţia secţiunii (Σ) sub unghiul θ şi poate fi observată
în fig. 3.1. Prin definiţie, funcţia g(s,θ) reprezintă Transformata Radon a
funcţiei f(x,y), fiind definită de relaţia:
∞ ∞

g ( s,θ )
NOT
ℛ f(x,y)
DEF
∫ ∫ f ( x, y ) ⋅ δ ( x ⋅ cos θ + y ⋅ sin θ − s ) dxdy
− ∞− ∞

cu s ∈ (-∞, ∞) şi θ ∈ [0,π]. (3.2)

In relatia (3.2), ℛ reprezinta Operatorul Proiectiei functiei f(x,y) sub unghiul θ.

Apariţia funcţiei δ(⋅) are rolul de a selecta spre integrare doar acele puncte din
planul xOy care se află dispuse pe dreapta (∆) a cărei ecuaţie este s = x⋅cosθ +
y⋅sinθ. Variaţia unghiului θ doar în intervalul [0,π] este suficientă, proiecţiile din
intervalul [π, 2π] fiind identice cu cele din primul interval, fapt explicabil dacă
ţinem cont că atenuarea radiaţiei este aceeaşi de-a lungul unei drepte
indiferent în ce sens este parcursă aceasta. În fig. 3.2. sunt înfaţişate câteva

câteva proiecţii ale

s unei secţiuni (Σ)
θ = 00
(colorată în negru) in
care se află
implantate trei zone
cu densităţi diferite
(cercurile în tonuri
de gri). Este evident
θ = 720
ca proiecţiile cores-
y
punzătoare unghiu-
θ = 900 Σ)
(Σ rilor de 00 şi 1800
respectiv 900 şi 2700
θ = 2700 sunt identice.
θ x

O θ = 1800

Fig. 3.2. Transformata Radon pentru cateva valori ale unghiului θ

-7-
Reprezentarea grafică a funcţiei g(s,θ) conduce de regula la un aspect foarte
incarcat si greu interpretabil. Ca exemplu, pentru secţiunea din fig.3.2, graficul
funcţiei este prezentat în fig. 3.4.a. Mult mai ilustrativă şi mai des folosită este
reprezentarea cunoscută sub numele de sinogramă şi care poate fi
urmărită în fig. 3.4.b. În această reprezentare, amplitudinea functiei g(s,θ) este
prezentată în tonuri de gri, fiecare proiecţie fiind afisată în lungul axei Os iar
proiecţiile sub diferite unghiuri θ fiind afişate în lungul axei Oθ. În acest fel,
sinograma dezvăluie mai bine componentele existente în imagine. Aspectul
sinusoidal al imaginii – de unde si numele reprezentarii grafice - se explica prin
faptul ca pentru un punct fix
y P(r,Φ) din planul xOy, folosind
figura 3.3 se poate scrie relatia

s = r ⋅ cos(θ − Φ ) (3.3)
s P(r,Φ)
r
θ Φ care leaga coordonatele polare
x (r,Φ) ale punctului fix de cele
O doua variabile ale
Transformatei Radon (s,θ).
Fig. 3.3. Legatura intre coordonatele polare
(r,Φ) si variabilele Transformatei Radon (s,θ)

În sinograma din fig. 3.4.b se pot identifica uşor cele trei sinusoide
corespunzătoare celor trei zone circulare implantate în secţiunea neagră (Σ).
Excentricitatea poziţionării fiecărui obiect fată de centrul de rotaţie este oglindită
de amplitudinea sinusoidei, iar uniformitatea grosimii liniei sinusoidei este o
măsura a gradului în care acel corp se apropie de cerc. Toate aceste
considerente sunt însă utile pentru cazul în care secţiunea nu este extrem de
complicată, caz mai rar întâlnit in practică.

g(s,θ)
s

s θ θ

(a) (b)
Fig. 3.4. Două reprezentări ale Transformatei Radon. (a)
graficul funcţiei g(s,θ) ; (b) sinograma

-8-
 3.2. Proprietati ale Transformatei Radon

Odata definita Transformata Radon, devine utila mentionarea catorva proprietati

ale sale, majoritatea fiind intuitive sau avand o demonstratie imediata. Astfel,
daca g1,2(s,θ)= ℛ f1,2(x,y) avem:

1o Liniaritatea
ℛ {a·f1(x,y)+b· f2(x,y)} = a·g1(s,θ)+b·g2(s,θ) unde a,b sunt constatnte reale.
Proprietatea decurge din liniaritatea integrarii.

2o Limitarea in spatiu
D D
Daca f ( x , y ) = 0 pentru x > , y >
2 2
D 2
atunci g(s,θ) = 0 pentru s >
2
insemnand ca daca functia f are un suport limitat, atunci si trasformata sa Radon
are un suport limitat. Demonstratia este imediata si intuitiva.

3o Periodicitatea in θ
g(s,θ)= g(s,θ+2kπ) unde k∊ℤ .
Proprietatea este o consecinta imediata a relatiei 3.3.

4o Simetria cadranelor I,III respectiv II,IV ale sinogramei

g(s,θ)= g(-s,θ ± π)

5o Translatia
ℛ f(x-xo,y-yo) = g(s - xo·cosθ - yo·sinθ, θ).

Demonstratia necesita doar schimbarea de variabila x-xo=u si y-yo=v in

forma explicita a membrului stang.

6o Scalarea
1
ℛ f(ax,ay) = g (as,θ )
a

-9-
 δ ( x)
Cheia demonstratiei consta in aplicarea proprietatii δ (ax) =
a

7o Rotatia
ℛ fp(r,Φ+θo) = g(s,θ + θo)
Proprietatea este intuitiva si imediata.

8o Conservarea Masei

∞ ∞ ∞
M= ∫ ∫ f ( x, y)dxdy = ∫ g (s,θ )ds
− ∞− ∞ −∞
,∀θ

Demonstratia porneste inmultind ambii membri cu δ ( x ⋅ cos θ + y ⋅ sin θ − s )

obtinandu-se relatia

∞ ∞ ∞

∫ ∫ f (x, y) ⋅δ (x ⋅ cosθ + y ⋅ sinθ − s)dxdy= ∫ g(s,θ ) ⋅δ (x ⋅ cosθ + y ⋅ sinθ − s)ds

−∞−∞ −∞

in care membrul stang reprezinta proiectia functiei f(x,y) pe directia s iar

membrul drept, exact ceea ce apare in membrul drept pe baza proprietatii de
selectivitate a functiei δ.

- 10 -
 3.3. Teorema Proiectiei

O teorema importanta asociata transformatei Radon este teorema proiectiei care

este utila in dezvoltarea catorva concepte si teoreme ce urmeaza dar are si
aplicabilitate imediata in recostructia imaginilor in tomografia bazata pe
rezonanta magnetica nucleara. Enuntul teoremei spune ca

Daca g(s,θ)= ℛ f(x,y) atunci Transformata Fourier in raport cu variabila s a

proiectiei g(s,θo) sub un unghi dat θo este egala cu sectiunea centrata pe zero si
inclinata cu acelasi unghi θo din Transformata Fourier bidimensionala in
coordonate polare a functiei f(x,y).

Folosind ca punct de plecare imaginea f(x,y) din figura 3.5. teorema proiectiei
afirma ca se ajunge la acelasi rezultat – semnificat de spectrul de la baza figurii –
indiferent ca se urmeaza succesiunea de operatii din coloana stanga sau din cea
dreapta.

f(x,y) f(x,y)

ℛ
ℱ
g(s,θ)
θo

θo Fp(ω1,ω2)
θo
g

g(s,θo)
s
θo
ℱs *

Fig. 3.5. Ilustrarea Teoremei Proiectiei

- 11 -
Formal, teorema se scrie ca G(ω,θo) = Fp(ω,θo) unde functia scrisa cu
litera mare semnifica o trasformata Fourier de argument ω – frecventa – iar
indicele p face trimitere la coordonatele polare.

Demonstratia teoremei :

Aplicand relatia 3.1, Trasformata Radon a functiei f(x,y) este

g ( s,θ ) ∫
DEF
f ( x , y ) du unde u este elementul de lungime in lungul
(∆ )
dreptei de integrare si folosind relatiile

s = x·cosθ + y·sinθ x = s·cosθ - u·sinθ

(3.4)
u = -x·sinθ + y·cosθ y = s·sinθ + u·cosθ

care transforma coordonatele (s,u) ale sistemului de referinta rotit cu unghiul θ in

coordonatele (x,y) ale sistemului in care este plasata functia f, se poate scrie
∞
g ( s,θ ) = ∫ f (s ⋅ cosθ − u ⋅ sin θ , s ⋅ sin θ + u ⋅ cosθ )du
−∞

Transformata Fourier unidimensionala in raport cu variabila s a acestei expresii

este
∞

∫ g ( s,θ ) ⋅ e
− jωs
ℱs{g(s, θ)} NOT
G(ω,θ) = ds
−∞

∞ ∞

∫ ∫ f ( s ⋅ cos θ − u ⋅ sin θ , s ⋅ sin θ + u ⋅ cos θ ) ⋅ e

− jω s
= dsdu
− ∞− ∞

Explicitand pe s in functie de x si y se poate scrie

∞ ∞

∫ ∫ f (s ⋅ cosθ − u ⋅ sin θ , s ⋅ sin θ + u ⋅ cosθ ) ⋅ e

− jω ( x⋅cosθ + y⋅sin θ )
G(ω,θ) = dsdu
−∞−∞

Observand ca la exponent au aparut variabilele ω·cos(θ) si ω·sin(θ) care

reprezinta tocmai frecventele in coordonate polare, se poate scrie in final ca

G(ω,θ) = F(ω·cos(θ),ω·sin(θ)) = Fp(ω,θ) relatie care reprezinta enuntul

teoremei.

- 12 -
 3.4. Teorema Convolutiei Proiectiilor

O alta teorema utila in prelucrarea semnalelor o reprezinta teorema convolutiei

proiectiilor care afirma ca

Transformata Radon a convolutiei bidimensionale a doua functii f1,2(x,y) este

egala cu convolutia unidimensionala a transformatelor Radon ale celor doua
functii pentru fiecare unghi θ.

Formal, enuntul de mai sus este sintetizat de relatia

ℛ{f1(x,y) ⊗⊗ f2(x,y)} = g1(s,θ)⊗g2(s,θ) (3.5)

unde
∞
g1 ( s, θ ) ⊗ g 2 ( s, θ ) = ∫ g ( s' ,θ ) ⋅ g
1 2 ( s − s ' , θ )ds ' este relatia care
−∞
defineste convolutia unidimensionala in timp ce convolutia bidimensionala este
data de relatia
∞ ∞
f1 ( x , y ) ⊗ ⊗ f 2 ( x , y ) = ∫ ∫ f ( x' , y' ) ⋅ f
− ∞− ∞
1 2 ( x − x' , y − y ' )dx ' dy '

Demonstratia este simpla tinand cont de proprietatile transformatei Fourier si de

teorema proiectiei discutata in paragraful anterior.
ℱ ℱ
Pastrand notatiile fi(x,y) Fi(ω1,ω2) si gi(s,θ ) Gi(ω,θ) cu i=1,2

si facand transformata Fourier in raport cu s a membrului stang al relatiei (3.5) se

obtine

cf. Teoremei
ℱs{ℛ{f1⊗⊗ f2}} ℱp{f1⊗⊗f2}(x,y) = …
Proiectiei

Aplicand proprietatea transformatei Fourier prin care produsului a doua functii ii

corespunde convolutia transformatelor lor Fourier si invers, relatia de mai sus
devine
cf. prop. ℱ
.... {F1·F2}(ω·cosθ,ω·sinθ)

- 13 -
Plecand de la membrul drept si facand transformata Fourier in raport cu s se
obtine
cf. prop. ℱ
ℱs{g1(s,θ)⊗g2(s,θ) } G1(ω,θ)·G2(ω,θ) pe baza

aceleiasi proprietati a trasformatei Fourier dupa care, apeland la teorema

proiectiei pentru functiile G1,2 egalitatea de mai sus continua cu

cf. Teoremei
{F1·F2}(ω·cosθ,ω·sinθ)
Proiectiei

adica acelasi rezultat de mai sus, fapt ce demonstreaza egalitatea celor doi
membri.

Teorema este utila in filtrarea semnalelor bidimensionale folosind filtre

unidimensionale pentru fiecare unghi θ.

- 14 -
 3.5. Operatorul Retroproiectiei

Dupa introducerea notiunii de proiectie si prezentarea transformatei Radon

impreuna cu cateva proprietati si teoreme legate de aceasta, este momentul
abordarii problemei inverse – cea a reconstructiei unei imagini avand dat un set
de proiectii sau cu alte cuvinte, cunoscand trasformata Radon a imaginii. Primul
pas in gasirea trasformatei Radon inverse il constituie prezentarea Operatorului
Retroproiectiei. Daca proiectia unei sectiuni pe o directie data converteste intr-un
numar intregul profil intalnit in lungul unei drepte, retroproiectia se doreste a fi
operatia inversa prin care, din multitudinea de proiectii existente, se doreste
refacerea aspectului sectiunii. Pentru acest lucru, pentru fiecare punct din
imagine este necesara luarea in considerare (prin sumare) a tuturor proiectiilor
care trec prin acel punct. Formal, aceasta operatie este definita de relatia
π
NOT DEF
b(x,y) ℬg(s,θ) ∫ g(x ⋅ cosθ + y ⋅sinθ,θ)dθ
0
(3.6)

unde ℬ ≡ Operatorul Retroproiectiei

In relatia de mai sus atat b(x,y) cat si g(s,θ) sunt reprezentate in coordonate
carteziene, b(x,y) fiind obtinuta prin integrarea proiectiilor g(s,θ) pentru toate
unghiurile θ. Pentru cazul in care transformata Radon si imaginea originala sunt
descrise in coordonate polare, relatia care defineste retroproiectia are forma
π
DEF
bp(r,Φ) ∫ g(r ⋅ cos(Φ −θ ),θ )dθ
0
(3.7)

O ilustrare a operatiei de retroproiectie pe baza unui set de patru proiectii poate fi

urmarita in figura 3.6. Imaginea originala este cea din figura 3.6.a si din
considerente de simetrie, proiectia ei pe oricare directie are aspectul din figura
3.6.b. In lipsa oricarei informatii legate de distributia intensitatii de-a lungul axei
proiectiei, singura presupunere la indemana este distribuirea uniforma de-a
lungul axei orizontale a intensitatii asa cum apare in figura 3.6.c. si apoi in lungul
axei verticale rezultand imaginea din figura 3.6.d. Sumarea acestor doua
conduce la rezultatul din figura 3.6.e. La aceasta, adunand retroproiectia la 135o
din figura 3.6.f se obtine rezultatul din figura 3.6.g. Sumarea ultimei proiectii
disponibile – cea la 45o – din figura 3.6.h conduce la rezultatul final prezentat in
figura 3.6.i. Desi este inca departe de imaginea originala, retroproiectia se
aseamana cu originalul iar procesul iterativ de rafinare a rezultatului odata cu
adaugarea unei noi proiectii este mai mult decat evident. Daca conturul stelat
este de asteptat sa tinda catre un cerc odata cu inmultirea proiectiilor incluse in
reconstructie, se pune serios intrebarea ce se intampla cu valoarea diferita de
zero a punctelor din imagine departate de cercul alb si care in imaginea originala

- 15 -
aveau valoarea zero. Deja dupa primele proiectii acestea au valori pozitive ce nu
pot scadea prin adaugarea de noi si noi valori pozitive. Acest fenomen pare sa
indice faptul ca retroproiectia nu este operatia prin care se poate inversa
transformata Radon si pentru a lamuri acest lucru trebuie recurs la calcul.

∑ ∑

(a) (c) (e) (g)

(b) (d) (f) (h)

∑

(i)

Fig. 3.6. Rezultatul retroproiectiei obtinuta din patru proiectii si

imaginile intermediare generate (vezi in text explicatiile)

Conform definitiei avem

π ∞ ∞
ℬg(s,θ) = ℬℛ{f(x,y)} = ∫ ∫ ∫ f (u, v) ⋅ δ (u ⋅ cosθ + v ⋅ sin θ − s)dudvdθ
0 − ∞− ∞
Inlocuind pe s cu expresia lui din relatia (3.4) si grupand termenii, avem

∞ ∞
π 
= ∫ ∫ f (u , v)  ∫ ⋅ δ [(u − x) ⋅ cos θ + (v − y ) ⋅ sin θ )]dθ dudv
− ∞− ∞ 0 
- 16 -
Functia δ(.) de sub ultima integrala poate fi transformata intr-o suma tinand cont
de expresia
1
δ [ϕ (θ )] =
k ϕ ' (θ )
∑ δ (θ − θ k )

in care θk reprezinta radacinile lui φ(θ). In cazul de fata exista o singura radacina

θ1 iar ϕ ' (θ1 ) = ( x − u ) + ( y − v) . Cu aceasta, expresia retroproiectiei devine

2 2

∞ ∞
1
ℬg(s,θ) = ∫∫
− ∞− ∞
f (u , v) ⋅
ϕ ' (θ1 )
dudv

∞ ∞
1
= ∫∫
− ∞− ∞
f (u , v) ⋅
( x − u ) + ( y − v)
2 2
dudv (3.8)

Rezultatul este semnificativ pentru a lamuri intrebarea legata de inversarea

transformatei Radon prin operatia de retroproiectie. Ecuatia (3.8) scoate la iveala
o operatie de filtrara datorata convolutiei bidimensionale care apare intre
1
imaginea originala f(x,y) si functia , ceea ce conduce la concluzia
x + y2
2

ca prin retroproiectia transformatei Radon se ajunge la o imagine filtrata a

originalului, filtrul avand o caracteristica de filtru trece jos prezentat in figura 3.7.
Rezultatul final al retroproiectiei
ℱ(1/x) transformatei Radon poate fi urmarit in
figura 3.8. Pentru o reconstructie
exacta efectul acestui filtru trebuie
anihilat ceea ce presupune o filtrare cu
o ω un filtru invers - trece sus - a fiecarei
Fig. 3.7. Caracteristica de frecventa a filtrului 1/x proiectii inainte de retroproiectie.

(a) (b) (c)

Fig. 3.8. Imaginea originala (a), Transformata Radon (b) si Retroproiectia transformatei Radon (c)

- 17 -
4. Transformata Radon Inversa

Pe baza concluziilor rezultate din analiza retroproiectiei precum si tinand cont de

teorema proiectie, ambele prezentate in capitolul 3, se poate trece la deducerea
relatiei care defineste inversa transformateri Radon.

Punctul de plecare il constituie relatia care defineste transformata Fourier inversa

a functiei f(x,y)

∞ ∞
f ( x, y ) = ∫ ∫ F (ω , ω 1 2 ) exp[ j (ω1 x + ω 2 y )]dω1dω 2
−∞−∞
relatie care poate fi scrisa in coordonate polare in domeniul frecventei tinand cont
de schimbarile de variabile ω1 = ω cosθ si ω2 = ω sinθ sub forma
2π ∞
f ( x, y ) = ∫ ∫ F (ω ,θ ) ⋅ ω ⋅ exp[ jω (x ⋅ cosθ + y ⋅ sin θ )]dωdθ
0 0
p

De remarcat ca in afara schimbarii domeniilor de integrare si a formei generice a

transformatei Fourier din F in Fp – forma sa in coordonate polare – in expresia
integrandului a mai aparut termenul ω ca rezultat al Jacobianului transformarii de
coordonate.

Domeniul de integrare ramane acelasi daca variatia lui θ se restrange la

intervalul θ ∈ [0, π ] dandu-i in schimb libertate lui ω sa baleieze intreaga axa
reala ω ∈ ( −∞, ∞ ) si avand grija sa luam expresia lui ω in modul. Se ajunge
astfel la relatia

π ∞
f ( x, y ) = ∫ dθ ∫ Fp (ω , θ ) ⋅ ω ⋅ exp( jωs )dω
0 −∞

unde s apare ca urmare a folosirii relatiei (3.4). Conform teoremei proiectiei,

trasformata Fourier in coordonate polare a functiei f(x,y) sub un anumit unghi θ
este egala cu transformata Fourier a sectiunii sub acelasi unghi θ din
transformata Radon a aceleiasi functii.

cf. T. Pr.
Formal acest lucru se scrie ca Fp(ω,θ) G(ω,θ) astfel ca facand
inlocuirea si folosind faptul ca |ω| = ω sgn(ω) se ajunge la
π ∞
f ( x, y ) = ∫ dθ ∫ G (ω , θ ) ⋅ ω ⋅ sgn(ω ) ⋅ exp( jωs )dω
0 −∞

- 18 -
Integrala in ω reprezinta o transformata Fourier inversa a produsului a doua
functii si conform proprietatilor transformatei Fourier, acestui produs in domeniul
frecventei ii corespunde convolutia in domeniul spatial. De aceea,
∞

∫ G (ω,θ ) ⋅ ω ⋅ sgn(ω ) ⋅ exp( jωs)dω

−∞
= ℱ-1{ω·G(ω,θ) ·sgn(ω)}=

1 ∂ 1
= ℱ-1{ω·G(ω,θ)}⊗ℱ-1{sgn(ω)} = g ( s, θ ) ⊗ (4.1)
2πj ∂s jπs
Calculul celor doua transformate Fourier inverse de mai sus nu este dificil fiind o
consecinta directa a proprietatilor acestei transformate.

Explicitand convolutia si tinand cont de expresia lui s din relatia (3.4) formula
finala a transformatei Radon Inverse este
∂g
π ∞ ( s, θ )
1 ∂s dsdθ
2π 2 ∫0 −∫∞ x cos θ + y sin θ − s
f ( x, y ) = (4.2)

Este interesant de remarcat rezultatul cuprins in formula (4.1) care arata o filtrare
a proiectiei G(ω, θ) cu un filtru cu caracteristica de frecventa |ω|. Este tocmai
1
filtrul invers lui pe care l-am indentificat ca fiind intrinsec operatiei de
ω
retroproiectie si a carui compensare era necesara pentru o reconstructie exacta.

Cu aceasta constatare, relatia (4.2) poate fi scrisa si sub forma

π

f(x,y) = ℬĝ(s,θ) = ∫ gˆ ( x cos θ + y sin θ ,θ )dθ

0
unde gˆ ( s, θ ) = ℱ {|ω|·G(ω,θ)} reprezinta o proiectie sub un unghi dat θ
-1

filtratacu filtrul trece sus |ω|. Cum un astfel de filtru este irealizabil datorita
benzii de trecere infinite, in practica se utilizeaza aproximari ale lui, cateva
exemple fiind prezentate in figura 4.1.

- 19 -
 Filtrul teoretic Filtrul RAM-LAK

Filtrul Shepp-Logan Filtrul Hamming

Fig. 4.1. Filtre utilizate in inversarea transformatei Radon

Pentru a identifica mai usor pasii necesari inversarii transformatei Radon este
utila folosirea alaturi de operatorul retroproiectiei introdus deja si a operatorilor :
∂g NOT
g(s,θ)
( s, θ ) = Op. DIFERENTIAL
∂s
∞
1 Φ(t ) 1 NOT

π −∫∞ s − t
dt = Φ ( s ) ⊗ = Op. TR. HILBERT ℋΦ(t)
πs
Cu aceasta Transformata Radon Inversa poate fi scrisa sub forma

ℛ-1g(s, θ) = f(x,y) = ℬℋ g(s,θ)

ceea ce evidentiaza trei etape de calcul :

∂g
Etapa I : Φ1(s,θ) = ( s, θ )
∂s ∞
1 1
Etapa II : ĝ (s,θ) = ℋΦ1(s,θ) =
2π 2 ∫ Φ1 (ξ ,θ ) ⋅
−∞
s −ξ
dξ
π

Etapa III : f(x,y) = ℬĝ(s,θ) = ∫ gˆ ( x cos θ + y sin θ )dθ

0

- 20 -
Corespunzator acestor trei etape, circuitul care implementeaza inversarea
transformatei Radon are configuratia din figura 4.2.

g(s,θ) Φ1(ξ,θ) ĝ(s,θ) f(x,y)

" " ℬ"

"ℬ
ℋ"
"ℋ RETROPROIECŢIE

CONVOLUŢIE

Fig. 4.2. Etapele Transformarii Radon Inverse prin metoda

Convolutie - Retroproiectie

Tinand insa cont ca operatiei de convolutie in domeniul spatial ii corespunde

inmultirea in domeniul frecventa – echivalenta cu filtrarea – blocul de convolutie
din metoda de mai sus (denumita de aceea si metoda convolutie – retroproiectie)
poate fi inlocuit cu un circuit de filtrare metoda capatand numele de filtrare –
retroproiectie si putand fi urmarita in figura 4.3.

g(s,θ) G(jω,θ) Ĝ(jω,θ) ĝ(s,θ) f(x,y)

”ℱ" FILTRARE “ℱ -1” ℬ"

"ℬ
ω RETROPROIECŢI

FILTRARE

Fig. 4.3. Etapele Transformarii Radon Inverse prin metoda

Filtrare - Retroproiectie

Aceasta a doua metoda este preferata in practica nu doar datorita operatiei de

filtrare preferata celei de convolutie dar si datorita faptului ca in configurarea
filtrului folosit sunt inclusi o multime de alti factori legati de particularitatile
aparaturii si performantele obtinute din punct de vedere tehnologic.

- 21 -
5. Zgomotul in Transformata Radon

Odata clarificat modul in care o functie bidimensionala este reprezentata prin

transformata sa Radon dar si felul in care cunoscand aceasta transformata se
poate reconstrui imaginea originala, se impun cateva precizari referitoare la
efectul acestor operatii asupra zgomotului care este omniprezent in viata reala.
Desi se dovedeste a fi un capitol interesant, in modulul de fata vor fi prezentate
doar concluziile referitoare la acest aspect, cei interesati putand consulta
bibliografia mentionata pentru detalii suplimentare.

Natura sa aleatoare face ca zgomotul sa nu poata fi descris prin relatii analitice ci

sa fie caracterizat in mod global de niste marimi statistice (valoare medie,
dispersie, momente de ordin superior, etc.) intre care functia de autocorelatie
(pentru descrierea in timp) si densitatea spectrala de putere (DSP) (pentru
descrierea in domeniul frecventei) sunt extrem de utile, cele doua, conform
teoremei Wiener-Hincin, fiind legate intre ele prin transformata Fourier.

Cateva notatii se impun pentru a evita confuziile ce pot apare. Considerand ca

U si V reprezinta spatiul functiilor originale si respectiv spatiul transformatelor
lor Radon, marimile care caracterizeaza zgomotul in cele doua spatii vor avea
indicii corespunzatori. Cu acestea, efectul transformarii Radon asupra zgomotului
este dat de relatia

SU (ω , θ )
SV (ω , θ ) = (5.1)
ω
si conform teoremei Wiener-Hincin, functia de autocorelatie rezulta din

 SV (ω,θ ) 
rV(q, θ) = ℱω-1
  (5.2)
 ω 
Rezultatul cuprins in relatia (5.1) nu trebuie sa surprinda cel putin sub nivel
calitativ luand in considerare cele prezentate in capitolul 4. Acolo ajunsesem la
concluzia ca pentru o reconstructie exacta a imaginii originale, fiecare proiectie
trebuia filtrata cu un F.T.S. avand caracteristica |ω|. Efectul acestei filtrari se
regaseste si asupra zgomotului, astfel incat DSP a acestuia in imaginea
reconstruita (SU ) este amplificata odata in procesul de reconstructie cu acelasi
factor |ω|. Invers privit procesul, o imagine originala zgomotoasa avand

- 22 -
densitatea spectrala de putere SV va beneficia de o reducere a nivelului de
1
zgomot cu un factor odata cu transformarea sa Radon. Efectul era de
ω
asteptat tinand cont de operatia de integrare presupusa de aceasta transformare,
operatie care are efect de filtru trece jos.

- 23 -
6. Aplicatii ale Transformatei Radon

In capitolele anterioare au fost mentionate in treacat sferele de aplicabilitate ale

transformatei Radon. Probabil ca cea mai raspandita aplicatie a ei ramane
reconstructia imaginilor medicale din proiectiile obtinute in tomografele
computerizate. In cele ce urmeaza insa sunt prezentate alte doua aplicatii ale
acesteia cu intentia de a ilustra deschiderea pe care acest instrument o ofera in
domenii diverse.

6.1. Eliminarea artefactelor din imaginile medicale

Artefactele reprezinta imagini false sau distorsionate, generate accidental sau

sistematic in conditii de explorare necorespunzatoare. In cazul tomografiei
computerizate acestea pot apare datorita miscarii pacientului in timpul
investigatiei, necorelarii parametrilor geometrici de explorare cu pozitionarea
pacientului, decalibrarii sau defectarii echipamentului, etc. Daca o parte din
aceste cauze pot fi inlaturate si explorarea repetata (cu pretul unei iradieri
suplimentare a pacientului), o astfel de solutie este inexistenta pentru o categorie
de artefacte generate de prezente metalice in corpul pacientului (tije ortopedice,
proiectile, implanturi dentare) artefacte exemplificate in figura 6.1.a. Pe langa
imposibilitatea elimi-
narii elementelor me-
talice se mai adauga
si severitatea cu care
acestea afecteaza
imaginea creind
serioase dificultati de
interpretare. O astfel
de imagine odata
achizitionata, speranta
"de mai bine" se
indreapta spre gasirea
unor cai de post-
procesare a ei cu
scopul eliminarii
acestor artefacte. Un
exemplu de astfel de
rezultatele (uneori
notabile) poate fi
urmarit in fig. 6.1.b.
Cum eliminarea din
(a) (b) imaginea originala a
liniilor albe este foarte
Fig. 6.1. Imagini artefactate (a) si rezultatul corectiei lor (b)
greu de facut, solutia
problemei poate fi

- 24 -
corectia ei direct in sinograma. Pentru imaginea din figura 6.2.a este prezentata
transformata sa Radon atat in reprezentarea tridimensionala (fig. 6.2.b) cat si in
sinograma (fig. 6.2.d). In amblele insa este usor identificabila urma lasata de cele
doua puncte de luminozitate maxima asociate implantului dentar. Prin aplicarea
unor praguri de amplitudine potrivit alese se obtine in figura 6.2.c imaginea
punctelor din sinograma asociate implanturilor, puncte care trebuiesc corectate.
Estimarea valorilor corecte se poate face prin mai multe metode, in esenta fiind
vorba de o interpolare, iar corectia odata efectuata se poate obtine imaginea fara
artefacte prin aplicarea transformatei Radon Inverse.

(a) (c) (e)

(b) (d)

Fig. 6.2. Imaginea artefactata (a), etapele corectiei ei (b)-(d) si rezultatul imaginea corectata (e)

Atat principial cat si din punctul de vedere al complexitatii calculului, metoda este
preferabila incercarii de identificare si apoi de corectie a dreptelor care
paraziteaza imaginea originala.

- 25 -
 6.2. Detectia liniilor din imagine

O alta aplicatie interesanta releva capacitatea transformatei Radon de a detecta

linii intr-o imagine zgomotoasa. Imaginea originala reprezinta doua linii
intersectate ca in figura 6.3.a. Transformata Radon care apare in figura 6.3.b
semnaleaza cele doua linii prin doua maxime. Aceleasi doua linii dar acoperite de
zgomot intr-o masura in care devin greu decelabile sunt prezente in figura 6.3.c
iar transformata Radon a acestei imagini este redata in figura 6.3.d.

(a) (b)

(c) (d)

Fig. 6.3. Imaginea originala (a) si transformata ei Radon (b) fara zgomot si
aceeasi imagine cu zgomot (c) si transformata Radon a acesteia (d)

Este evident ca cele doua maxime din transformata Radon sunt inca foarte bine
conturate permitand recuperarea informatiei (s,θ) necesara reconstructiei
dreptelor. Acest fapt se datoreaza operatiei de integrare de-a lungul unei drepte
pe care se bazeaza aceasta transformata, operatie care are ca efect medierea
efectului zgomotului intalnit pe dreapta.

- 26 -
7. Bibliografie

[1] JAIN A.K. – Fundamentals of Digital Image Processing – Prentice Hall Inc., 1989
[2] JAN J. – Medical Image Processing, Reconstruction and Restoration – Taylor &
Francis, 2006
[3] MARKOE A. – Analytic Tomography - Cambridge University Press, 2006
[4] HENDEE W.R., RITENOUR R.E. – Medical Imaging Physics, Wiley–Liss, 2002

- 27 -