Universitatea Politehnica București

Facultatea de Inginerie Medicală

Referat Laborator 1
Încălzirea unui conductor la trecrea curentului electric de
conducție – Efectul Joule-Lentz

Grosu Letiția-Camelia
Drăgan Georgiana-Oana
Grupa 1446
N=3

Octombrie 2022
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Efectul Joule-Lenz

Efectul termic, denumit și efectul Joule-Lenz, este reprezentat de fenomenul disipării căldurii
într-un conductor atunci când acesta este traversat de un curent electric. Acest fenomen este
datorat interacțiunii sarcinilor purtătore de curent, electronii, cu atomii conductorului, ce opun
rezistență înaintării sarcinilor. Din interacțiunea lor, electronii cedează energie cinetică
atomilor, mărind astfel agitația termică în masa conductrului.

1. Conducția electrică
În rezolvarea problemei de conducție electrică s-a creat în programul COMSOL un pătrat cu
latura de 1 metru și un cerc în interiorul acestuia, la intersecția diagonalelor pătratului, cu raza
de 0.3 metri.
Diferența de potențial a fost aflată aplicând condițiile la frontieră astfel:
- condiția de izolare termică a fost impusă laturilor de sus și de jos
- condiția de izolare electrică a fost impusă celor 4 arce de cerc
- potențialul electric V=0.13 [Vî (V=0.1+N/100 [V]), unde N = 3] a fost impus laturii din stânga
pătratului și potențialul electriv V=0 laturii din dreapta
S-au definit constantele din meniul Options (r0=1.754e-8, T0=293, beta=0.0039), iar apoi s-
a definit conductivitatea electrică ca funcție de temperatură (Scallar expressions):

Eq. 1.1

unde ρ0 este rezistivitatea electrică a materialului la temperatura de referinţă, T0 și β este

coeficientul de variație a rezistivităţii electrice cu temperatură.

În următoarea imagine se poate observa distribuția de potențial electric în placa de cupru

astfel: valoarea maximă a potențialului (V=0.13 V) se observă în culoare roșie pe latura din
stânga, iar pe latura din dreapta ce este colorată în albastru potențialul electric este 0. Potențialul
scade succesiv de la stânga la dreapta plăcii, fapt observabil în analiza culorilor de pe placă, iar
latura din dreapta având potențial nul este considerată drept ground.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Fig.1.1. Distribuția potențialului electric reprezentată prin hartă de culori

Fig.1.2. Distribuția potențialului electric reprezentată prin contur

În următoarea ilustrație se prezintă densitatea totală a curentului electric J. Aceasta a fost

aflată folosing funcțiile „arrow” și „streamline”. De asemenea, din ilistrație reiese faptul că
sensul curentului electric este de la borna pozitivă (potențial mare) la borna negativă (potențial
mic). Săgețile sunt mai proeminente în zona în care densitate de curent e mai mare, aceasta fiind
o consecință a îngustării plăcii din cauza cercului izolat electric.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Fig.1.3. Reprezentarea densității de curent electric J

Ulterior am reprezentat distribuția căldurii în placa de cupru printr-o hartă de culoare,

evidențiind efectul Joule. O temperatură mai mare, marcată cu culoarea roșie, a fost înregistrată
în partea centrală a semicercurilor de sus și de jos. Aceasta scade spre zonele de culoare albastră,
adică extremitățile plăcii

Fig.1.4. Distribuția căldurii în placa de cupru

Următorul pas în realizarea lucrării de laborator a fost discretizarea utilizănd funcția “Mesh
Mode”. În urma aplicării “Mesh Mode”-ului s-a obținut inițial un număr de 524 de elemente.
După o primă rafinare a mesh-ului s-au obținut 2096 de elemente și după o a doua rafinare s-
au obținut 8384 elemente.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Rafinarea rețelei are rolul de a ajuta în obținetrea unui rezultat cât mai exact. S-a realizat testul
de acuratețe, iar valorile rezultate prin integrarea intensităților de curent pentru fiecare dintre
cele două laturi (stânga și dreapta) au fost comparate prin realizarea unei diferențe (adică
eroarea) și au fost trecute în următorul tabel:
Număr elemente Js Jd ΔJ=|Js-Jd|
524 4,351444e-6 4,352021e-6 577
2096 4,349428e-6 4,349526e-6 98
8384 4,349039e-6 4,349071e-6 32
Tabel.1.1. Testul de acuratețe

În graficul de mai jos putem observa că eroarea de calcul scade odată cu creșterea
rezoluției rețelei de calcul.

Fig.1.5 Grafic de acuratețe pentru densitatea de curent

2. Transferul de căldură

S-a ales modelul termic ”Heat Transfer by Conduction” pentru rezolvarea problemei
transferului de căldură. Pentru a efectua legătura între problema electrică și cea termică, se va
stabili sursa de căldură ca fiind ”Q_dc”. Din ”Physics/Boundary Settings” s-au stabilit condițiile
de frontieră pentru laturile pătratului și cerc astfel: laturile din dreapta și stânga, dar și cercul,
li se va impune o temperatură constantă de 300 K, iar restul laturilor rămân izolate din punct de
vedere chimic.
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Cu ajutorul funcției ”range” am setat intervalul de timp la (0,50,2000), unde, de la stânga la

dreapta, valorile sunt momentul de timp inițial, pasul de timp și timpul final.

Datorită schimbului de temperatură cu mediul, se observă că în partea de sus și de jos a

cercului, unde Q_dc avea valorile cele mai pronunțate temperatura nu este mare.

Temperatura maximă este înregistrată în vecinătatea laturilor izolate și este marcată cu roșu.

Fig.2.1 Distribuția de temperatură reprezentată prin harta de culori

În figura 2.2 se poate observa distribuția temperaturii, săgețile indicând fluxul de căldură care
se mai pronunțat (unde Joule este mai puternic). Fluxul de căldură pornește de la o temperatură
mare la una mică (de la laturile izolate către cele cu temperatura impusă).
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

Fig. 2.2 Distribuția fluxului de căldură

Ulterior, se va efectura un test de acuratețe a fluxului de căldură pe latura de sus pentru un

număr diferit de elemente.
Număr de elemente Q [W/M]
524 230,551
2096 40,76
8384 8,111
Tabel.2.1. Testul de acuratețe

Din graficul de mai jos se poate observa că pe măsură ce rețeaua de elemente este mai
fină, fluxul de căldură (q) tinde către 0.

Fig. 2.3. Grafic de acuratețe pentru fluxul de căldură

 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

S-au realizat două studii parametrice pentru punctul de coordonate (0,0.4):

a) unul pentru un material cu rezistivitate electrivă mai mare decât cuprul;
b) unul pentru un material cu conductivitate termic mai mică decât cuprul.
Se va alege mesh-ul mijlociu cu 2096 elemente.

a) Pentru primul studiu se va mări rezistivitatea de 2 , 4 și 8.

Se observă în grafiul de mai jos faptul că temperatura de regim staționar scade odată cu
creșterea rezistivității materialului.

Fig.2.4 Variația temperaturii de staționare raportată la

rezistivitate
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

b) Înainte de a micșora conductivitatea termică de 2, 4 și 8 ori, se aduce valoarea

rezistivității la valoarea inițială.

Fig.2.5. Variația temperaturii de staționare raportată la conductivitatea

termică a materialului

Fig.2.6 .Variația temperaturii de staționare raportată la conductivitatea

termică a materialului
 Universitatea Politehnica București
Facultatea de Inginerie Medicală

În figurile fig 2.5 și fig 2.6 se observă că odată ce cnductivitatea scade, temperatura regimului
staționar crește. Pentru valorile de 4 și 8, a fost necesară mărirea timpului de stimulare pentru
o vizualizare mai bună.
A fost realizat un test de acuratețe prin integrarea Q_dc pe subdomeniul plăcii și a fluxului de
căldură.
Nr. elemente i1=∫ 𝑸_𝒅𝒄 i2=∫ 𝒒 Δi=|i1-i2|
524 4.620468e5 4.587047e5 0.033421
2096 4.620301e5 4.61028e5 0.010021
8384 4.620289e5 4.617589e5 0.0027
Tabel.2.2. Test de acuratețe

Grafic acuratețe
40,000

30,000
Eroare

20,000

10,000

0
0 2000 4000 6000 8000 10000
Număr elemente

Fig 2.7. Grafic test de acuratețe pe subdomeniul plăcii și a fluxului de căldură