SUBIECTE TSIM 2017

1. Numiți 5 caracteristici de țesut și, la alegere, dați trei exemple de caracteristici de țesut – proces
fizic, tehnică de imagistică implicată.
Imaginile corpului uman = evidentiaza caracteristici ale obiectului:
– Transmisivitate,
– Opacitate,
– Emisivitate,
– Reflectivitate,
– Conductivitate
– Magnetizatie

• Filmul radiologic -> raze X -> proprietati intrinseci ale tesutului investigat: numarul atomic (Z),
densitatea fizica a tesutului (ρ)si fluxul de radiatie incidenta (E)
• Imagini medicina nucleara
-> distributia spatiala si temporala a unor radiotrasori sau substanțe radiofarmaceutice specific orientati
pe zona de interes
-> procese fiziologice: metabolizarea glucozei, volumul, fluxul si perfuzarea sangelui, procesul si gradul
de asimilare al unei substante specifice la nivelului tesutului/ organului de interes, etc.
• Ultrasunetele -> captarea energiei reflectate de la interfetele care separa diferite tesuturi cu diferite
impedante acustice (densitate tesut X viteza pulsului in tesut).

2. Numiti cele 5 componentele importante asociate cu procesele de imagistica medicala.

Tehnicile de imagistica de baza

• Radiografia conventionala (X-ray): Radiatia X = forma a radiatiei electromagnetice (lungime de unda in
intervalul 0.01 – 10 nanometri) = spectru larg de patologii.
Obtinerea unei radiografii: fluxul de radiatie incident traverseaza corpul sondat , iar atenuarea rezultata
este inregistrata pe filmul radiologic plasat in spate.
Razele X care trec prin corp vor lasa umbre – diferite nuante de gri cu diferite atenuari pe captatorul –
filmul radiologic.
• Tomografia computerizata (CT scan) = metoda de imagistica medicala care utlizeaza tomograme (felii),
obtinute din proiectii culese la diferite unghiuri, recombinate matematic (transformata Radon) de un
sistem de calcul.
-> volum de date care pot fi procesate (prin “ferestre”) -> prezinta diverse structuri fine pe baza
proprietatii de atenuare diferentiata.
-> tehnica de tomografie computerizata este capabila sa diferentieze detalii fine ale diferitelor felii
("slice-uri") rezultate -> avantaj: imagistica tesuturilor moi (muschi, structuri fine de articulatie, vene,
etc.)
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) = tehnica de imagistica medicala complexa folosita pentru
vizualizarea detaliata a structurilor interne. Se bazeaza pe proprietatea de aliniere a nucleilor atomilor
de hidrogen in prezenta unui camp magnetic puternic aplicat.
Alte avantaje ale acestei tehnici sunt: absenta radiatiei ionizante precum si posibilitatea de a obtine
imagini de-a lungul unor sectiuni orientate in orice plan, spre deosebire de tomografia computerizata

1
• Medicina nucleara(SPECT, PET)= Aceasta nu ofera doar o imagine anatomica sau structurala a unui
tesut investigat ci ofera o caracterizare a comportamentului functional al acestuia. Radionuclizii emit
energie sub forma de radiatie care este detectata de camera gamma, PET, etc.; dispozitivul este
conectat la un calculator care proceseaza si masoara cantitatea de radiatie emisa de substanta
radioactiva absorbita.
• Ultrasunete (Ultrasound) = Principiul acestei tehnici se bazeaza pe transmiterea unui flux de unde
acustice cu o frecventa de 115 MHz cu ajutorul unui traductor si masurarea ecoului reflectat la interfata
cu marginile tesutului investigat.
Masurarea timpului corespunzator reintoarcerii ultrasunetelor incidente permite calcularea distantei
pana la granita de tesut la care are loc reflectarea undei incidente.

Acest lucru este posibil datorita unei proprietati particulare a tesutului investigat: masura procentului de
unde reflectate se numeste impedanta acustica (Z). Caracteristica Z depinde de viteza de propagare a
undelor incidente in tesut si de densitatea tesutului investigat.

3. Numiti cei 5 factori care influenteaza calitatea unei imagini.

o contrastul imaginii (sensibilitate la contrast),

o blur si vizibilitatea detaliului,
o zgomot,
o artefact,
o distorsiune.
4. Definiti principala caracteristica a unui sistem de imagistica care stabilește relația între contrastul
imaginii și contrastul obiectului si efectul acesteia asupra vizibilitatii obiectelor din imagine.

Sensibilitatea la contrast = o caracteristica a unei metode de imagistica si a variabilelor pentru

un anumit sistem de imagistica
Aceasta se referă la capacitatea sistemului de a traduce contrastul obiectului fizic în contrastul imaginii .
Este dificil de realizat o comparatie a sensibilitatii la contrast a diferitelor metode, deoarece
acestea sunt bazate/axate pe caracteristici diferite ale tesutului.
In orice caz, anumite metode detin o sensibilitate la constrast mai mare decat altele.
• Exemplu : CT-ul prezinta o sensibilitate mai buna la contrast comparativ cu radiografia conventionala.

Cresterea sensibilitatii la contrast (echivalenta cu ridicarea perdelei) ne permite să vedem mai multe
obiecte în organism. Invers, un sistem cu o sensibilitate slaba la contrast ne permite sa vizualizam doar
obiectele cu contrast relativ ridicat.

5. Definiti functia MTF a unui sistem de imagistica si caracterizati comportamentul unui sis. de im. cu
graficul MTF asociat.
Raportul modulatia de iesire/ modulatia de intrare ca functie de frecventa spatiala se numeste: FUNCTIE DE TRANSFER A
MODULATIEI – MTF.

2
 6. Consideram o imagine

a unui tesut cu nivel de intensitate I0 si un tesut tumoare de intensitate It > I0. Calculati contrastul

3
local al tumorii. Daca adaugam o constanta IC > 0 imaginii initiale, care va fi noua valoarea a
contrastului local? Va fi imaginea finala imbunanatita?

7. Explicati modalitatea in care influenteaza imaginea medicala prezenta urmatorilor factori: zgomot,
blur, artefacte si distorsiuni arhitecturale.

• Vizibilitatea detaliilor este limitata inferior deoarece fiecare metoda de imagistica introduce un factor
de estompare/ blur in cadrul procesului.
Efectul principal introdus de factorul de estompare/ blur este acela de reducerea contrastului si a
vizibilitatii obiectelor si detaliilor de mici dimensiuni. Cand efectul de blur este prezent (in practica,
intotdeauna) perdeaua acopera in intregime obiectele de mici dimensiuni si detaliile celor cu un contrast
slab.
•Zgomotul-> fluctuatii aleatoare de intensitateale imaginii care nu sunt datorate semnalului propriu-zis.
Zgomotul da un aspect granulat/ texturat imaginii.
In practica, se incearca eliminarea lui prin diverse metode de filtrare.
Zgomotul alb = un semnal aleator cu o bandă de frecvenţă foarte mare. Zgomotul alb este prezent în
orice gamă de frecvenţe. Zgomotul alb se datorează radiaţiilor cosmice, activităţilor umane (linii de
înaltă tensiune, emisii electromagnetice parazite, etc.) sau fenomenelor meteorologice.
Zgomotul se poate suprapune informatiei/ semnalului util in 2 moduri:
• aditiv: g(x,y) = f(x,y) + n(x,y)
• multiplicativ: g(x,y) = f(x,y) * n(x,y)
• Artefactele: Cele mai multe metode imagistice pot crea trasaturi/caracterstici ale imaginii care nu
reprezinta un obiect sau o componenta anatomica in imagine.

4
 Acestea sunt artefactele de imagine. De cele mai multe ori, acestea nu afecteaza semnificativ
vizibilitatea unui obiect si, implicit, precizia unui diagnostic. Acestea pot obtura o parte a unei imagini
sau poate fi interpretat ca o componenta anatomica.
In practica, exista o varietate de factori asociați cu fiecare metodă imagistică poate provoca alterări
nedorite ale imaginii.
• Distorsiune:
O imagine medicală nu ar trebui să ofere numai o vizibilitate a organelor interne, ci ar trebui să re-
creeze o imagine corectă legata de dimensiunea, forma și pozițiile relative.
Artefacte non-aleatoare = Caracteristici de imagine care nu corespund unui obiect real și nu sunt cauzate
de zgomot
In functie de natura lor, acestea pot fi de mai multe tipuri:
• Artefacte de mișcare, Artefact in forma de stea, Artefacte datorate de cresterea in intensitate a
fascicolului, Artfacte in forma de inel: datorate necalibrarii detectoarelor.

8. Definiti rezolutia unui sistem si marimea cuantificabila asociata; desenati grafic marimea pentru un
S.I. cu o functie h(x) = gaussiana.

Rezolutia -> capacitatea unui sistem de a descrie detaliile spațiale.

Rezolutia unui sistem poate fi caracterizata de functia de distributie/ intindere a liniei – masura care da
grosimea/ latimea unei linii subtiri dupa procesul de imagistica.
• In practica, fiind data o functie de transfer a unui sistem LSI, rezolutia sa este cuantificata prin
marimea: latimea (banda) la jumatatea inaltimii – full width at half maximum – FWHM; cu unitatea de
masura – mm (cu cat FWHM este mai mica, cu atat rezolutia sistemului este mai mare).

9. Sa se explice relatia de legatura intre rezolutia si MTF-ul unui SI.

5
10. Pentru S.I. de mai jos sa se explice comportamnetul MTF si sa se calculeze rezolutia acestuia.

11. Consideram un grup de 100 pacienti dintre care 10 bolnavi si 90 sanatosi. In urma testului, 95 de
pacienti au fost gasiti ca fiind sanatosi. Sa se calculeze Sensibilitatea si Specificitatea.

6
12. Descrieti anodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

• Anodul este componenta în care se produce radiațiile X = piesă relativ mare de metal care se
conectează la partea pozitivă a circuitului electric
Anodul are două funcții principale: – (1) conversia energiei electrice în radiație X, și – (2) disiparea
căldurii create în acest proces.

Materialul anodului este selectat coresp. pentru a îmbunătăți aceste funcții.

-Design: Majoritatea sunt in forma de discuri teșite, cuplate la axul unui motor electric care le rotește la
viteze relativ ridicate în timpul procesului de producere al razelor X.
-Punct focal: radiația este produsă într-o zonă foarte mică pe suprafața anodului cunoscut sub punct
(pata) focal/(a).

13.Descrieti catodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

• Functiile de baza ale catodului: – Expulzarea electronilor din circuitul electric si – orientarea/
concentrarea lor intr-un fascicol bine definit care vizeaza anodul

Catodul standard constă într-o mică bobină de sârmă (un filament) încastrat într-o regiune sub formă de
cupă, așa cum se arată alaturi.

14. Descrieti cele doua tipuri de interactiune electroni – atomi care produc radiatie X.

•Container/ anvelopa : Anod și catod sunt conținute într-o incintă etansa/ anvelopa.
Incinta și conținutul său = inserția tubului, care este parte a tubului si care are o durată de viață limitată
și poate fi înlocuit. Majoritatea tuburi cu raze X au înveliș de sticlă, deși sunt si tuburi de metal și
ceramice pentru anumite aplicatii.
Funcția principala: protectia ansamblului și izolare electrica - pentru a mentine efectul de vid in tubul
de raze X .
• Housing – Carcasă : Acesta funcționează ca un scut și absoarbe radiațiile, cu excepția fascicolului
radiației utile care trece prin fereastra special prevazuta.
Energia utilizată de către tubul de raze X pentru a produce radiatii x este furnizat de către un circuit
electric așa cum este ilustrat.

• Circuitul conecteaza tubul la sursa de energie elctrica prin intemediul generatorului. Generatorul
primește energia electrică de la sistemul de energie electrică și îl convertește în forma adecvată (DC,
curent continuu), pentru aplicarea la tubul de raze X.

Generatorul oferă, de asemenea, posibilitatea de a ajusta anumite cantități electrice care controlează
procesul de producție de raze. Circuitul este de fapt un sistem de transport pentru electroni: la trecerea
prin generator acestia preiua energia si isi transfera energia anodului tibului de raze X.

7
15. Descrieti (+ grafic) spectrul energetic de emisie al tubului Röntgen.

În mod normal, pentru obţinerea de imagini radiografice se foloseşte spectrul de frânare filtrat
corespunzător. Doar în mamografie (unde nivelul de radiaţie este foarte scăzut în domeniul 25 ÷ 30 keV)
se foloseşte radiaţia caracteristica a unui anod de molibden.

• Spectrul de bază al radiației de frânare are o energie maximă a fotonului care corespunde energiei
electronilor incidenti.
• Schimbarea KVP electronilor incidenti va modifica în general spectrul radiației de frânare.
• Suprafața totală de sub curba spectru reprezintă numărul de fotoni sau cantitatea de radiație produsa.
• Dacă filtrarea este prezenta, spectrul este în esență un triunghi.

Efectul valorii KV electronilor incidenti asupra spectrului fotonilor rezultati => Valoarea KV influenteaza
puternic producerea de radiații caracteristice.
Nicio radiație caracteristică nu va fi produsa în cazul în care valoarea numerica a KV este mai mica decât
energia de legătură a electronilor Kshell.
Când KV este crescut peste acest nivel prag, cantitatea de radiație caracteristică este în general
proporțională cu diferența dintre KV operare incidenta și o valoarea KV prag.

16. Descrieti efectul fotoelectric (fenomen fizic, grafic, relatie dependenta cu Z, energia fotonului
incident).

•În urma interacţiunii unui foton X cu învelişul atomic al unui atom din ţesutul străbătut de radiaţie,
întreaga energie a fotonului (cuanta energetică) este cedată electronului iniţial legat de atom, de regulă
de pe straturile profunde.
-El este smuls din atom, care devine ion pozitiv. - O parte din energia fotonului e consumată pentru
extragerea electronului (echivalentă cu energia de legătură), restul fiindu-i transmisă electronului
devenit liber sub formă de energie cinetică.
•Absorbţia fotoelectrică are loc predominant la fotoni care au o energie relativ scăzută.
• Probabilitatea absorbţiei, şi deci factorul de atenuare al nivelului radiaţiei iniţiale, depinde de
densitatea ţesutului străbătut de radiaţie şi este proporţională cu puterea a 3-a a numărului atomic al
atomilor componenţi.

8
 • In concluzie, probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric depinde de trei factori:
– Energia fotonului incident
– In cazul in care energia fotonului incident este mai mare decat energia de legatura atunci
probabilitatea de interactiune este maxima si scade aproximativ cu radacina de ordinul trei a energiei
fotonului incident
– probabilitatea de interacțiune este cu atat mai mare cu cat electronul este cu atat mai strâns legate
de invelisul atomic => probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric este d.p. cu: Z3/√ 3
E.

17. Descrieti efectul Compton (fenomen fizic, grafic, energia fotonului imprastiat). Curs5

Împrăştierea fotonilor din fasciculul primar apare în urma interacţiunii dintre un foton de energie relativ
mare şi un electron legat la învelişul atomic. În urma interacţiunii fotonul cedează o parte din energia sa
electronului şi îşi continuă drumul prin organism deviat de la direcţia iniţială ca un nou foton (cuantă
energetică) cu o energie şi frecvenţă reduse. În cazul în care ciocnirea dintre foton şi atom este slabă sau
dacă electronul are energie foarte mare, are loc fenomenul de împrăştiere clasică în care fotonul este
deviat de la direcţia iniţială fără pierdere de energie şi fără a perturba atomul.

18. Descrieti interactia radiatiei X cu tesutul biologic.

• Nicio interactie; razele X trec complet si nemodificate prin tesut si sunt captate in totalitate de
dispozitivul de inregistrare al imaginii – captatorul de imagine.
• Absorbtie completa; energia razelor X este absorbita in totalitate de tesut.
• Absorbtie partiala cu imprasatiere; Fenomenul de imprastiere presupune un transfer partial de
energie tesutului cu radiatia imprastiata rezultanta de energie mai mica si traiectorie diferita. Radiatia
imprastiata rezultata tinde sa degradeze calitatea imaginii si constituie principala sursa de expunere la
radiatie pentru operator si personal.
Cele doua forme de interactiuni ale razelor X importante pentru formarea imaginii de radiografie:

•Efectul fotoelectric– efect de absorbtie= Fotonul este complet absorbit; Electronul inlaturat din atom
este numit fotoelectron si are nivelul de energie egal cu diferența dintre fotonul incident și energia de
legatura a electronului din invelisul corespunzator.

9
• Efectul Compton - efect de imprastiere= electronul isi pierde toată energia sa cinetică prin procesul de
ionizare și excitație și cade într-o pozitie vacanta pe un strat eliberat anterior de către un alt eveniment
ionizant.

19. Descrieti implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei.

Implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei

• Probabilitatea de aparitie a efectului Compton crește odată cu energia fotonului incident; numărul
atomic nu influenteaza șansele de aparitie ale efectului Compton.
• Efectul Compton este la fel de probabil să apară in cazul țesutului moale ca in cazul tesutului osos.
• Compton influenteaza imaginea radiografica, dar nu într-un sens bun.
• Fotonii împrăștiati nu furnizează informații utile pentru diagnostic .
• Radiația Compton produce o densitate optică uniforma (efect de incetosare) pe radiografie care
reduce contrastul imaginii.
• Radiațiile împrăștiate in cadrul efectului Compton contribuie la cea mai mare expunere de radiatie, în
special în timpul procesului de fluoroscopie.

20. Descrieti implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei.

Implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei

• In cazul efectului fotoelectric, energia de legatura a electronului din invelis este foarte importanta.
• O energie incidenta a fotonului relativ mică (un kV mic) folosește toată energia (absorbție completa),
pentru a scoate un electron din invelisul electronic , lăsând o pozitie vacanta.
• Efectul fotoelectric este mult mai probabil să apară în cazul elementelor cu număr atomic mare (de
exemplu, oase, substante de contrast) și contribuie în mod semnificativ la doza de pacient intrucat toata
energia fotonica este absorbită de către pacient (și pentru acest ultim motiv, este responsabil pentru
producerea de contrast).

• Probabilitatea ca un anumit foton sa interacționeze fotoelectric depinde de energia fotonica și

numărul atomic al atomului.

21. Comparatie Efectul fotoelectric si Efectul Compton d.p.d.v. al implicatiilor in formarea radiografiei.

Efectul de imprastiere Compton:

• Rezultate blurate date densitati optice uniforme.
• Receptorul nu stie sa faca diferenta dintre fotonii deviati prin efect Compton si cei care redau
informatia utila.

Efectul de absorbtie fotoelectric:

• Furnizeaza informatie utila pentru receptor prin faptul ca radiatia incidenta este absorbita si nu ajunge
pe captatorul/ receptorul de imagine.
• prezintă contrast bun pentru structuri anatomice cu caracteristica de absorbție mare de raze X, de ex.:
structuri radioopace, țesut cu numar atomic mare(tesut osos), sau de tesut cu densitate mare masa.
• Efectul Compton vs. Efectul Fotoelectric :

10
- Sub pragul de 60 kV avem predominant absorbtie fotoelectrica iar, peste 60 kV creste probabilitateade
aparitiea efectului Compton. Depinde de proprietatile de atenuare ale tesutului respectiv.

22. Definiti marimile de Atenuare si Absorbtie diferentiala.

• Atenuarea = reducerea numarului de fotoni ramasi in fasciculul de radiatie dupa traversarea tesutului
in urma procesului de radiatie.
Atenuarea = Absorbtie + Imprastiere
• Absorbtie diferentiala = diferentierea dintre razele X absorbite si cele transmise Receptorului:
-Imprastiere Compton – nu prezinta informatie utila .
- Absorbtie fotoelectrica - produce zonele luminoase pe film - intrucat nu ating receptorul) .
-Razele X transmise - produc zonele de gri/ negru pe filmul radiologic in functie de capacitatea de
penetrare a radiatieiincidente.

23. Definiti legea Lambert Beer pentru raze X si descrieti semnificaţia imaginii înregistrate pentru o
radiografie.

Se măsoară atenuarea µ(r) a radiaţiei X.

• Imaginea radiologică corespunde intensităţii radiaţiei transmise (neabsorbite) de ţesutul străbătut .

• Fascicolul de raze X are o formă conică:
– Aria iradiată este proporţională cu distanţa între sursă şi suprafaţa de incidenţă iar intensitatea scade
proporţional cu pătratul acestei distanţe
– În planul înregistrării imaginii se obţine o proiecţie conică, deci deformată (eroare de paralaxă).

• O informaţie I / I0 rezultă din integrarea pe o linie a atenuării materialului străbătut de fascicul,

respectiv din valoarea mediată <µ> pe o linie a atenuării µ.
Semnificaţia imaginii înregistrate:

Valorile nivelurilor de gri trebuie să reprezinte atenuarea:

Proiecţia zonelor cu atenuare mică (radio-transparente) va apărea luminoasă în imagine,
respectiv negru pe filmul radiologic:
Negru ⇔ ‘aer‘
µ mic ⇔ I mare ~ I0

Proiecţia zonelor cu atenuare mare (radio-opace) va apărea întunecată în imagine, respectiv alb
pe filmul radiologic :
Alb ⇔ ‘plumb‘
µ mare ⇔ I mic

11
24. Definiti coeficientul de atenuare m si relatiile de dependenta cu ,  si Z.

25. Sa se determine distanta parcursa in procesul de atenuare al razelor X.

II. Determinarea marimii – lungimii atenuarii

• O alta aplicatie a legii Beer Lambert este de a determina distanta parcursa in procesul de atenuare al
razelor X.
• Lungimea de atenuare este definita ca adancimea parcursa in material pana cand intensitatea razelor
incidente a scazut pana la 37% (= 1/e)din valoarea initiala.

26. Definiti constanta Hounsfield.

• Each pixel is assigned a numerical value (CT number), which is the average of all the attenuation values
contained within the corresponding voxel.
• This number is compared to the attenuation value of water and displayed on a scale of arbitrary units
named Hounsfield units (HU) after Sir Godfrey Hounsfield.
• This scale assigns water as an attenuation value (HU) of zero.

12
• The range of CT numbers is 2000 HU wide although some modern scanners have a greater range of HU
up to 4000. Each number represents a shade of grey with +1000 (white) and –1000 (black) at either end
of the spectrum.

27. Descrieti arhitectura unui computer tomograf.

Computed tomography (CT) = creates two-dimensional cross sectional images from three-dimensional
body structures. Computed tomography utilizes a mathematical technique called reconstruction to
accomplish this task => CT is a mathematical process.

28. Descrieti cei doi pasi ai metodei de CT si definiti transformata Radon.

• Tomography is performed in 2 steps:

1st step= data acquisition(record of projections)
• The result is a set of angular projections. The set of projections
of a single slice is called sinogram.
2nd step= image reconstruction from projections
• There are 2 groups of reconstruction methods: analytic (e.g.
FBP = filtered back projection) and iterative (e.g. ART = algebraic
reconstruction techniques).
- proiectia pe o directie data θ nu ofera rezolutie spatiala in
lungul dreptei de integrare (Δ).
- colectarea mai multor proiectii pe directii diferite completeaza
informatia referitoare la structura interna a corpului.

13
29. Problema calculare proiectii CT pentru o matrice 3X3.

CURS 6.

30. Definiti tehnica RMN.

• Este o tehnică neinvazivă şi neiradiantă, cu ajutorul căreia se pot obţine imagini de rezoluţie şi claritate
superioare ale interiorului organismului uman.
• Un scaner RMN constă, în mare, dintrun magnet de mari dimensiuni în interiorul căruia este aşezat
pacientul.
• O antenă radio este folosită pentru a transmite semnale spre organism, dar şi pentru a recepţiona
ceea ce se întoarce dinspre corpul pacientului.
• Aceste semnale recepţionate sunt transformate în imagini de către un calculator ataşat scanerului.
• Pot fi obţinute imagini din aproape orice zonă a organismului, sub orice unghi.
• Semnalele radio folosite sunt, în fapt, câmpuri magnetice variabile mult mai slabe decât câmpul static
foarte puternic generat de magnetul scanerului.
• Nu sunt folosite raze X, aşa cum este cazul cu radiografia tradiţională ori cu tomografia computerizată,
în acest caz pacientul fiind plasat în interiorul unui câmp magnetic foarte puternic (în jur de 30000 de ori
mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului).

31. Principalele diferenţe dintre tomografia computerizată şi RMN.

• RMN-ul poate fi folosit pentru a obţine imagini prin secţiuni ale organismului orientate în orice
direcţie, spre deosebire de tomografia computerizată, în cazul căreia secţiunile erau doar transversale.
• Cu RMN-ul se pot produce şi secţiuni sagitale (plan vertical de simetrie), ori secţiuni orientate în orice
plan.
• Contrastul imaginilor obţinute cu un scaner RMN poate fi modificat, obţinându-se aşa-numitele
imagini ponderate în funcţie de timpii de relaxare T1 (timp de relaxare spin-spin) şi T2 (timp de relaxare
spin-reţea) sau în funcţie de densitatea protonilor.
• În cazul tomografiei computerizate contrastul este fix, depinzând de coeficientul de atenuare al
ţesuturilor.
• Câteva detalii despre aceşti coeficienţi de ponderare a contrastului.
• Odată pulsul de radiofrecvenţă aplicat şi magnetizarea netă definitivă, este nevoie de anumiţi timpi
până când protonii revin la poziţiile originale, timpi guvernaţi de constantele T1 şi T2, care diferă de la
un tip de ţesut la altul.
• Imaginile obţinute prin rezonanţă magnetică iau naştere folosind o serie de pulsuri de radiofrecvenţă
atent calibrate.
• Prin modificarea acestor secvenţe la care sunt emise pulsurile se pot evidenţia diferenţele în funcţie de
T1 ori T2.
• Este de asemeni posibilă setarea intervalului între pulsuri astfel încât contrastul să nu depindă de T1 şi
T2 ci doar de densitatea de protoni a zonei investigate.
• Imaginile ponderate în funcţie de T1 înfăţişează ţesuturile caracterizate de o valoare mai mare a lui T1
(de pildă apa) cu nuanţe întunecate.
• În cazul imaginilor ponderate în funcţie de T2, ţesuturile caracterizate de o valoare mare a lui T2 apar
mai strălucitoare.
• Această caracteristică poate fi folosită pentru a depista ţesuturi afectate de anumite maladii.

14
32. Numiti cate 3 avantaje si dezavantaje ale tehnicii RMN.

Avantajele imagisticii prin rezonanţă magnetică sunt:

• o rezoluţie spaţială excelentă a imaginilor,
• o diferenţiere excelentă între diferitele tipuri de ţesuturi (de pildă, materia cenuşie poate fi deosebită
de materia albă la nivelul creierului),
• absenţa radiaţiei ionizante,
• posibilitatea de a obţine imagini de-a lungul unor secţiuni orientate în orice plan.
Printre dezavantaje se numără:
• costul ridicat al echipamentelor şi cel aferent întreţinerii acestora,
• viteza mică de desfăşurare a procedurilor de scanare,
• dar şi faptul că anumite categorii de pacienţi (de exemplu cei care au montat un pacemaker) nu sunt
eligibili pentru acest tip de investigaţie.

33. Descrieti cei trei pasi in formarea imaginii de la sunet -> imagine.

Formarea imaginii de la sunet -> imagine consta in :

• producerea ultrasunetelor,
• receptia ecourilor, precum si
• interpretarea acestor ecouri.

Producerea ultrasunetelor :
• O unda de ultrasunete este produs de un traductor piezoelectric incapsulat intr-o carcasa care poate
avea mai multe forme
• Pulsurile puternice si scurte de la aparatul de ultrasunete fac ca traductorul sa transmita un zgomot
de o anumita frecventa dorita. Frecventele sunt in intervalul 2-18 MHZ.
• Sunetul este orientat fie prin forma traductorului, fie a unei lentile plasate in fata traductorului, fie a
unui set complex de pulsuri controlate produce de aparatul de ultrasunete. Aceasta orientare/ ghidare
conduce la un semnal in forma de arc de pe suprafata traductorului.
Receptia ecourilor :
• Revenirea ecourilor la traductor are loc in acelasi mod in care unda este transmisa, numai ca in sens
invers.
• Semnalul – unda receptionata – produce o vibratie traductorului care transforma aceste vibratii in
pulsuri electrice care ajung la scannerul cu ultrasunete unde acestea sunt procesate si transformate intr-
o imagine digitala.
Formarea imaginii:

• Scannerul trebuie sa determine trei informatii de la fiecare ecou receptionat:

– Timpul necesar ecoului sa se intoarca din momentul trasnmiterii sunetului initial
– Distanta focala pentru lantul de cristale piezoelectrice in faza - care este dedusa din perioada de timp
necesara revenirii ecoului, permitand o imagine clara a ecoului la adancimea traversata
– Puterea ecoului – Unda nu este un click ci un puls cu o anumita frecventa purtatoare . Obiectele in
miscare isi schimba frecventa la reflectie, asadar pentru a avea sonografie Doppler simultana trebuie
intervenit cu un proceselectronic.
• Odata ce scannerul cu ultrasunete a stabilit cei trei parametri, acest poate localiza care pixel va fi
luminat si cu ce luminozitate si cu ce nuanta (in cazul utilizarii informatiei de frecventa).

15
34. Desenati blocurile arhitecturii unui sistem cu ultrasunete.
Sistemele moderne de ultrasunete folosesc componente electronice digitale pentru a controla cele mai
multe funcții în procesul de imagistica.
Prin urmare, blocurile din imaginea de mai sus reprezintă funcțiile îndeplinite de calculator și de alte
circuite electronice și componente fizice nu individuale.

35. Descrieti componenta de Traductor a unui sistem cu ultrasunete.

• Traductorul = componenta sistemului de ultrasunete, care este pusa în contact direct cu corpul
pacientului.

• Are două funcții majore:

– (1) produce impulsuri de ultrasunete și
– (2) transmite sau detecteaza ecourile care revin.

• In cadrul traductorului există unul sau mai multe elemente piezoelectrice.

• Când un impuls electric este aplicat pe elementul piezoelectric, acesta vibrează și produce ultrasunete.
• De asemenea, atunci când elementul piezoelectric este vibrat de pulsul ecou returnat, acesta produce
un puls de energie electrică.
• Traductorul concentrează, fluxul de impulsuri pentru a reda o anumita dimensiuneși formă specifică la
diferite adâncimi de sondare și, scanează fasciculul deasupra zonei anatomice sondate.

16
36. Descrieti generatorul de impulsuri si blocul de amplificare pentru un sistem cu ultrasunete.

Generatorul de impulsuri

• Generatorul de impulsuri = produce impulsurile electrice care sunt aplicate traductorului .

• Pentru imagistica conventionala cu ultrasunete impulsurile sunt produse cu o viteză de aproximativ
1.000 de impulsuri pe secundă.
• Controlul principal asociat cu generatorul de impulsuri este dimensiunea impulsurilor electrice care
pot fi utilizate pentru modificarea intensitatii și energiei fasciculului de ultrasunete.
Amplificatorul

• Amplificarea este utilizata pentru a mări amplitudinea de impulsuri electrice care provin de la
traductorul după ce un ecou este receptionat.
• Cantitatea de amplificare este determinată de Gain Setting.
• Controlul principal asociat cu amplificatorul este Time Gain Compensation (TGC), care permite
utilizatorului să ajusteze câștigul – amplificarea în raport cu adâncimea locatiilor ecourilor din organism.

37. Descrieti blocurile generator si convertor de scanare, precum si procesorul de imagine si afisajul
unui sistem de ultrasunete.

• Generator de scanare
Generatorul de scanare controlează scanarea fasciculului de ultrasunete peste secțiunea de corp
sondata. Acest lucru se face prin controlul secvenței în care impulsurile electrice sunt aplicate
elementelor piezoelectrice din interiorul traductorului.
• Convertor de scanare
Conversie de scanare este funcția care convertește formatul fasciculului de scanare cu ultrasunete într-
un format de matrice imagine digitală de procesare și afișare.
• Procesor de imagine
Imaginea digitală este procesata pentru obtinerea caracteristicilor dorite pentru afișare. Aceasta
include functii specifice de contrast și reformatarea imaginii dacă este necesar.
• Afișajul
Imaginile cu ultrasunete digitale sunt vizualizate pe monitorul echipamentului și transferat la monitorul/
statia de lucru a diagnosticianului. O componentă a sistemului de imagistica cu ultrasunete, care nu este
arătată este dispozitivul de stocare digital utilizat pentru stocarea imaginilor pentru o vizualizare
ulterioară, dacă exista aceasta optiune.

38. Descrieti modul de afisare A.

Modul de afisare/ scanare A - (A = amplitudine)

• Prima si cea mai simpla modalitate de afisare a ultrasunetelor .
• Un singur traductor scanează o linie iar ecourile sunt afisat grafic pe ecran în funcție de adâncime.
• Afișarea de informații prelucrate de la receptor în funcție de timp, cu alte cuvinte afiseaza anvelopa
semnalului ecou raportata la timp, adica adancimea d= c*t/2 - Viteza semnalului ecou raportata la
adâncimea sondata - (Utilizata acum numai în aplicații de oftalmologie).

17
 • Limitari: asocierea dificila intre o semnificatie fizica precisa cu amplitudinea semnalului receptionat
fata de timp.

39. Descrieti modul de afisare B.

Modul de afisare/ scanare B - (B Mode )

• Presupune miscarea traductorului pe directia x in timp ce fascicolul este orientat pe axa z, tragand un
nou impuls cu fiecare miscare .
• Semnalul receptionat pentru fiecare punct de pe x este afisat ca o coloana .
• Spre deosebire de modul M, coloanele diferite corespund la pozitii laterale x diferite.
• Desi, blurata, aceasta modalitate de afisare permite obtinerea directa a distributiei reflectivitatii unei
felii. Directionare si orientare (mod de scanare B).
• Pentru a reduce timpul de scanare pentru fiecare cadru, un scanner B-mode foloseste mai multe
traductoare.

40. Descrieti modul de afisare M.

Modul de afisare/ scanare M - (M = miscare - motion)

• Afisarea semnalului corespunzator: fiecare semnal specific scanarii modului A redat intr-o coloana
separata a unei imagini 2D pentru o pozitie fixata a traductorului .
• Valoarea semnalului asociat scanarii A devine informatia de luminanta a afisarii modului M .
• Miscarea obiectelor de-a lungul axelor traductorului este redata prin alternarea sus-jos a umbrelor de
luminanta in imagine.
• Acest mod este cel mai adesea utilizat pentru sondarea miscarilor valvelor inimii fiind utrilizat in
paralel cu o afisare ECG.

41. Sa se defineasca amplitudinea atenuarii A(z,f). Presupunem o unda de ultrasunet de frecventa f=

5Mhz care traverseaza 3 cm de tesut gras, dupa care intalneste interfata cu tesutul ficatului la un
unghi de incidenta normala. Sa se calculeze timpul semnalului ecou,  si raportul Az/A0.

Atenuarea este termenul folosit pentru -> pierderea de

amplitudine a undei (sau'' semnalului'') pierderi datorate tuturor
mecanismelor(absorbție, împrăștiere, și modul de conversie).

18
42. Descrieti procesul de baza al medicinei nucleare.

• Imagistica bazata pe medicina nucleara - > bazata pe emisia de energie (fotoni) din interiorul din
interior spre exterior pe baza procesului radioactivaplicat apriori => modalitatede imagistica functionala.
• In medicina nucleară se utilizează radiotrasori/ substanțe radiofarmaceutice, care conțin o substanță
activă transportoare și un izotop radioactiv.
Pe scurt, este descris procesul :
-Substanțele se introduc în organism (cel mai frecvent intravenos).
-Odată substanța introdusă aceasta se distribuie în diferite organe în funcție de substanța activă
utilizată.
- Distribuția produsului radiofarmaceutic este detectată de un aparat detector de radiații denumit gama
cameră și stocată digital.
- Ulterior informația obținută este procesată obținânduse imagini ale corpului sau organului studiat.

43. Definiti Legea dezintegrarii radioactive.

Legea dezintegrarii radioactive

• N(t) = numarul de atomi radioactivi la un anumit timp t .

• A(t) = direct proportional cu N(t).

44. Definiti perioada de injumatatire si radioactivitatea.

Perioadă de înjumătățire= timpul după care dintr-o cantitate dată de substanță radioactivă rămâne
jumătate din cantitatea inițială.

19
• Radioactivitatea = A = # de dezintegrari per secunda .
Unitati de masura pentru radioactivitate:
- 1 Bq (Becquerel)= 1dps
- 1 Ci (Curie)= 3,7·1010Bq

45. Definiti radiotrasorii si caracteristicile si proprietatile acestora.

• Radiofarmaceuticele sunt administrate prin injectie intravenoasa si datorita proprietatiilor acestora se

vor concentra intr-un anumit tesut.

• Prin dezintegrare la nivelul corpului pacientului acestea vor emite radiatii gamma cu timp de viata
scurt care sunt detectate cu ajutorul gamma camerei, obtinandu-se o imagine a tesutului investigat, o
imagine scintigrafica.

Caracteristicile si proprietatile radiotrasorilor:

Moduri dezintegrare:
• Dezintegrare gamma: nu emit particule alpha sau beta .
• Dezintegrare pozitroni: pozitronii se vor anihila cu electroniipentru producerea razelor gamma.
Energia fotonului:
• Suficient de mare astfel incat in urma emisiei fotonii sa prezinte o marimea atenuarii corespunzatoare,
dar nu f. mare a.i. atenuarea sa fie greu de detectat .
• Gama de energie dorita: 70 - 511 keV.

20
 Perioada de injumatatire:
• Sa nu fie prea scurta a.i. sa poata fi captata pe detector, insa nici prea mare pentru o expunere inutila
a pacientului.
• Interval: de la minute la ore, in functie de aplicatie. Stratul corespunzator perioadei de injumatatire -
grosimea tesutului Half-value-layer (HVL) .
• Grosimea de tesut care absoarbe jumătate din radioactivitatea produsă. Aproximativ cu dimensiunea
organului sondat.
Energetic
• Prezenta unor detectoare sensibile energetic care sa permita diferentierea fotonilor primari din fotonii
imprastiati in urma procesului de emisie.
• Marea majoritatea proceselorde dezintegrare care au loc natural -> nu sunt utilizate in practica
intrucat ele detin valori mari de HVL, energii mari si perioade mari de injumatatire=> ei se folosesc in
radioterapii, de ex. pentru distrugerea celulelor canceroase.
=> in practica, pentru scopul imagistic sunt folositi izotopi radioactivi artificiali care sunt obtinuti prin
bombardarea unor izotopi stabili cu fotoni cu energii mari.

46. Principiul de baza al scintigrafiei planare.

Scintigrafia planara – Planar Scintigraphy

– Utilizeaza radiotrasori care generează o dezintegrare gamma , care generează un foton într-o direcție
aleatoare la un anumit moment .
– proiectiile in medicina nucleara – scintigrafiile planare sunt preluate in permanenta de un dispozitiv de
scintilatie (detector de radiatie electronic) – gamma camera - Anger scintillation camera.
– similar cu procesul radiologic, captura fotonilor este realizata într-o singură direcție, dar, spre
deosebire de razele X, foloseste emisie de radiatie gamma de la pacient si nu transmisie de radiatie –
catre pacient.

47. Descrieti blocurile camerei Gamma – Camera de scintilatie Anger+mod de functionare.

Camera Gamma – Camera de scintilatie Anger

• Prima gamma camera a fost dezvoltata de Hal Anger in laboratorul Donner al Univ. Berkely in 1957.
Este cel mai des utilizat aparat in medicina nucleara.
Este alcatuita din:
- un colimator din Pb format dintr-o retea multi- gauri (Absoarbe fotonii imprastiati).
- Cristal de scintilatie (iodura de sodiu) – de la 10 la 25 inch de forma circulara, patrata, dreptunghiulara
(Converteste energia fotonilor detectati in impulsuri de lumina).
- O serie de tuburi fotomultiplicatoare plasate pe cristalul de scintilatie(Converteste lumina in impulsuri
electrice).
- Un circuit logic de pozitionare de determinarea pozitiei pentru impuls electric maxim.
- Analizor de amplitudine a pulsului (Compara semnalul detectat cu un anumit prag ).
- Circuit poarta – logic – Gating circuit (Calculeaza pozitia cu cea mai mare activitate determinata
anterior).

21
- Un sistem de calcul.
48. Explicati pentru fiecare bloc al camerei Gamma rolul si modul de functionare.

Colimatorul camerei gamma:

- Este o placa de Pb de grosime 1-2 inch, de aceeasi dimensiune cu a cristalului de scintilatie, care
prezinta o retea de fante – gauri de-a lungul ei.
- Colimatorul are rolul de a asigura interfata dintre pacient si cristalul de scintilatie permitand accesul
catre cristalul de scintilatie numai fotonilor veniti de pe anumite directii - Fotonii emisi de pe celelalte
directii vor fi absorbiti de fantele de Pb.
Detectorul de scintilatie = Cristalul de scintilatie:
- Este cel mai sensibil detector la radiatie electromagnetica
- Proprietatea cristalului: emiterea de impulsuri luminoase (scintilatie) după depunerea de energie în
cristal in urma procesului de radiație ionizanta
- Cel mai des utilizat: iodura de sodiu – NaI. Fiecare camera gamma detine un singur cristal de
scintilatie.
- Asemeni ecranelor de la radiologie => cristalele cu grosime mai mare retin o cantitate mai mare de
radiatie, insa detin o rezolutie mult mai slaba => compromis: eficienta vs. rezolutia obtinuta.
Tuburile fotomultiplicatoare:
- Au rolul de a converti impulsurile luminoase in semnal electric si de a amplifica semnalul obtinut in
urma conversiei . Rolul seriei de tuburi este de a capta impulsurile de lumina indiferent unde acestea
sunt produse.
- Furnizează un impuls de curent de fiecare dată când un foton gamma loveste cristal de scintilație.
- Acest impuls de curent este apoi convertit la un puls de tensiune printr-un circuit de preamplificare.
Circuitul logic de pozitionare si analizorul de amplitudine al pulsului:
Rolurile circuitului logic de pozitie sunt:
- Detectarea pozitiei unde a fost produs semnalul electric de pe suprafata sirului de tuburi
fotomultiplicatoare.
- Rezultatul = combinarea rezultatelor - iesirilor individuale date de tuburi.
Analiza amplitudinii pulsului:
-> utilizarea unui sistem de numarare pentru obtinerea spectrului de energie de la sursa radioactive.
Spectrul de energie = grafic al numarului de impulsuri cu o anumita amplitudine ca functie de
amplitudinea pulsului.
Spectrul masurat = functie de energii ale radiatiilor gamma emise de sursa si interactiile acestor fotoni in
organism si in cristalul de scintilatie.

49. Principiul de baza al Tomoscintigrafia de monoemisie (SPECT).

• Corespondenta metodei de tomografie pentru medicina nucleara: utilizeaza camera gamma pentru
obtinerea proiectiilor pentru mai multe unghiuri.
• La fel ca si scintigrafia planara, utilizeaza radiotrasori care generează o dezintegrare gamma.
• Similar cu tehnica de CT, foloseste o camera gamma rotativa pentru a detecta fotoni cu direcții
diferite.

22
• Noile tehnici folosesc mai multe camere gamma (capete multiple), pentru preluarea de proiectii la
diferite unghiuri in acelasi moment de timp reducând astfel timpul de scanare (sub 30 de minute) .
• camerele gamma aferente SPECT trebuie să fie mai bune calitativ (performante mai bune) decât cele
utilizate pentru pentru scintigrafia plana, pentru evitarea artefactelor de reconstrucție.

50. Definitie si principiul de baza tomografiei prin emisie de pozitroni (PET).

• Principiul PET (tomografiei prin emisie de pozitroni): studiul distribuţiei spaţiale a unui radiotrasor
emiţător de pozitroni în corpul uman, realizat prin reconstrucţia unor secţiuni tomoscintigrafice
alăturate.
• Majoritatea bolilor au o bază moleculară, iar PET poate detecta aceste erori moleculare înainte ca
modificările anatomice să poată fi evidenţiate prin alte metode imagistice, conducând astfel la o
intervenţie mai precoce şi mai eficientă.
• Pozitronul (electronul pozitiv) emis parcurge câţiva milimetri în ţesut, pierzându-şi întreaga energie
cinetică.
• În repaus fiind, interacţionează cu un electron din mediu (organism), având loc o reacţie de anihilare în
cursul căreia masele celor două particule se transformă în doi fotoni γ. Cei doi fotoni γ sunt emişi
aproape simultan (într-un interval de timp cuprins între 6 şi 15 ns), pe direcţii opuse (la 180°), având o
energie de 511 keV fiecare.

51. Comparatie SPECT – PET.

52. Definiti proprietatea de emitere in coincidenta.

• Proprietatea de emitere în coincidenţă este utilizată pentru localizarea, fără colimator, a direcţiei celor
doi fotoni.
• Înregistrarea unui eveniment corespunde, deci, detecţiei în coincidenţă a celor doi fotoni γ, rezultaţi
după anihilarea pozitron - electron.
• Un circuit în coincidenţă, în legătură cu cei doi detectori plasaţi la 180°, va realiza înregistrarea unui
eveniment doar dacă cei doi fotoni sunt emişi cvasisimultan.

23
• De acest tip de detecţie beneficiază camerele PET, precum şi gammacamerele dublu cap care sunt
echipate cu un sistem de detecţie în coincidenţă (TEDC).

53. Definiti indicele NEC.

• Numărul de impulsuri defineşte relaţia între numărul de impulsuri măsurate şi radioactivitatea

prezentă în câmp.
• Procentele de evenimente în coincidenţă, adevărate şi întâmplătoare, sunt evaluate în funcţie de
concentraţia radioactivă din scintilator, precum şi de electronica şi geometria sistemului de detecţie.
• Indicele NEC (Noise Equivalent Count rate) reprezintă raportul semnal / zgomot de fond şi evaluează
calitatea imaginii.

Nv = procentul de coincidenţe adevărate

Nf = procentul de coincidenţe întâmplătoare
Nd = procentul de coincidenţe difuzate
k = 1 sau 2, în funcţie de modul de corecţie al evenimentelor întâmplătoare
• Acest indice NEC permite cunoaşterea modului optim de funcţionare al unui sistem; prezenţa
evenimentelor întâmplătoare sau difuzate va duce la scăderea acestui indice şi, deci, consecutiv la
degradarea calităţii imaginii.

54. Definiti conceptul de imagistica multimodala PET – CT.

• Reprezinta fuziunea a doua sau mai multe tehnici imagistice intr-o singura imagine:
- CT: ofera informatii anatomice cu rezolutie f buna;
- PET: imagini functionale de rezolutie slaba;

Abordarea clasica:
• Cele doua imagini (CT si PET) se obtin separat dupa care cele doua imagini sunt fuzionate (registration)
pentru interpretarea cazurilor.

Abordarea PET/CT multimodal:

• Se inregistreaza in acelasi timp si spatiu cu ajutorul aceluaisi sistem, fara o modificare a pozitiei
pacientului.
• Rezultatul obtinut este cu mult mai bun decat achizitia separata a celor doua metode imagistice –
problema de fuziune devine mult mai simpla .
• Se obtin astfel vizualizarea unor procese moleculare in context anatomic .
• Cu toate acestea: masuratorile sunt realizate separat cu un timp de decalaj intre tehnici.

24