SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof.

Hariton COSTIN

1. SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. GAMMA CAMERA

Medicina nucleară este o ramură a imagisticii medicale funcţionale care foloseşte

radionuclide şi fenomenul „căderii radioactive” pentru obţinerea imaginii. Căderea radioactivă
(„radioactive decay”) este procesul prin care un nucleu atomic instabil pierde energie prin emisia
spontană (fără coliziune) a unor particule ionizante. Fenomenul este aleator la nivelul atomilor
singulari, dar la nivelul populaţiilor mari de atomi viteza căderii este predictibilă.
Substanţele radiofarmaceutice se introduc intravenos sau oral în organism (spre deosebire
de radiografia sau tomografia cu raze X), apoi detectorii externi (gamma camerele) formează
imaginile din radiaţia emisă de aceste substanţe. Radiofarmaceuticele se localizează la nivelul
diverşilor receptori celulari sau organici, astfel putând diagnostica în stadiu precoce, pe baza
funcţiilor celulare şi a fiziologiei, unele boli nedetectabile prin imagistică morfologică.
Radionuclidul este legat chimic de un anumit complex chimic care acţionează specific în
organism, numit trasor. În prezenţa bolii trasorul se comportă diferit faţă de situaţia normală.
Radiofarmaceuticele se bazează pe puterea de distrugere a ţesuturilor de către radiaţia ionizantă.
Tratamentul bolii este bazat adesea pe un ligand (o substanţă care formează un
complex cu o biomoleculă pentru a servi unui scop biologic).

1. Gamma camera

Este instalaţia ce permite imagistica funcţională prin transmisia fotonilor emişi de

radionuclide prin ţesuturile investigate, într-o bandă de frecvenţă/energii potrivită (50 - 400 keV).
Se foloseşte la stiudiul mişcării fluidelor în organism (în vasele sanguine) sau a organelor
în mişcare (Figura 1).
Radionuclidul folosit are timp de înjumătăţire redus (câteva ore), pentru a se reţine o doză
de radiaţii cât mai mică în organism şi a permite un timp de examinare suficient.

1.1. Receptorul gamma camerei

Element activ: cristal de scintilaţie – iodidă de sodiu (NaI) – în faţa căruia există un colimator cu
plumb, pentru a creşte rezoluţia spaţială a detecţiei. Cristalul converteşte fotonii cu energie înaltă
în fotoni vizibili, al căror număr este proporţional cu energia fotonilor incidenţi şi care sunt colectaţi
de o arie de fotomultiplicatori având răspuns spectral acordat pe radiaţia folosită.
Pentru obţinerea unei imagini, aria de fotomultiplicatori (în număr de peste 100) are
geometrie circulară.
1
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN
Dimensiuni fizice ale camerei: 400 mm diametru şi 300 mm lungime.
Rezoluţie spaţială: cca. 3,5 mm; diametrul minim al obiectului discriminat este dat de:
D  d(h + L) / h,
unde h = lungimea găurilor colimatorului, d = diametrul lor, L = distanţa sursă – colimator.
Rezultă că D scade dacă se folosesc găuri mici (2-3 mm) şi dacă sursa e aproape de colimator.
Determinarea poziţiei ciocnirii foton-fotomultiplicator se face analizând ieşirea, care
debitează pe o reţea rezistivă, a ariei de fotomultiplicatori.
Estimarea coordonatelor x şi y ale ciocnirii se face cu formulele:

x n i i y n j j
x i
y j

n i
i
;
n j
j
,

unde xi şi yj sunt coordonatele centrelor fotomultiplicatorilor, iar ni şi nj exprimă nr. ciocnirilor.

Figura 1. Instalaţie tipică de gamma cameră

1.2. Alegerea izotopilor

Izotopii cu energii mai mari ca 100 keV nu sunt absorbiţi mult de ţesut şi nu manifestă efectul
Compton de împrăştiere. Timpul lor de înjumătăţire trebuie să fie redus (ore).
Cel mai folosit nuclid este Techneţiu 99Tcm, care are reacţia de obţinere:
99Mo 99Tcm 99Tc +


2
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN
Molibdenul (produs de ex. prin fisiunea uraniului) pierde un electron, rezultă starea metastabilă
99Tcm care produce 99Tc şi energia . Timpii de înjumătăţire sunt 66 de ore (pentru prima reacție),
respectiv 6 ore (pentru a doua).
Doza depinde de radionuclidul folosit, dar şi de gradul de localizare şi de metabolizare a
lui pe organul investigat. Doze tipice absorbite sunt în domeniul 0,1 – 2 mGy (miliGray) (1G =
1J/kg).
Pentru glanda tiroidă şi iodină, doza poate ajunge la 500 mGy.

Figura 2. Scanare organism întreg, folosită Figura 3. Scanare a tiroidei cu

în evaluarea patologiei osoase (de ex. în Iodină-123 pentru evaluarea
durere osoasă, fracturi, leziuni osoase nemaligne, hipertiroidismului
infecţii osoase, metastază a cancerului către oase)

2. Sistem complex de medicină nucleară

Figura 4. Sistem imagistic de medicină nucleară

3
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

În Fig. 4, fiecare fotomultiplicator, FM, (14) are câte un circuit de procesare de semnal propriu
(circuitul detector 34), care amplifică, întârzie şi compresează (în procesorul 60) impulsul aferent
fiecărui eveniment produs.
Figura 5: radiaţia gamma produsă de radionuclid e captată de detectorul cu cristal (500) şi
fiecărui eveniment îi corespunde un impuls electric şi unul luminos. Semnalele amplificate (în
508) de la fotomultiplicatoarele 502 sunt sumate de un sumator (510). Dacă semnalul-sumă
este într-un domeniu prestabilit, poarta (514) comută formatoarele (512) care trec semnalele
către integratoarele (516), ce calculează energia totală aferentă unui eveniment şi unui singur
FM. În plus, ele reduc zgomotul şi restaurează / elimină nivelul de curent continuu.
Secvenţiatorul (517) trimite serial rezultatele de la integratoare către unitatea de procesare (cu
linie întreruptă în Figura 5).
Selectorul (518) trimite mai departe doar semnalele cu amplitudinea mai mare ca un prag.
Circuitul de normalizare (520) face ca suma amplitudinii semnalelor selectate să fie constantă.
Procesorul de poziţie (522) calculează coordonatele x şi y ale evenimentului radioactiv, de obicei
calculând sumele ponderate (rezistiv) ale semnalelor de la FM.
Corectorul de eveniment (524) tratează erorile de liniaritate, ale energiei şi ale senzitivităţii
variabile a detectorului (500) datorate poziţiei sale.
Procesorul de imagine (526) generează imaginea şi face prelucrări geometrice ale ei, apoi
aceasta este afişată pe ecranul (528).

Figura 5. Prelucrarea semnalelor într-un sistem de imagistică nucleară

4
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

3. SPECT – Single Photon Emission Computed Tomography

SPECT (tomografie computerizată cu emisie de fotoni individuali) este o tehnică nucleară de

tomografie imagistică care utilizează raze gamma. Este foarte asemănătoare imaginii planare din
medicina nucleară utilizând o cameră gamma (adică scintigrafiei). În plus, SPECT este capabilă
să furnizeze informații adevărate 3D. Tehnica SPECT folosește radiofarmaceutice legate de o
substanță radioactivă (radioizotop) care emite un foton individual de tip gamma la fiecare
dezintegrare atomică.
O scanare SPECT monitorizează nivelul activității biologice în fiecare zonă din regiunea
3D analizată. Emisiile din radionuclizi indică cantități de flux sanguin în capilarele regiunilor
investigate.
Imagistica SPECT se realizează utilizând o cameră gamma pentru a obține mai multe
imagini 2D (proiecții), din mai multe unghiuri. Un computer este apoi folosit pentru a aplica un
algoritm de reconstrucție tomografică la proiecțiile multiple, obținând un set de date 3D. Acest set
de date poate fi apoi manevrat pentru a arăta secțiuni subțiri de-a lungul oricărei axe ale corpului,
similare cu cele obținute prin alte tehnici tomografice (RMN, CT cu raze X, PET).

SPECT este similar cu utilizarea în PET a materialului marcator radioactiv și detectarea

radiațiilor gamma. Spre deosebire de PET, markerii utilizați în SPECT emit radiații gamma care
sunt măsurați direct, în timp ce markerii PET emit pozitroni care se anihilează cu electroni (până
la câțiva milimetri distanță), emițând doi fotoni gamma în direcții opuse. Un scaner PET
detectează aceste emisii "coincidente" în timp, ceea ce oferă mai multe informații despre
localizarea evenimentelor radiațiilor și, deci, se obțin imagini cu rezoluție spațială mai mare
decât în cazul SPECT (care are o rezoluție de aproximativ 1 cm). Imaginile SPECT, cu toate
acestea, sunt semnificativ mai puțin costisitoare decât scanările PET, parțial pentru că provin din
utilizarea de radioizotopi mai ușor de obținut și cu viață mai mare decât în cazul PET.
Pentru a obține imagini SPECT, camera gamma este rotită în jurul pacientului (Fig. 6).
Proiecțiile sunt obținute în anumite puncte în timpul rotației, de obicei la fiecare 3-6o. În cele mai
multe cazuri, pentru a obține o reconstrucție optimă se folosește o rotație completă de 360 o.
Timpul necesar obținerii fiecărei proiecții este, de asemenea, variabil, iar 15-20 de secunde este
o valoare tipică. Aceasta oferă un timp total de scanare de 15-20 de minute.
Camerele gamma cu mai multe capete pot oferi o achiziție accelerată. De exemplu, o
cameră cu două capete poate fi utilizată cu capete distanțate la 180o, permițând achiziționarea
simultană a două proiecții. Sunt de asemenea folosite camere cu trei capete distanțate la 120o.

5
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

uând o scanare globală a oaselor. Pacientul se află pe o

Figura 6. Mașina SPECT efectu
masă care alunecă prin dispozitiv, în timp ce o pereche de camere gamma se rotește
în jurul său

De exemplu, anumite achiziții de imagini cardiace sunt posibile cu SPECT, la fel ca în

cazul tehnicilor planare de imagistică, cum ar fi scanarea multiplă. Declanșată prin
electrocardiogramă (ECG) pentru a obține informații diferențiale despre inimă în diferite părți ale
ciclului său, SPECT miocardic poate fi folosită pentru a obține informații cantitative despre
perfuzia miocardică, grosimea și contractilitatea miocardului în diferite părți ale ciclului cardiac și
de asemenea, pentru a permite calcularea fracției de ejecție a ventriculului stâng, a volumului
de sânge în caz de accident vascular cerebral și a debitului cardiac.
În principiu, un tomograf SPECT este alcătuit din colimator (doar radiațiile care vin sub
un anumit unghi trec mai departe), detectorul gamma (cristal de scintilații care transformă
radiația gamma în fotoni cu diverse lungimi de undă) și din unitatea de prelucrări de imagini.

3.1. Colimatorul SPECT

Cel mai des utilizat colimator în medicina nucleară și SPECT are găuri paralele. În acest caz
eficiența detecției poate fi mărită în detrimentul unei degradări concomitente a rezoluției spațiale.
Acest compromis între eficiența detectării și rezoluția spațială este un factor major în dezvoltarea
sistemelor SPECT și în îmbunătățirea calității imaginii SPECT.
Două modele de colimatoare utilizate în SPECT care îmbunătățesc eficiența fără
penalizări de rezoluție sunt geometria ”în evantai” a fasciculului și cea de tip con (Figura 7).
Creșterea eficienței de detecție este obținută prin unghiul solid de intrare crescut. În mod obișnuit,
aceste două colimatoare speciale furnizează aproximativ de 1,5 … 2 ori o creștere a eficienței de
detecție față de un colimator cu găuri paralele cu aceeași rezoluție spațială. ”Prețul” folosirii
6
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

acestor geometrii speciale de colimatoare convergente constă în necesitatea unor algoritmi de

reconstrucție mai complecși și diverse strategii de achiziție a datelor.

Figura 7. Colimator cu fascicul ”în evantai” (stânga) și cu fascicul conic (dreapta), care
îmbunătățesc eficiența fără afectarea rezoluției spațiale

3.2. Rezoluțiile SPECT

Detectoarele de scintilație actuale au o rezoluție spațială intrinsecă de aproximativ 3 mm și o

rezoluție de energie de 10% la 140 keV. Deoarece rezoluția spațială a unui colimator de uz
general utilizat este de ordinul a 7 până la 15 mm, rezoluția intrinsecă de 3 mm a camerei de
scintilație este considerată ca fiind adecvată.
Detectoarele semiconductoare sau combinațiile de scintilatori și detectori fotoni solizi
oferă perspective bune pentru îmbunătățiri semnificative în rezoluția spațială și energetică. În
trecut, detectoarele de siliciu și germaniu au fost investigate pentru a fi utilizate în imagistica
nucleară. Utilizarea lor a fost limitată în principal datorită cerinței de funcționare la temperaturi
joase. Acum sunt disponibile noi semiconductoare funcționând la temperatură înaltă. De exemplu,
un nou material, telurura de cadmiu, obține acum o rezoluție a energiei la temperatura camerei
de aproximativ 3-4% la 140 keV. Limita de rezoluție utilă depinde, în cele din urmă, de doza de
radionuclizi permisă de pacient și de unghiul solid cuprins efectiv de sistemul de detectare.
Sensibilitatea SPECT este mult mai mică decât cea a PET-ului datorită necesității
utilizării colimatorilor, care limitează unghiul solid supus tomografiei. O expresie generală pentru
sensibilitatea S este
𝐴 𝜀𝑛 𝛾
𝑆=𝑘 ,
4𝜋 𝑟 2
unde A este suprafața materialului detectorului văzut de fiecare punct al obiectului scanat, ε este
eficiența detectorului, n = 1 pentru SPECT și 2 pentru PET, γ este factorul de atenuare (de obicei
0,2 până la 0,6) și r este raza tomografului. Se poate demonstra că raportul de sensibilitate dintre
PET și SPECT este de aproximativ 150 împărțit la rezoluție; astfel, pentru o rezoluție de 7,5 mm,
raportul este de 20.

7
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

3.2. Reconstrucția de imagini în cazul SPECT

În SPECT, scopul reconstrucției imaginii este de a determina cu acuratețe distribuția

tridimensională a radiofarmaceuticului administrat pacientului.
Să presupunem o situație ideală în care fotonii de emisie nu suferă atenuare și
împrăștiere în pacient și detectorul (inclusiv colimatorul) are o rezoluție spațială perfectă. O
abordare teoretică a reconstrucției SPECT este luarea în considerare a proiecțiilor p(t, θ) ale
activității radiofarmaceutice și transformarea simplă Radon, care pentru o distribuție
bidimensională a funcției originale, f(x, y), sunt
+∞
𝑝(𝑡, 𝜃) = 𝑐 ∫−∞ 𝑓(𝑥, 𝑦)𝑑𝑠 ,

unde t este poziția pe matricea de proiecție, θ este un unghi specific de proiecție și c este factorul
de câștig care transformă concentrația de radioactivitate în semnale detectate. Problema de
reconstrucție SPECT este diferită de problema teoretică de mai sus a reconstrucției imaginii din
proiecții, deoarece fiecare foton este atenuat și împrăștiat de materialul (structura biologică) dintre
sursa sa și detector.
Cele mai utilizate tehnici se bazează pe teorema transformării Fourier. Aceste tehnici
aplică un filtru transformărilor Fourier ale proiecțiilor (ecuația de mai sus) și apoi realizează
proiecția transformării inverse. Metodele sunt, în general, cunoscute sub numele de "proiecția
inversă" a proiecției filtrate sau, echivalent, metode de convoluție. Forma filtrului depinde de
cantitatea de suprimare a zgomotului dorită. Atunci când sunt utilizate în reconstrucția imaginii
clinice SPECT, aceste reconstrucții ignoră efectele atenuării, dispersiei (împrăștierii) și
răspunsului detectorului-colimator. În consecință, imaginile SPECT obținute cu aceste tehnici de
reconstrucție sunt inexacte cantitativ. În plus, aceste imagini au artefacte și distorsiuni, ceea ce
duce la o calitate slabă a imaginii. Totuși, algoritmii de reconstrucție iterativi au fost utilizați cu
succes pentru a furniza estimări ale soluțiilor problemei de reconstrucție SPECT când sunt luate
în considerație atenuarea, împrăștierea și răspunsului detectorului / colimatorului.
În general, metodele cantitative de reconstrucție a imaginii SPECT constau din două
componente majore: (1) algoritmi pentru reconstrucția imaginilor din proiecții și (2) tehnici care
compensează efectele de degradare a imaginii cum ar fi atenuarea, împrăștierea și răspunsul
detectorului-colimator. Adesea, algoritmul de reconstrucție a imaginii este inseparabil de tehnica
de compensare, rezultând metode de reconstrucție a imaginii SPECT care nu se găsesc în alte
modalități de imagistică tomografică.

8
 SISTEME DE MEDICINĂ NUCLEARĂ. SPECT – Prof. Hariton COSTIN

Algoritmii de reconstrucție iterativă încep cu o estimare inițială a distribuției sursei de

fotoni. Datele de proiecție sunt generate din estimarea inițială folosind o matrice de proiecție care
modelează procesul imagistic. Datele de proiecție calculate sunt comparate cu datele măsurate
la aceleași unghiuri de proiecție și se determină diferențele dintre ele. Prin aplicarea unui criteriu
statistic dat, diferențele sunt utilizate pentru actualizarea estimării inițiale a imaginii. Un nou set
de date de proiecție calculate este generat din noua estimare a imaginii și comparat cu datele de
proiecție măsurate. Procedura se repetă până când diferențele dintre datele de proiecție calculate
și măsurate sunt mai mici decât o valoare de prag mică, preselectată. Criteriile statistice care au
fost utilizate în formularea algoritmilor de reconstrucție iterativă includ eroarea minimă pătratică
medie (MMSE), cele mai mici pătrate ponderate (WLS), entropia maximă (ME), probabilitatea
maximă (ML) și abordările maximale a posteriori (MAP). Algoritmii iterativi care au fost utilizați
pentru estimarea imaginilor reconstruite includ algoritmii Gauss-Seidel (GS), gradientul conjugat
(CG) și algoritmi de maximizare a așteptărilor (EM). Metodele de reconstrucție iterativă diferă în
ipotezele lor privind proprietățile statistice ale datelor măsurate, vitezele de convergență și
caracteristicile de zgomot.
Interesul pentru aplicarea algoritmilor de reconstrucție iterativi a fost inițial determinat de
necesitatea de a compensa atenuarea neuniformă în imagistica nucleară a inimii. Mai recent,
algoritmi iterativi de reconstrucție s-au aplicat pentru a compensa răspunsul colimatorului-
detector și al împrăștierii. Un dezavantaj principial al tehnicilor iterative este durata lungă de
procesare implicată. Cu toate acestea, progresele rapide în tehnologia informatică și
implementarea software-hardware a acestor algoritmi au redus în mod semnificativ timpul de
calcul. De exemplu, timpul de reconstrucție pentru 30 de iterații ale algoritmului iterativ ML-EM cu
compensare de atenuare neuniformă este de patru minute pentru 32 de secțiuni (proiecții) de
imagine cu rezoluția 64 x 64 de pixeli, utilizând o stație de lucru DEC Alpha 3000. Dezvoltarea
continuă a hardware-ului, algoritmilor și programelor de calcul aduce deja metode cantitative de
reconstrucție SPECT cu utilizarea clinică.