4.2.

NANOPARTICULE PE BAZĂ DE POLIMERI AMFIFILI CU POTENȚIALE

APLICAȚII CA SISTEME DE ELIBERARE CONTROLATĂ A MEDICAMENTELOR

Scopul lucrării
Scopul lucrării constă în însușirea unei metode de preparare a nanoparticulelor pe bază de
polimeri amfifili prin tehnici de autosamblare, tehnică care permite înglobarea in situ a unor
principii active în nanosisteme. În cadrul lucrării de laborator se vor prepara nanoparticule pe
bază de chitosan amfifil (N-palmitoil chitosan) încărcate cu ibuprofen, valorificând abilitatea
acestui polimer de a se autoasambla în medii apoase și se va evalua cinetica de eliberare a
principiului activ.

Considerații teoretice

Nanoparticulele pe bază de polimeri amfifili biocompatibili și biodegradabili, obţinute

prin tehnici de auto-asamblare reprezintă un domeniu de cercetare promițător, întrucât
proprietățile remarcabile ale acestor polimeri pot îmbunătăți în mod semnificativ
comportamentul lor în mediul biologic [1,2]. Chitosanul este un biopolimer liniar compus din N-
acetil-2-amino-2-deoxi-d-glucopiranoză şi 2-amino-2-deoxi-d-glucopiranoză legate prin legături
β 1-4 glucozidice, extras din chitină, prin procesul de N-deacetilare termochimică în mediu bazic
[3]. Chitosanul este biocompatibil, non-toxic, biodegradabil, antifungic, antimicrobial, non-
imunogenic, mucoadeziv, creşte permeabilitatea membranelor biologice in vitro şi in vivo,
facilitează vindecarea rănilor şi reduce nivelul colesterolului [3]. În Figura 1 sunt prezentate
proprietățile chimice, fizice și biologice ale chitosanului precum și abilitatea acestuia de a forma
tipuri variate de sisteme cu aplicații biomedicale.

Proprietăţile fizice şi chimice ale chitosanului pot fi controlate cu uşurinţă, prin

modificări chimice sau reticulări, în scopul folosirii acestui polimer în formularea de sisteme de
eliberare controlată a medicamentelor sau cuplarea acestui polimer cu diverse substanţe biologic
active [4]. Studiile actuale sugerează că încorporarea lanțurilor hidrofobe în structura
chitosanului ar putea îmbunătăți eficiența de eliberare a medicamentelor datorită rolului
interacțiunilor hidrofobe în legarea compușilor amfifili la membranele lipidice biologice și
artificiale și endocitoză [5].

Fig.1. Chitosanul - un biopolimer versatil [3]

Ca și în cazul altor polizaharide, introducerea grupărilor hidrofobe în structura

chitosanului conferă acestuia noi proprietăți fizico-chimice, inclusiv capacitatea de a se auto-
asocia în apă, în soluții tampon sau în soluție de acid acetic (0,1 M), în mod spontan sau sub
acțiunea ultrasunetelor [2]. În urma procesului de autoasamblare, chitosanul amfifil poate forma
diferite tipuri de sisteme de eliberare a medicamentelor, cum ar fi: micelii, nanoparticule,
microsfere și hidrogeluri, cu rezultate promiţătoare în domeniul chimioterapiei. În Figura 2 sunt
redate o serie de sisteme de eliberare ale medicamentelor, formate prin tehnici de auto-
asamblare. Domeniile hidrofobe ale sistemelor obținute prin auto-asamblarea compușilor amfifili
pot asigura un spațiu de încărcare eficient pentru compuşi hidrofobi: medicamente, agenți
fluorescenţi și de contrast și o bună stabilitate coloidală în condiții fiziologice.

Procesul de auto-asamblare se realizează uneori instantaneu. Trebuie remarcat faptul că

auto-asamblarea chitosanului implică, de obicei, mai multe forţe: interacțiunile electrostatice,
interacțiunile hidrofobe, legăturile de hidrogen și Van der Waals, care se manifestă simultan.
Raportul de amestecare, ordinea de amestecare, concentrația chitosanului și contra-ionii, durata
de interacțiune, precum și puterea de amestecare sunt factorii care influențează dimensiunea și
stabilitatea nanostructurilor de chitosan auto-asamblate dar și încărcarea suprafeței [5]. În figura
3 este reprezentată schematic formarea nanoparticulelor pe bază de N-palmitoil chitosan,
încărcate cu principiu activ prin mecanismul de auto-asamblare sub acțiunea ultrasunetelor.

Fig.2. Sisteme de eliberare a medicamentelor, formate prin tehnici de

auto-asamblare [2]

Fig.3. Mecanismul de auto-asamblare a N-palmitoil chitosanului

sub acțiunea ultrasunetelor

 Materiale și aparatură

Materiale Aparatură

N-palmitoil chitosan (Mn=235.2 KDa) Omogenizator cu ultrasunete

Ibuprofen Flacoane cotate 100ml, 50 ml, 10

ml

Acid acetic Membrane de dializa

Soluție tampon fosfat, pH=7.4. Pompă peristaltică

Modul de lucru

Se prepară 50 mL soluție de N-palmitoil chitosan, de concentrație 0.1% în acid acetic 0.1M și

5 ml de soluţie de ibuprofen (0,1% în etanol). Soluția de ibuprofen se adaugă în picătură cu
ajutorul pompei peristaltice (2 ml/min) peste soluția de polimer supusă ultrasonicării (Bandelin
Sonopuls HD 2200). Ulterior, amestecul se introduce într-o membrană de dializă și este supus
dializării contra apei distilate. La final, nanoparticulele se usucă prin liofilizare pentru a fi
ulterior caracterizate. Similar se prepară nanoparticule martor, fără medicament (NP).

Teste in vitro de eliberare a principiului activ

Cinetica de eliberare in vitro a ibuprofenului din nanoparticulele pe bază de N-palmitoil

chitosan se va evalua prin spectroscopie UV-VIS. Studiile de eliberare se realizează în soluţie
tampon fosfat (pH = 7,4), în condiţii de temperatură fiziologică (37 ºC). Probele se prepară
astfel: 10 mg de nanoparticule încărcate cu principiu activ se introduc în 5 mL de soluţie tampon
fosfat într-o membrană de dializă. Ulterior, membrana se imersează într-un flacon care conține
25 mL soluție tampon fosfat. Ca probă martor se folosesc nanoparticule goale dispersate de
asemenea în aceleași condiții și o soluție de medicament. La intervale de timp prestabilite 10
min, 20min, 30min, 45 min, 60min, 90 min) se extrage 1mL soluție tampon fosfat din flacon și
se analizează spectrofotometric. După fiecare extragere se adaugă 1mL soluție tampon fosfat în
flacon și se omogenizează. Datele experimentale se trec într-un tabel de forma redată mai jos
(Tabel 1) și se reprezintă grafic dependența cantității de medicament eliberat în funcție de timp.
Pentru determinarea cantității de principiu activ eliberat se utilizează curba etalon a
ibuprofenului, realizată în prealabil cu concentrații diferite de medicament.

Tabel 1. Date experimentale

Nr. Timp (min) Valoarea Cantitate de medicament eliberat
proba absorbanței (µg/ml)
1 15
2 30
3 ……

CHESTIONAR

1. Argumentați de ce chitosanul este un biopolimer versatil.

2. Care sunt proprietățile chitosanului amfifil?

3. Care este principiul prin care se obțin nanoparticule prin tehnica de autoasamblare?

4. Cum se determină in vitro cantitatea de principiu activ eliberată dintr-un sistem?

BIBLIOGRAFIE

1. L.N. Hassani, F. Hendra, K. Bouchemal. Auto-associative amphiphilic polysaccharides as

drug delivery systems. Drug Discovery Today, Volume 17, Numbers 11/12, 2012.

2. Xu L., Jiang L., Drechsler M., Sun Y., Liu Z., Huang J., Self-assembly of ultra long polyion
nanoladders facilitated by ionic recognition and molecular stiffness, Journal of Controlled
Relase, Vol.136, 1942–1947, 2014.
3. V. Balan, L. Verestiuc. Strategies to improve chitosan hemocompatibility: A review. European
Polymer Journal 53, 171–188, 2014.

4. Cho Y., Kim J.T., Park H.J., Preparation, characterization and protein loading properties of N-
acyl chitosan nanoparticles. Journal of Applied Polymer Science, Vol.124, 1366–1371, 2012.

5. Gao F.P., Zhang H.Z., Liu L.R., Wang Y.S., Jiang Q., Yang X.D., Zhang Q.Q., Preparation
and physicochemical characteristichitosan of self-assembled nanoparticles of deoxycholic acid
modified-carboxymethyl curdlan conjugates. Carbohydrate Polymers, Vol.71, 606–613. 2008.