AMPUTAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR

Amputaţia membrului superior se poate realiza, în funcţie de situaţie la mai multe nivele, în
funcţie de care se alege şi tipul de proteză exoscheletală utilizată, cerinţele funcţionale ale
acesteia, estetica.

1.Nivelul amputaţiei

 Scapulotoracic
 Dezarticulaţie umăr
 Braţ
 Dezarticulaţie cot
 Antebraţ
 Pumn
 Mână

2.Clasificarea protezelor

a)după modul de activare

•proteze activate manual(cu cabluri)

•proteze mioelectrice-pentru flexie/extensie

•proteze cu deschidere voluntară

•proteze cu deschidere voluntară: contracţia musculară, care deschid cabluri sau benzi
elastice
•proteze cu închidere voluntara: contracţie reziduală şi cabluri (benzi)

b)după funcţionalitate

•Funcţional: depinde de tipul de prehensiune

•pensa bidigitala(index-police)

•pensa tridigitală

•pensa laterală

•pensa sferică

c) după terminal

•pasiv-estetic, nefuncţional

•activ-cu cârlig sau mână acţionată electric

AMPUTAŢIILE UMĂRULUI

La nivelul umărului amputaţiile comportă două situaţii :dezarticulaţia interscapulo-toracică ;

dezarticulaţie umăr.

Perioada postoperatorie imediată este o perioadă de pregătire care cuprinde: vindecarea

bontului, masajul bontului, controlul edemului.

Elementele protezei:

•manşonul umeral toracal

•manşonul de braţ

•manşonul de antebraţ cu articulaţie de cot

•mâna artificială

Etapele montării: fixare manşon umeral mecanic, montare manşon antebraţ, montare mână,
fixarea protezei la trunchi prin chingi.
Reeducarea funcţională după amputaţiile membrului superior

Stadiul I-mobilizări pasive la nivelul articulaţiilor restante, contracţii izometrice, imaginarea

mişcărilor membrului fantomă( pregătire pentru protezare).

Stadiul II-mişcările bontului şi ale articulaţiilor supraiacente, masajul bontului, controlul

edemului.

Imobilizarea pentru câteva zile generează hipotonie care antrenează jena respiratorie şi aceasta
face ca bolnavii cu astfel de traumatisme să fie clasaţi printre cei cu insuficienţă respiratorie. În
perioada de imobilizare la pat (stadiul 1 de recuperare) se acordă atenţie atât îngrijirii pielii cât
şi gimnasticii respiratorii zilnice. Recuperarea funcţională a articulaţiei scapulo-humerale va
începe odată cu scoaterea firelor de sutură în funcţie de starea generală a accidentatului şi va fi
foarte blândă întrucât nu a avut loc refacerea structurilor anatomice ale regiunii.

Mijloace de reeducare funcţională.

1 Masajul.

Manevrele vor fi blânde , circulatorii şi decontracturante.

Poziţia-bolnavul este aşezat în poziţia sezând.

Manevre

- se începe cu o netezire şi frământare uşoară a deltoidului.

-se trece la masajul articulaţiei care se începe pe faţa anterioară pentru a face sa
proemine capul humeral.În această poziţie se poate acţiona direct asupra capsulei articulare.

-apoi bolnavul aşează bontul anterior punând în evidenţă faţa posterioară a capsulei
articulare care poate fi masată uşor cu vârful degetelor sub acromion.

-apoi masajul se întoarce la deltoid şi tendonul bicipital, apoi se execută mişcări de

circumducţie.

Atenţie-în fazele avansate de atrofie trebuie evitat masajul în întreaga regiune a umărului
(atrofia accentuată a a deltoidului plasând osul direct sub piele). Iritaţia datorată masajului
riscă să accentueze calcifierea sistemului capsulo-ligamentar al articulaţiei.

2. Posturile.

Se folosesc cu succes în fazele avansate ale redorii cu algodistrofie, sunt atitudini impuse
pacientului pentru corectarea posturilor vicioase date de redorile articulare.

Pentru a se obţine efectul dorit postura stabilită trebuie se dureze circa 3-4 ore şi să se repete de
mai multe ori pe zi.
Posturile încep după scoaterea firelor, trebuie să fie blânde şi slabe dar pot fi prelungite mult
timp.

Nu este foarte greu să ţinem bolnavul timp îndelungat cu braţul aşezat pe spătarul unui
scaun sau fotoliu în poziţie de abducţie.

Posturile în adducţie şi în abducţie-adducţie pot începe destul de devreme.

Recuperarea mişcărilor de rotaţie internă (indispensabilă dinamizării normale a bontului) nu va

putea fi realizată decât după ce avem certitudinea unei vindecări a structurilor anatomice din
bont.

3. Recuperarea musculară

Are în vedere mai întâi deltoidul şi apoi muşchii marele pectoral, marele dorsal, bicepsul şi
tricepsul brahial.

Din punct de vedere fizic însă recuperarea articulaţiei scapulo-humerale ridică problema unei
refaceri foarte lente a forţei pierdute .

Recuperarea musculară şi articulară, trebuie să se axeze pe execuţia mişcării concrete obişnuite

din viaţa cotidiană (îmbracat, dezbracat).

AMPUTAŢIILE BRAŢULUI
Amputaţiile braţului se realizează la două nivele şi beneficiază de protezare.

Tipuri de proteze:

 -sunt proteze estetice-previn instalarea atitudinilor scoliotice.Se execută dupa mulaj şi se

fixează la trunchi.
 Sunt alcătuite din mansoane pentru umăr, braţ, antebraţ, pentru mână au dispozitiv de
articulaţie pentru police, au curele pentru fixare.

 -proteze de lucru prevăzute cu dispozitive de servire acţionate de membrul superior

contralateral sau prin abducţia braţului.
 Dispozitivul de lucru de prehensiune-se numeşte hook-în diverse variante.
 -proteză mecanică permite combinarea mişcărilor umărului cu (anteproiecţia) cu
deschiderea mâinii şi închiderea pasiv.
 -proteze care se blochează în momentul prinderii unui obiect.
AMPUTAŢIILE ANTEBRAŢULUI
Se pot realiza :la nivelul cotului;

Proteze la care se apelează în aceste situaţii sunt proteze cu control mioelectric. Folosesc
contracţia musculară a grupelor musculare reziduale .

Tipurile de proteze folosite :

Proteze estetice care completează segmentul amputat indicate în :

-în amputaţiile din 1/3 superioară şi medie a antebraţului-prevăzute cu manşetă pe antebraţ;

-în amputaţiile din 1/3inferioară-din material plastic fără manşetă mulajul se ia cu cotul în
flexie.

Proteza de lucru-manşon şi cârlig de agăţare, acţionat de umărul opus prin intermediul unui
cablu.Proteze cu dispozitive de autoservire.

Protezele cu biocurenţi-cele mai fiziologice, acţionarea realizându-se prin contracţia musculaturii

restante.Necesită pregatire individuală a bontului.

Proteze active-pot folosi energia musculară(corporală)-prono-supinaţie.În amputaţiile din

1/3inferioară a antebraţului.

Pregătirea bontului pentru protezare

a)Antrenamentul funcţional individual fără proteză

Se fac contracţii izolate, izometrice a flexorilor, extensorilor bontului, încercând să obţinem o

contracţie voluntară separată a grupelor musculare. Se începe cu membrul indemn şi apoi,
imediat cu muşchii antebraţului amputat. Electrostimularea se face individual pe cele doua
grupe musculare, până când se reuşeşte izolarea lor din punct de vedere funcţional astfel ca
muşchiul necontractat să nu mai genereze impuls.

b)Antrenarea cu proteză

Proteza este prevazută cu două brăţări-una la nivelul braţului, alta la nivelul antebraţului, care
culeg impulsurile electrice.