Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SISTEMELOR BIOMECANICE
1. DEFINIIE
Biomecanica este tiina care studiaz, pe baza mecanicii generale, structura, evoluia i
funciile aparatului motor al animalelor i al omului.
Biomecanica mai poate fi definita ca tiina care studiaza caracteristicile rspunsului n
timp i spatiu ale materialelor biologice (ale corpului uman n ansamblu) atunci cnd sunt supuse
aciunii unor sisteme de fore interne i externe. Aceast disciplin aplic legile mecanice la
studiul sistemelor biologice, umane i animale, adic studiaz modul cum iau natere forele
musculare, analizndu-le din punct de vedere mecanic, cum intr n relaie cu forele exterioare
care acioneaz asupra corpului.
Biomecanica cuprinde urmtoarele subcapitole:
1. Biomecanica general se ocup cu studiul legilor generale ale micrilor;
2. Biomecanica special are ca scop studierea particularitilor micrilor din diferite
domenii ale activitii motrice.
Biomecanica mai contribuie, prin nsuirea noiunilor de spaiu, timp, micare, a celor cu
privire la proprieti i forme fundamentale ale existenei materiei, a noiunilor despre
interdependena ntre forele care concur la efectuarea micrilor, la o just nelegere a
fenomenelor vieii.
2. NOIUNI GENERALE DE MECANIC I BIOMECANIC
2.1. Mrimi fundamentale
Mrimile fundamentale ale mecanicii sunt: spaiul, timpul i masa.
Spaiul caracterizeaz geometric corpurile, caracterizeaz poziia corpurilor materiale si
are urmtoarele proprieti: este infinit, tridimensional, continuu, omogen si izotrop.
Timpul: reflect succesiunea evenimentelor si durata lor n raport cu o origine si o unitate
de msur alese arbitrar. Timpul este infinit, unidimensional, continuu, omogen, uniform cresctor
si ireversibil. n mecanica clasic timpul este o mrime independent. El este acelasi n orice
punct al spaiului, fiind conceput ca un timp universal absolut.
Masa reflect proprietile de inerie si gravitaionale ale materiei. Masa este o mrime
scalar, pozitiv. n ecuaiile de miscare masa se consider o mrime constant.
n afar de mrimile fundamentale, mecanica opereaz cu o serie de mrimi derivate cum
sunt: viteza, acceleraia, impulsul, moment cinetic, fora, energia cinetic, lucrul mecanic,
momentele de inerie etc.
2.2. Bazele fizice ale mecanicii. Introducere
Mecanica este stiina care studiaz micarea mecanic, definit ca fiind modificarea
relativ a poziiei unui corp sau a unei pri a acestuia, n raport cu alt corp, considerat ca reper
(sau n raport cu un sistem de referin).
Din punctul de vedere al aspectului fenomenului studiat, putem mpri mecanica n
urmtoarele trei mari capitole:
a) Cinematica: studiaz micarea corpurilor fr s in seama de forele care le
acioneaz i de masa lor;
b) Statica: studiaz echilibrul corpurilor materiale, studiaz sistemele de fore care-i fac
echilibrul, precum i reducerea sistemelor de fore;
c) Dinamica: trateaz micarea corpurilor innd seama de masa acestora precum i de
forele care acioneaz asupra lor.
Cinematica
Cinematica este acea parte a mecanicii care prezint i discut metodele matematice
folosite pentru descrierea micrii, prin micare nelegnd modificarea continu a poziiei prilor
unui corp. n cele mai multe dintre micrile reale, diferitele puncte ale unui corp se mic pe
traiectorii diferite. A cunoate micarea unui corp nseamn a cunoate micarea individual
a fiecrui punct a corpului studiat.
Pentru simplificarea studiului, vom utiliza idealizarea punctului material, numit mobil,
care este un corp punctiform, a crui mas nu ne intereseaz.
Traiectoria reprezint drumul descris de mobil n micare, poate fi o linie dreapt
(traiectorie rectilinie) sau o linie curb (traiectorie curbilinie).
Figura 2
mobilului, iar x2 poziia la un moment dat a acestuia. n timp ce poziia ( x1 sau x2 ) reprezint
un punct pe dreapt, deplasarea semnific distana dintre dou poziii.
x x2 x1
x 2 x1 x
v
t 2 t1
t
Unitatea de msur a vitezei este n S.I. 1m/s. Direcia vectorului vitez medie este aceeai
cu a vectorului deplasare.
Viteza medie poate fi reprezentata i grafic, ntr-un sistem de coordonate rectangular
x=f(t) (Fig. 2, b). Panta dreptei reprezint viteza medie cu care se deplaseaz mobilul.
Ecuaia vitezei medii poate fi scris astfel:
x2 x1 v t 2 t1
1. Micarea rectilinie uniform - distane egale n intervale de timp egale, adic micare
cu vitez constant pe o traiectorie dreapt, cu acceleraie nul.
Legea micrii
x dx
v
, a0
t
dt
v dv
a
t
dt
v t v0 t 0 a t t 0
Legea spaiului arat dependena dintre deplasarea mobilului i timp. Pentru micarea
uniform variat, legea spaiului are expresia:
1
x x0 v0 t a t 2
2
Dac din legea micrii i legea spaiului eliminnd timpul, obinem ecuaia lui Galilei:
v 2 v02 2 a x x0
care stabilete dependena vitezei de spaiul parcurs de mobil n micare rectilinie uniform variat.
3. Micarea circular uniform
Micarea circular este acea micare a crei traiectorie este un cerc (Fig. 3). n cazul n
care mobilul strbate arcuri de cerc egale n intervale de timp egale, atunci micarea este circular
uniform.
Caracteristici:
- viteza liniar v (m/s), este tangent la traiectorie, deci perpendicular pe raza traiectoriei i
reprezint arcul de cerc descris n unitatea de timp
- acceleraie tangenial a (m/s2), se definete conform relaiei
v
a
t
v2
R
T 2
Cinematica uman
Cel care a pus bazele cinematicii umane este fiziologul E. J. Marey (1830-1903) care a
studiat micrile membrelor, trunchiului i corpului uman, precum i micrile diferitelor pri ale
corpului i caracterele pasului uman, dinamica mersului, presiunea pe sol, lucrul mecanic cheltuit
n timpul mersului i al alergrii.
Mersul, alergarea i sritura sunt forme ale locomoiei umane i se caracterizeaz prin
existena unor faze de sprijin unilateral sau dublu ale corpului pe sol, precum i a unei faze n care
corpul nu se sprijin deloc pe sol, aa cum este cazul sriturii.
a) Mersul reprezint o succesiune de perioade de sprijin unilateral (corpul se sprijin pe
nu singur membru inferior) desprite de perioade de sprijin dublu.
Faza de sprijin dublu este caracterizat de:
- picioarele sunt ndeprtate ntre ele, dar ambele sunt n contact cu pmntul ;
- piciorul de dinainte se sprijin pe clci, iar cel dinapoi pe vrf ;
- ca durat, aceast perioad reprezint 1/6 din perioada de sprijin unilateral.
Faza de sprijin unilateral:
- membrul inferior este n extensie complet cnd atinge solul, se flexeaz uor n
momentul sprijinului pe toat talpa, este apoi, din nou n extensie cnd corpul are poziie vertical,
i rmne astfel pn n perioada de sprijin dublu
- se disting pasul posterior, cnd piciorul oscilant se afl n urma celui de sprijin i pasul
anterior se afl naintea celui sprijinit
- n perioada de suspensie piciorul face o micare de rotaie n jurul articulaiei oldului,
este permanent n flexie, scurtarea atinge o valoare maxim puin nainte de a ajunge n poziie
vertical.
Deplasarea corpului uman este un proces complex n care se ntlnesc i alte tipuri de
micri care nsoesc micarea de translaie:
- oscilaii verticale, cu amplitudinea medie de 3 - 4 cm care scade cu accelerarea mersului;
corpul descrie n spaiu o curb cu maxima n momentul verticalei i cu minima n perioada de
spriin dublu, capul ridicndu-se n pasul posterior i cobornd n cel anterior ;
- oscilaii transversale - corpul se nclin pe partea piciorului de sprijin, mrind stabilitatea
echilibrului corpului aflat pe un singur picior; amplitudinea maxim a acestei oscilaii are loc n
momentul verticalei ;
- oscilaii longitudinale au loc n direcia mersului, corpul fiind nclinat pe spate n pasul
posterior i nainte n pasul anterior ; poziia dreapt a corpului se observ n momentul verticalei
i n perioada de sprijin dublu.
b) Alergarea se compune dintr-o serie de perioade de sprijin unilateral al corpului pe
sol, separate prin perioade de suspensie. Nici un moment picioarele nu se gsesc simultan pe sol,
la o anumit vitez aprnd un interval n care corpul nu atinge deloc solul, acest lucru fiind
datorat propulsiei foarte puternice a corpului care rezult n micorarea componentei verticale a
corpului, adic o oscilaie mai mic a trunchiului, i o mrire a componentei orizontale, tradus n
creterea vitezei de translaie. Se deosebesc dou tipuri de alergri:
- alergarea de fond axul trunchiului este aproape vertical, iar atitudinea membrelor este
apropiat de cea din timpul mersului ;
- alergarea de vitez trunchiul este aplecat nainte, iar solul este atins doar de vrful
piciorului, evident, durata perioadei de sprijin micorndu-se n favoarea celei de suspensie pe
msur ce viteza de deplasare crete.
c) Sritura are dou faze, care presupun existena ambelor picioare simultan fie pe sol
fie n aer.
Legile pailor
Pasul, conform lui Marey, reprezint seria de micri ce se execut ntre dou poziii
asemntoare ale aceluiai picior. Legile pailor sunt :
a) lungimea medie a pasului normal este mai mare la brbat (120 cm), dect la femei (100
cm);
b) la ambele sexe, pasul drept (piciorul stng fiind cel de sprijin) este mai mare dect pasul
stng;
c) deprtarea lateral a picioarelor n timpul mersului este mai mic la brbai (11-12 cm)
dect la femei (12-13 cm) din cauza conformaiei diferite a bazinului;
d) lungimea pasului crete cu frecvena, pn la o caden de 75 de pai/minut, la o
caden mai mare lungimea pasului scade;
e) viteza mersului crete cu frecvena pailor pn la o caden de 85 pai/minut ; la o caden mai
mare, viteza descrete.
Dinamica
Studiaz micarea legat de cauzele care o produc i anume forele.
Legile dinamicii au fost formulate de Newton n 1687 n lucrarea Principiile matematice
ale filozofiei naturale.
I. Legea I sau principiul ineriei : un corp i pstreaz starea de repaus sau de micare
rectilinie uniform atta timp ct aciunea altor corpuri nu-l oblig s-i modifice starea.
II. Legea a II- a a lui Newton numit i principiul fundamental al dinamicii. Influena
unor corpuri materiale asupra altor corpuri materiale poate duce la modificarea strii celor din
urm, conform principiului ineriei. Aceast influen se caracterizeaz printr-o mrime fizic
vectorial numit for, a crei intervenie are drept rezultat imprimarea unei acceleraii.
O for dat, aplicat unor corpuri diferite le imprim acestora acceleraii diferite, n
funcie de o nsuire caracteristic fiecrui corp n parte i anume masa, mrime fizic ce depinde
de natura i de mrimea corpului.
Matematic, aceast lege se scrie :
F ma
Forele sunt vectori, prin urmare se adun conform regulilor de compunere a vectorilor.
unui alt corp B cu o for F1 atunci, corpul B va aciona asupra lui A cu o for F2 egal i de
semn contrar cu F1 .
Msurarea forelor
Fora se poate msura prin dou metode: metoda dinamic i metoda comparaiei sau
static. Metoda dinamic msoar masa corpului i acceleraia imprimat acestuia de fora ce
urmeaz a fi aflat. Metoda este precis, dar greu de aplicat n practic. n cadrul metodei statice
se compar fora care trebuie msurat cu o alt for luat ca unitate de msur. Aceast metod,
numit dinamometrie, se bazeaz pe proprietatea pe care o au corpurile elastice de a suferi
deformaii temporare, elastice.
n medicin se msoar forele dezvoltate de diferii muchi, fie n condiii normale, fie n
cazuri patologice.
Fora gravitaional
Legea graviaiei a lui Newton: orice particul de materie din Univers atrage orice alt
particul cu o for care este direct proporional cu produsul maselor particulelor i invers
proporional cu ptratul distanei dintre ele.
mm'
Fg K 2
r
- Fg este fora gravitaional care acioneaz asupra oricror particule;
- m i m sunt masele particulelor;
- r distana dintre particule;
- K constant universal numit constanta gravitaional, egal cu 6,67x10-11 Nm2kg-2
Greutatea unui corp poate fi definit ca rezultanta forelor gravitaionale exercitate asupra
corpului de ctre toate celelalte corpuri din univers. La suprafaa Pmntului, fora de atracie din
partea acestuia este mult mai mare dect cele exercitate de alte corpuri, aa nct acestea din urm
pot fi neglijate, iar greutatea poate fi considerat ca fiind datorat numai atraciei graviaionale.
Considernd Pmntul o sfer omogen de raz R i mas mP, greutatea G a unui corp de mas m
aflat la suprafaa Pmntului este:
G Fg
KmmP
R2
Prin urmare, cnd un corp este lsat s cad liber, asupra sa acioneaz doar greutatea
unde g este acceleraia gravitaional (egal ca valoare n medie 9,8 m/s 2 , ea variaz cu
altitudinea i este funcie de coordonatele geografice ale locului n care se afl corpul). Expresia
lui g este
G m g ,
KmP
R2
v2
r
unde m este masa corpului, este viteza unghiular, iar r este raza traiectoriei. Pmntul execut
o micare de rotaie, prin urmare asupra sa acioneaz o for centrifug ce explic de ce diametrul
Pmntului este mai mare la Ecuator dect la poli.
Lucrul mecanic, puterea i energia
Este o mrime fizic scalar derivat care se msoar n J (Joule). n cazul n care fora
face un anumit unghi cu direcia de deplasare, atunci expresia lucrului mecanic devine
L F d cos .
L
t
1
mv 2
2
Acest tip de energie poate fi privit i ca lucrul mecanic fcut de o for exterioar pentru a
pune corpul n micare
- energia potenial are un aspect diferit de cea cinetic i nu poate fi reprezentat de o
formul general, ea depinde de tipul forelor care acioneaz asupra corpului n cauz; energia
potenial gravitaional este definit ca fiind:
Ep = mgh
unde h este altitudinea la care se afl corpul, m este masa acestuia, iar g este acceleraia
gravitaional. Aceast energie reprezint lucrul mecanic efectuat pentru a ridica acel corp la
altitudinea h.
Cmpul gravitaional este un cmp conservativ de fore, deoarece lucrul mecanic efectuat
de acesta nu depinde dect de poziia iniial i cea final a corpului i nu de drumul parcurs de
corp. ntr-un astfel de cmp, energia mecanic total se conserv:
E = Ecin + E pot = constant
Elemente de dinamic uman
Dinamica locomoiei
Este studiat n legtur cu lucrul mecanic fcut de muchii care acioneaz membrele
inferioare.
Lucrul mecanic efectuat de muchi
Depinde de fora dezvoltat de muchiul considerat i de deplasarea punctului de inserie
pe osul pe care l pune n micare, cu alte cuvinte lucrul mecanic depinde de fora muchiului i de
contracia lui.
F
S
Unitatea de msur a presiunii n S.I. este N/m 2. (Presiunea are i alte uniti de msur
tolerate cum ar fi 1Pa = 1N/m2, 1 atm ~ 10 5N/m2, 1 torr = 1 mmHg, 760 mmHg = 105 N/m2.)
Aceast presiune nu este egal numai cu cea provenit din greutatea corpului, ea cuprinde
i efortul destinat mpingerii corpului nainte. nainte de a prsi solul pentru a porni nainte,
fiecare picior exercit o presiune mai puternic dect n sprijinul unilateral.
Lucrul mecanic efectuat n timpul mersului este datorat aciunii musculare care produce
oscilaiile verticale ale corpului, deplasrile orizontale (nfrngerea frecrilor) i micarea
membrelor inferioare oscilante. Muchiul face un lucru mecanic pozitiv pentru mrirea vitezei i
un lucru mecanic negativ pentru micorarea sau anularea acesteia.
Exemplu: Lucrul mecanic cheltuit n oscilaiile verticale executate de un om de
aproximativ 75 kg n timpul mersului, oscilaii care au amplitudinea de aproximativ 3-4 cm este
de 29,5 J, iar n oscilaiile verticale 58J, n timp pentru deplasarea orizontal, se cheltuie la fiecare
pas 24,5 J. Pentru micarea membrelor inferioare oscilante se cheltuie 2,95 J. nsumnd toate
aceste numere, se obine c la efectuarea unui pas, un subiect de 75 de kg cheltuie aproximativ
115 J (egal cu lucrul mecanic efectuat la deplasarea unei snii de 10 kg pe ghea, cu vitez
constant, pe o distan de 11,5 m, considernd coeficientul de frecare al gheii ca fiind 0,1).
Lucrul mecanic cheltuit de organism depinde de viteza de deplasare.
Statica
Statica este acea parte a mecanicii care se ocup cu studiul echilibrului.
Fi
i 1
i 1
Fi 0 ,
i 1
M
i 1
Momentul forei
Efectul produs de o for asupra unui obiect depinde nu numai de mrimea i direcia
forei, dar i de poziia suportului forei. Din Fig. 9a) se observ c cele dou fore care acioneaz
asupra corpului l-ar roti n sensuri contrare. n multe cazuri se studiaz micarea unui corp care se
poate roti liber n jurul unei axe oarecare i asupra cruia acioneaz mai multe fore coplanare
care se afl toate ntr-un plan perpendicular pe acea ax. Vom alege ca punct de referin, punctul
n care axa intersecteaz planul forelor. Numim braul forei sau braul momentului forei fa de
ax, distana pe perpendicular de laacest punct la suportul forei (vezi Fig.
9).
M r F
Momentul forei este o mrime fizic vectorial a crei direcie este perpendicular pe
planul determinat de for i braul ei, iar sensul este pozitiv dac fora produce rotaia corpului n
sens trigonometric (invers acelor de ceasornic), respectiv negativ dac fora produce rotaia
corpului n sensul acelor de ceasornic.
n cazul n care asupra unui corp acioneaz numai fora gravitaional, deosebim dou
tipuri de echilibru:
- echilibru de suspensie (corpul este mobil n jurul unei axe de rotaie, orizontal, vertical
sau nclinat);
- echilibru de sprijin
Echilibrul, indiferent de situaiile enumerate, este de trei feluri: stabil, instabil i
indiferent.
Condiii de echilibru pentru corpurile suspendate
- corpul se afl n echilibru stabil cnd centrul su de greutate CG este situat sub punctul
de suspensie, pe aceeai vertical, n poziia cea mai joas (Fig. 10 a);
- dac CG se afl deasupra punctului de suspensie n punctul cel mai nalt, pe aceeai
vertical, echilibrul devine instabil, iar la ieirea corpului din poziia de echilibru el nu mai revine
la starea iniial de la sine (Fig. 10 b);
- dac CG i punctul de suspensie coincid, corpul se afl n echilibru indiferent (Fig. 10 c).
n aceast poziie, corpul uman este n echilibru stabil, iar verticala CG trece prin interiorul unui
poligon convex de sprijin care n condiiile pierderii echilibrului i mrete suprafaa prin
ndeprtarea picioarelor.
Condiiile de echilibru al ntregului corp cuprind i echilibrul capului, trunchiului i
membrelor inferioare .
Capul
- rezemat pe condilii primei vertebre, atlasul;
- verticala CG (b n Fig. 11) trece cu puin anterior de articulaia occipito-atlantoid, adic
n faa liniei transversale care unete cei doi condili, fapt pentru care capul nu se menine n
echilibru fr efort (observai un om care doarme, capul su se apleac nainte); n stare de veghe
ns, muchii cefei, n uoar contracie static, opresc capul de a cdea nainte.
Figura 13 - Cifoza
pentru a crei compensare se produce o amplificare a curburii lombare cu convexitatea anterioar,
numit lordoz (Fig. 14);
Figura 14 - Lordoza
3. Piciorul plat (Fig. 15) reprezint tot o consecin a poziiei verticale vicioase. Apare
datorit discordanei dintre apsarea puternic i continu a corpului celui care st mult timp n
picioare i este suprancrcat cu greuti i rezistena oaselor i a ligamentelor (n multe cazuri
este vorba despre o boal profesional care apare la persoanele care lucreaz mult timp n
picioare).
Figura 15 - Platfus
B. Echilibrul corpului n edere
Deoarece n edere membrele inferioare sunt n repaus, echilibrul corpului uman n aceast
poziie se refer numai la trunchi i nu la ntregul corp.
III - n cazul n care verticala CG intersecteaz linia ischioanelor (Fig. 16 c)), n poziia de
edere trunchiul este n echilibru stabil, contracia muscular este minim, iar efortul depus pentru
meninerea stabilitii corpului este foarte mic.
ederea vicioas poate de asemenea duce la apariia scoliozei (Fig. 12). Aceast
deformaie, care apare de cele mai multe ori la elevii care stau incorect n bnci, const ntr-o
deviere a coloanei vertebrale, mai ales n regiunea dorsal, cu convexitate spre dreapta (pentru
dreptaci, desigur). Corectarea scoliozelor se poate face prin mecano-terapie, dar i printr-o corect
supraveghere a inutei n banc.
C. Echilibrul corpului n poziie culcat
- echilibrul cel mai stabil al corpului din dou motive
- CG are poziia cea mai joas;
- poligonul convex de sprijin are aria cea mai mare
- n cazul n care subiectul este culcat pe o parte, corpul ntins se afl n echilibru instabil,
datorit reducerii poligonului convex de sprijin, dar acest lucru poate fi ndeprtat prin ndoirea
membrelor aflate n contact cu planul de sprijin;
- efortul muscular pentru meninerea echilibrului corpului n stare culcat este minim, toi
muchii fiind relaxai.
Prghiile
Prghiile sunt nite maini mecanice foarte simple, ele fiind folosite pentru a multiplica
fora sau deplasarea n condiii optime. n organismul uman se ntlnesc peste 200 de prghii
osoase.
Aciunea prghiilor se bazeaz pe echilibrul momentelor a dou fore: o for de rezisten
pasiv i o for activ. Ele sunt caracterizate prin trei puncte principale:
- punctul de aplicaie a forei F,
- punctul de aplicaie a rezistenei R,
- punctul de aplicaie S a rezultantei forelor, numit punct de sprijin a prghiei, n jurul
acestuia forele F i R dnd prghiei o micare de rotaie
Legea prghiilor: momentele forelor F i R s fie egale.
Clasificarea prghiilor se face n funcie de poziiile celor trei puncte de aplicaie F, R i S
(Fig. 17):
- prghia de gradul al III-lea sau prghia de deplasare are F ntre R i S, ele utilizeaz o
for mare i nving o for mic, n schimb deplaseaz mult punctul lui R; acest tip de prghii este
cel mai ntlnit n corpul uman (punctul de aplicaie a forei, adic locul de inserare a muchiului,
se afl ntre punctul de sprijin care este articulaia i punctul de aplicaie a rezistenei).
Prghiile n medicin
Prghiile de gradul I
- relativ puine n organism;
- trunchiul se afl n echilibru pe picioare ca o prghie de gradul I, la fel i capul, care
sprijinit pe atlas, funcioneaz ca o prghie cu brae inegale, verticala CG netrecnd prin atlas
(Fig. 18 a));
- antebraul n extensie se comport ca o prghie de gradul I;
- n practica medical, prghiile de gradul I sunt foarte numeroase (Fig. 18 b)), n primul
rnd prghiile duble cum sunt foarfecele i cletii, care se mpart n funcie de utilitate, dup
lungimea braelor;
- foarfece pentru nvins rezistene mari (cum ar fi gipsul sau cletii pentru extracii dentare) cu
gur puternic i mic i mnere lungi; apsnd pe un bra de prghie lung se poate nvinge o
rezisten mare;
una n prelungirea celeilalte; extensia trebuie s fie continu, deoarece muchii care nu sunt n
contracie permanent ar face ca cele dou segmente ale osului fracturat s se suprapun parial i
s mpiedice refacerea osului n form normal.
Descompunerea unei fore se realizeaz invers compunerii sale. Este ntotdeauna posibil s
nlocuim o for prin dou componente care produc acelasi efect.
Asupra oricrui sistem pot aciona fore externe (din exteriorul sistemului) si fore interne
(din interiorul sistemului).
- Forele externe - sunt forele ce acioneaz asupra unui sistem din exteriorul sistemului;
cele de care se ine cont n activitatea fizic sunt: gravitaia, reacia solului, fora de frecare,
rezistena mediului, fora de inerie.
- Fore interne - sunt forele ce acioneaz asupra unui sistem din interiorul su; cele de
care se ine cont n activitatea fizic sunt: fora de contact articular, forele tendoanelor si a
ligamentelor, fora muscular, presiunea intraabdominal, fora elastic.
2.3.3. Prghii
n fizic, prghia este o bar rigid, care se poate roti n jurul unui punct de sprijin (S) si
asupra creia acioneaz: fora care trebuie nvins (for rezisten - R) si fora cu ajutorul creia
este nvins fora rezistent (fora activ - F).
Muschii acioneaz ca fore active n cadrul aparatului locomotor, producnd miscrile
prin
deplasarea oaselor pe care se inser. Astfel, muschii si oasele alctuiesc n biomecanic lanuri
mobile, care se comport ca sisteme complexe de prghii.
Prghiile osoase, biologice, sunt formate de dou oase vecine, articulate mobil si legate
printr-un muschi. La o prghie, se disting trei elemente:
- punctul de sprijin (S) sau fulcrum-ul (F) reprezint axa biomecanic a miscrii;
- fora de rezisten (R) este dat de greutatea corpului sau a segmentului care se
deplaseaz si la care se poate aduga greutatea sarcinii de mobilizat;
- fora activ (F) este dat de muschiul care realizeaz miscarea.
- Faza 1: faza de amortizare compus din contactul iniial (atacul cu talonul) si ncrcarea
ine pn la momentul verticalei.
- Faza 2: momentul verticalei piciorului de sprijin sau sprijinul median; dureaz foarte
puin; centrul de greutate are poziia cea mai nalt si se deplaseaz usor spre piciorul de sprijin.
- Faza 3: desprinderea de pe sol a piciorului sau faza de impulsie; dureaz pn la
ridicarea piciorului de pe sol; centrul de greutate este la nivelul cel mai cobort; spre sfrsitul
fazei, datorit impulsului dat de piciorul de sprijin, corpul este mpins spre nainte si n sus, iar
membrul de sprijin va deveni picior oscilant.
- Faza 4: oscilaia sau balansarea; cunoscut si sub denumirea de al doilea sprijin
unilateral este submprit n oscilaia iniial (posterioar), oscilaia de mijloc si cea terminal
(anterioar).
3. KINEMATICA
Kinematica este stiinta miscarii. Pentru locomotia umana ea reprezinta studiul pozitiei,
unghiurilor, vitezelor si acceleratiilor segmentelor corporale si a articulatiilor in timpul deplasarii.
3.1. PARAMETRII KINEMATICI
Segmentele corporale sunt considerate a fi elemente rigide ce se utilizeaza in scopul
descrierii miscarii corpului. Ele includ piciorul, gamba, coapsa, pelvisul, toracele, mina,
antebratul, bratul si capul.
Articulatiile dintre segmente inglud glezna ( articulatiile talocrurala si subtalara),
genunchiul, soldul, incheietura miinii , cotul si umarul.
Pozitia reprezinta localizarea in spatiu a unui sement sau a unei articulatii, masurindu-se
in metrii. Un parametru corelat cu pozitia este deplasarea care se refera la pozitia raportata la
originea miscarii. In spatiul bidimensional, pozitia se exprima in coordonate carteziene, ( x,y)fig.1. In mod similar, pentru spatiul tridimensional se vor utiliza trei coordonate de pozitie(x,y,z).
fig.1
fig.2
Unghiul articulatiei, numit si unghi intersegmental, este unghiul dintre doua segmente
adiacente, masurat de o parte sau alta a articulatiei. El se exprima, in mod obisnuit in grade si este
deseori convertit in notatii clinice. Fiind o valoare ce depinde de pozitia relativa a segmentelor el
nu se modifica prin schimbarea orientarii in spatiu a corpului.
fig.3
Unghiul unui segment are o semnificatie total diferita. El reprezinta unghiul de inclinare
a unui segment in raport cu orizontala, fiind masurat in sens antiorar. El este o valoare absoluta
ceea ce inseamna ca se modifica cu orientarea corpului.
Viteza reprezinta variatia in timp a spatiului si poate fi liniara sau unghiulara dupa cum
variatia spatiului este o variatie in pozitie sau o variatie in unghi. Se masoara in m/s sau in
grade(radiani)/s./
v=
(m/s) sau v =
(grad/s) sau (rad/s)
t
t
1
s viteza sa va fi :
50
v=
1.6 1.5
5m / s
1 / 50
(m/s2) sau
(grad/s2, radian/s2)
t
t
Heel strike
Mid stance
Toe off
Fig.4
Daca corpul ar avea roti el ar putea evita aceste miscari in totalitate ceea ce nu se intimpla
in cazul utilizarii membrelor inferioare ca mijloc de locomotie. Motivul consta in faptul ca in
fazele de contact cu calciiul ( heel-strike) si de desprindere a virfului piciorului de pe sol (toe-off),
cele doua picioare formeaza laturile unui triunghi in timp ce in faza de sprijin mijlociu, piciorul pe
care se face sprijinul este vertical( fig.4).
Efectul imediat este coborirea partii superioare a corpului, numita in mod obisnuit HAT (headarms-trunk), la contactul cu calciiul, aceasta faza de mers fiind denumita faza de sprijin dublu, ea
corespunzind momentului in care ambele picioare vin in contact cu solul, si ridicarea lui in timpul
fazei de sprijin mijlociu ( mid-stance) fig.5.
Heel-strike
Mid-stance
toe-off
Fig.5
In acest mod, centrul de greutate al corpului, amplasat in HAT, va descrie o traiectorie
arcuita. In vederea ridicarii pe verticala a centrului de greutate este necesar un consum de energie
care nu va fi redat inapoi in faza de coborire, la desprinderea piciorului de sol (toe-off). Aceasta
miscare in sus si in jos a centrului de greutate este prin urmare ineficienta, aparatul locomotor
utilizind mai multe metode de reducere a amplitudinii acestei miscari.
3.2.2. DETERMINANTII MERSULUI
Cel de-al doile razboi mondial a condus a creasterea numarului persoanelor cu amputatii. In
SUA, in special, s-au depus eforturi considerabile in directia realizarii de dispozitive de protezare,
in special de proteze de membru inferior, in vederea reintregarii sociale a acestor persoane cu
handicap locomotor. Proiectele de cercetare din aceasta directie au inclus si studii aprofundate
privind mersul normal si patologic. O mare parte din cunostiintele actuale privind mecanismele
biomecanice utilizate de organismul uman in timpul mersului si alergarii sunt dateaza din acea
perioada.
In vederea reduceri consumui de energie din timpul miscarilor sus-jos si laterale, corpuluman
utilizeaza mai multe mecanisme de baza. Datorita importantei lor deosebite pentru biomecanica
mersului ele au fost denumite determinantii mersului.
Aceste mecanisme au doua scopuri de baza:
reducerea inaltimii maxime a centrului de greutate in timpul fazei de sprijin mijlociu
cresterea inaltimii minime a centrului de greutate in fazele de contact cu calciiul (heel-strike)
si de desprindere a virfului piciorului de pe sol (toe-off).
a. Rotatia pelviana ( fig. 6)
fig.6
b. Inclinarea pelvisului (fig.7)
Pelvisul se inclina inspre in jos (oblic) spre a creste lungimea efectiva a piciorului in
momentul contactului cu calciiul (HC)si al desprinderii de pe sol al virfului piciorului(TOF).
Fig.7
Fig.8
d. Mecanismele de rotire a gleznei (fig.8)
In fazele de contact ale calciiului cu solul si de desprindere a virfului piciorului de sol glena este
dorsiflexata si respectiv plantarflexat.
e. Rotatia transversala a segmentelor piciorului (fig.9-10)
Membrul inferior este lungit prin rotatie externa si scurtat prin rotatie interna.
Fig.9
Fig.10
In picior aceste rotatii sunt facilitate de efectul de convertor de moment ( fig.11) prin care
pronatia la contactul cu calciiul este convertita in rotatie tibiala interna ( si in consecinta femurala)
iar rotatia externa a femurului la desprinderea virtfului piciorului de sol este convertita in
supinopronatie a labei piciorului. Acetse actiuni sunt o consecinta a axelor de la nivelul
articulatiilor talo-crurala si talo-cacaneala( subtalara).
Fig.11
Fig.12