Echipamente de protezare Curs 1

STADIUL ACTUAL N DOMENIUL TEHNOLOGIILOR DE SUBSTITUIE I DE RECONSTRUCIE FUNCIONAL COMPONENTE ARTIFICIALE Larg acceptare clinic Acceptare clinic cu rezerve Acceptare clinic limitat Stadiu experimental Stadiu de concepie PROTEZAREA Activitatea de realizare a mijloacelor de inlocuire sau substituire a organelor sau segmentelor corporale. Directii transplantul de organ componente artificiale: Dispozitive ce suplinesc functia unui organ existent in ortopedie: ORTEZE Dispozitive ce inlocuiesc functia unui organ deteriorat prin boala sau accident : PROTEZE . In ortopedie: proteze ortopedice PROTEZE: - endoproteze - exoproteze LIMITELE COMPONENTELOR ARTIFICIALE ACTUALE 1. Prima generaie - proteze convenionale - Capacitate limitat de reproducere a funcionalitii organului nlocuit - Reproducerea funcionalitii prin procese nenaturale(mecanice, electrice sau chimice) - Realizarea din materiale sintetice - Absena capacitii de adaptare la procesele de cretere din organismul uman 2. A doua generaie: protezele biohibride 3. A treia generaie: protezele informatizate sau inteligente ETAPELE PROIECTRII ECHIPAMENTELOR I DISPOZITIVELOR DE PROTEZARE 1. stabilirea n termeni cantitativi a parametrilor eseniali privind funcia sau funciile ce urmeaz a fi reproduse de componenta artificial; 2. stabilirea restriciilor impuse de cuplarea produsului cu organismul uman i evaluarea duratei de utilizare nentrerupt; 3. evaluarea posibilitilor de materializare tehnic a produsului (utilizarea tehnicilor de modelare i simulare pot sprijini substanial acest process conducnd la reducerea costurilor; 4. realizarea prototipului i efectuarea coreciilor necesare; 5. optimizarea produsului n cazul n care acesta corespunde specificaiilor de proiectare sau reevaluarea lui n caz contrar; TRANSPLANT

6. validarea produsului optimizat prin testri clinice, adaptat particularitilor produsului, respectiv testri pe animale (in-vitro, in-vivo) n cazul protezelor implantabile sau pe pacieni, n cazul celor externe; 7. individualizarea produsului, deci conferirea capacitii de adaptare la caracteristicile (datele antropometrice) sau nevoile individuale ale pacienilor ceea ce presupune realizarea produsului ntr-o gam de dimensiuni i de parametrii funcionali ct mai larg; 8. supravegherea pieii de desfacere a produsului realizat n vederea analizrii gradului de acceptabilitate a produsului. Se impune crearea unei baze de date privind utilizatorii i meninerea unei legturi cu acetia, scopul fiind stabilirea deficienelor structurale i funcionale ce nu au putut fi evideniate n etapele de evaluare clinic. Se creeaz astfel premisele unei continue perfecionri a produsului. PROTEZAREA APARATULUI DE LOCOMOIE I PREHENSIUNE LOCOMOIE aciunea sau capacitatea de deplasare dintr-un loc n altul PREHENSIUNE capacitatea de a apuca, manipula obiecte cu mna sau alt segment corporal Membrul inferior: ISTORIC - lucrrile lui Herodot scrise n jurul anului 484 .e.n. - diferite tipuri de proteze se afl n prezent expuse n diverse muzee din lume, cea mai veche fiind cea descoperit n anul 1858, ntr-un mormnt din Capua, Italia, fiind apreciat ca datnd din anul 300 .e.n. - Caracteristicile lor principale erau simplitatea - un pilon de sprijin, greutatea relativ mare - fiind realizate din fier sau lemn, i specializarea corespunztoare cerinelor individuale de utilizare ale purttorilor lor. - Chirurgii, Ambroise Pare (Frana, 1529) si Verduin (Olanda,1696) sunt primii care au creat proteze cu articulatii mobile. - Realizri notabile: englezul James Pots of London fiind primul care a proiectat o protez cu componente din lemn, cuplate prin articulaii din oel (piciorul Anglesey) - Preocuparea spre perfecionarea sistemelor de protezare pentru membrele inferioare a crescut simitor, n America, dup rzboiul pentru independen, i n ntreaga lume, n special n America i Europa, dup cel de-al doilea rzboi mondial. Membrul superior: ISTORIC - o istorie mai puin cunoscut; - mna Alt-Rupin, descoperit n Germania n 1863 (pe Rin) i expus, alturi de alte proteze din secolul XV, la Muzeul Stibbert din Florena, se caracteriza printr-o construcie ingenioas care, chiar dac prezenta policele ca rigid, permitea micarea n pereche a celorlalte degete precum i flexia ncheieturii minii. Momente semnificative: - introducerea n anul 1812 de ctre Balif a principiului utilizrii mic rii relative dintre segmentele corpului; - brevetarea n 1912 de ctre D.W. Dorrance a primului dispozitiv de tip hook; - introducerea n 1940 a controlului mioelectric de catre Ritter.

Cazuistica medical, alarmant, determinat, i aici, de cel de-al doilea rzboi mondial i apoi de rzboiul din Vietnam, a condus la derularea unor ample programe de dezvoltare a domeniului protezrii (SUA, Germania, Rusia, Italia). NORME GENERALE PRIVIND CONFECTIONAREA PROTEZELOR Principiul de baza in proiectarea protezelor si aparatului ortopedic sa indeplineasca cat mai bine functia memebrului afectat, deci toate conditiile unui mijloc de prehensiune, de sustinere sau locomoie. Conditiile elementare impuse sistemului de protezare : 1. sa fie cat mai conform cu bontul astfel incat prehensiunea , sprijinul sau deplasarea sa nu produca leziuni. 2. sa permita o circulatie sanguina optima care sa intretina starea de integritate a partilor moi si mai ales a musculaturii bontului. 3. sa fie functionala pentru a permite reabilitarea individului sau reincadrarea lui in viata sociala. 4. sa fie usoare , estetice si nesocante pentru a evita instalarea complexelor de inferioritate.

Protezarea membrului superior Curs 2

"proteza ideala ar trebui s se constituie pentru purttorul ei ca o extensie fireasc a sistemului su biologic" (Mann 1974) ETAPE DE REALIZARE 1. stabilirea n termeni cantitativi a parametrilor eseniali privind funcia sau funciile ce urmeaz a fi reproduse de componenta artificial; - studiul anatomiei functionale si a biomecanicii MS - evaluarea activitatilor functionale ale MS (miinii umane) - evaluarea cinematica 2. stabilirea restriciilor impuse de cuplarea produsului cu organismul uman i evaluarea duratei de utilizare nentrerupt; - interfata om-proteza (manson, sistemul de comanda si control 3. evaluarea posibilitilor de materializare tehnic a produsului (utilizarea tehnicilor de modelare i simulare pot sprijini substanial acest proces conducnd la reducerea costurilor; - solutii existente ( de mecanisme de prehensiune si supinopronatie) CLASIFICARE: 1. activiti neprehensive 2. activiti prehensive 3. ACTIVITILE NEPREHENSIVE Solicit funciile senzoriale ale minii i constau n: capacitatea de apreciere a formei i volumului obiectelor (stereognozia); capacitatea de apreciere a greutii obiectelor (bareognozia); capacitatea de apreciere a preciziei micrilor (kinestezia).

ACTIVITILE PREHENSIVE Includ posibilitile de care dispune mna uman de a prinde obiecte: prehensiunea ntre dou dintre cele patru degete; prehensiunea ntre cele patru degete, mpreun sau izolat, i podul palmei; prehensiunea cea mai complet ntre coloana policelui, pe de o parte, i restul degetelor i al palmei pe de alt parte. Prinderea obiectelor se realizeaz n funcie de: - forma, dimensiunile, volumul i greutatea obiectelor, - fora i precizia impuse de micarea ce urmeaz a fi executat. 1. prehensiune la vrf 2. prehensiune palmar 3. prehensiune lateral 4. prehensiune cilindric 5. prehensiune sferic 6. prehensiune de tip crlig MEMBRUL SUPERIOR CA LAN CINEMATIC 1. Principalele functii cinematice ale membrului superior sunt : - pozitionarea minii - orientarea minii - prehensiunea 2. Corespunzator celor trei tipuri de functii cinematice in structura biomecanica a membrului superior se pot deosebi 3 subsisteme si anume: - biomecanismul de pozitionare - biomecanismul de orientare - biomecanismul de prehensiune

Protezarea membrului superior Curs 3

COMPONENA UNEI PROTEZE DE M.S.U

SURSA DE ENERGIE SISTEMUL MECANIC CU DISPOZITIVUL TERMINAL + SENZORI

SISTEMUL DE COMANDA SI CONTROL

SISTEMUL DE ACTIONARE

feedback

Sursa de energie

Sistemul de actionare

Sistemul de comanda si control

Sistemul mecanic cu dispozitivul terminal

1. Uniti pentru articulaia umrului 2. Uniti pentru rotaie humeral 3. Uniti pentru articulaia cotului 4. Articulaii externe (laterale) 5. Uniti pentru ncheietura minii 6. Dispozitive terminale

Protezarea membrului superior Curs 4

PROBLEMATICA PROTEZRII MINII UMANE

1. Amputaia membrului superior reprezint o metod terapeutic extrem de salvare a vieii unui pacient ce se aplic n cazul unor traumatisme sau tumori cu efecte de ordin social, psihic, estetic i funcional.

Clasificarea protezelor de membru superior criteriul 1: in funcie de nivelul amputaiei

criteriul 2: criteriul funcional criteriul 3: criteriul comercial

- proteze cosmetice - proteze cu comanda prin tractiune - proteze cu comanda mioelectrica - proteze hibride Aspecte importante n protezare: - nivelul de amputaie; - condiiile impuse de bont; - obiective individuale i activiti specifice

Criterii de alegere a protezelor: 1. fr protez; 2. proteze cosmetice; 3. proteze cu aciune corporal; 4. proteze cu aciune extracorporal (electrice); 5. proteze hibride; 6. proteze specifice anumitor activiti 1. Fr protez

2. Proteze cosmetice

3. Proteze cu aciune corporal: Micri caracteristice: - flexia glenohumeral; - abducia sau adducia scapular; - coborrea i ridicarea umrului; - dilatarea cutiei toracice. Tipuri de proteze: - cu deschidere voluntar; - cu nchidere voluntar;

4. Proteze cu aciune extracorporal: Tipuri de control a protezelor electrice: - control mioelectric; - servo control; - control prin ntreruptoare; - control prin ntreruptoare acionate cu energie corporal

5. Proteze hibride Tipuri constructive: cot cu acionare prin traciune (cu energie corporal) i dispozitiv terminal (de tip hook sau mn mecanic) cu control mioelectric, la care se poate aduga opional un sistem de supino-pronaie tot mioelectric; cot cu acionare electric i dispozitiv terminal cu acionare prin energie corporal.

6. Proteze specifice anumitor activiti:

Evaluarea posibilitilor de materializare tehnic Analiza posibilitilor de substituire tehnic a minii umane CONCLUZIE: Gradul de asemnare cu mna uman este dat de: - forma; - numrul degetelor ; - modul de acionare a degetelor.

Criterii de evaluare a dispozitivelor terminale din construcia protezelor de membru superior - din punct de vedere a activitailor funcionale reproduse - Prehensiunea: capacitatea minii de a apuca i manipula n sigurana obiecte de diferite dimensiuni,forme i greuti. - Aprehensiunea: capacitatea minii de a percepe prin senzorii de care dispune forma, textura, greutatea, etc.

STADIUL ACTUAL N DOMENIUL PROTEZELOR DE MN - proteze cu degete rigide de tip hook - proteze cu degete rigide de tip mna mecanic - proteze cu degete articulate de tip mn mecanic ASPECTE SPECIFICE PROIECTRII PROTEZELOR DE MEMBRU SUPERIOR Interpunerea unei proteze ntre om i obiectele din jur ce urmeaz a fi " prehensate" trebuie analizat n ansamblu. Tipul i caracteristicile protezei sunt determinate de: - datele anatomo-funcionale i biomecanice ale amputatului; - tipul activitilor ce urmeaz a fi desfurate; - de natura, forma i greutatea obiectelor de manipulat. Triada om-protez-obiect

n cazul unei proteze de antebra ce asigur prehensiunea i supinopronaia gradele de mobilitate vor fi caracterizate prin: - viteza/timpul de deschidere /nchidere (d, nd) - viteza i timpul cu care se realizeaz micarea de supinopronaie (s, ns); Obiectul va determina prin: - greutate (G), - gabarit () - natura suprafeei sale () Forele i momentele necesare a fi dezvoltate de protez n vederea manipulrii,

Obiectul va influena deci, att sistemul tehnic (proteza) ct si pe purtorul acestuia care trebuie s fie capabil s genereze comenzile necesare realizrii micrilor. CRITERII DE PROIECTARE A PROTEZELOR DE MEMBRU SUPERIOR 1. Criteriul cinematic 2. Criteriul cinetostatic 3. Criteriul preciziei de prindere 4. Criteriul forei de apucare 1. Criteriul cinematic: - se refer la raportul dintre deplasarea Sd la nivelul degetelor i deplasarea Sa a sistemului de acionare:

Respectarea acestui criteriu impune ca mecanismul s realizeze prin cinematica sa valori ct mai mari ale raportului A deci s se obin deschideri ct mai mari ale degetelor n condiiile unor deplasri ct mai reduse la sistemul de acionare. n cazul protezelor acionate cu energie corporal:

n care: cursa degetelor se poate evalua fie prin apertura Sd (mrime liniar) fie prin unghiul (mrime unghiular) de deschidere a acestora iar deplasarea sistemului de acionare prin cursa c a cablului de comand. n cazul protezelor acionate cu energie electric:

Poate fi exprimat: - ca raport al deplasrilor unghiulare i ale degetelor, respectiv ale sistemului de acionare (motorului) sau - prin vitezele unghiulare (d ,a) sau turaiile (nd, na) ale acestora. 2. Criteriul cinetostatic Conform acestui criteriu, mecanismul optim corespunde obinerii unei fore de strngere ct mai mari, deci a posibilitii mnaipulrii unor obiecte ct mai grele, n condiiile dezvoltrii de ctre sistemul de acionare a unor fore ct mai reduse.

Randamentul mecanismului Se exprim ca inversul produsului rapoartelor cinematic i cinetostatic:

- indic necesitatea realizrii unui compromis n alegerea mecanismului: mecanismul care prin structura sa ar corespunde att din punct de vedere cinematic (A=maxim) ct i cinetostatic (H=maxima) conduce la obinerea unui randament redus. Se impune deci fie limitarea performanelor cinematice (dimensiunile obiectului) fie a celor cinetostatice (greutatea i dinamica protezei) funcie de tipul activitilor n cadrul crora proteza va fi utilizat de ctre purttor (igiena personal i manipulri uoare sau activiti solicitante).

3. Criteriul preciziei

Diagramele caracteristice

4. Criteriul forei de apucare Criteriul forei de apucare sau criteriul asigurrii manipulrii exprim valoarea forei de apucare minime ce trebuie dezvoltat de dispozitiv pentru a se evita alunecarea obiectului:

n care: G - greutatea obiectului; - coeficientul de frecare dintre obiect i suprafaa de contact cu degetul; a - vectorul unitate al axei obiectului; Fi - fora de inerie.

Protezarea membrului superior Curs 5(este la fel ca 3 si 4) Analiza posibilitilor de substituire tehnic a minii umane Gradul de asemnare cu mna uman este dat de: - forma; - numrul degetelor ; - modul de acionare a degetelor.

Ortezarea membrului inferior Curs 6

MEMBRUL INFERIOR Membrul inferior (pelvin) are un rol deosebit de important pentru sprijin (ortostatism) si miscare (mersul, alergatul), aspecte functionale posibile prin dezvoltarea corespunzatoare a componentelor aparatului locomotor la acest nivel (oase, muschi, articulatii, structuri ligamentare). Delimitarea anatomo-topografica de restul corpului se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor limite: Anterior linie corespunzatoare ligamentului inghinal (repreinta si granita cu peretele abdominal), Posterior linie corespunzatoare crestei osului iliac si marginii externe a sacrului. Se descriu 5 regiuni anatomice, cu importanta nu doar pentru domeniul chirurgical dar si pentru alte specialitati medicale, si anume: 1. Regiunea fesiera (considerata o zona limita, ce reprezinta si peretele lateral al pelvisului); limitele sale sunt: - cranial creasta iliaca - caudal pliul fesier, - lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu marginea anterioara a tensorului fasciei lata - medial sacrul si coccisul 2. Regiunea femurala sau coapsei; la acest nivel exista doua regiuni - anterioara si posterioara. Limitele pentru regiunea femurala anterioara sunt: - cranial pliul inghinal - caudal linie transversala care trece la 2-3 cm deasupra rotulei, - lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu condilul femural extern, - medial linia care uneste simfiza pubiana cu condilul intern al femurului. Limitele pentru regiunea femurala posterioara sunt: - Cranial plica fesiera - Caudal linie transversala care trece la 2-3 cm superior de spatiul popliteu,

- Lateral linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu condilul femural extern - Medial linia care uneste simfiza pubiana cu condilul intern al femurului. 3. Regiunea genunchiului; la acest nivel existe 2 regiuni anterioara si posterioara (regiunea poplitee) Limitele pentru cele 2 regiuni ale genunchiului sunt: - Cranial linie transversala care trece la 2-3 cm deasupra rotulei, - Caudal linie orizontala care trece prin tuberozitatea anterioara a tibiei - Lateral linia verticala care trece prin marginea posterioara a condilului femural extern - Medial linia verticala care trece prin marginea posterioara a condilului femural intern 4. Regiunea gambei, la nivelul careia sunt delimitate 2 regiuni antero-externa si gambiera posterioara. Regiunea antero-externa se intinde de la tuberozitatea anterioara a tibiei la articulatia tibiofibulara. Limitele sale sunt: - cranial linie transversala care trece prin tuberozitatea anterioara a tibiei - caudal linie orizontala care trece prin baza maleolelor - anterior marginea mediala a tibiei - lateral fata laterala a fibulei. Regiunea posterioara gambiera are aceleasi limite ca si regiunea precedenta, iar in profunzime ajunge la oasele gambei, membrana interosoasa si septul intermuscular posterior. 5. Regiunea gleznei si piciorului; aceste 2 segmente distale sunt abordate de cele mei multe ori impreuna deoarece formeaza o unitate anatomo-functionala Regiunea gleznei este delimitata: - Cranial linie transversala care trece prin baza maleolelor - Caudal linie oblic transversala care trece la 1cm sub varful maleolelor, Regiunea piciorului propriu-zis este impartita topografic in regiunea dorsala si regiunea plantara. Limitele pentru regiunea dorsala a piciorului sunt: - Cranial regiunea maleolara, - Caudal linie transversala care trece prin comisura digitala. Functionalitatea optima a trenului inferior presupune o integritate anatomica, cu urmatoarele aspecte obligatorii: Lungime egala pentru membrele inferioare (indiferent care lungime este luata in considerare cea relativa sau cea absoluta) Articularea cu bazinul trebuie sa fie la acelasi nivel, de ambele parti; Piciorul sa respecte alinierea raportata la centrul de greutate al corpului Forta musculara a lantului cinematic al membrului pelvin sa fie suficienta pentru ca acesta sa nu se flecteze sub greutatea corpului, Articulatiile si aparatul capsulo ligamentar sa fie integre, cu functionalitate optima ORTEZAREA MEMBRULUI INFERIOR Orteza reprezinta un dispozitiv extern destinat suplinirii sau imbunatatirii functiei unui segment de membru sau parte a corpului.

SCOPUL ortezarii unui sement al membrului inferior este exprimat prin urmatoarele aspecte: - limitarea/controlul fortelor anomale de incarcare a diferitelor structuri anatomice, care in majoritatea situatiilor prezinta o preturbare de la fiziologic (pacientului ii sunt descrise diferite infirmitati si disabilitati) - promovarea vindecarii / refacerii cat mai normale a structurilor afectate, cu reluarea functiei segmentului, pentru asigurarea otostatismului si mersului corect la pacientul respectiv; - prevenirea decompensarilor ulterioare; - asigurarea unei functionalitati cat mai normale a membrului inferior in schema de msicare a intregului organism, pentru oricare dintre activitatile cotidiene, cu un consum energetic minim. Ca in cazul ortezelor pentru membrul superior, ortezele pentru membru inferior definite ca fiind dispozitive confortabile, usor de montat si purtat, care respecta estetica regionala, au rolul de a controla, corecta si compensa, mai exact: - Controleaza miscarea (analitica, globala), in conditiile limitarii statusului algic; - Asista mersul; - Corecteaza deformarile existente si minimalizeaza efectele acestora, in conditiile diminuarii incarcarii articulare prin greutatea corpului; - Compenseaza functiile perturbate. Materialele din care sunt confectionate ortezele pentru membrul inferior sunt similare celor folosite pentru membrul superior, si anume: metalul, plasticul, pielea, fibrele sintetice, grafit carbune, combinatii ale celor prezentate. Materialul plastic este frecvent folosit in practica medicala de ortezare. Ortezele din material plastic sunt utilizate deoarece sunt usoare si permit o modelare si montare cat mai sigura, adecvata ca forma si dimensiune pentru segmentul respectiv, nu sunt perturbate de diferitele fluide (apa, urina, uleiuri, etc.) si sunt relativ transparente. Nu pot fi ajustate din punct de vedere al lungimii si nu au durabilitate mare. In functie de modul in care se comporta la temperatura, materialele plastice sunt de doua tipuri: 1. TERMOREZISTENTE, PLASTIFIABILE PRIN INCALZIRE au o forma permanenta, dupa modelarea initiala la caldura si presiune; daca sunt reincalzite sau supuse presiunilor variate nu pot fi prelucrate din nou, pentru dobandirea unei noi forme, de aceea sunt relativ putin utilizate in practica medicala; sunt iritante pentru tegument, generand chiar reactii alergice. Materialele plastifiabile prin incalzire sunt reprezentate de: - Rasini poliesterice p-entru partile laminate ale ortezelor - Rasini epoxice pentru propietatile lor mecanice (flexibilitate, forta, rezistenta) si chimice (rezistenta la modificarile chimice dar si la umiditate si alte intemperii), - Spuma poliuretanica folosita pentru finisarile cosmetice si pentru captusirea ortezelor sau a altor mijloace ajutatoare (nu doar plastice, ci si metalice sau lemnoase) 2. TERMOPLASTICE (termoformabile sau termomaleabile) sunt modelabile cand se incalzesc, dobandind forma dorita la racire; in functie de temperatura la care sunt prelucrate si modelate, aceste materiale se divid in: - Termoplastice la temperatura joasa, (orthoplast, aquaplast, bioplastics, etc), aceste materiale se prelucreaza la temperaturi sub 80C putandu-se modela la temperatura corpului, de aceea nu este necesara matrita. Modalitatea de confectionare este usoara si rapida, necesitand materialul respectiv, un vas cu apa, o sursa de caldura pentru incalzirea apei, foarfece.

- Termoplastice la temperatura inalta (acril polietan, polipropilen, polimeri vinil, copolimeri), care sunt prelucrate la temperaturi de peste 150-160, pe mulaje (matrite) ale segmentelor membrului inferior care urmeaza sa fie ortezate. Sunt rezistente la actiunea diferitelor forte exercitate asupra lor, fara modificarea formei, de aceea sunt ideale pentru confectionarea ortezelor cu durata lunga de folosinta, mai ales cand se impune anticiparea activitatilor stresante, mai ales la nivelul membrelor inferioare spastice. Cele mei indicate METALELE pentru ortezare sunt aliajele de aluminiu si otelul aliat (inoxul); sunt relativ ieftine, rezistente, usor de prelucrat; dezavantajele sunt reprezentate de faptul ca au greutate mare si necesita aliaje scumpe pentru prevenirea coroziunii. Structura metalica asigura diferitele elemente componente ale ortezei, de tipul balamalelor, arcurilor, benzilor. Deoarece la nivelul membrului inferior solicitarea ortezei in functionalitatea cotidiana a diferitelor segmente este semnificativa, dintre cele doua componente metalice este preferat otelul aliat care are o rezostenta mai mare la stresuri repetitive. In multe situatii, ortezele pentru membru inferior sunt confectionate din combinatia plastic metal. Pielea bovina este cel mai des folosita in fabricarea ortezelor membrului inferior, cu precadere pentru incaltamintea ortopedica. Acest aspect este justificat de faptul ca pielea bovina este putin iritanta, buna conducatoare termica, absoarbe apa cu redistribuirea transpiratiei la nivelul intregului picior, are posibilitatea de intindere prevenind astfel frictiunile si solicitarea mecanica anormala. Indiferent materialul folosit, trebuie cunoscute caracteristicile sale, pentru alegerea celor optime in confectionarea otezei pentru un anumit segment al membrului inferior. Aceste caracteristici sunt: - Rezistenta reprezinta una dintre cele mai importante caracteristici ale materialului pentru confectionarea ortezei, fiind definita ca solicitarea, forta sau incarcarea maxima (tensiune, compresie, forfecare, indoire) externa ce poate fi aplicata pe materialul respectiv fara ca acesta sa se deformeze - Rigiditatea (duritatea) exprima modul in care se comporta materialul atunci cand asupra sa se exercita un stres indus de forte de comprimare, rasucire, intindere etc.; sunt precizate in literatura de specialitate alte definitii ale acestei caracteristici si anume raportul dintre forta aplicata si gradul de deformare generat sau gradul de indoire sau de compresiune determinat de stres-ul aplicat - Durabilitatea este definita ca rezistenta la solicitare repetata, timp cat mai indelungat; aprecierea durabilitatii pentru materialul din care se recomanda confectionarea unei orteze este posibila prin testarea modului in care se comporta materialul la forte de mica amplitudine, care actioneaza repetat; aceasta modalittae de testare corespunde situatiei din practica cotidiana, pacientul ortezat fiind predispus loa incarcari repetate de mica intensitate; - Densitatea materialului exprima greutatea pe unitatea de volum; aceasta caracteristica se doreste a fi optima in conditiile celorlalti parametri definitori, aspect posibil de obtinut pentru materialele sintetice noi; - Rezistenta la coroziune este edfinita prin vulnerabilitatea materialului la actiunea diferitelor tipuri de agenti chimici (externi temperatura, vapori de apa, praf; individuali sudoratia); oricare dintre materiale este expus actiunii acestor agenti (metal, plastic, piele); - Facilitatea prelucrarii este conditionata nu doar de tipul materialului ci si de dotarea existenta si de maiestria specialistului in ortezare; se considera ca materialele durabile si rezistente

pot fi prelucrate cu ajutorul echipamentelor speciale, spre deosebire de cele mai putin rezistente, a caror prelucrare este relativ usor de realizat. PRINCIPIILE (Proprietatile) pe care trebuie sa le indeplineasca otezele aplicate la nivelul membrului inferior sunt: - sa fie folosite doar cand sunt indicate si cat timp este necesar, - sa permita articulatiilor o mobilizare cat mai aproape de sectorul de miscare fiziologica, -sa fie cat mai functionale, pentru asigurarea normalitatii fazelor de mers (pacientul trebuie sa deruleze schema de mers cat mai fiziologic), - orteza de glezna trebuie sa fie centrata la nivelul maleolei mediale, - orteza de genunchi trebuie sa fie centrata la nivelul proeminentei condilului femural medial, - orteza de sold trebuie sa fie pozitionata astefl incat sa permita pacientului o flexie de 90 a coapsei pe bazin, cu posibilitatea unei pozitii sezande corecte, -sa fie confortbaile pentru asigurarea compliantei pacientului, cu respectarea criteriilor cosmetic si functional.