Proteze bionice

Proteza bionica de șold

Suseanu Lucian-Horia

-2019-
 Viziunea science-fiction a membrelor protetice robotice care pot fi controlate de
creier și care oferă feedback senzorial se apropie de a deveni una cu realitatea.
Există o temă recurentă în inginerie, si anume încercarea de a copia natura. Nu e
deloc surprinzător. Lumea și sistemele sale biologice au avut milioane de ani să
dezvolte soluții la diferitele probleme asupra mediul înconjurător; civilizația,
dimpotrivă, a avut doar câteva secole. Este întotdeauna o provocare, iar succesele
omenirii în natura sunt relativ rare.
Una dintre cele mai mari provocări vine în domeniul asistenței medicale, unde
ingineria trebuie să fie una cu natura. Ingineria unui dispozitiv care va trebui să
îndeplinească aceeași funcție ca o parte naturală a corpului sau să se coordoneze cu
procesele naturale este cam la fel de dificil ca și cea reală. Înlocuirea membrelor
care lipsesc sau sunt pierdute oferă unele dintre cele mai izbitoare exemple ale
progresului pe care l-am făcut.
Arheologii au găsit exemple de înlocuire a părților corpului din Egiptul antic,
Grecia și Roma.

Acestea variază de la părți brute – picioare din lemn și cu degetele de la picioare -

la încercări primitive, dar totuși impresionante, la membrele cu articulații prinse în
balamale. Trecând repede prin secolul al XIX-lea găsim mâini protetice complet
articulate, care ar putea să nu fi fost deosebit de eficiente, dar cu siguranță ar arăta
impresionant.

Viziuni fictive

Astăzi, așteptările noastre au crescut - pe nedrept - datorita science-fiction-ului.

Serialul de televiziune din 1970, The Six Million Dollar Man, ne-a prezentat un
triplu amputat al cărui picioare și braț au fost înlocuite cu membre robotice și i-au
oferit abilități supraomenești (alergând cu 60 mile pe ora, ridicând greutăți
imposibil de grele și cu implantarea unui ochi electronic avea vedere acută);
moștenirea durabilă a seriei vizează popularizarea termenului "bionic" pentru o
proteză motorizată. Un deceniu mai târziu, am văzut mâna dreaptă a eroului Star
Wars, Luke Skywalker, care a fost înlăturată și înlocuită cu o mână cibernetică care
nu putea fi distinsă din punct de vedere vizual și funcțional de mâna sa naturală,
incluzand reflexe și senzații
In zilele noastre, protezele inca reprezinta o zonă modernă de interes și totodata
o provocare în Ortopedie. În timp, a existat o tranziție de la metodele artizanale de
producție a protezelor la concepte și materiale moderne, inclusiv o reeducare prin
intermediul realității virtuale. Condițiile pentru o montare eficientă a unei proteze
includ necesitatea ca proteza să respecte forma și funcția membrului pierdut din
punct de vedere anatomic și biomecanic.

Protezele sunt făcute individual, personalizate în funcție de sex, vârstă, fiziologice

caracteristicile, profesia și preferința. În țara noastră, proteza toracică a membrelor
are o istorie relativ scurtă de aproximativ un secol, cele mai preeminente centre
fiind în Iași, Cluj și București. În prezent, protezele toracice ale membrelor și în
special protezele mâinilor, se află într-o perioadă de dezvoltare.

Introducerea proteticii dentare este o zona moderna de interes, dar si o provocare în

ortopedie, ca o pierdere a unui membru și înlocuirea sa cu un altul, lucru considerat
in continuare ca fiind un eșec medical.

În esență, actul de amputare în mai toate cazurile este însoțit de unanumit grad de
traume psihologice. Din acest motiv, reeducarea pacientului se va realiza
progresiv, pe etape: pre-amputare, post-amputare în spital, și post-amputare cu o
readaptarea după eliberarea din spital. Această ultimă etapă include montarea reala
a unei proteze inițiale cu o proteza temporara apoi cu o proteza definitorie.

Perspective pentru viitor

Tehnica CONM

An de an apar noi concepte în ceea ce priveste materiale utilizate în domeniu,

acestea necesitand a se potrivi cu actualele metode chirurgicale de amputare,
amplificanu-si reciproc eficiența.

Scopul este de a dezvolta o metodă chirurgicală inovatoare, având obiectivul final

de a oferi pacientului o exoprostază bionică, dotată cu un număr mai mare de
senzori. În prezent, o tehnică pentru amputare numită "osteoneuromioplastie
circumferențială" (CONM) este utilizat în Clinica de Ortopedie-Traumă de la
Spitalul Clinic de Urgență al Universității Militare
Centrale din Bucureşti. Tehnica a fost concepută
de prof. Adrian Barbilian, MD, de la Universitatea
"Carol
Davila" din București Medicina si Farmacie,
Bucuresti, Romania.
Metoda a fost concepută pentru a obține semnale
mioelectrice de claritate sporită, în urma contracția
fiecărui mușchi individual. Tehnica CONM este
utilizat în Clinica în amputarea brațului superior și
în revizuirile care preced instalarea unei proteze.
Scopul este Acela de a reduce distanța dintre stratul muscular și piele și, de
asemenea, pentru a individualiza fiecare mușchi, pentru a colecta mai bine semnale
EMG, cu o claritate superioară, prin senzorii montați pe mioproteză.

Tehnica CONM include eliberarea, identificarea și repoziționarea mușchilor în

timpul suturilor în funcție de grupurile musculare și funcțiile motorii, cu scopul de
a colecta cât mai multe
semnaleEMG, apropiindu-se astfel de o mișcare naturală.

CONM poate fi aplicată în deplina concordanta cu noua proteză de mână

disponibilă în România și cu modelul în curs de dezvoltare la Universitatea
Politehnică din București, brevetat de către o echipă mixtă, în colaborare cu Dr.
Carol Davila de la "Spitalul Militar Universitar de Urgenta din Bucuresti”.
Noul tip de mână bionică va fi echipat cu un mai mare număr de funcții, în mare
parte datorită aplicației tehnicii CONM.

Viitorul protezelor membrelor superioare se află în viziunea autorului, în

asocierea conceptelor între chirurgi și producătorii și instalatorii de proteze, având
pacientulbeneficiați la inimă.

În timp, s-a observat o tranziție pornind de la metodele artizanale de producție

a protezelor si ajungand la
materialele, conceptele
moderne si la procesele de
reeducare prin realitatea
virtuală și imprimarea 3D a
componentelor protetice.
Folosind o imprimantă 3D,
un scanner 3D și un software
complex de modelare 3D,
designerul industrial a redus
volumul de muncă necesar
pentru a produce proteze, făcându-le astfel mult mai ieftine.
Formate din titan sinterizat cu laser, nu numai că aceste proteze sunt mai ieftine,
dar si mai ușoare și mai atractive. În plus, pacienții își pot personaliza produsele
printr-o serie de opțiuni de modele și culori. Progrese în acest domeniu au permis
pacienților să revină la un stil de viață obișnuit, din punct de vedere profesional și
personal, cu un grad acceptabil de satisfacție. Inovațiile recente permit construcția
protezelor membrelor superioare concepute special pentru o activitate, cum ar fi
pescuitul sau baseball-ul.
Condițiile pentru o montare eficientă a protezei includ necesitatea de a respecta
forma și funcția membrului pierdut, atat anatomic cat și biomecanic.

Cel mai greu de restaurat este

funcția, deși există o mare varietate
de modele moderne. De asemenea,
proteza trebuie să respecte gradul
original de sensibilitate, permițând
un amplu grad de compatibilitate cu
mediul inconjurator.

Proteza Bionica pentru membrul

inferior functioneaza pe acelasi
principiu cu cele pentru mana, pe
baza micro-procesorului.

Noua tehnologie asigura o mai buna stabilitate si sporirea mobilitatii, dar si

imbunatatiri ale abilitatii de a trece peste obstacole, de a urca scari si de a mege cu
spatele.
Stiința a evoluat foarte mult în ultimul secol și astfel a fost posibilă trecerea de la
protezele de lemn la protezele robotizate, conectate la nervii ce controlau membrul
lipsă.
O astfel de proteză a fost dezvoltată de un grup de cercetători din cadrul
Institutului de Reabilitare din Chicago. Acest proiect a fost finanțat de armata SUA
ce a furnizat suma de opt milioane de dolari, bani necesari desfășurării
proiectului.O tehnologie asemănătoare este folosită și pentru fabricarea protezelor
pentru antebraț, dar aceasta este prima proteză pentru picioare ce poate fi
controlată cu ajutorul creierului.
Spre deosebire de modelele anterioare folosite în ortopedie, proteza poate
funcţiona fără implanturi cerebrale de electrozi şi fără să fie asistată de un
computer extern. Pacientul îşi ataşează piciorul bionic şi şi-l poate mişca doar
gândindu-se la acest lucru.
Mai mulți pacienţi au testat proteza timp de un an şi rezultatele au fost extrem de
îmbucurătoare. Următorul pas este trecerea testelor clinice şi obţinerea aprobărilor
pentru a pune pe piaţă dispozitivul medical la scară largă. Compania Össur speră
că acest lucru se va întâmpla în cel mult trei ani.
Proteza Proprio Foot are o încheietură motorizată la nivelul gleznei care se mişcă
înainte şi înapoi ca răspuns la semnalele pe care le primeşte de la pacient. Acest
lucru permite o mai bună distribuţie a greutăţii şi o precizie mai mare de deplasare.
Aparatul funcţionează prin receptarea de semnale de la nervii piciorului aflaţi
deasupra protezei prin intermediul unui senzor mioelectric implantat, numit IMES.
Şi, pentru că pacientul foloseşte aceşti nervi din jurul protezei pentru a acţiona
glezna motorizată, Proprio Foot poate astfel determina şi o mai bună capacitate
musculară a membrului care, de obicei, tinde să se atrofieze.
Controlul cerebral al membrelor bionice a fost demonstrat până acum experimental
în laboratoare. El se baza pe electrozi implantaţi în creier, asistaţi de computere
externe care interpretau rezultatele sau ajutau la transmiterea mişcării din dintr-o
parte a corpului în alta.În cazul Proprio Foot, implantarea dispozitivului necesar
operării protezei durează doar 15 minute. Cele două module IMES, unul montat
anterior, unul posterior, sunt ataşate nervilor din picior, operaţia presupunând
efectuarea unor incizii de doar un centimetru. Senzorii nu au nevoie de o sursă de
alimentare externă, aceştia fiind susţinuţi de nişte bobine magnetice din interiorul
protezei. Nu au nevoie nici de înlocuire regulată.
În cazul protezelor robotizate clasice, care nu pot fi controlate cu ajutorul minții,
modul de mers trebuie schimbat de fiecare dată prin apăsarea unor butoane,
generează mișcări exagerate, iar acestea trebuie repoziționate manual atunci când
utilizatorii se așează.Aceste lucruri ce pot provoca disconfort nu trebuie facute în
cazul protezei dezvoltate de cercetătorii din Chicago.
O alta inventie notabila este cea a cercetatorilor de la Centrul Vanderbilt pentru
Mecatronica Inteligenta din SUA care au reusit dupa sapte ani de cercetari sa
realizeze cel mai performant picior bionic. Piciorul Vanderbilt este prima proteza
dotata cu genunchi si articulatii ale glezenei care functioneaza la unison. Dotat cu
senzori care monitorizeaza miscarile utilizatorului, piciorul foloseste
microprocesoare programate sa foloseasca datele stocate pentru a anticipa
miscarile si pentru a le facilita.Spre deosebire de o proteza pasiva, care este mereu
cu un pas in urma, piciorul bionic are o intarziere de o fractiune de
secunda.Aparitia acestei proteze ilustreaza progresele pe care le face integrarea
om-masina. Proteza Vanderbilt este conceputa pentru viata de zi cu zi, usurand
semnificativ procesul de a merge al ultilizatorului, acesta putand sa urce si sa
coboare fara probleme.
Recentele progrese tehnologice au permis inginerilor Vanderbilt, sa produca un
dispozitiv care cantareste cu aproximativ noua kilograme mai putin decat
majoritatea picioarelor umane, mai silentios decat o proteza pasiva si care poate
functiona timp de trei zile cu o singura incarcare.
Prima persoană care a testat și a reușit să controleze acest tip de proteză este un
tânar de 32 de ani ce și-a pierdut, în 2009, un picior (de la genunchi în jos) în urma
unui accident de circulație.Pregătirile pentru testarea acestui tip de proteză au
început chiar în 2009, pe masa de operație, în timpul amputării piciorului. Atunci,
medicii chirurgi au aranjat nervii astfel încât să permită instalarea ulterioară a
protezei bionice.
Până în prezent rezultatele sunt foarte promițătoare, pacientul putând merge normal
și urca sau coborî scări sau pante de 10°.
 Principalul motiv care conduce la utilizarea unei proteze de șold este operația
de disarticulare severă, o metodă utilizată în cancer și în infecții severe. Această
tehnică implică amputarea completă a extremităților inferioare. In astfel de cazuri se
recurge la o proteza de sold. Scopul protezei este de a proiecta mecanisme ale căror
mișcări sunt cât se poate de apropiate de cele ale corpului uman și la cel mai mic
cost.
Biomecanica anatomiei și a șoldului
Șoldul este îmbinarea proximală a membrelor inferioare: localizată la
rădăcină, funcția sa este direcționata pe toate cele trei axe.
Axul este cel sagital, deoarece proteza trebuie să se
deplaseze numai în acel plan pentru a produce mișcările
de flexie si extensie. Mișcările șoldului sunt realizate
printr-o singură articulație, coxofemurala, avand o
articulatie de tip bila si mufa. Elementele principale
implicate în stabilitatea și mișcarea șoldului sunt
ligamentele (pe care se bazează mecanismul policentric al
protezei): două grinzi de ligament iliofemural, ligamentul
pubofemural și ligamentul ischiofemural. La lovirea
călcâiului, șoldul este de aproximativ 30 de grade de
flexie. Imediat după contactul călcâiului, articulația
șoldului începe să faca extensia. Când se află în suport
dublu, șoldul se află într-o poziție neutră de 0 °. După ce se desprinde piciorul, șoldul
atinge o prelungire maximă de 20 ° și apoi începe să se miște într-o direcție de flexie.

Figura 1.Proiectarea protezei de sold. Corpul albastru care forma specială pentru a
proteja dispozitivul de acționare pneumatic și pentru a optimiza greutatea.
Initial, s-aproiectat proteza și cu ajutorul
software-ului CAD, prototipul este testatpentru
a se asigura rezistența mecanica. Dupa ce s-au
indeplinit toate cerintele s-a continuat
constructia prototipului.Cea mai folosită
proteză pentru dezarticularea șoldului este până
în prezent numita "canadiană" introdusă de
McLaurimin în 1957. Designul a fost modificat
de atunci și modernizat, dar păstrând ideea de
bază.O alta proteza des utilizata este proteză "Helix" care produce în principiu o
mișcare tridimensională a șoldului pentru a compensa rotația pelviană.Dezavantajele
acestei proteze sunt prețul ridicat și desi mișcările sunt realizate, pe 3 axe, ele nu
sunt la fel de precise ca miscarile naturale.Progresul protezei de sold este lent
deoarece exista un numar redus de utilizatori un comparatie cu alte proteze.

Figura 2. Proteză. Servomotorul pneumatic este protejat de curbele din design

Calcule și mecanisme
În concordanță cu ecuațiile lui Powel pentru șold, articulatia susține o sarcină
care este de aproximativ 4 ori mai mare decât
greutatea proprie, aceeași greutate pe care
proteza trebuie sa o aiba. Astfel, pentru un
subiect de 80 kg, sarcina este de aproximativ
320 kg într-un picior care se sprijină în repaus.
Dupa ce se realizeaza proiectarea
mecanismului, se va determina o analiza de
stres si deformare folosind un software bazat
pe analiza elementelor finite pentru a asigura
mecanismului de încărcare a subiectului și pentru a recunoaște dacă lățimea
legăturilor și a elementelor a fost optimă .
Figura 3. Componentele protezei. Corp, actuator, legături laterale, legătură centrală,
legătură de bază și placă.

Dupa o cercetare materiala, aluminiu 6063 T6 a fost decis pentru a fi cel mai
bun material functional cu costuri reduse pentru a construi corpul protezei, datorita
elasticitatii sale si a rezistentei la coroziune. Pentru axele articulate articulate, se
foloseste bronz iar bolturile sunt din otel.
Intr-o astfel de proteza este necesar ca fiecare dintre segmente, incepand de la sold,
sa poata raspuna una in functie de cealalta si
astfel s-a dezvoltat un sistem inteligent capabil
sa ia decizii instantatee.Rezultatele analizei
arată că părțile mecanismului suportă o greutate
maximă de 90 kg. Odată ce proteza este
asamblată, ea are o masă de 900 gr și prezintă o
mișcare de mișcare de 90 ° la -17 ° a flexiei.
Acest actuator, care este pneumatic, are un timp
de revenire de aproximativ 0,7 secunde, permițând mersul normal la o viteză de 6
km / h. Până acum, sistemul de blocare este produs de același mecanism de
acționare, este automat și se bazează pe poziția pacienților.

Riscuri si complicatii
Pentru a beneficia de avantajele pe care le ofera proteza de sold in orice situatie
fiecare pacient trebuie sa accepte anumite limite si sa fie constient de riscurile
posibile. In primul rand este important de stiut ca o proteza de sold nu reprezinta
un sold natural. Aceasta deoarece o proteza de sold nu este capabila sa reziste la
impacte repetate cum ar fi sariturile si alergarea pe distante mari. Tenisul,
joggingul si voleiul nu sunt recomandate. Inotul si ciclismul reprezinta activitati
sigure.

Pentru a concluziona, exista riscuri care in mod normal pot fi evitate, prevenite sau
corectate. Cu cat au fost imbunatatiti si controlati factorii cum ar fi anestezia, riscul
aparitiei cheagurilor, infectiilor, complicatiile au devenit din ce in ce mai rare.
Procentajul complicatiilor serioase este scazut. In cazuri rare complicatiile care pot
apare sunt :

Cheaguri de sange. Aceste cheaguri la nivelul venelor membrelor inferioare se

pot forma ca urmare a scaderii numarului de miscari ale piciorului dupa operatie
dar si datorita traumelor venoase care pot aparea din timpul operatiei. Medicul in
general prescrie anticoagulante dupa operatie pentru a preveni formarea
cheagurilor. Accesoriile pentru compresie cum ar fi ciorapii elastici cat si
exercitiile pentru a imbunatatii circulatia venoasa pot reduce acest risc.

Infectia. Poate aparea pe ambele parti ale inciziei si la nivel profund in tesuturile
care inconjoara noul sold. Majoritatea infectiilor se trateaza cu antibiotice dar o
infectie serioasa in jurul protezei poate necesita o alta operatie pentru inlocuirea
protezei.

Probleme in vindecarea ranii. Acestea apar in cazul persoanelor care iau

corticosteroizi sau la cei care au boli care afecteaza sistemul imunitar cum ar fi
poliartrita reumatoida sau diabet .

Dislocari. Anumite pozitii pot duce la dislocarea bilei noii articulatii. Pentru a
evita acest lucru nu va indoiti mai mult de 90 de grade de la nivelul soldului si nu
lasati piciorul sa treaca mai mult de linia de mijloc a corpului. In general este
necesara o operatie pentru a repune la loc articulatia soldului.
slabirea articulatiei. In timp noua articulatie se poate slabi cauzand durere la
nivelul soldului. Pentru rezolvarea problemei se poate recurge la operatie.
ruperea protezei. Destul de rar soldul artificial se poate rupe dupa cativa ani dupa
operatie. O alta operatie va fi necesara pentru a inlocui articulatia rupta.
Modificarea in lungime a piciorului. Chirurgul face diferiti pasi in a rezolva
aceasta problema dar ocazional noua articulatie poate face piciorul mai lung sau
mai scurt decat celalalt. Uneori acest lucru se datoreaza slabirii muschiului din
jurul articulatiei. In acest caz intarirea acestor muschi reprezinta o solutie la
problema

Riscul obisnuit al anesteziei generale. Riscurile oricarei operatii sunt mai

crescute la persoanele care au avut recent un infarct si la cele care au afectiuni pe
termen lung (cronice) la nivelul plamanilor, ficatului, rinichilor sau boli de inima.

Intepenirea articulatiei. Uneori tesutul moale din jurul articulatiei se intareste

facand dificila miscarea soldului - proces numit anchiloza. Aceasta este de obicei
dureroasa.
Daca prezinti riscul de anchiloza doctorul poate recomanda medicatie pentru a
preveni acest lucru. Daca articulatia se uzeaza, se poate face o inlocuire a acesteia.
Aceasta operatie este mult mai complicata si cu fiecare astfel de operatie viata
noului implant scade. Acesta este unul din motivele pentru care medicii intarzie pe
cat posibil inlocuirea protezei de sold.

Cum se pregateste si cum se face?

Cel mai frecvent doctorii folosesc anestezia generala pentru operatia de inlocuire a
soldului ceea ce inseamna ca vei fi inconstient pe durata operatiei.
Uneori folosesc si anestezia regionala ceea ce inseamna ca nu simti nimic in zona
operata dar esti constient. Alegerea o face medicul pe baza starii tale de sanatate si
uneori si in functie de alegerea ta.

Doctorul poate recomanda administrarea de antibiotice inainte de operatie si dupa

pentru a reduce riscul unei infectii. Daca ai nevoie de o interventie dentara doctorul
ti-ar putea recomanda sa o faci inainte de operatie. Infectiile se pot raspandi din
alte parti ale corpului cum ar fi cavitatea bucala catre articulatia artificiala si astfel
pot cauza probleme serioase.

Operatia de inlocuire a soldului implica inlaturarea capului femural – capatul

osului - cu o bila de metal care este pozitionata in os. Un soclu de plastic sau metal
este implantat in osul pelvian pentru a inlocui soclul afectat. Partile protezei care
imita constructia naturala a soldului se potrivesc impreuna si functioneaza ca o
articulatie de sold normala. Dupa ce se face anestezia operatia debuteaza cu o
incizie la nivelul articulatiei mergand usor de-a lungul muschiului gluteus
maximus; odata cu evidentierea articulatiei soldului capatul femurului este inlaturat
cu ajutorul unui fierastrau si partea descoperita este curatata de resturile de os.
Chirurgul va determina atunci marimea corespunzatoare a componentei
acetabulare si o va implanta in soclu. Apoi o componenta femurala de proba va fi
plasata in canalul din centrul femurului si se va cerceta daca se potriveste.
Chirurgul va testa reconstructia soldului pe nivele de miscare, fibre musculare si
nivele de stabilitate si va ajusta pozitia bilei si a cupei daca va fi necesar. Va ajusta
lungimea capului implantului femural pentru a se asigura ca lungimea piciorului
este cea corespunzatoare.
O data ce marimea corecta este determinata, implantul este inserat si fixat pe
femur. Incizia este inchisa si se aplica bandaj steril. Tipurile articulatiei soldului
sunt variate. In general chirurgul este cel care decide care tip se potriveste.
Materialul folosit in fabricarea protezelor cuprinde o combinatie de plastic si metal
durabil si rezistent la umiditate si titan. Implanturile sunt biocompatibile ceea ce
inseamna ca sunt proiectate pentru a fi acceptate de catre organism si sunt
facute pentru a rezista coroziunii, degradarii si utilizarii. Operatia de inlocuire a
soldului (proteza de sold) dureaza in general 2-3 ore, timp in care pacientul este
sub anestezie.

Cat timp dureaza recuperarea dupa operatie

Este foarte important sa fi foarte activ in terapie si in recuperare in special in
primele saptamani dupa operatie. Pacientii incep exercitiile imediat dupa operatie.
Se incep exercitii moderate si pacientii sunt pregatiti pentru a merge singuri chiar
din primele zile. Majoritatea pacientilor revin la miscarea normala in cateva
saptamani si chiar se pot intoarce si la servici odata ce s-au obisnuit cu proteza.

Rezultate ale operatiei de proteza de sold

Operatia de montare a protezei de sold reprezinta un succes de peste 90% in toate
situatiile. Te poti astepta sa nu mai simti durere timp de 10-15 ani dupa operatie.
De la noua articulatie te poti astepta sa reduca durerea dinainte de operatie si sa
creasca mobilitatea la nivelul articulatiei. Dar nu trebuie sa va asteptati sa puteti
face lucruri pe care nu le faceati nici inainte de operatie. Activitatea de mare
impact cum ar fi alergarea nu vor avea aprobarea medicului. Dar in timp exista
posibilitatea sa poti inota, sa te plimbi sau sa mergi pe bicicleta confortabil.
REFERINTE:
1. Panait G. Ortopedie-Traumatologie Practica, 2001, Editura Publistar, Bucuresti, 302. 2.
http://apps.who.int/trialsearch/trial.aspx?trial id=DRKS00004868.
3. http://drks-neu.uniklinikfreiburg.de/drks_web/navigate.do?navigatio
nId=trial.HTML&TRIAL_ID=DRKS00004868
4. Osiceanu S, Dascalu M, Franti E, Barbilian A. Intelligent interfaces for locomotory prosthesis.
International Joint Conference on Neural Networks 2009. IJCNN. 2009; 2374 – 2379.
5. Pogarasteanu ME, Barbilian A, Moga M, Mitulescu S. Bionic hand exoprosthesis equipped
with sensory interface: technical innovations and functional results. Proc. Rom. Acad. Series B,
2014; 16(1), 45–47.
6.Journal of Medicine and Life Vol. 7, Issue 4, October-December 2014
7.Pogarasteanu ME, Barbilian AG Orthopaedics–Traumathology Clinic, “Dr. Carol Davila”
Central Military University Emergency Hospital, Bucharest, Romania
https://www.behance.net/gallery/20696469/Exo-Prosthetic-Leg
Beasley RW, de Bese GM: Prostheses for the hand, Evarts CM (ed): in Surgery of the
Musculoskeletal System, ed 2, vol 2. New York, Churchill Livingstone Inc, 1990.
Bejczy AK: Sensors, controls, and man-machine interface for advanced teleoperation. Science
1980; 208:1327-1335.
[1] Secretaria de Salud. Resumen de Evidencias y Recomendaciones. “Rehabilitación del paciente
amputado en la extremidad inferior por diabetes mellitus, en segundo y tercer grado de atención”.
CENETEC. D.I.F.-257-09
[2] Paul CY Tang et al. Let Them Walk! Current Prosthesis Options for Leg and Foot Amputees
Vol. 206, No. 3, March 2008
[3] Yoshimasa Sagawa Jr., Katia Turcot, Stephane Armand et álii. Biomechanics and
physiological parameters
during gait in lower-limb amputees: A systematic review. Gait & Posture 33 (2011) 511–526
[4] Amputation coalition of America [cited 2010 March, 23]; Available from: www.amputee-
coalition.org
[5] Dillingham TR, Pezzin LE, MacKenzie EJ. Limb amputation and limb deficiency:
epidemiology and recent trends in the United States. South Med J 2002;95:875–83.
[6] Zaffer SM, Braddom RL, Conti A, et al.Total hip disarticulation prosthesis with suction
socket: report of two cases.AmJ Physical Med Rehab 1999;78:160–162.
[7] Four bar linkage prosthetic knee mechanisms: kinematics, alignment and prescription criteria.
Journal of prosthetics and orthotics 199
[8] The New Helix3D Hip Joint S. Blumentritt, E. Ludwigs, M. Bellmann, H. Boiten.
Orthopädie-Technik. Otto Bock.