Sunteți pe pagina 1din 5

Nume: Badoiu Claudia Bianca

Grupa: 1011 B

Protezele femurale

In urma unor cercetări aprofundate materialul ideal solid şi bine tolerat de


organism se face asteptat.
O soluţie este propusă în 1936 de către Dr. Venable. Dupa ce a experimentat
timp de mulţi ani efectele diferitelor metale pe os se încheie la superioritatea
aliajului Crom-Molibden-Cobalt pentru aplicaţiile ortopedice.
El il numeste Vitalium.
În 1939 Harold Bohlman reia activitatea lui Venable si pune la punct prima
proteza femurala din metal(Vitalium).Acesta înlocuieşte capul femural şi
cartilajul care il acoperă. Această soluţie elimină riscul de necroza constatat
în urma interpunerii cupelor.
Dar o noua intrebare se pune: cum face sa tina acest cap protetic?
Bohlman alege sa fixeze capul metalic la corticala externa a colului femural
de un cui.
Primele doua operatii se finalizeaza cu un esec care il conduce pe Bohlman
sa verticalizeze cuiul.In urmatorii ani apar adesea cateva
tentative.Rezultatele sunt putin concludente si interventiile foarte putine.
Sunt fratii Judet care cuncureaza in Franta in 1946,cu prima proteza (au
existat mai puţin de zece încercări anterioare).Lui Jean Judet nu i-a placut
niciodata blocajul articulatiilor(artrodeza) propusa in timp pentru a calma
artrita severa.El a preferat sa taie capul femural patologic si sa articuleze
colul femural in acetabul deoarece "în artrodeza unui sold dureros inlocuiti o
neputinta cu alta”.Incepand cu 1946 cei doi chirurgi inlocuiesc capul
indepartat cu o sfera de acelasi calibru de metacrilat de metil mai bine
cunoscuta sub numele de plexiglas. Acesta este fixat pe un pivot care
traverseaza dintr-o parte in alta colul femural.
În toate cazurile, rezultatele imediate sunt bune şi dezamăgitoare la termen
mediu. Aceste eşecuri se datorează intoleranţei la purtarea resturilor de
acrilic care va fi abandonat definitiv în 1949.

Austin Moore a proiectat deja cu Bohlman în 1940 o mega proteză mrtalica


usor ridicata. Metoda de fixare revolutionara pe care o propune pentru
mentinerea capului femural la data de 1950: capul de metal va fi sprijinit pe
o tija condusa in canalul medular al femurului.Dupa acea data aproape toate
implanturile femurale reia conceptul de tija intramedulara.

La acea vreme, Moore este chirurg al Spitalului de Psihiatrie al Statului


Columbia, care are 7000 de paturi. Fracturile de col femural sunt frecvente
la pacienţii de varsta generala de multe ori în stare proastă. Prognosticul
acestei leziunii este procesat. La câteva zile după operaţie,operatii evolueaza
pe coridoarele spitalului, care este foarte nou. În momentul în care fractura
de col femural a fost o cauza frecventa de deces la vârstnici. Proteza lui
More este in Vitallium.
O fereastră se formează în coada protezei pentru a permite regenerarea
osoasă. O gaură este plasata în partea de sus a gâtului. Acesta va fi utilizata,
dacă este necesar pentru a elimina proteză.

La începutul ridică efectuarile facute anterior.


Operaţiunea este dificilă, şi a rezultatelor slabe: dislocari sunt frecvente.
Moore modifică, prin urmare, tehnica operatorie. În primul rând el foloseste
un posterior mai mare, care este cunoscut ca ”Prima de Sud" sau o remediere
a lui Moore. Proteză femurală simpla sprijina patologiile simple legate de
capul femural.
Această soluţie este foarte utila pentru tratamentul fracturilor de col de
femur.

Cu toate acestea, în osteoartrita, in fata capului metalic cartilajul


uzat de acetabul rămâne neschimbat. Acest tratament necesită o proteza
totala unde capului femural şi acetabul sunt înlocuite.

Proteza totala de sold


Pe de cealaltă parte a Atlanticului, McKee cauta să rezolve dubla problema
de steoartritei de şold.Uzura cartilajului este bilaterala.El propune sa
schimbe cele doua suprafete.
Alegerea sa se pune pe metal.Noul cap femural rula in acetabulul osos
acoperit de o coaja de metal.
În urma exemplului sau,cupele de alunecare metal contra metal intre cap si
acetabul vor deveni solutia propusa in timpul mai multor ani de catre
initiatorii protezelor de sold.

McKee cunoaste un prim prototip în 1941, urmat de o primă prezentare.


... 10 ani mai târziu.Cercetarile sale vor continua 40 de ani.
De la începuturile sale la fixarea oului rămâne principala problemă. Piesa
acetabulara este fixata printr-un mare surub posterior inspirat de surubul
artrodezei din epoca.Piesa femurala se fixeaza la corticala diafizei de o
placa.

McKee în 1951 va implanta pentru prima data trei dintre protezele sale totale
de sold. În ambele cazuri, proteza este din otel inoxidabil si se desigileaza în
mai puţin de un an. Cea de a treia este Vitalium, recomandat de Venable din
1936. Acest aliaj nu prezintă această tendinţă atât de comune la "sechestru".
Proteza a rămas în loc mai mult de trei ani înainte ca gatul protetic sa se
sparga ceea ce reduce sperantele chirurgilor dupa toti acesti ani de munca.

În 1953, McKee întâlneşte colegii lui americani, mass-media Thompson.


Acestia propun,dupa 1952 un model asemanator protezei lui More dar fara
fereastra.El in convinge de fiabilitatea fixarii protezei femurale printr-o tija
intra-medulara.Modelul urmator se comporta ca o piesa femurala de tip
Thompson cu un cap putin mai mic pentru a se putea articula la interiorul
acetabulului metalic protetic.

Acest model este utilizat de 1956-1960. 26 persoane care sunt operate.


Rezultatele sunt destul de satisfăcătoare în mai mult de 10 de ani. Dar, în 10
cazuri din 26, este un eşec. La momentul McKee atribuie aceasta slaba
performanta a implanturilor la frecari repetate de-o parte de metal pe de altă
parte. Pentru a rezista la aceasta solicitare el cauta sa amelioreze sistemul de
fixare al implanturilor.
Cauza reala de relaxare nu va fi înţeles decât mult mai târziu.
Până în 1960 lui McKee propune ca solutie la problema postata: fie o tije
Vitalium care poarta un gros cap femural articulat printr-un acetabul metalic
in Vitalium si sprijinita de doua componente de fixare mecanica;fie o tija
femurala si un gros surub acetabulic.

Rezultatele acestui tip de proteze sunt inegalabile . În ciuda îmbunătăţirilor


aduse de McKee, persistă în multe cazuri, relaxarile inaintate.
In timp cauza este atribuita frecarii sau „sechestrului” intre doua piese
metalice prea restrictive pentru metoda de fixare mecanica a implanturilor.

Nu mult mai târziu, în 1974, am înţeles motivul real pentru relaxare: corpul
uman reactioneaza la uzură in noua articulatie.
Macrofagele elimina particulele străine şi se ataca ,în acelaşi timp, osul din
jur:este osteoliza care roade osul si fragilizeaza faxatia protetica.

ANII 1970

La începutul anilor 1970 lumea ortopediei cunoaste si analizeaza, atât


numeric cat şi temporal rezultatele tehnicii Charnley. Ele sunt bune si chiar
foarte bune. Fixarea de ciment rezolvă problema de a menţine proteza de
şold până la punctul în care devine obligatorie în Statele Unite din 1972.
Împreună cu frecare redusă între capul mic de metal şi acetabulul permite sa
reduca uzura cuplului de frecare. Înainte de Charnley,o proteza trebuia sa
dureze de la 5 la 10 ani ceea ce a rezervat persoanelor mai multi ani.
Charnley cu proteze de multe ori dura mai mult de 15 de ani. Timpul trece.
La începutul anului 1980 primele slăbiri apar.
În partea de vest, sute de mii de înlocuiri totale de şold sunt plantate în
fiecare an. Merle d'Aubigné a participat la difuzarea acestui tip de proteze în
Franţa, la Spitalul Cochin unde acestea sunt încă utilizate in aceeasi
abordare chirurgicala: osteotomia trohanteriene. Cu toate acestea, unele
elemente se vor schimba treptat utilizarea de rutină a cimentului. Pacienţii s-
au schimbat. Ea devine mai puţin şi mai puţin acceptabilă de a suferi de o
boală de şold şi chirurgii devin mai tineri. Munca ceruta ariculatiei
aryificiale este mai mult şi mai mult ca o articulatie normala, cu re-intrarea
în vigoare chiar de sport. "Cimentul acrilic, prin urmare, nu este adaptat la
aceste noi condiţii. Oasele umane, în special în subiectul tineri, este o
structură în continuă evoluţie de remodelare, activitate bazata pe
constrângeri biomecanice la mersul pe jos şi de a exercita efort. "- Jean-
Alain Epinette.

Bibliografie :

MANUAL DE CAI DE ABORDARE CHIRURGICALE


IN ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE
Autor(i): Romulus Constantin
Pret:45,00 LEI
Editura:3D Arte
An aparitie:2008
Nr. pagini: 127 pagini
Colectia:medicina si sanatate