Microcurs 4.1.

Proteze de şold
Protezele de şold (artroplastiile) pot fi totale sau parţiale.

- Cele totale înlocuiesc complet articulaţia (atât cavitatea acetabulară cât şi femurul).
- Protezele parţiale înlocuiesc doar capul femural.

I. Protezele parţiale pot fi: monopolare sau bipolare

- Monopolare – folosite în fracturile de col femural:
o Tip Austin Moore – se introduce în lungul canalului centromedular femural
şi conţine o bilă care înlocuieşte capul femural.
Dezavantajele/complicaţii:
 Fiind pacienţi vârstnici (cu osteoporoză), coada începea la un moment
dat să se mişte în canalul centromedular.
o Tip Thompson – cu ciment în canalul centromedular (un ciment biologic,
care face legătura dintre implant şi os, lucru care asigură o stabilitate sporită
a componentei protetice)

În cazul protezelor parţiale monopolare (Moore/Thompson), în timp apare

cotiloidită (datorită frecării permanente dintre „capul femural” protetic-cupă
acetabulară şi bazin-cotil).

În dorinţa de a diminua această frecare şi de a creşte durata de supravieţuire a

protezelor parţiale, a apărut o proteză nouă, care se numeşte proteză bipolară.

- Bipolare – capul femural în loc să fie acoperit de o singură cupă, este acoperit de
două cupe.
o Proteza în sine se mişcă într-o cupă mai mare, nu direct în cavitatea
acetabulară (ca în cazul protezei monopolare).
o Prin acest sistem, mişcarea este descompusă şi când e nevoie, se mişcă şi
cupa mare în cavitatea acetabulară.
o Este recomandată la pacienţii tineri.
o Avantaje: uzura este mai mică, proteza este mult mai stabilă şi nu se luxează.
o Contraindicaţii:
 Coxartroza (uzura cartilajului articular sau cavitatea acetabulară
erodată) – dacă se pune proteză parţială va apărea cotiloidita şi
durerea. În aceste condiţii se pune o proteză totală.
 Cum le identificăm?

Proteza Austin Moore

Prezintă nişte ferestre prin care se introduce spongie osoasă care în timp face
punţi osoase cu diafiza femurală şi asigură un plus de stabilitate rotaţională şi verticală
 Stabilizare foarte bună pe termen lung.

Proteza Thompson

Nu prezintă ferestre, tija este mai rugoasă pentru a adera mai bine cimentul de
ea. Faţă de Moore diferă doar coada.

Ambele au cupele foarte fine dar cu toate astea duc în timp la cotiloidită (în mod egal).
 II. Protezele totale (înlocuiesc complet articulaţia: cotil + femur)
1. Cimentate
Legătura dintre proteză şi osul gazdă se face cu ciment (atât pe bazin cât şi pe femur

2. Necimentată
Legătura dintre osul gazdă şi proteză se face încet, în timp, prin creştere de ţesut
spongios în diverşi pori ai protezei.

3. Hibrid
Se pune coadă cimentată şi cupă necimentată.

2. Cum se fixează cupa în cazul protezei necimentate?

a. Prin înfiletare
- O cupă ce are un filet periferic foarte mare (câţiva milimetri fiecare spiră a
filetului) se înfiletează (cu ajutorul unei şurubelniţe speciale) după anumite
unghiuri în bazin.

b. Cu şuruburi
- Cupa are găuri pe toată circumferinţa şi se introduc şuruburi care se fixează pe osul
gazdă.

c. Press-fit
- Principiul seamănă cu fixarea unui cui în lemn.
- Se pregăteşte cavitatea acetabulară cu freze succesive şi atunci când se simte că s-a
obţinut ceea ce se urmăreşte – se introduce o cupă care este cu aproximativ 2 mm
mai mare decât gaura prelucrată.
- Atunci când se introduce cupa (mai mare cu 2 mm), elasticitatea osului destins de
cupa introdusă prin presiune face ca această cupă să rămână fixă prin press-fit.
- Dacă nu se poate obţine un press-fit potrivit (din cauza osteoporozei), cupei i se pot
aplica şi şuruburi.

Aceste trei tipuri de fixare poartă denumirea de Fixare primară.

Nu poate rămâne fixată foarte mult timp deoarece, la un moment dat, elasticitatea se
pierde iar procesul de remodelare continuă a osului face ca proteza să se desprindă.
La 6 săptămâni apare un proces care se numeşte Fixare secundară. Ţesutul spongios
creşte şi intră prin pori, fixând proteza. Acest lucru asigură stabilitatea secundară.
Ce are pe suprafaţa ei proteza necimentată - cupa:
- Hidroxilapatită (cristalele naturale ale osului, care stimulează procesul de formare
a calusului – ţesutului osos);
- Fibre de titan (fiber mesh – suprafaţă poroasă pe care ţesutul osos vine să adere 
înglobează cupa);
- Metal trabecular;
- Plasma spray;

Cupa are şi un insert de polietilenă.

 La femur:
- O componentă femurală – tija protezei – care se introduce prin press-fit.
- Cu cât capul femural e mai mic, cu atât riscul de luxaţie e mai mare  proteza e
mai puţin stabilă.
- Cea mai stabilă proteză este cea bipolară (dimensiunea capului femural e mai mare
+ stabilitatea dată de a doua cupă).