1

OSTEOTOMIILE TIBIALE DE CORECŢIE A

DEVIAŢIILOR IN VAR SAU VALG

Cele mai folosite metode de corectie a deformarilor in valg

sau var cu localizare tibiala sunt: osteotomia in “dom”,
osteotomia transversală in “ic” şi osteotomia oblica.
Indiferent de tehnica aleasă, incizia cea mai utilizată in
SUA este incizia oblică de sus în jos şi dinspre medial spre
lateral, trecând imediat pe sub tuberozitatea tibială anterioară.
Această incizie oferă o bună lumină atât asupra tibiei cât şi a
peroneului, permiţând efectuarea ambelor osteotomii.

Pentru început se practică osteotomia la nivelul

peroneului, pătrunzâdu-se la nivelul acestuia printre muşchiul
lung peronier şi muşchiul solear, ceea ce ne pune la adăpost de o
 2

eventuală lezare a nervului peronier. Subperiostic se practică

osteotomia peroneului, rezecând o bucată de aproximativ

0,5cm..
La nivelul tibiei incizia periostului începe pe faţa medială,
coboară pe lângă tuberozitatea tibială anterioară pentru a se
continua pe marginea anterioară a tibiei. După îndepărtarea
 3

muşchiului tibial anterior se continuă incizia periostului şi pe

faţa laterală a tibiei, incizie ce se uneşte cu cea anterioară
imediat sub apofiza tibială. În final incizia periostului capătă
aspect de “Y”. De reţinut este faptul că atunci când se realizează
disecţia subperiostală pe faţa tibială medială este bine ca
genunchiul să fie ţinut în flexie pentru a scădea presiunea
exercitată asupra pachetului neurovascular.

A. Osteotomia în “dom”.
Secţiunea ce va fi efectuată va fi iniţial trasată cu ajutorul
mai multor găuri făcute cu burghiul. Vârful domului va fi primul
găurit şi va fi plasat la 1cm sub tuberozitatea tibială. Se
 4

recomandă ca atunci când se realizează perforaţiile laterale şi

mediale burghiul să fie menţinut perpendicular pe suprafaţa
osoasă. Pentru a se asigura un contur identic şi pe faţa
posterioară burghiul trebuie să străbată ambele corticale. Cu
ajutorul lamei oscilante se realizează apoi unirea între găurile
 5

efectuate, începând cu corticala anterioară, apoi corticala laterală

şi medială şi în final cea posterioară.
Tranşa de osteotomie este apoi deplasată astefel încât să se
obţină corectarea poziţiei vicioase. Uneori este necesară o
ajustare a tranşei de osteotomie pentru a putea obţine o bună
coaptare şi pentru a îndepărta proeminenţele osoase. Trebuie
avut în vedere faptul că pentru a putea obţine o buna coaptare
 6

este necesar ca tranşa de osteotomie să nu aibă spect triunghiular

pe secţiune.
Osteotomia va fi fixată fie cu ajutorul a două broşe
Kirschner trecute în “X” (la distanţă una de cealaltă pentru a
împiedica pe cât posibil rotaţia în ax) sau, mai bine, se va face
osteosinteză cu placă şi şuruburi (plăcuţă în “T” dispusă pe faţa
anterointernă).
 7

În postoperator drenajul va fi îndepărtat atunci când devine

ineficient, iar gipsul (cruro-pedios cu genunchiul în flexie de
10) va fi menţinut 6-8 săptămâni.
A. Osteotomia transversală în “ic”
Osteotomia transversală se efectuează la 1 cm. sub
tuberozitatea tibială anterioară şi trebuie să asocieze şi o
deplasare medială sau laterală a fragmentului distal în funcţie de
deviaţia care se corectează (valgul sau varul).

Dimensiunea icului ce trebuie extras se calculează clasic

prin însumarea a câte un milimetru pentru fiecare grad de unghi
ce trebuie corectat. Această măsurătoare este corectă numai
atunci când diametrul tibial este de 5-6 cm.. Pentru diametre mai
mari sau mai mici se foloseşte următoarea formulă matematică
şi anume: G= D(diametru) * tangenta unghiului de corectat.
Canale şi Marion simplificat această formulă, astfel încât să nu
mai fie necesar să se calculeze tangenta. Noua formulă este:
G=D*0.02*valoarea unghiului(în grade). Diametrul poate fi
calculat atât pe radiografia de faţă (trebuie ţinut seama de
 8

eroarea de 20% produsă de imaginea radiologică) cât şi

intraoperator.
Osteosinteza se realizează cu ajutorul unei plăcuţe în “T”
plasată fie medial, fie lateral, după cum se corectează valgul sau
varusul.

În postoperator gipsul va fi menţinut 6-8 săptămâni.

B. Osteotomia oblică
 9

Osteotomia oblică are avantajul că marimea fragmentului

extras este mai uşor de calculat şi, spre deosebire de osteotomia
transversală permite şi corectarea rotaţiei, precum şi a deviaţiilor
din plan frontal.

Osteosinteza este mai uşor de realizat de cele mai multe ori

fiind suficientă trecerea a două şuruburi la nivelul zonei de
osteotomie.
 10

În postoperator aparatul gipsat va fi menţinut 6 săptămâni.