OSTEOMIELITA

Definiţie
 Infecţie osoasă produsă de un germen vehiculat prin torentul circulator (osteita reprezintă
infecţia osului prin contaminare directă);
 Germenii vehiculaţi găsesc pentru multiplicare un loc preferat la nivelul metafizelor
oaselor diafizare lungi, unde reţeaua vasculară prezintă sinusoide largi şi este foarte lentă.

Clasificare
A. Clasificare anatomică:
A. Osteomielită
A. Epifizită;
B. Metafizită;
C. Pandiafizită.
B. Osteoartrită.
B. Clasificare anatomopartologică:
A. Osteomielita purulentă
B. Osteomielita nepurulentă
C. Osteomielita granulomatoasă.
C. Clasificarea evolutivă
A. Acută
B. Subacută
C. Cronică
A. Secundară
B. D’emblee.

Patogenie
 Consecinţa unei bacteriemii sau a unei septicemii;
 La nivelul metafizelor numărul redus de celule reticuloendoteliale şi ritmul lent circulator
permit cu uşurinţă dezvoltarea germenilor;
 Embolia septică dezvoltă un edem intraosos ce dezlipeşte periostul şi întrerupe irigaţia
osului prin reţeaua periostică;
 Edemul inflamator se transformă în puroi care se propagă de-a lungul canalelor Havers.

1|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Etiologie
 Stafilococul auriu
 Stafilococul de grup A
 Factori predispozanţi:
1. Oboseala şi efortul muscular prelungit;
2. Stările carenţiale;
3. Stările toxice;
4. Scăderea rezistenţei organismului.

Tablou clinic la debut – semne generale

Debutul: poate fi uneori precedat de o stare de oboseală, dar de cele mai multe ori debutul
este brutal şi survine în plină stare de sănătate aparentă.
 Febră 39-40°;
 Frison;
 Delir, agitaţie sau adinamie;
 Inapetenţă, greţuri, uneori vărsături;
 Facies toxic, ochi încercănaţi
 Oligurie, urini hipercrome.

Tablou clinic la debut – semne locale

 Durere vie localizată la nivelul unui segment de membru;
 Poziţie antalgică a membrului afectat;
 Tumefacţie locală;
 Tegumente hiperemice, edemaţiate, cu circulaţie venoasă aparentă;
 Temperatură locală mai ridicată;
 Impotenţă funcţională parţială sau totală a membrului respectiv.

Tablou clinic - perioada de stare

Se instalează la 3-4 zile de la debut, când alături de persistenţa semnelor generale are loc
modificarea semnelor locale:
 Durerea se intensifică;
 Tumefacţia devine mai evidentă;

2|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
  Apare fluctuenţa.

Evoluţie
 Extensia infecţiei la diafiză;
 Apariţia unui nou focar infecţios
 Prinderea articulaţiei învecinate;
 Complicaţie viscerală, pulmonară sau pericardică.
Odată puroiul drenat spontan sau chirurgical, osteomielita se poate vindeca, dar cel mai des trece
spre cronicizare.

Examene de laborator
 Leucocitoză;
 Alfa2 globuline crescute;
 Proteina C rectivă prezentă;
 VSH-ul mult crescută;
 Fibrinogenul crescut;
 Hemoglobina scazuta;
 Proteine totale scazute.

Examen radiologic
 În primele 14 zile imaginile radiologice sunt necaracteristice, cel mult sub forma unei
creşteri a opacităţii părţilor moi;
 La 14-16 zile de la debut, în zona centrală a metafizei apar zone de demineralizare şi
imaginea radiologică capătă aspect neomogen, cu numeroase zone de osteoliză neregulat
delimitate ce oferă aspectul de os pătat;
 La 21 zile de la debut apare osificarea periostului materializată radiologic printr-un
lizereu opac ce conturează osul la periferie – dedublarea corticalei.

Scintigrafia osoasă
 Se face cu tehneţiu 99;
 Apare o hiperfixaţie la locul afecţiunii;
 În formele fulminante apare hipofixaţie şi aceasta este semn de gravitate şi impune
tratamentul chirurgical;
 Este utilă în special pentru localizările vertebrale şi pelviene şi pentru localizările
multiple.

3|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Echografia
 Abernetz şi Howard au propus utilizarea echografiei pentru a depista abcesele
subperiostice şi pentru a stabili oportunitatea unui abord chirurgical.

Rezonanţa magnetică
 Este utilă pentru:
 Orientarea diagnosticului diferenţial între o infecţie osoasă şi o leziune
tumorală;
 Permite diagnosticul diferenţial între infarctul osos şi osteomielită la
copilul cu drepanocitoză.

Diagnostic diferenţial
 Sinovita acută tranzitorie;
 Entorsa;
 Reumatismul articular acut;
 Artritele ce apar în cazul unor boli infecto-contagioase;
 Fracturile subperiostale sau dezlipirile epifizare;
 Flegmonul de părţi moi;
 Reticulosarcomul Ewing;
 Spina ventoza;
 Metastaze osoase.

Forme clinice
 Forma toxică
o De la început se manifestă ca o infecţie stafilococică;
o Semnele locale sunt reduse şi, uneori, chiar absente;

o Se grefează pe organisme tarate şi prognosticul este extrem de rezervat.

 Forma septico-pioemică
o Mai multe focare osteomielitice concomitente

 Osteomielita sugarului
o Poarta de intrare poate fi atât cutanată cât şi aeriană sau digestivă;
o Distrugerile osoase sunt importante;

4|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
 o Simptomatologia şi analizele de laborator sunt puţin modificate la această vârstă;

o Modificările radiologice apar precoce;

o Afectarea poate fi frecvent poliostică;

o Şoldul este cel mai frecvent afectat;

o Diagnosticul se pune frecvent tardiv, în fază de sechelă.

Complicaţii generale
 Localizări viscerale: stafilococia pleuropulmonară, pericardita, flegmonul perinefritic;
 Meningite, abcese cerebrale

Complicaţii locale
1. La nivelul părţilor moi:
1. Leziuni cutanate: fistule, ulceraţii, necroze;
2. Leziuni musculare: amiotrofii;
3. Leziuni vasculare: sindrom de lojă;
4. Leziuni nervoase: rare, cel mai frecvent consecinţa iatrogeniilor.
2. La nivelul oaselor:
1. Supuraţiile cronice;
2. Fractura pe os patologic, urmată cel mai frecvent de pseudartroză;
3. Tulburări de creştere;
3. La nivelul articulaţiilor:
1. Artrite;
2. Luxaţii patologice

Tratament – obiective
 Combaterea infecţiei;
 Mărirea reactivităţii organismului;
 Imobilizarea segmentului afectat;
 Intervenţie chirurgicală în focar.

Tratament - mijloace terapeutice

 Tratament medical

5|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
  Tratament ortopedic
 Tratament chirurgical

Tratament medical
 Tratament de urgenţă administrat pe cale endovenoasă
o Tratament antibiotic:
 Antibioterapia trebuie să fie precoce;
 Asocierea a două sau trei antibiotice antistafilococice;
 Dozele zilnice trebuie să fie suficient de ridicate;
 Tratamentul trebuie să fie de lungă durată, conform antibiogramei până la
normalizarea VSH;
 După 10-15 zile, odată cu ameliorarea stării generale se poate trece la
administrarea de antibiotice pe cale orală.
o Terapie medicală complementară:

 Vitamine;
 Transfuzii de sânge;
 Leucotrofin;
 Gama-globulină, gamavenin, în stările foarte grave.

Tratament ortopedic
 Imobilizare în aparat gipsat, prinzând articulaţia supra şi subiacentă segmentului afectat.
 Imobilizarea se face precoce şi este prelungită pe tot parcursul fazei acute a bolii.
 Efecte:
o Reduce activitatea musculară;

o Diminuează pericolul diseminării;

o Creează condiţii favorabile acţiunii antibioticelor administrate;

o Diminuă procesul inflamator local;

o Suprimă durerea

o Evită complicaţiile (fracturi, luxaţii)

Tratament chirurgical
 Are ca scop evacuarea şi drenarea colecţiei purulente;

6|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
  Când abcesul osteomielitic prezintă fluctuenţă la palpare se practică o incizie largă şi se
evacuează puroiul şi sfacelele;
 Se trepanează osul pe toată lungimea diafizei şi se poate lăsa dren intraosos cu dublu
curent;
 Lavaj abundent cu ser fiziologic, apă oxigenată, betadină;
 Sutură cu fire rare direct la tegument.

7|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Bibliografie
1. Mihai Jianu - Vademecum de ortopedie pediatrică, Editura Tridona, 2003
2. John Herring - Tachdjian's Pediatric Orthopaedics: From the Texas Scottish Rite Hospital for
Children - 5th Edition – 2013
3. Waters, Peter M.; Skaggs, David L.; Flynn, John M. - Rockwood and Wilkins' Fractures in
Children - 2019

8|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica