Recuperarea functionala a afectiunilor traumatice ale soldului recuperarea functionala specifica diferitelor tipuri de traumatisme: Tipurile traumatismelor soldului

nu sunt foarte variate, cele mai fregvente fiind fracturile si asa numitul sold operat (fie pt coxatroza fie pt fracturi). Leziunile de parti moi respectiv arsurile, hematoamele nu fac obiectul acestui curs iar inflamatiile regionale de tip tendinite si bursite fac obiectul reumatologiei. Luxatiile soldului Apar fregvent la tineri, mai rar la copii si batrani, deoarece in aceste ultime situatii cedeaza osul si apar fracturile. Cele mai fregvente luxatii sunt cele posterioare (iliaca, ischiatica) si anterioare (pubiana, obturatoare). a) luxatiile posterioare: sunt cele mai fregvente, traumatismele cuprinde MI in extensie si abductie cand capul femural este impins posterior, se rupe ligamentul rotund, muschii pelvi trohanterieni si marginea cotilului. Clinic se manifesta prin: durere, piciorul in adductie, rotatie interna, flexie, ipotenta functionala, picior aparent scurtat (capul femural se palpeaza in fosa iliaca si spatiul inghinal ramane gol). Daca capul femural se luxeaza in scobitura ischiatica se lezeaza nervul sciatic. b) luxatiile anterioare: sunt mult mai rare, capul femural rupe capsula anterior, membrul afectat pare alungit, marele trohanter nu se palpeaza, piciorul este in abductie, rotatie externa si extensie. c) tratamentul luxatiilor: cuprinde reducerea sub anestezie, urmata de aplicarea de aparat gipsat 2 saptamani. Dupa 2 saptamani nu se permit mobilizarile si nu se permite pozitia de sezut. Dupa 4 saptamani se reincepe mersul intre carje cu 10% incarcare pe membrul afectat, se incepe hidroterapia si la sala de gimnastica. Se pot folosi metode de electro terapie dintre care cele mai importante sunt: diapulsul, ultrasunetul, diadinamicii si media fregventa. Luxatiile simple se recupereaza in 2-3 saptamani, complicatiile ce pot aparea sunt imediate (fracturi, infectii, tulburari de mictiune, rupturi musculare si leziuni nervoase) sau complicatii tardive (redori, retracturi musculare, deviatii, miozite, procese artrozice, necroza aseptica de cap femural). Fracturile de sold Sunt leziunile traumatice cele mai fregvente ale soldului iar sechelele depasesc 80-90% din cazurile de sold post-traumatic. Vom lua in considerare fracturile de col femural, cele trohanteriene si cele de cotil (acetabulum). Fracturile de cotil: sunt in continua crestere datorita accidentelor rutiere: se produc de obicei in pozitie sezanda prin socul coapsei impinse in ax spre cotil, lovirea genunchiului de tabloul de bord al masinii, sau se produc prin soc lateral la nivelul trohanterului. Fracturile de cotil pot fi simple sau cominutive, se pot asocia cu luxatii sau cu fracturi de cap femural, se pot asocia cu hematoame si rupturi musculare. Secundar pot aparea osificari periostale (prin activarea osteoblastica a periostului decolat), necroza aseptica de cap femural (prin tulburari circulatorie) si procese artrozice. Tratamentul: fie ortopedic, fie chirurgical. Acesta din urma este de preferat pt ca asigura o refacere corecta anatomica, o buna contentie (prin osteosinteza metalica) si evacuarea hematoamelor. Fracturile- luxatii posterioare operate se imobilizeaza in aparat gipsat pelvi-periost sau se efectueaza o tractiune contina. Dupa 45 zile, pacientul poate merge in carje fara sprijin pe piciorul bolnav. Mersul va incepe progresiv dupa 3 luni. Fracturile fundului cotilului: impun un mers fara incarcare pana la 50 zile si mers cu sprijin treptat de la 100 zile. Tratamentul ortopedic este folosit mai rar, consta in imobilizare in aparat pelvi-periost, reduceri manuale sub anestezie generala, si tractiuni. Fracturile de col femural: sunt fregvente la varstnici, sunt f grave, prin mortalitatea pe care o produc si prin sechelele reductabile de ordin functional. Dupa traiectul fracturii sunt: - fracturi cervicale sub-capitale (linia de fractura este la jonctiunea cartilajului articular cu colul) - fracturile trans-cervicale (linia de fractura trece in plin prin colul femural). - fracturile bazicervicale (linia de fractura este la jonctiunea dintre col si masivul trohanterian). Fracturile de col sunt cu sau fara deplasarea fragmentelor osoase. Deplasarea oaselor este determinata de faptul ca dupa fractura, pacientul se sprijina pe picior sau datorita efectelor mecanice determinate de masele musculare regionale. Evolutia fracturilor simple este favorabila, cu consolidare buna, calusul nu este niciodata

hipertrofic. Complicatiile sunt fregvente si constau in necroza aseptica de cap femural sau pseudartroza de col femrural. In aceste cazuri tratamentul este chirurgical de electie si consta in aplicarea de osteosinteza cu cui sau grefon osos sau aplicarea de proteza cefalica. Fracturile trohanteriene Sunt fregvente la varstnici si la femei si in general se produc prin cadere de la propria inaltime, sunt fracturi extra articulare deoarece capsula articulata ramane inserata deasupra focarului de fractura. Sunt fracturi intra-trohanteriene, per trohanteriene si trohantero-diafizare. Spre deosebire de fracturile de col femural care dau complicatii necroza si pseudartroza, fracturile trohanteriene determina calusul hipertrofice cu tulburari de statica grave, tratamentul de electie este cel chirurgical cu introducerea unui montaj cui-placa sau prin metoda Ender care consta prin introducerea mai multor tije metalice subtiri 3-4 prin condilul femural intern si canalul medular pana la focarul de fractura. Fracturile bubtrohanteriene Sunt cele de sub micul trohanter si sunt in general cu deplasare, evolutia lor este fregventa spre pseudartroza sau calusuri vicioase, tratamentul este chirurgical prin sinteza cui-placa, tija Ender sau tija centro-medulara. Particularitatile de recuperare in fracturile de sold Dupa prima zi post-operator se acorda ingrijiri care previn accidentele, redorile articulare, edemul si redorile trofice. Acestea constau in : - posturi antideclive ale MI operat - masajul membrului inferior executat centriped (de jos in sus) - pedalarea piciorului, contractiile izometrice pe grupele musculare, contractii induse electric (daca exista aparatura) - mobilizari pasive ale soldului - mobilizari pasivo-active ale genunchiului - gimnastica repsiratorie Posturarea MI pt evitarea deviatiilor este f importanta, deoarece exista tendinta rotatiei externe a soldului, de aceea se incearca pastrarea rotatiei interne, necesara in pasul pelvin. Diapulsul se foloseste pt accelerarea vindecarii fracturii. Obiectele de metal si gipsul nu contra indica utilizarea acestor proceduri. Mobilizarea soldului depinde de tipul de fractura si de tipul operatiei: in fracturile de cotil se poate incepe mobilizarea pasiva si pasivo-activa deoarece ajuta la modelarea calusului. In fracturile de col femural operate mobilizarile pasive si pasivo-active se fac prin scripeto-terapie, in fracturile trohanteriene operate se poate incepe precoce mobilizarea pasiva. Mobilizarile pasive ale soldului promoveaza in special abductia, flexia si rotatia interna. Mobilizarile gennchiului si tonizarea cvadricepsului sunt obiective importante de atins in recuperarea soldului. Complicatiile traumatismelor soldului Cele mai fregvente sunt: necroza septica de cap femural, pseudartroza de col femural, calusul vicios si algoneuro distrofia. Necroza aseptica de cap femural: se produce prin tulburari de irigatie osoasa, poate fi primitiva sau secundara. In traumatisme, aceasta necroza secundara se datoreaza fie impactului traumatic propriuzis, fie manevrelor de reducere, fie osteosintezelor metalice. Clinic se manifesta prin dureri si limitarea miscarilor de rotatie. Pseudartroza de col femural apare fregvent dupa fracturile de col femural si fracturile trohanteriene. Ea poate fi larga si determina dureri cu mobilitate patologica, atitudine vicioasa si mers imposibil sau poate fi stransa cu dureri si schiopatare accentuata. Trartamentul este chirurgical si consta in osteosinteza metalica cu sau fara grefa osoasa, proteza, artrodeza sau osteotomie. Artrodeza reprezinta fixarea chirurgicala a unei articulatii sau a unui focar de fractura cu scop terapeutic. Osteotomia reprezinta o sectiune osoasa cu scop terapeutic. Dupa interventia chirurgicala se recomanda postura antidecliva, mers intre carje, masaj si electroterapie. In ceea ce priveste kt se recomanda tonizarea musculara a MS si a MI sanatos, pt necesare, mersul cu carje sau in cadru de mers si se recomanda ex izometrice cu forta sub maximala pt MI afectat. Se contraindica exercitiile cu incarcare, inclusiv incarcarea gravitationala a membrului afectat.

Ridicarea MI afectate de pe planul patului cu genunchiul intins, este contraindicata deoarece poate sa conduca la deplasarea fragmentelor osoase fracturate. Calusul vicios Apare in special in fracturile de cotil si col femural, determina dureri, limitare mobilitate, atitudine vicioasa si scurtarea MI, tratamentul este chirurgical. AND este rar diagnosticata ca atare si se confunda cu periartrita coxofemurala. Tehnici chirurgicale A. Osteotomiile intertrohanteriene: se practica cu scopul de a corecta o tulburare de statica a colului femural (coxa-valga, coxa-vara), pt ameliorarea circulatiei capului femural, scaderea presiunii crescute intra-articular, combaterea durerii si refacerea cartilajului articular. Ele se practica si in coxartrozele femurale cu subluxatie sau in NACF. Osteotomia este consolidata prin osteosinteza metalica. Ea poate fi precoce (de corectare: devalizare, devalgizare) sau poate fi tardiva care incearca sa amelioreze starea locala articulara. Recuperarea soldului dupa osteotomie seamana cu metodologia de la feacturile de col femural. Primele 10 zile sunt cele de imobilizare la pat, mobilizarea intre carje fara sprijin este de 8 saptamani, dupa 8 sapt piciorul este asezat pe sol si incepe calcarea progresiva, lenta. Dupa 90 zile carjele se inlocuiesc cu baston care poate fi folosit inca 3-6 luni. In jurul a saptamanii 4-5 post operator se permite pozitia sezanda a pacientului, sprijinul total fara baston se permite de la 8-10 luni de la accident daca nu exista fenomene dureroase. B) Osteotomiile de bazin Sunt de 2 tipuri: osteotomia de reorientare a cotilului ce este o operatie corectoare, se face precoce, in perioada de crestere a cotilului Osteotomia de reamplasare sau de marire a cotilului, re executa fregvent la adultul tanar cu luxatii si sau insuficienta grava cotiloidiana. Osteotomia implica imobilizare 6-8 saptamani in aparat gipsat sau in tractiune continua urmata de trecerea la verticalizare, initial fara sprijin si ulterior cu sprijin treptat. Sprijinul total nu este permis 3-4 luni. C) Bute-ul osteoplastic Reprezinta o operatie de marire a cavitatii cotiloide. Dupa operatie urmeaza o perioada de imobilizare de 3 saptamani dupaia exercitii izometrice pt cvadriceps si fesieri si mobilizari pasive. In prima luna sunt interzise rotatiile soldului si pozitia sezanda. Dupa 6 saptamani se executa ex active initian din suspendare sau in bazin. Dupa 8 saptamani se recomanda ex cu rezistenta si dupa 12-16 saptamani se recomanda ex in lant kinetin inchis, mers cu incarcare treptata pana la sprijin total. Protezele de sold Se subdivid in proteze simple, intermediare, cu cupa si proteze totale. Artrodeza Reprezinta fixarea unei articulatii chirurgicala. Tenotomia Voss Reprezinta sectiunea partial a unui tendon.