TRAUMATISME OSTEO-ARTICULARE

HUMERALE SI HUMERUSULUI

ALE ARTICULATIEI SCAPULO-

1. FRACTURILE I IMOBILIZAREA LOR

Fracturile leziuni ce apar n urma aciunii unui traumatism (caderea pe membrul

superior intins ,accidentele sportive,accidente de masina , etc.) puternic asupra
osului,constnd n ntreruperea continuitii acestuia.
Fracturile membrului superior:
Fracturile claviculei:

se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte i mai rar directe, sediul de
predilecie constituind-ul zona medie a claviculei.
se consolideaza in 3-4 saptamani,perioada in care se controleaza aspectele de
biomecanica si congruenta articulatiilor acromio -claviculare, sterno-costoclaviculare si scapulo-humerala.
In cazul fracturilor de clavicula apar complicatii tardive de tipul :
1. Pseudoartroza sau calus vicios

Prin imobilizare induc redoare marcata scapulo humerala care trebuie combatuta
rapid(la circa 2-3 saptamani post-fractura, la 3-4 saptamani se introduc exercitii de
tonifiere cu rezistenta progresiva.
2. Plexalgia brahiala,cu sau fara deficit motor,de tip complet sau partiala, care
necesita o evaluare clinico-functionala riguroasa si EMG , pentru a se decide fie
interventia de degajare sau neurorafie, fie initierea programului de recuperare.
Fracturile de omoplat :

Sunt mai rare , in general fara consecinte grave, mai ales cele de corp ale
omoplatului.
Fracturile localizate in vecinatatea cavitatii glenoide a bureletului
glenoidian sau a colului omoplatului determina uneori aspecte severe in
recuperare.
Fracturile de glena sunt periculoase prin riscul aparititei si al recidivei de
luxatie.
Recuperarea alunecarii omoplatului pe torace se realizeza prin mobilizari
pasive cu pacientul in decubit lateral, mana terapeutului acrosand bordul
intern al corpului omoplatului.
Se urmareste tonifierea muschilor trapez, marele dintat si interscapular,
asociindu-se gimnastica respiratorie .

Fracturile humerusului ( braului ) se produc mai frecvent prin traumatism

direct.

Fracturile de humerus se pot imparti in :

1. Fracturile extremitatii proximale
Fracturi ale colului humeral
Fracturi ale colului anatomic
Fracturi ale colului chirurgical
Fracturi ale tuberozitatilor( trohanter sau trohiu)
Cauze :
DIRECT-realizat prin cadere directa pe umar
-agent traumatic asupra acestei regiuni
INDIRECT-atunci cand se cade pe membrul superior in extensie
-prin contractii musculare directe
- se produc smulgeri osoase la nivelul tuberozitatilor
Tratament:
Fracturile fara deplasare ale colului humeral se trateaza ortopedic prin
imobilizare gipsata in aparat toraco-brahial( 14-21 de zile )
Fracturile cu deplasare(neangrenate) sub anestezie generala se urmareste
reducerea fracturii, cu ajutorul imobilizarii prin aparat gipsat toraco- brahial( 21 de
zile )
In cazul fracturilor cu deplasari ireductibile se trateaza chirurgical cu ajutorul
osteosintezei metalice cu suruburi , placi insurubate, brose.

Fracturile diafizei humerale

Din punct de vedere anatomo-clinic se impart in :

a. fracturi inchise
-fracturi deschise
b. fracturi de 1/3 proximala
-fracturi de 1/3 medie
- fracturi de 1/3 distale
c. - Fracturi de traiect : * transversal
*oblic
*oblic+spiroid
- cominutive
-bifocale
Complicatii :
IMEDIATE :
Deschiderea focarului de fractura
Lezarea arterei humerale
Lezarea nervului radial
TARDIVE:
Pseudoartroza, intarziere de consolidare
Osteita, osteomielita
Consolidari vicioase
Tratament :
Imobilizare temporara a bratului cu humerusul fracturat (esarfa/fase de tifon )
Humerusul se consolideaza in bune conditii cu ajutorul tratamentului ortopedic .
Daca se mentine o buna axare a fragmentelor fracturate , imobilizarea se
mentine 8- 10 saptamani .
In cazul fracturilor ce nu se pot reduce ortopedic sau in fracturile instabile se

recurge la tratamentul chirurgical => reducerea sangeranda si osteosinteza

metalica (placa insurubata, tija centromedulara, cercalj de sarma )
Fracturile extremitatii distale a humerusului
Fracturile supracondiliare- frecvent intalnite la copii
Cel mai des fracturile se produc prin traumatism direct(cadere pe
cot ) dar si indirect( hiperflexie/hiperextensie)

Se poate trata prin:

aparat gipsat
extensie continua cu brose trecute transolecranian

Fracturile care nu se trateaza prin mijloace ortopedice beneficiaza de tratament

chirurgical ( osteosinteza metalica)
Fracturile supracondiliene si intercondiliene
Fracturi frecvent intalnite la adulti.
Fractura care datorita traiectului intraarticular produce disfunctie
la nivelul articulatiei cotului.
Recuperare in fracturile de humerus

Obiective:
1. Refacerea si intretinerea miscarilor in articulatiile adiacente.
2. Refacerea tonicitatii si troficitatii musculare .
3. Refacerea stabilitatii si abilitatii miscarii .
In cazul fracturilor cominutive , in care osteosinteza se realizeaza mai greu se poate
incepe recuperarea precoce.
In cazul fracturilor stabil consolidate :
Etapa I (24-48 h) imobilizare in decubit dorsal si se executa exercitii

libere de respiratie , insotite de miscari ale membrului superior nelezat

Etapa a II a (zilele 3- 20 )
Flexia-extensia degetelor
Flexia-extensia mainii pe antebrat(amplitudine redusa)
Circumductii ale articulatiei pumnului cu degetele in flexie , apoi cu

degetele in extensie .
Etapa a IIIa ( 21- 30 de zile )
Anteductie si retroductie alternativa
Abductie activa a membrului superior lezat cu asistenta.
Etapa a IV a( 31- 45 de zile )
Abductie a membrului superior (cu rezistenta)
Adductie
Anteductie
Flexie si extensie
Pronatie si supinatie
Etapa a V a ( 46-60 de zile )
Anteductie si retorductie a articulatiei scapulo-humerale
Adductia incruscisata si abductia , cu balans
Flexie-supinatie si extensie- pronatie

Luxatiile

Luxatia de umar sau luxatia scapulo-humerala :

este o afectiune de tip traumatic
apare in urma deplasarii permanente a extremitatilor articulare de la nivelul
umarului.
Este cea mai frecventa luxatie, intalnita mult mai des la adulti decat la copii. Fie
ca este cauzata de un traumatism direct sau de unul indirect, capul humeral nu
se mai afla in cavitatea glenoida, iar suprafetele articulare isi pierd contactul
dintre ele.
Sunt mult mai frecvente luxatiile scapulo-femurale anterioare, decat cele
inferioare sau posterioare. In majoritatea cazurilor de luxatie de umar, este
intalnita o instabilitate a umarului catre inainte si in jos.
Cauzele care determina aparitia luxatiei de umar:
O principala cauza a aparitiei unei luxatii scapulo-femurale este reprezentata
de traumatisme puternice.
Este intalnita la sportivii de performanta, precum sunt tenismenii sau jucatorii
de volei, la acestia fiind mai crescut riscul de aparitie a afectiunii.
Apare cu usurinta la persoanele in varsta, prin efectuarea unor gesturi simple
in unele cazuri, precum ridicarea unui obiect.

 O alta cauza consta in degradarea osoasa la nivelul articulatiei, cauzata de

anumite afectiuni, printre care se afla poliomielita sau tuberculoza osteoarticulara.
Alte cauze pot fi malformatiile, care produc luxatiile congenitale, dar acestea
sunt mai rare.
Luxatia articulatie scapulo-humerale apare in urma unui traumatism, afectiunea se
instaleaza in cadrul unei instabilitati articulare a umarului. Se produc leziuni grave la
nivelul capsulei articulare si al ligamentelor. Ruperea capsulei articulatiei scapulohumerala se realizeaza cu usurinta, dat fiind faptul ca aceasta este destul de subtiata.
Se poate produce, de asemenea, o dezinsertie a capsulei de pe cadrul glenoidian, la
nivelul partii antero-inferioare a glenei.
TRATAMENT
este recomandata imobilizarea membrului superior pentru o perioada de circa 3
saptamani.
Chiar daca in aceasta perioada se pastreaza cotul langa corp, pacientul este
expus in continuare riscului de recidiva.
Atunci cand o luxatie scapulo-hemurala afecteaza confortul pacientului, se
recomanda tratamentul chirurgical.
Tehnica Latarjet este una dintre cele care pot fi folosite. Aceasta consta in
efectuarea unei incizii de circa 5 centimetri in portiunea anterioara a umarului si
prelevarea unei portiuni a omoplatului, care poarta denumirea de apofiza
coracoida. Pe aceasta portiune se insereaza tendonul coracobicepsului, care se
fixeaza cu un surub la suprafata articulara a omoplatului.

 Alte tehnici care pot fi practicate pentru interventia chirurgicala in cazul

persoanelor cu luxatie de umar sunt tehnica artroscopica
interventia Bankart- O leziune Bankart apare atunci cand o persoana sufera o
luxatie de umar. Acest aspect se intampla de obicei la pacientii tineri.
Continuitatea intre cartilaj si labrum este rupta, dar periostul ramane intact. In

 cazul leziunii acute, este prezenta hemoragia interstitiala, in timp ce luxatiile

recurente lasa un tesut franjurat.

Rolul Kinetoterapiei
Recuperare a mobilitatii umarului dureaza o perioada de 1-2 luni, timp in care se
efectueaza miscari pasive. Dupa ce mobilitatea este castigata, si miscarile nu mai sunt
dureroase, se recupereaza musculatura umarului prin kinetoterapie.
Primul gest in conduita terapeutica il reprezinta imobilizarea segmentului in pozitie
antalgica si impiedicarea oricarei miscari de la nivelul articulatiei, prin fixarea atat a
segmentului proximal cat si a celui distal. In functie de localizarea luxatiei, depinde si
durata perioadei de imobilizare. Recuperarea luxatiilor necomplicate, acolo unde nu
este necesara interventia chirurgicala, trebuie sa inceapa cat mai precoce, pentru a
evita instalarea redorii, datorata imobilizarii. Obiectivul general al kinetoterapiei :
este mentinerea unei bune mobilitati a celorlalte articulatii
asigurarea ,,pompajului" venolimfatic, atat prin miscari, cat mai ales prin
exercitiile de flexie-extensie a articulatiilor invecinate( articulatia cotului ,
respectiv articulatia pumnului)
Se asigura deasemnea si circulatia de intoarcere.

 Treptat se introduc mobilizari pasive, pasivo-active, active, active cu rezistenta .

La inceput, kinetoterapia recomanda exercitiile statice izometrice. Exercitiile de
tonificare musculara se fac progresiv, fara sa se forteze rezistenta articulara,
care intr-o articulatie instabila, este destul de precara si luxatia se poate reface.
Fizioterapia
are multiple indicatii in tratamentul luxatiilor.
Durerea articulara este obligatoriu sa fie combatuta, deoarece ea contribuie
la impotenta functionala articulara
cele mai utilizate procedee pentru efectele bune analgetice sunt: curentii
diadinamici, curentii Trabert, curentul galvanic, curentii interferentiali, undele
scurte, microundele, ultrasunetul.
De mare folos este aplicarea dusului subacval

Masajul
urmareste ameliorarea circulatiei sanguinne si a trofictatii locale
reducerea tulburarilor vasculotrofice
tonifierea formatiunilor capsulo-ligamentare, imbunatatirea tonusului musculaturii
invecinate.
In tratamentul luxatiei, masajul este la fel de eficient, doar ca terapia prin masaj
trebuie sa se limiteze mai mult la neteziri si frictiuni, efectuate cu multa blandete
si grija.

CONCLUZIE
In fracturile membrelor superioare exercitiile libere au la baza miscarile de
prehensiune.Kinetoterapia trebuie sa determine mentinerea activitatii
generale si regionale cat mai aproape de normal. Se respecta cu strictete
repausul in focarul de fractura. Balneo-fizioterapia are cel mai important
rol n recuperarea fracturilor, dupa imobilizarea perfecta a focarului de
fractura. Orice traumatism, prin sechelele functionale produse, pune
probleme de recuperare, pe langa mijloacele ortopedice, contribuie de
regula metodele fizicale si balneare de tratament.