Sunteți pe pagina 1din 38

19.02.

2015

LP 1
KINETOTERAPIA IN PERIARTRITA SCAPULOHUMERALA (PSH)

DEF: Este un sindrom dureros insotit de limitarea miscarilor in articulatia


umarului datorita afectarii structurilor periarticulare: capsula, ligamente,
tendoane, bursa, muschi.
ETIOLOGIE: Traumatisme locale, imobilizarea articulatiei, boli degenerative,
boli inflamatorii, algoneurodistrofia.
1.
2.
3.
4.
5.

FORME CLINICE ANATOMO-FUNCTIONALE ALE PSH.ULUI:


umarul dureros simplu
Umarul acut hiperalgic
Umarul mixt
Umarul blocat
Umarul speudoparalitic

1. umarul dureros simplu


ETIOLOGIE: dentrita (inflamatia unui tendon), bursita si tenosinovita
STADIALIZAREA: stadiul acut, stadiul subacut, stadiul terminal.
In Stadiul acut nu se efectuaza miscari pentru ca pacientul vine cu
durere mare si nu poate sa faca flexie/extensie. Ii dam doar tratament si.l
imobilizam intr.o pozitie ca sa nu.l mai doara. In timpul zilei ii punem o perba
sub axila, antebratul sustinut intr.o esarfa si bratul sa fie in abductie la 3540 si o usoara rotatie externa. In timpul noptii ii punem o perna in axila ca
sa tina bratul in abductie sau flexie. Facem contractii izometricr cu membrul
superior sanatos. Asistentul va opune rezistenta cu priza distala pe antebrat
sau pe mana pacientului se vor efectua contractiile cu pacientul un decubit
dorsal folosindu.se tehnicile de relaxare-opunere si stabilizare ritmica.
In stadiul subcutanat se incepe mobilizarea umarului cu:
-miscari pasive: tractiuni si decoaptarea scapulei
-miscari pasivo-active: automiscarea pendulara
-miscari active asistate: miscarile din metode KABBATH
Dupa aceste exercitii se vor face miscari de relaxare pentru spate,
membrele superioare si membrul afectat.
Stadiul terminal are urmatoarele obiective: refacerea fortei musculare,
stabilizarea articulatiei, reluarea miscarilor controlate ale umarului. Sunt
permise toate miscarile. Cel emai importante excercitii sunt cele cu
rezistenta care cresc forta musculara. Tonifierea musculaturii mansonilor
rotatorilor care ofera stabilitate urmarului, miscarile izometrice sunt permise
dar nu aduc un beneficiu in umarul dureros simplu si hidrokinototerapia care
foloseste o miscarile in apa.
1

2. Umarul acut hiperalgic


ETIOLOGIE: dentrita calcificanta in puseu inflamator si calcificarea in
bursa subacromiodeltoidiana
TRATAMENT: Imobilizarea in abductie la 70 si o usoara flexie dupa
ameliorarea durerii se efectuaza kinetoterapia ca in cazul umarului dureros
simplu.
3. Umarul mixt
Inseamna durerea de cauza tendinoasa sau tendosinovitica sau
bursifica + imobilitate prin contractura altialca a muschilor flezori+ rotatori
+/- adductie.
NB: Redoarea nu va disparea sub anestezie locala si initial se vor folosi
metodele din stadiul acut al umarului dureros.
PROGRAM:
- abordarea structurilor necontractile (capsula, articulatii si tendoane) unde
facem posturari, mobilizari pasive si autopasive, unde facem tehnici de
alunecare in articulatiile glenohumerale
- abordarea structurilor contractile ale umarului:
mobilizare prin schema D1F cu contrarezistenta progresiv ( flexie,
adductiesi rotatia externa);
tehnici Hold- relax + stabilizarea ritmica=tensiune izometrica si
relaxare;
schema D2F (flexie, abductie si rotatie externa) cand dispar durerile
vom trece la tehnici de relaxare contractie,mai putem efectua exercitii
de cresterea fortei musculare pe grupele de muschii slab dezvoltate si
exercitii de stabilizare ;
- hidrokinetoterapia care are efect antialgic si faciliteaza mobilizarea
4. Umarul blocat
Inseamna limitarea mobilitatii umaruluu insotita de durerea de
intensitate variabila
ETIOLOGIE: capsula retractila
TRATAMENT:
a) kinetoprofilaxia: posturari, mobilizare precoce, kinetoterapia corecta a
umarului dureros simplu si a celui mixt.
b) kinetoterapia: necesita o perioada lunga cam pana la 8luni in care
pacientul poate efectua exercitii si la domiciliu, dar trebuie sa vina la un
control la un interval de 3 saptamani. Aplicarea de caldura locala faciliteaza
efectul benefic al kinetoterapie. Sunt utile exercitii de crestere a fortei
musculare.
Este important terapia ocupationala. Mai putem folosi aparate
auxiliare: roata, scripetii, vasla. Sunt utile exercitii care folosesc grupele
2

propiului corp. Exercitiile au durata, intensitate si frecventa mai mare dar


trebuie sa fim atenti in cazul etiologiei postraumatice.
5. Umarul speudoparalitic
DEF: reprezinta dificultatea sau chiar imposibilitatea miscarilor active
in contrast cu conservarea celor pasive ( cu exceptia contracturii musculare
reflexe secundare durerii)
ETIOLOGIE: perforarea sau ruptura de diferite grade a mansonului
rotatorilor
aparata pe fond degerenativ sau posttraumatic
TRATAMENT: kinetoterapia (tinerii la care tratamentul de recuperare nu
a avut succes trebuie sa.i trimitem la tratament chirurghical)
OBIECTIVE: impiedicarea capsulei retractile, restabilizarea fortei
musculare corespunzatoare, dezvoltarea miscarilor compensatorii
MODALITATII:
a) recuperarea fara atela: in primele 2 saptamani se vor efectua urmatoarele
miscari: mobilizarea intregului umar, exercitii pentru coloana cervicala
(dinamce pentru mobilizare si izometrice pentru tonifiere), exercitii pentru
cot si mana, exercitii de relaxare pentru membrele superioare, ceafa si umar,
exercitii pasive pentru mobilizarea bratului si exercitii izometrice pentru
deltoid.
In urmatoarele 2 saptamani crestem solicitarea cu urmatoarele
exercitii: exercitii de alunecare ventrala si circumferentiala, exercitii de tip
pendulare Codman cu bratul in usoara abductie, exercitii de tip pendulare
Codman fara greutate, miscari pasive, miscari activo-pasive cu ajutorul unui
scripete si a celuilalt membru si miscari active asistate (flexie, circumductie,
abductie si hidrokinetoterapia).
Dupa inca 2 saptamani creste solicitarea, intensificam miscarile active
asistate, miscarea libera activa pana in punctul de insuficienta musculara
(flexie,abductie, flexie-abductie, flexie-adductie). Coborarea cat mai lenta a
bratului de la punctul de trecere cu ajutorul asistentului sau a unui scripete.
Exercitiile in zona inalta, deasupra punctului de trecere cu ajutorul
asistentului. Exercitiile de retropulsie cu mana la spate si hidrokinetoterapie.
Perioada de refacere functionala: toate miscarile active sunt posibile.
Efectuam exercitii de tonifiere statica si dinamica, exercitii pentru
stabilizarea articulatiei si terapia ocupationala
b) recuperarea pe atela presupune recuperare in pozitie inalta a bratului (70abductie + 40-50 flexie). Se foloseste in cazurile severe cu rupturi muculare
mari si in care avem durere si importanta functionala marcara.
In primele 2 saptamani nu se va solicita articulatia scapula humerala.
Vom face exercitii ale cotului si mainii si exercitii pentru coloana cervicata,
exercitii izomoetrice ale umarului si deltoidului si exercitii respiratorii.
In urmatoarele 4 saptamani facem miscari de intretinerefara a solicita
zona lezionata. Vom face mobilizare pasiva de la nivelul atelei (abductie +
flexie), Exercitiu fara atela dar cu bratul mentinut de asistent, exercitii
3

pendulare fara greutate cu circumductii si exercitii active asistate apoi active


de la nivelul atelei (ducerea mainii la gura, pe cap si pe ceafa.
!!! Atela se scote cand se poate ridica un kg de la nivelul atelei pana la
zenit.
Dupa cele 6 saptamani urmeaza perioada de solicitare a zonei
lezionate care dureaza 6 saptamani si se va produce similar cu recuperarea
fara atela.
Dupa cele 12 saptamani avem etapa de refacere functionala.

APLICATII PRACTICE IN PSH:


exercitii de tip pendulare care beneficiaza de: prevenorea redorii,
evitarea imprimarii tendonului supraspinosului tensioneaza
musculatura de stabilizare a articulatiei scapulo-humerale si relaxarea
capsulei articulare.
miscarii active care dubuteaza cu diagnostic D1F
din pozitie de patrupedie vom duce sezutul pe calcaie.
stand cu fata la spalier la distanta de 1m se va apleca baza de la
nivelul urmarului si se va flecta treptat genunchiul.
pacientul in ortostatism cu mainile la nivelul taliei, mainile vor urca una
langa cealalta pe perete pana cand ajung la limita miscarii
pacientul in ortostatism cu bastonul deasupra capului il va duce cu
bratul drept in spatele capului.
pacientul in ortostatism cu bastonul la spate pozitionat oblic, bratul
bolnav il va tine in partea de jos , iar cel sanatos il va ridica activ pe cel
bolnav
cu spatele la spalier, cu mainile prinse de bara va efectua genofleziuni.

26.02.2015
LP 2
RECUPERAREA COTULUI POST-TRAUMATIC
Cotul post-traumatic se caracterizeaza prin redori stranse greu
reductibile. Reacuperarea cotului post-traumatic este de lunga durata.
ETIOLOGIE: edemul intre planuri, organizarea tesutului de collagen
intre aceste planuri, retractii musculare tendinoase capsulare, artroza posttraumatica, calusul vicios, osteomul periarticular (calcificari periarticulare)
cicatrice retractile, fragment de os interarticular.
TRATAMENT:
1. Profilaxia redorii:
Imobilizare scurta in aparat gipsat apoi cu atela cu bivalve cu
schimbarea alterna a pozitiei
Imobilizare in atela de la inceput cu alternare de cateva ore pe zi in
pozitie de maxima flexie sau extensie
Mobilizari active umeri-pumn-mana si exercitii decontracturante
pentru umar si coloana cervico-dorsala
2. In primele 2-3 saptamani dupa imobilizare: daca exista process inflamator
se folosesc atele, posturari in pozitie de flexie si extensie maxima care se
schimba la 3-6 ore.
Putem face miscari active ajutate de flexie, extensie si
pronosupinatie. La inceput miscarea fiind limitata dupa care vom
creste amplitudinea
Exercitii de relaxare si decontracturale a umarului si a membrului
superior
Miscari active ale membrului superior pe diagonal Kabat cu cotul in
flexie si apoi in extensie
Miscari active cu rezistenta usoara sau moderata opusa de asistent
5

Hidrokinetoterapie
3. In urmatoarele 3 saptamani vom face mobilizari analitice active si
passive, exercitii de crestere a fortei musculare, exercitii de cresterea
mobilitatii ( metoda de relaxare-opunere, relaxare-contractie, stabilizare
ritmica, initiere ritmica)
4. Dupa 6 saptamani de la imobilizare vom folosi tehnici de facilitare si
cresterea mobilitatii, vom face exercitii de cresterea fortei musculare
pentru triceps (extensie), adductorii omoplatului, abductorii si rotatorii
externi ai umarului, pronosupinatori, extensorii pumnului si ai degetelor.
Facem exercitii de refacere a stabilitatii miscarilor controlate si terapia
ocupationala (tenis de masa, de camp, popice, aruncarea mingii la cos)
PARTICULARITATILE IN RECUPERAREA COTULUI
1. Nu mobilizam pana nu dispare edemul si inflamatia
2. Mobilitatile passive mai ales daca sunt bruste nu sunt indicate pentru
ca apare calcificari
3. Incarcarea cu greutati pe mana pentru a forta extensia este
contraindicate
4. Recuperarea dureaza cateva luni, este anevoioasa
5. Stagnarea dureaza cel putin 15 zile in evolutia favorabila oblige oprirea
temporal a tratamentului cu reluarea dupa 2 saptamani
6. In lipsa oricarei ameliorari se recurge la mobilitati sub anestezic si
reluarea celor 2 atele sau interventie chirurgicala

05.03.2015

LP 3
TRATAMENTUL IN RECUPERAREA MAINII RIGIDE

DEF: reprezinta redoarea majoritatii articulatiilor mainii care nu permite nici


un fel de miscare si nici cele simple de inchidere si deschidere.
ETIOLOGIE:
Sechele post-traumatice: luxatii, fracture, interventii chirurgicale,
leziuni tendinoase cu imobilizari prelungite, arsuri, retracturii,
algoneurodistrofi
Poliartrita reumatoida
Sclerodermia
Boala Raynauld
Hemiplegia
Mana rigida produce un handicap sever.
TRATAMENT:
1. PROFILAXIA:
- Evitarea mobilizarilor prelungite
- Evitarea edemului
- Mentinerea antideclivitatii
- Tratament antiinflamator
6

Miscari activr la nivelul umarului, cotului si degetelor


Tratamentul bolii de baza
Adoptarea unor posture de repaus cotrective, alternative cu mobilizari ale
articulatiilor mainii
- Mentinerea sufletii tesutului subcutanat prin masaj cu unguente si
mobilizari limpet ale mainii
2. METODOLOGIA RECUPERARII:
a) Gimnastica regional si generala (exercitii pentru intregul corp)
b) Kinetoterapia specifica pentru mana:
Utilizarea atelelor:
Atele de repaus utilizate noaptea sau in puseu inflamator cu
pumnul in pozitie neutral, articulatia metacarpofalangiene si
interfalangine usor flectate si degetele rasfirate
Atelele de corectie sau postura au scopul de a mentine ce se
castiga prin kinetoterapie plus corectia deformarilor
Orteze dinamice pozitioneaza mana in anumite atitudini care
permit efectuarea anumitor miscari sau exercitii de
kinetoterapie
Posturile antideclive: fixarea unui esarfe sau mai plastiv plastic de
brat in care cotul este flectat in unchi ascutit, antebratul este pe
gemitorace, pana priveste spre umarul opus, iar esarfa cuprinde
umerii si cotul
Postura de drenaj Mober in care cere 10 min mana se tine pe
umarul opus apoi din 2 in 2 min membrul superior se ridica in zenith
sit imp de 5 sec se executa o contractie izometrica a intregului
membru
Posturile pentru cresterea mobilitatii
Mobilizari passive si autopasive precedate de aplicatia de caldura
si de masaj ce dureaza 10-12 min si pot repeat de 4-5 ori pe zi
Mobilizari active analitice urmate de miscari de facilitate adica
hidrokinetoterapie
Miscari active cu rezistenta dupa schema Kabat
Mobilicarile degetelor prin reantrenarea fiecarui tip de pensa (frize
de forta, de finite)
Terapia ocupationala este o metoda obligatory in programul de
kinetoterapie

12.03.2015
LP 4
MEMBRUL INFERIOR
Kinetoterapia in coxartroza
Este caracterizata prin modificarea de sustinere, coordonare si
miscare.
Trei stadii:
1. Stadiul initial durere coxofemurala in ortostatism si mers prelungit,
oboseala musculo-articulara locala si scaderea amplitudinii
miscarilor soldurilor.
2. Stadiul evoluat cu durere musculara in repaus, cu redoare
articulara si cu atitudini vicioase corectabile activ sau pasiv
3. Stadiul final dureri intense cu limitarea marcata a mobilitatii pana
la anchiloza si cu atitudine vicioasa ireductibila.
Obiective:
-scaderea durerii
8

-cresterea stabilitatii
-cresterea mobilitatii
-cresterea gradului de coordonare si echilibru la mers
Mijloace de kineto:
A. Posturarile
B. Tonifiera musculaturii
C. Miscari de relaxare-decontractare
D. Mobilizari articulare
E. Refacerea stabilitatii prin exercitii kinetice
F. Recastigarea controlului muscular dinamic la mers
G. Corectarea pozitiei bazinului
H. Respectarea regulilor de profilaxie secundara
A. Posturarile
-in stadiul initial au caracter preventic, sunt corectoare in stadiul
evoluat si inutile in stadiul final
! se va evita flexia, rotatia externa si mai putin adductia!
-se vor efectua periodic tractiuni in ax cu efect antialgic si
decontracturant.
B.Tonifierea
-abductie, rotatori interni, extensori, flexori si rotatori externi ai coapsei
si extensorul genunchiului
-tonifierea este utila in stadiul initial si in stadiul evoluat.
C.Miscari de relaxare-decontractare
-pentru muschii adductori in stadiul evoluat si pentru flexori in stadiul
final care au efect antialgic si de mobilizare
D.Mobilizari articulare pentru:
-mentinerea amplitudinii miscarilor in stadiul initial, amelioreaza
amplitudinii in stadiul evoluat
-se va pune accent pe flexie-extensie , rotatie interna si abductie.
E.Refacerea stabilitatii prin exercitii kinetice
-exercitii analitice de tonifiere musculara si exercitii in lant kinetic
inchis.
F.Recastigarea controlului muscular dinamic pentru mers
-exercitii de coordonare si echilibru
G.Corectarea pozitiei bazinului
-mentinerea unei functionalitati bune a coloanei vertebrale lombare, a
genunchiului homolateral si a intregului membru inferior homolateral.
H.Respectarea regulilor de profilaxie secundara
-scaderea greutatii sau mentinerea greutatii
-evitarea ortostatismului si mersului prelungit
-mersul pe jos cel mai prost exemplu
-mersul cu spijinul in baston in membrul superior controlat in stadiul
initial si stadiul evoluat
-mers in baston homolateral in stadiu final cu disfunctionalitate severa
-evitarea mersului pe teren accidentat
9

-evitarea schiopatatului voluntar


-repaus postural la pat de 2x/zi cu membrul inferior intins
-deplasarea pe bicicleta
-purtarea de incaltaminte cu tocuri moi
-corectarea inegalitatii de membru inferior a oricarei inegalitati mai
>2cm.
-kineto 2x/zi.
Terapia ocupationala
-natatie, ciclism, calarie
Aplicatii practice:
-recuperarea miscarii de flexie, extensie, abductie si rotatie interna
- pacientul in decubit dorsal cu membrul superior pe langa corp va
ridica membrul inferior la 90grade
-decubit dorsal va duce genunchiul la piept
-decubit dorsal se va ridica in sezut apoi se va apleca in gata
-decubit dorsal va efectua forfecari cu membrul inferior
-decubit dorsal circumductia membrului inferior
-d.d. abductia si adductia membrului inferior
-d.d. cu membrele inferioare lipite, miscari de lateralitate cu membrele
inferioare simultan
-d.d. cu genunchiului membrului inferior sanatos indoit si culcat pe
saltea, genunchiul bolnav se apropie si se departeaza de acesta
-decubit lateral pe partea sanatoasa ridica membrul inferior extins
-decubit lateral miscari de flexie si extensie (balansare)
-decubit ventral extensia membrului inferior
-patrupedie ridica cate un membru inferior alternativ
-patrupedie ridica membrul inferior in lateral cu genunchiul flectat
-mers si ridica alternativ cate un genunchi la piept
-mers cu varful piciorului spre exterior
-bicicleta

KINETOTERAPIA SOLDULUI POSTTRAUMATIC


1. Luxatia de sold
-program de kineto incepe la 2 saptamni dupa luxatie
-mobilizari in apa, mobilizari din suspendare si refacerea fortei
musculare
2. Fracturile de cotil femural
A.Fracturi fara infundare
-prima saptamana: repaus la pat, gimnastica respiratorie, exercitii
active cu rezistenta pentru membrele sup. Ex: pentru membrul inferior
10

sanatos cu bazinul fixat se vor executa exercitii active cu si fara rezistenta;


pentru membrul inferior afectat se vor efectua contractii izometrice; pentru
muschii fesieri si pentru cvadriceps, miscari pasive de flexie- extensie ale
articulatiei coxofemurale si pentru genunchi care sa nu depaseasca 45
grade; pentru musculatura abdominala exercitii izometrice
-saptamana 2-3: vom asocia pozitionarea pacientului in sezut si in
decubit ventral, continuarea exercitiilor izometrice de intensitate mai mare,
mobilizari autopasive cu ajutorul scripetilor, mobilizari autopasive din
suspendare
-dupa saptamana a 3a-a va efectua exercitii active asistate cu
rezistenta, mers fara incarcare cu sprijin in carje, mers in bazin, mers cu
incarcare treptata si exercitii cu lant kinetic inchis.
B.Fracturile cu infundare
-periaoda de tractiune 45zile gimnastica respiratorie, exercitii active
pentru membrul superior si membrul inferior sanatos, contractii izometrice
pe muschii abdominali, fesieri si cvadriceps. Intreruperea pentru 30min /zi a
suspendarii pentru a efectua miscari activo-pasive de flexie-extensie a
soldului si genunchiului afectat. Dupa 2-3 saptamani poate efectua miscari
active din pozitia de suspendare si se ca verticaliza progresiv dar fara sprijin
in membrul afectat.
-dupa intreruperea tractiunii se trece in pozitia sezanda fara sprijin. Se
va efectua mersul in bazin, exercitii cu ajutorul scripetilor, exercitii active cu
rezistenta in lant deschis.
-dupa 3 luni sprijin progresiv cu ajutorul bastonului, exercitii in lant
kinetic inchis pentru stabilizare si coordonare, mersul pe bicicleta si program
de kineto pentru coxartroza.

19.03.2015
LP 5
FRACTURILE DE EPIFIZA PROXIMALA ALE FEMURULUI
Exista 2 metode de tratament:
1. Tratamentul orthopedic conservator
2. Tratamentul chirurgical poate fi facut cu CUI SMITH PERTESON sai
placa cui sau brose, suruburi. In prima saptamana pacientul sta in
decubit dorsal si efectueaza ecercitiile membrelor sanatoase si
gimnastica respiratory. In saptamana 2-3 pacientul poate fi asezat in
decubit ventral si se poate bune progresiv in sezut, poate face
mobilizare din suspendare fara rotatii, exercitii active cu rezistenta
pentru cvatriceps si fesirul mare. Dupa saptamana a 3 va face exercitii
11

active in lant deschis pentru toata musculature muschilor inferior, mers


pe carje fara incarcare cu piciorul pe sol. Dupa 3 luni va merge in
baston si trebuie sa efectueze exercitii de stabilitate si coordonare.
Tratamentul chirurgical cu tijeleEnder: etapele de refacere se
scurteaza si sprijinul se reia duppa 3-4 saptamani
COXARTOZA OPERATORIE (CO)
In cazul interventiilor chiar pentru CO pacientul va fi pregatit preoperator:
- Cresterea fortei muscular pe membrul inferior si in special pe fesier si
cvatriceps
- Ameliorarea mobilitatii coloanei lombare si articulatiilor membrelor
inferioare
- Cresterea stabilitatii si coordonarii membrului contra lateral
- Cresterea fortei muscular membrelor superioase si invatam utilizarea
carjei si bastonului
- Ameliorarea respiratiei
- Ameliorarea circulatiei la membrul inferior care va suferi interventia
Procedee chirurgicale:
1. BUTEEUL OSTEOPLASMATIC:
Este Operatie de marirea a cavitatii cotiloide
In perioada de imobilizare totala in care se face extensie continuam cam 1520 zile. In aceasta perioada vom face mobilizarea membrului superior si a
membrului inferior sanatos. Dupa ce a stat 20 de zile vom face mobilizari
pasive ( cam la 60-70 de flexie si 15-20 abductie, contractii izometrice
pentru cvatriceps si fesier, nu face rotatii si nu-l punem in sezut). Dupa 6
saptamani va face miscari active din suspendare apoi miscari in bazinul
trefla. Se verticalizeaza treptat pacientul si isi reia ortostatismul fara sprijin.
Dupa 8 saptamani va face exercitii active cu rezistenta, mers in carje fara
sprijin cu piciorul pe sol si exercitii izometrice. Dupa 3-4 luni va efectua
exercitii kinetic in lant deschis si mers cu incarcare treptata pana la sprijin
total.
2. Osteotetomie intertrohanteriana
Are scopul de a corecta o tulbulare de static.
Are o perioada de imobilizare de 3-4 saptamani in care se efectuaza
gimnastica pentru membrele sanatoase, posturari pentru evitarea pozitie
vicioase (flexie, adductive si rotatie externa), exercitii izometrice pentru
fesieri si cvatrigeps, schimbari de pozitie in pat.
Saptamana 4-5 pozitioneaza pacientul in sezut, mobilizarea genunchiului cu
tonifierea muschilor flexori si extensori si initierea verticalizarii fara sprijin.
Saptamana 6-12 mers in carje fara sprijin, mobilizari coxofemurale si ale
genunchiului pasiv, pasivo-activ din suspendare sau in bazinul in trefla
exercitii active cu rezistenta moderata pentru flexori si extensori si in special
fesierul mijlociu, exercitii izometrice pentru fesieri si cvatriceps si corectarea
pozitiei vicioase. Nu face exercitii cu amplitudine maxima, nu face rotatii, nu
face flexii coxofemurale cu genunchiul extins,
12

Dupa 6-7luni mers cu incarcare pozitiva pana la mersul in baston. Sprijinul


total fara baston se realizeaza la 8-10luni daca nu sunt dureri. Poate sa faca
hidrokinetoterapie , sa aplice talonetul daca exista diferente intre member si
exercitii de coordonare in lant kinetic inchis.
3. OSTEOTOMIE IN BAZIN (CHIARI)
Se efectueaza la copii si la tineri pentru displaziile de cotil, subluxatii sau
luxatii ale capului femoral.
Va efectua o perioada de imobilizare de 6-8 saptamani in care sta in gips sau
in tractiune continuua. Trecerea la verticalizare cu sprijin treptat si sprijin
total este dupa 4 luni. Programul este la fel ca la osteotetomie
intertrohanteriana.
4. OPERATIA VOSS
Inseamna tenotomie. Daca este o tenotomie mai lata prin primele 2-3
saptamani va fi mobilizat in decubit dorsal +/- tractiune. In saptamana 4-8
este peroada de mobilizare fara sprijin unde merge in carje, efectuaza
hidrokinetoterapie, face mobilizari passive si autopasive cu ajutorul sripetilor
face mobilizari autopasive si imobilizari active din suspendare. Nu are voie sa
faca rotatie externa, flexie si adductive. In saptamana 8-12 merge in carje cu
sprijin treptat, face miscari active ajutate cu rezistenta usoara creste
progresic, tractiuni in ax. La 5-6 luni are sprijin total posibil. Se recomanda
mersul in baston si face exercitii de la coxoartoza

LP 6
13

26.03.2015

Artroplastia cu cupula
Avem o perioada de imobilizare de pana la 4 saptamani, in care
pacientul efectueaza mobilizari pasive, autopasive in suspensie, trectiune in
ax, exercitii izometrice pentru fesieri si cvadriceps, gimnastica generala
pentru membrele sanatoase si pompajul piciorului
Evitam rotatia si adductia.
Intre saptamanile 4-12 verticalizam pacientul, reia mersul in carje fara
sprijin, miscari cu incarcare progresiva, exercitii active cu rezistenta
progresiva mai ales pe fesierul mijlociu.
!recuperarea se poate prelungi pana la 2 ani pentru reluarea stabilitatii
si coordonarii!

Proteza cervico-cefalica (Moore)


(proteza partial)
Kinetoterapia preoperatorie
Postoperator: imobilizarea in decubit
Saptamanile 1-6: mobilizare la marginea patului in sezut, mobilizari in
ortostatism cu mers in carje sau in cadru. Srijinul partial se creste progresiv.
Mobilizare pasiva, autopasiva (autopasiv cu ajutorul scripetilor). Exercitii
izometrice pentru cvadriceps si fesieri si hidrokineto in bazin.
!evitam rotatia si adductia! NICIODATA!!!!
Dupa 2 luni exercitii active cu rezistenta, exercitii in lant kinetic inchis
pentru stabilizare si coordonare si mers cu sprijin in baston.

Proteza totala de sold


Doua tiprui de proteze de sold: cimentata si necimentata
Proteza cimentata se fixeaza cu un ciment special acrylic, ea joaca un
rol de amortizor si de omogenizare a fortelor cu care proteza se ataseaza la
femur.
Proteza necimentata se fixeaza direct pe os, datorita proprietatilor
materialului protezei care permite cresterea osului la suprafata de contact a
protezei cu osul
Perioada de imobilizare: de la 3 zile la 3-4 saptamani.
In primele trei zile: posturare corecta in pozitie neutral, exercitii
respiratorii, exercitii izometrice pentru cvadriceps si fesier, basculari anteroposterioare de bazin si miscari de lateralitate (pentru contractia muschiului
patrat lombar)

14

Dupa 4-5zile: mobilizari passive, flexie, extensie si abductia usoara,


flexie de genunchi, exercitii cu rezistenta pentru cvadriceps
Zilele 7-21: verticalizarea in sezut, apoi in ortostatism, mers in carje
sau in cadru cu piciorul pe sol fara sprijin, exercitii active asistate de
kinetoterapeut sau cu ajutorul scripetilor, exercitii izometrice pentru
cvadriceps si fesier, exercitii active simple si cu rezistenta usoara, gimnastica
respiratory si pompajul piciorului. In functie de abord, se vor evita: pentru
abordul anterior ROTATIE EXTERNA, EXTENSIE SI ADDUCTIE; pentru abord
posterior:ROTATIE INTERNA, FLEXIE SI ABBDUCTIE; pentru abord lateral:
ROTATIE EXTERNA/INTERNA SI ADDUCTIE.
Indifferent de abord, nu combinam flexie+adductie+roatie
externa+decubit contralateral fara perne intre genunchi.
Saptamanile 3-4: pacientul este ridicat in ortostatism, reia mersul cu
incarcare progresiva, face exercitii cu rezistenta progresiva, hidrokineto,
exercitii in lant kinetic inchis pentru stabilizare si coordonare.
!de evitat mobilizarile articulare la unghiuri maxime!!!
!!! pacientul nu trebuie sa stea pe scaune joase!!!

GENUNCHIUL
GONARTROZA
Manifestari clinice: durere si impotent functionala.
Importanta functional se poate manifesta prin: instabilitate ce poate fi
afectata prin afectarea structurilor care asigura stabilitate pasiva
(modificarea articulatiei sau structurilor liggamentare care nu poate fi
corectata prin kinetoterapie), mobilitatea active muscular -> kineto.
Limitarea mobilitatii articulare (flexie-extensie)- ergoterapia este utila in
redorile generate de tesuturile moi (capsula si structure muscular);
mobilitatea patologica (hiperextensie antero-posterioara sau de lateralitate
-> kineto amelioreaza).
Stadializarea gonartrozei:
1.Stadiul initial:
-dureri la mers pe teren accidentat si in ortostatism prelungit
-hipotonia si hipotrofia usoara a muschiului cvadriceps, pot aparea
crepitatii
2.Stadiul evoluat:
-dureri care apar rapid in ortostatism si la mers
-cresterea de volum a genunchiului
-hipotonia si hipotrofia de cvadriceps
-deviatii laterale
-reducerea spatiului articular si aparitia fenomenelor de instabilitate
3.Stadiul final:
-durerea apare in repaus cu episoade inflamatorii frecvente
-mobiliare articulara sub 90grade
15

-deformarea articulara
-hipotonie muscular marcata
-deficit motor important
-deviatie in plan sagital sau frontal
-mersul in baston
Kinetoterapia in gonartroza
1.Posturarile evitarea flexiei genunchiului; pentru deviatiile laterale
sunt utile talonete in pantof in timpul mersului
2.Tonifierea musculaturii care stabilizeaza genunchiul: cvadricepsul si
ischiogambierii
3.Mobilizarea articulara: recastigarea extensiei si cresterea flexiei
4.Refacerea stabilitatii genunchiului prin exercitii de tonifiere
musculara analitica
-exercitii in lant kinetic inchis
-refacerea rezistentei musculaturii extensoare (cvadriceps)
5.Refacerea controlului muscular pentru mers
6.Mentinerea unei bune functionalitati mio-artro-kinetice pentru
articulatiile adiacente si pentru membrul opus
7.Reguli de profilaxie pentru gonartroza
-mentinerea unei greutati normale sau scaderea greutatii
-evitarea ortostatismului si a mersului prelungit
-evitarea mersului pe teren accidentat
-mersul cu sprijin in baston
-evitarea situatiilor care necesita flexie maxima
-evitarea mentinerii prelungite a unei pozitii a genunchiului
-miscarile libere de flexie-extensie atunci cand pacientul trece din
pozitia de repaus in cea ortostatica
-corectarea cu talonet a piciorului plat
-evitarea tocurilor inalte si evitarea traumatismelor directe
8.Terapia ocupationala
-evitarea activitatilor ce presupun ortostatismul prelungit
-sporturi recomandate: inot, ciclism, canotaj
Aplicatii practice in gonartroza
1.exercitii de tonifiere pentru cvadriceps
a)exercitii izometrice: pacientul sta in decubit dorsal si face contractii
puternice de cvadriceps tractionand rotula; pacientul se pozitioneaza sprijinit
pe genunchi cu picioarele ridicate de pe sol si cu mainile la spate
-pacientul in ortostatism cu prijin pe membrul inferior sanatos se va
impinge inainte cu genunchiul extins opunandu-se contrarezistentei.
-pacientul in decubit dorsal cu membrul inferior extins,
kinetoterapeutul va face priza pe cvadriceps si sub calcai si va incerca
ridicarea membrului inferior afectat
b)exercitii cu contrarezistenta : pacientul in decubit dorsal executa
flexia coapsei si kinetoterapeutul opune rezistenta in 1/3 inferioara a gambei.
16

-pacientul in pozitie sezanda cu membrul inferior sanatos peste cel


afectat se incearca ridicarea membrului inferior afectat
c)recuperarea laxitatii caspulo-ligamentare: pacientul in ortostatism cu
fata la spalier si cu sprijin pe membrul inferior afectat
-sta in decubit dorsal si executa flexii cu genunchiul cu revenire
-decubit dorsal executa ridicarea membrului inferior
- din decubit lateral aduce cate un genunchi la piept
-exercitii cu incarcare (cu saci de nisip, greutati, alergare si saritura)
2.Exercitii pentru genu valgum
-se urmareste tonifierea si scurtarea muschilor laterali interni si
alungirea celor externi ai gambelor si coapselor
-pacientul sta pe varfuri pe fata externa a piciorului sau sezand
turceste
-stand cu spatele la spalier cu un picior pe varf se duce celalalt
genunchi la piept si apoi lateral
-stand cu picioarele departate cu trunchiul flectat arunca mingea
printre picioare inapoi
-in decubit ventral cu genunchii departati executa apropierea si
departarea picioarelor cu incrucisarea lor
-in decubit lateral ridicarea ambelor membre inferioare intinse
-atarnat cu fata la spalier balans al membrului inferior
-tot cu fata la spalier incearca mentinerea unei mingi intre genunchi
-mers ghemuit cu mingea intre genunchi
3.Exercitii pentru genu varum
-tonifiere in conditii de scurtare a muschilor latero-externi ai coapselor
si gambelor cu lungirea muschilor interni
-mers fandat cu rasucire stanga-dreapta cu mainile pe sold
-mers cu genunchii indoiti
-alergare usoara cu calcaiele la sezut
-stand departat cu mainile pe sold face rasucire de trunchi stangadreapta
-stand departat face fandari laterale cu trunchiul drept
-in decubit ventral pacientul efectueaza flexia genunchiului
-in decubit ventral tine o minge intre glezne si mentine genunchii
apropiati
-in decubit lateral executa ridicarea laterala a trunchiului alternativ cu
abductia membrului inferior
-in decubit dorsal cu genunchii indoiti ii va aduce in lateral
-decubit lateral aduce genunchiul la piept
-cu fata la spalier si cu un picior pe a 3-a treapta se executa indoirea si
intinderea genunchiului
-ridicarea pe varf si pe calcai

17

LP7

02.04.2015

GENUNCHIUL POSTTRAUMATIC
Indiferent de tipul traumatismului, genunchiul poate sa aiba ca si
urmari: durere, tumefactie, redoare articulara, limitarea mobilizarii,
instabilitate articulara, scaderea fortei musculare si incoordonare.
Traumatisme:
1.ruptura tendonului muschiului cvadriceps sau tendonul patelar.
-se poate produce la nivelul regiunii musculare, la nivelul jonctiunii
musculo-tendinoase, a tendonului sau la locul de insertie. Cel mai
frecvent muschi afectat: muschiul drept femural.
-!NU se prefera imobilizarea prelungita de 3-4 luni.
-Se va efectua interventia chirurgicala urmata de imobilizarea timp de 3-4
saptamani cu ajutorul atelei.
-in timpul imobilizarii este contraindicata contractia izometrica
-se fac imobilizari ale coapsei contralaterale!
-perioada postimobilizare: mobilizari pasive in apa, mobilizari pasive,
mobilizari pasivo-active, mobilizari active, contractii izometrice, miscari cu
rezistenta progresiva
-dupa imobilizare, mersul va fi initial in sprijin pe baston pana cand
musculatura periarticulara se va tonifia suficient
2.meniscectomia
daca meniscul este rupt pentru ca poate sa determine o evolutie
accelerata a bolii artrozice. Dupa interventia chirurgicala, pacientul are
piciorul imobilizat in atela gipsata sau in bandaj compresiv. Din a doua zi
postoperatorie se incepe tonifierea musculaturii cvadriepsului si a ischiogambierilor prin: exercitii izometrice, miscari de pompaj cu genunchiul
extins, flexii pasivo-active din sold. Dupa scoaterea firelor se trece la
mobilizarea genunchiului. 3-4 saptamani va merge in baston apoi se face
programul de la gonartroza pentru tonifiera musculara.
-urcatul si coboratul scarilor se va face la 4 saptamani dupa operatie
3.Entorsa
-intindere sau ruptura de fribre ligamentare
-in functie de gravitatea genunchiului poate deveni instabil sau nu
-imobilizarea dureaza inte cateva zile si 8-10 saptamani
18

-in perioada de imobilizare, mobilizam articulatiile adiacente si membrul


contralateral
-contractii izometrice ale coapsei si gambei
-dupa indepartarea imobilizarii se executa miscari de tonifiere a
musculaturii periartriculare ale genunchiului si putem sa tonifiem selectiv
anumiti muschi in functie de tipul entorsei
-pentru ligamentele laterale tonifiem bicepsul femural si tensor al fasciei
lata. Pentru ligamentele mediale semimembranosul, semitendinosul,
croitor, drept femural si vast intern (medial)
-pentru ligamentul incrucisat anterior: ischiogambierii
-pentru ligamentul incrucisat posterior: tricepsul sural si cvadricepsul
!in toate cazurile muschiul cvadriceps va fi tonifiat pentru realizarea
stabilitatii genunchiului
4.Fracturile
-extremutatea inferioara a femurului
-extremitatea superioara a tibiei si peroneului sau rotula
Recuperarea cuprinde doua etape:
I.Etapa de imobilizare care dureaza de la 3-4 saptamani la 2-3 luni si in
care efectuam poturari antideclive pentru ameliorarea circulatiei de
intoarcere si pentru evitarea edemului
-mobilizari active si activo-pasive ale soldului, contractie izometrica a
muschiului cvadriceps
-mobilizarea membrului inferior opus si a membrelor superioare
II. Etapa postimobilizare
-refacerea mobilizarii articulare initial se folosec atele gipsate pentru
pozitionarea genunchiului in flexie si extensie, refacerea fortei musculare
pentru musculatura periarticulara, reluarea mersului se face initial in carje si
apoi in baston
-reluarea mersului initial in bazin ulterior nivelul apei scade
-mersul cu sprijin total se va face dupa 3-4luni cand se realizeaza
consolidarea fracturii. Ulterior va face programul de la gonartroza pentru
evitarea gonartrozei secundare.
5.Sinovectomia
-se incepe recuperarea la 3-5 zile postoperator
-se vor utiliza posturari care sa evite flexia
-se vor folosi atelele
-va efectua mobilizari pasive si pasivo-active initial in apa apoi pe uscat,
contractii izometrice ale cvadricepsului si ischiogambieri
-la 7 zile reia mersul in carje, la 10-12 zile reia mersul in baston, la 3
saptamani mers cu sprijin total
refacerea aparutului muscular periartricular va continua pana la 2-6 luni
6.Emondajul articular
-curatirea articulatiei de osteofite, cartilaj degenerat ori
intraarticular,meniscuri rupte si se poate face si sinovectomie
19

a)imobilizari: contractii izometrice de cvadriceps, pompajul piciorului,


miscari la nivelul membrului contralateral
b)dupa imobilizare se incepe kineto de mobilizare articulara pentru
refacerea stabilitatii si a miscarii controlate
c)dupa realizarea extensiei complete a genunchiului se reia mersul cu
sprijin in baston dupa trei saptamani
d) igiena genunchiului sau profilaxia secundara a genunchiului si
miscarile de prevenire ale gonartrozei
7.Patelectomia fractura de rotula
-Consecinte: afectarea aparatului extensor, scade forta de extensie a
cvadricepsului, scade rezistenta la effort, apare instabilitatea articulara
-In perioada de imobilizare: contractii izometrice de cvadriceps
-dupa imobilizare exercitii activo-pasive, exercitii active de flexie
-recastigarea stabilitatii, mobilitatea controlata
-mersul se va relua in baston

PICIORUL POSTTRAUMATIC
Tipuri lezionale ale macrotraumatismelor:
-plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi
Microtraumatisme:
-bursite, tenosinovite, metatarsalgii, osteonecroze
Entorse:
a)entorsa prin inversie cea mai frecventa. Ligamentul lateral extern
este destins rupt sau dezinserat proximal sau distal
-clinic: indepartarea astragalului de maleola externa ce permite
patrunderea unui varf de deget intre maleola si astragal
-radiologic: iclinarea anormala a astragalului in interiorul scoabei tibioperoniere
-tratamentul formelor usoare si medii: bandaj compresiv, aplicare de
gheata, pozitie antidecliva, exercitii active!, cu maximum de amplitudine
posibila in toate directiile. Utile pentru resorbtia edemului si prevenirea
formaii aderentelor si mentinerea tonusului muscular.
-mersul se incepe imediat ce durerile si retragerea edemului il permit
-bandajul compresiv se tine cam 8-10 zile
-pentru sportivi o luna interzis sport
-tratamentul entorselor grave(instabile): fara smulgerea osoasa sau
chiar cu smulgerea zonei osoase de insertie a ligamentelor imobilizare in
aparat gipsat cu piciorul in suspenie si usoara eversie. Durata imobilizarii 4-5
saptamani pana la 10 saptamani. Mersul cu gips dupa cateva zile dar fara
sprijin total. Sprijinul total va fi permis in a 3-a saptamana.

20

-sa mentina posturile antideclive. Miscarile degetelor, genunchiului si


soldului sunt foarte importante.
-dupa gips va efectua tonifiere musculara in special pentru muschii
peronieri. Evita tocurile inalte pe teren accidentat si trebuie sa poarte o
glezniera.
-in cazul unei instabilitati imprtante ligamentoplastie, tratament
conservator
-tratamentul conservator urmareste refacerea stabilitatii gleznei si
evitarea entorselor recidivante
-trebuie sa poarte incaltaminte corectoare care va avea un toc mai lat
cu incarcare de 1-2 cm pe marginea externa
-purtarea unei talpi ortopedice, orteza
-tonifierea musculaturii eversoare a piciorului lungul si scurtul
peronier si extensor al degetelor
-va face exercitii de coordonare si echilibru pentru glezna si picior
b)entorsa un eversie mult mai rara
-o eversie fortata determina mai frecvent o fractura maleolara decat o
ruptura ligamentara
-pe radiografie distantarea marginii interne a astragalului de maleola
interna
-tratament ortopedic- prin fixarea unui surub sau gips
-recuperarea este la fel ca la entorsa prin inversie
c)entorsele propriu-zise subastragaliene, mediotarsiene, tarsometatarsiene si metatarso-falangiene
-recuperarea vizeaza edemul, durerea restanta, ameliorarea circulatiei,
tonifierea musculaturii, prevenirea picioarului plat.
Luxatii
a)luxatia tibio-astragaliana cea mai frecventa. Se poate produce prin
miscari violente de rotatie interna sau externa combinate cu abductie,
extensie sau inversie
-luxatia posterioasa, anterioara, interna sau externa
b)luxatia subastragaliana prinderea piciorului in flexie plantara cu
inversie, se rup ligamentele peroneo-astragalian, astragalo-calcanean si cel
interosos astragalo-calcanean si determina deschiderea articulatiei
subastragaliene in afara, cu alunecarea calcaneului si restului piciorului in
exterior, supinat si in echi..
-se pune aparat gipsat de mers. Timp de 6 saptamani ca o consecinta a
luxatiei se poate instala artroza
c)luxatia medio-tarsiana
-direct printr-un traumatism care turteste bolta sau se produce indirect
prin cadere pe varful piciorului sau rasucire cu piciorul fixat pe sol
-intre astragal si scafoid cel mai frecvent
-reducerea luxatiei nu este intotdeauna posibila. Se poate pune aparat
gipsat 3-6 saptamani in functie de gravitatea situatiei iar programul
recuperator se va axa pe refacerea boltii plantare
21

d)luxatiile metatarsiene sun rare


e)luxatia degetelor cea mai frecventa la nivelul degetului mic?
Fracturile
1.Fracturile supramaleolare tratament chirurgical si apoi aparat
gipsat
2.Fracturile bimaleolare fracturi ce suprima stabilitatea laterala a
articulatiei sau care fac instabila articulatia
a)fracturi prin pronatie-rotatie externa
b)fracturi prin pronatie-abductie
c)fracturi prin supinatie-rotatie externa
d)fracturi prin supinatie- adductie.
-reeducarea si aplicarea aparatului gipsat se face de regula inainte de
dezvoltarea edemului.
-imobilizarea in gips dureaza 10 saptamni dar la 6-7 saptamani poate
merge in gips
3.Fractura platoului epifizei tibiale inferioare
-traumatism atat in plan sagital(hiperflexie dorsala sau plantara) in
plan transversal(supinatie cu rotatie interna sau pronatie) cat si in plan
vertical(cadere pe picior).
-tratament ortopedic, reducere manuala, tractiune continua sau
interventie chirurgicala cu osteosinteza
4.Fracturi monomaleolare instabilitate prin ruptura ligamentara
-tratamentul este in aparat gipsat 4 saptamani.
Fracturile piciorului propriu-zis
1.fracturile astragalului rupturi ligamentare, luxatii sau subluxatii
-complicatii: necroza ischemica
-imobilizare 8-10 saptamani
-reluarea mersului prea precoce poate duce la prabusirea progresiva a
astragalului si la aparitia platfusului traumatic
-o sechela tardiva (1-10ani) este artroza postfractura iar prezenta
necrozei ischemica agraveaza artroza care merge spre anchiloza
2.Fracturile calcaneului cele mai frecvente
-produse de un soc vertical de sus in jos sau de jos in sus
-consolidarea fracturilor NU mai repede de 3 luni
Aplicatii in kineto post-fracturi
a)in perioada de imobilizare in pat cu sau fara instalatie de tractiun, cu
sau fara aparat gipsat se va avea in vedere pastrarea posturii antideclive,
mobilizarea articulatiei libere( degete, genunchi, sold) prin exercitii pasive,
active ajutate, gimnastica generala si respiratorie
b)in perioada de mers in aparat gipsat se continua exercitiile de mai
sun. incarcarea piciorului se face progrsiv in functie de fractura. Exercitii
izometrice sub aparat gipsat si pentru coapsa.
22

c)dupa scoaterea gipsului: recastigarea mobilitatii articulare , refacerea


fortei musculare, refacerea staticii piciorului
Ruptura tendonului ahilian
-se rupe la jonctiunea sa cu muschiul sau la 2 cm de insertia pe
calcaneu
-frecventa la tineri
-poate fi partiala sau totala
-semne patognomonice: imposibilitatea flexiei plantare contra unei
rezistente, palparea unei depresiuni care uneori se si vede in reprezinta locul
de intrerupere
-apare durere, echimoza, edem moderat, retractia musculaturii
gambiere, uneori palparea unei mici tumorete locale determinate de
hematomul organizat
-in rupturile partiale 4-6 saptamani aparat gipsat iar in rupturile totale
interventie chirurgicala apoi aparat gipsat pentru 4-6 saptamani
-recuperarea functionala tonifierea tricepsului sural, hidrokineto,
exercitii pasive si active pentru remobilizarea articulatiei gleznei, intinderea
tricepsului si a tendonului cand a reaparut retractia

Lp 8

30.04.2015

HERNIA DE DISC (LOMBARA)


Fazele herniei:
Faza I :faza de instabilitate cu usoara laxitate a nucleului pulpos in
inelul fibros determina dureri lombare cronice intermitente de tip postural
fiind ameliorate de repaus si apar in conditii de solicitare
Faza II: faza de leziune cu ruperea inelului fibros si protruzia nucleului
determina lombago acut sau subacut de tip discogen.
Manifestari clinice: - debut brusc cu dureri lombo-sacrate uni sau bilaterale
cu caracter mecanic
-durerea nu coboara pe membrul inferior sa poate sa coboare
pana la genunchi
-Obiectiv: are deformare lombara cu diminuarea lordozei,
limitarea dureroasa a anteflexiei
-semnul Lassegue care poate fi pozitiv
23

Faza III: faza radiculara. Apare datorita protruziei discului herniat care
va intercepta radacina nervoasa
-simptomatologia unilaterala
Stadiul 1: stadiul iritativ
-discul ajunge la radacina pe care o atinge fara sa o comprime
sau sa o lezeze
-nu este in contact direct cu radacina
-acuza durere pe traiectul radacinii dar fara semne neurologice
( reflexe de sensibilitate, amorteala, simte diferit drept cu stang)
-durere lombo-sacrata unilateral, iradiere pe membrul inferior dea lungul unui dermatom, caracter mecanic al durerii ameliorata de repaus
-diminuarea lordozei lombare, contractura musculara paralombara, scolioza lombara
-anteflexia limitata
Stadiul 2:stadiul compresiv
-materialul herniat ajunge la radacina nervoasa care o comprima
dar nu o lezeaza
-se adauga la stadiul 1 parestezia pe traiectul durerii
-obiectiv: hipoestezie pe traiectul radacinii
-diminuare, dispartitia unor efecte osteo-tendinoase ( ROT)reflex rotulian (L4), reflex ahilian (af. rad. S1)
Stadiul 3: stadiul de intrerupere
-apare din punct de vedere al simptomatologiei in plus paralizia
sau pareza (mai misca segmentul) care se manifeste prin deficit motor pe
radacina respectiva
-daca are paraliziea de S1 inseamna ca nu va sta pe varfuri
-daca are paralizie pe L5 nu sta pe calcaie
Faza IV: faza modificata de tip degenerativ cu aparitia discartrozei si a
artrozei intraapofizare care apare dupa varsta de 40 ani
Kineto:
Obiective:
-in stadiu acut: relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare
-in stadiu subacut: program de kineto ( programul Williams) asuplizare
a trunchiului inferior
-in stadiu cronic: tonifierea musculaturii slabe ( musculatura
abdominala)

SCOLIOZA

24

-deformari ale coloanei vertebrale caracterizate prin curbura laterala si


rotatie verticala
-convexitatea este cea care denumeste scolioza
-inot bun pentru scolioza (inot pe spate)
Clasificare:
1.Scolioze functionale (atitudini scoliotice)
2.Scolioze structurale: a)idiopatice infantile 0-3ani
-juvenile 3-12 ani
-de adolescent 10-20 ani
-ale adultului
b)congenitale
c)neuromusculare miopatii sau in poliomielita
d) posttraumatice
Clasificare in functie de localizarea curburii:
a)curbura toracica pe partea dreapta,dau gibozitate, prezinta curbe
minore, deassupra si dedesubt cu rol compensator. Potential evolutiv mare,
risc de complicatii cardio-pulmonare
b)curbura toraco- lombara in egala masura pentru stanga sau
dreapta, curbe minore, nu au risc cardio-pulmonar
c)curbura lombara nu dau diformitati si disfunctionalitati mari
d)cu dubla curbura pe stanga thoracic pe dreaota lombar sau invers
Clasificare:
-echilibrata cand firul de plumb de la C7 cade in santul interfesier
-dezechilibrata cand firul de plumb de la C7 cade lateral de sant
In functie de gradul scoliozei:
a) Usoare <25 grade
b) Medii 30-50grade
c) Grave >50grade
Principia de tratament:
-depistarea precoce
-kinetoterapia
-corsetul (pana la 50grade)
-interventie chirurgicala ( >50 grade)
Obiective kineto:
-ameliorarea pozitiei coloanei
-cresterea flexibilitatii
-kineto musculaturii paravertebrale lombare pentru scurtarea
muschilor de pe partea convexitatii si pentru alungirea muschilor de partea
concavitatii
-corectarea diformitatilor secundare si ameliorarea respiratiei

25

26

07.05.2015
LP9
HERNIA DE
2 ore
perna

DISC OPERATA
Imediat postoperator este pus in decubit lateral si din 2 in
schimbam pozitia de
lateralitate cu o
intre
genunchi.
In

urmatoarea zi poate sta in decubit dorsal


Programul 1:
-in

primele 2
saptamani
post-operator
se executa exercitii
de respiratie din decubit dorsal si decubit lateral,
exercitii pentru
ameliorarea circulatiei periferice, flexii moderate sold si
genunchi,
flexii/extensii picior, extensii lente din decubit lateral si decubit
dorsal. Exercitiile dureaza 10 si se repeta de 3x/zi.
Programul 2:
27

-intre ziua 3 si ziua 10 postoperator: se incepe mobilizarea in afara


patului trecandu-se la sederea pe scaun si apoi in ortostatism
a)programul 1
b)tonifierea musculaturii toraco-lombare: din decubit dorsal extensiile
coloanei cu ridicarea pieptului; decubit dorsal se preseaza puternic pe planul
patului concomitent cu membrul superior dr si inferior stang apoi se face
invers; decubit ventral se ridica si se adduc umerii, bratele ducandu-se spre
spate; decubit ventral cu sprijin pe antebrate adoptam pozitia sfinxului;
decubit ventral ridicarea alternativa a unui membru inferior intins; decubit
ventral ridicarea alternativa a unui membru inferior intins; decubit ventral cu
mainile unite la spate se face o extensie de trunchi cu accentuarea extensiei
membrelor superioare
c)tonifierea musculaturii abdominale exercitii cu ridicarea usoara a
capului si a umerilor
d) tonifierea cvadricepsilor si a muschilor fesieri contractia izometrica
e)mobilizarea membrelor inferioare prin flexii si extensii de genunchi si
de sold din toate pozitiile
f)mobilizari ale coloanei (din a 5-a zi) din ortostatism: miscari de
lateralitate, miscari usoare de rotatie, mers cu impingerea unui scaun cu
rotile si miscari de flexie dar cu prudenta
-exercitiile pt programul 2 dureaza 15-20 de 2x/zi
Programul 3
-dupa 10-12 zile postoperator urmat timp de 2 saptamani si se aplica
dupe ce se scot firele si pacientul este trimis acasa sau intr-un serviciu de
recuperare
Obiective:
a)tonifierea musculaturii toraco-lombare, a extensorilor si a muschilor
abdominali
-exercitii din decubit ventral (programul 2), din decubit dorsal
programul 2 + podul cu ridicarea bazinului ( ridicari de bazin simple)
b)cresterea mobilitatii coloanei
-decubit lateral din pozitia cocos de pusca ( decubit lateral cu
genunchii apropiati de piept) extensii trunchi si a membrelor inferioare
-din patrupedie lordozeaza apoi cifozeaza spatele
-din decubit dorsal se roteaza trunchiul ducand membrele superioare in
partea opusa
-decubit dorsal genunchii indoiti se roteaza trunchiiul inferior astfel
incat genunchii sa atinga solul intr-o parte si apoi in cealalta
-decubit dorsal miscari de lateralitate a trunchiului cu ducerea
membrelor inferioare intinse intr-o parte si in alta
c) invatarea unei posturi corecte, intermediare si constientizarea
posturii lombare
Exercitiile din programul 3 dureaza 30 o data/zi la care se adauga
hidrokinetoterapia si exercitii din ortostatism si din atarnat
Programul 4:
-din saptamana 4 pana saptamana 6
28

-aceleasi obiective ca programul 3


-exercitii din atarnat si ortostatism si se pot incepe si exercitii cu rotatie
de trunchi
-30 + hidrokinetoterapie
Dupa 6 saptamani postoperator se va trece la kinetroprofilaxia secundara,
exercitii din scoala spatelui.

LOMBO-SACRALGIA
(Low-back pain)

-durere lombara joasa sau inferioara


-durere de cauza mecanica generata de suferinta tesuturilor moi
lombare cat si a structurilor vertebrale (disc, ligament etc) afectate printr-un
proces degenerativ
-din punct de vedere clinic: durere lombara sacrata izolata sau durere
lombo-sacrata cu algii referite de la membrul inferior cat si durere lombosacrata iradiata de tip radicular
Perioada acuta:
-caracterizata cu dureri intense cu sau fara iradiere, pacientul nu isi
poate calma durerile nici in decubit
-poate prezenta contractura lombara cu sau fara blocaj (unilateral)
Perioada subacuta:
-durerile din decubit cu disparut, bolnavul se poate misca in pat, poate
sta pe scaun mai mult timp, durerea este suportabila daca nu-si mobilizeaza
coloana
Perioada cronica:
-pacientul isi poate mobiliza coloana, durerile fiind moderate, nu il mai
forteaza sa adopte autoblocarea lombara
-pot aparea dureri la ortostatism si mers prelungit si pot insista
contracturile paravertebrale
Perioada de remisiune completa:
-intre perioadele de boala evidentiate clinic se poate repeta oricand un
puseu dureros
Kinetoterapia in perioada acuta:
-reechilibrarea sistemului nervos vegetativ
-relaxare generala
-scaderea iritatie radiculare
-relaxarea musculaturii dureroase
Posturare:
-decubit ventral cu o perna mai dura sub abdomen care are rolul de a
cifoza coloana lombara
-decubit lateral in pozitia cocos de pusca presand cu mainile perna pe
care o asezam pe epigastru
-caldura neutra in zona lombara
29

-patul usor inclinat cu picioarele in sus ( pozitia Trendelenburg)


-relaxare generala: metoda Jacobson, exercitii de respiratie profunda
cu expiratie prelungita si zgomotoasa
-scaderea iritatiei radiculare: pacientul pozitionat in decubit dorsal cu
capul si umerii ridicati pe o perna, genunchii flectati cu un sul sub ei,
picioarele sprijinindu-se pe talpi
-relaxarea contracturii musculare lombare: exercitii de tip hold-relax
Kinetoterapia in perioada subacuta:
-relaxarea muculaturii contractate
-asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei
lombare
-basculari de bazin, intinderea musculaturii paravertebrale si a psoasiliacului
-faza 1 a programului Williams; exercitiile se repeta de 3-5 ori fiecare
de 2-3x/zi
-dupa saptamani se adauga exercitii din faza 2 a programului Williams
-exercitii din atarnat
Kinetoterapia in perioada cronica:
-continuarea asuplizarii lombare (faza 3 a programului Williams),
tonifierea musculaturii slabe
-intinderea flexorilor soldului si intinderea extensorilor lombari
-tonfierea musculaturii trunchiului: trunchi, abdominali si extensori
lombari
Kinetoterapia in perioada de remisiune completa
-scoala spatelui

SPONDILITA ANCHILOZANTA
-boala cu caracter evolutiv cu grad inalt de invaliditate
-kinetoterapia inceputa cat mai precoce; principiul de baza este
prevenirea sau limitarea anchilozelor si devierilor coloanei si/sau articulatiilor
periferice
Obiective:
1. Mentinerea unei posturi si al unui aliniament al corpului
2. Mentinerea supletei articulatiilor
3. Mentinerea unui tonus bun muscular al erectorilor paravertebrali ai
trunchiului
4. Mentinerea volumelor respiratorii mobilizabile in limite cat mai
normale
1.Mentinerea unei posturi si al unui aliniament al corpului
30

-tendinte de flexie cervicala cu sau fara inclinarea laterala, cifoza


dorsala, delordozarea lombara, basculare inainte a bazinului, flexia soldurilor
a)posturi in activiatile cotidiene:
-trebuie sa doarma pe pat tare fara perna cu genunchii si soldurile
perfect intinse
-scaun cu spatar inalt, contact permanent al spatelui pana la spinele
scapulare
-masa de lucru la nivelul pieptului cu coatele pe masa si sa mentina
pozitia cat mai dreapta a trunchiului
-evitarea unei sederi prelungita pe fotoliu sau scaun
-ortostatism-distanta maxima intre pube si xifoid
b)posturi corectoare:
-decubit dorsal fara perna sub cap cu o pernita sub coloana dorsala cu
mainile sub ceafa si coatele sa atinga patul
-decubit dorsal cu perna sub coloana toracala 2 saci de nisip (2-5kg) pe
fata anterioara a umerilor si pe genunchi
-decubit ventral pozitia sfinxului
-decubit ventral cu o perna sub piept cu o pernita sub frunte si se pun
sacii de nisp pe coloana dorsala si pe bazin
-posturile de 2-4x/zi, 15-20 se intrerup la durere intensa
c)exercitii corectoare si de constientizare pozitionala
-ortostatism, calcaiele 15 cm de zid, sacrul ia contact cu zidul apoi
omoplatii apoi occipitul
-sezand cu spatele la zid, contact in 3 puncte ca cel de mai sus si
ruleaza coloana de-a lungul zidului
-patrupedie bratele flectate, nasul aproape de sol, se lordozeaza si apoi
se cifozeaza coloana
2.Mentinerea supletei articulatiilor
-cresterea amplitudinii cervico-dorso-lombare si a articulatiei coxofemurale si scapulo-humerale
-decubit dorsal genunchii la 90 grade cu bazinul fixat printr-o chinga,
se ridica bratele pe langa cap cu inspiratie si se revine cu expiratie
-decubit lateral perna sub toracele superior cu membrul inferior flectat
dedesubt, membrul superior se intinde peste cap pe inspiratie si se readuce
pe langa trunchi cu expiratia
-sezand calare pe banca de gimnastica cu mainile la ceafa cu coatele
trase inapoi, exercitii de inspir-expir
-patrupedie cu bratele avansate pe sol se fac balansari cu lordozare
puternica
-din genunchi sau ortostatism cu trunchiul la 90grade se prinde bara
spalierului realizand flectari intre brate
-patrupedie se ridica cate un membru inferior executand extensia
soldului si lombar
-patrupedie, un brat spre zenit rotind trunchiul si capul dupa mana
31

-miscari din coloana cervicala de flexie, extensie, lateralitate, rotatii,


circumductii
-pentru asuplizarea articulatiei scapulo-humerale exercitii cu bastonul
-pentru asuplizarea articulatiilor coxo-femurale
-hidrokinetoterapie
-din pozitia de inot: brasse, kraul si fluture
-polo, volei, badmington, tenis de camp, baschet
3.Mentinerea unui tonus bun muscular al erectorilor paravertebrali ai
trunchiului
-tonifierea musculaturii erectoare a trunchiului si a abdomenului
-decubit ventral ridicarea capului si a trunchiului, pozitia membrului
superior se va schimba pentru a grada efortul
-in genunchi cu sezutul pe taloane, cu corpul aplecat , cu mainile pe
ceafa sau bratele intinse pa langa urechi sa ramana cu trunchiul cat mai
aplecat
-patrupedie, genunchii indepartati, se ridica brat cu picior opus
-decubit dorsal- genunchii la 90 grade in aer se balanseaza stanga
dreapta
-decubit dorsal- forfecarea membrelor inferioare
-ortostatism flexii si extensii de trunchi
-decubit ventral cu bazinul la marginea mesei cu membrele inferioare
atarnand, extensii de sold cu genunchii intinsi
4.Mentinerea si cresterea volumelor respiratorii
-gimnastica respiratorie corectivs
-reeducarea respiratiei toracice
-pe masura ce functia toracelui in mecanica ventilatorie scade se
incepe reeducarea respiratiei abdominale

32

33

34

35

36

37

38

S-ar putea să vă placă și