Scoala Postliceala F.E.

G Pitesti

REFERAT
KINETOTERAPIE

TEMA

KINETOTERAPIA IN RECUPERAREA UMARALUI-

PSH(Definitie ,Etiopatogenie ,Semne si simptome
,Mijloace de tratament)

Prof:EMIL FIEROIU Cursant:DIACONU GINA

 Kinetoterapia in recuperarea umarului-PSH

Definitie :Periartrita scapulo-humerala(PSH) este un sindrom clinic dureros

insotit de redoare si de limitarea miscarilor,datorita afectarii structurilor
periarticulare(ligament,capsula,tendoane,bursa,muschi) prin leziuni degenerative
si\sau inflamatorii.

Articulatia scapulo-humerala este cea mai mobila articulatie din organism. Ea este
o articulatie cu coaptare articulara imperfecta, mobilitatea si stabilitatea fiindu-i
asigurate de aparatul ligamentar si muscular.

La nivelui umarului exista de fapt doua articulatii si anume:

-articulatia glenohumerala , alcatuita dintr-o juxtapozitie a suprafetelor articulare

(cavitatea glenoida si capul humeral) reunite printr-o capsula subtire,cilindrica in
interiorul careia se gaseste o membrane sinoviala.

-o articulatie ,,falsa’’ care are in structura sa un plan osteomuscular superficial

(alcatuit din acromion si deltoid) si un plan profund musculotendinos alcatuit de
mansonul rotatorilor (tendoanele supraspinosului,subspinosului,micul rotund si
subscapularului) la care se adauga anterior tendonul bicepsului.

Un alt element anatomic important in patologia umarului este bolta

acromiocoracoidiana formata anterior de acromion ,posterior de apofiza
coracoida,cele doua elemente osoase fiind unite prin ligamentul
acromiocoracoidian.

Etipatogenie :Periatrita scapulohumerala este o boala des intalnita mai ales

la indivizii de peste 40 ani cand procesele de uzura sunt frecvente ,dar boala
poate ramane latenta clinic. Repartitia pe sexe este aproximativ egala.
Periatrita scapulohumerala are cinci forme clinico-anatomo-functionale relativ
bine conturate.Acestea sunt:

1.umarul dureros simplu

2.umarul dureros acut(hiperalgic)

3.umarul blocat

4.umarul pseudoparalitic

5.umarul mixt

1.UMARUL DUREROS SIMPLU

Este o forma clinica particulara,cunoscuta si sub numele de periatrita dureroasa
simpla neanchilozanta.

Se reprezinta prin trei stadii:

-stadiul acut

-stadiul subacut

-stadiul terminal

In stadiul acut nu se executa miscari cu membrul superior afectat ,dar se pot

incerca contractii izometrice cu rezistenta ,recomandandu-se tehnica “hold-
relax”.

Stadiul subacut permite miscari pasive pentru mobilizarea articulatiei

scapulohumerala,trecand apoi la miscari pasivo-active si active asistate.Miscarile
afectate in acest stadiu sunt:flexia,abductia si rotatia externa.

Stadiul terminal determina refacerea fortei musculare a stabilitatii si miscarile

controlate a umarului.

2.UMARUL DUREROS ACUT(HIPERALGIC)

Umarul dureros acut (hiperalgic) poate debuta in mod brutal ,cu o durere atroce
si impotenta totala a membrului superior,alteori aceasta forma clinica este
continuarea evolutiei unui umar dureros simplu.

Durerile sunt violente,insuportabile;ele se intensifica noaptea impiedicand

bolnavul sa se odihneasca.

Durerea iradiaza catre ceafa sau catre fosa supraclaviculara,dar mai ales pe
marginea radiala a membrului superior ,catre mana.

Durerea limiteaza orice tip de miscare activa.Se pastreaza insa mobilitatea

pasiva(desi cu amplitudine scazuta). Miscarea cea mai dureroasa(deci si cea mai
limitata)este abductia,care nu depaseste 30-40° .

Aceste grade de abductie se realizeaza de fapt prin bascularea omoplatului si nu

prin mobilizarea articulatiei scapulohumerale.

Ca semene indirecte de PSH se poate remarca o reducere a spatiului articular

intre acromion si trohiter,vizibila mai ales in radiografia umarului in abductee de
30°.

Singura atitudine kinetica permisa este imobilizarea absoluta a bratului in

abductie de 70° si usoara flexie (perna in axila si esarfa de sustinere a
antebratului si mainii).

3.UMARUL BLOCAT
Este o suferinta frecvent intalnita,care debuteaza cu dureri moderate ale
umarului exacerbate nocturn,pretand la confuzie cu un umar dureros simplu.

In timp insa,evoluand lent,se instaleaza o limitare marcata a mobilitatii umarului

realizand asa numitul ,,umar anghetat”.

Durerea,prezenta la debut,poate sa persiste cu o intensitate scazuta,sau poate sa

dispara si sa reapara periodic pe parcursul bolii.

La examenul fizic se constata ca in articulatia umarului atat miscarile active cat si

cele pasive sunt mult reduse pritr-un blocaj mecanic,care nu e datorat unei
contracturi musculare ci unui obstacol material realizat de fibrozarea capsulei
articulare glenohumerale.

Examenul radiografic in umarul blocat nu evidentiaza calcificari tendinoase sau

bursitice,dar poate evidentia osteoporoza capului humeral,densificari la nivelul
trohiterului,sau prezenta de geode in apropierea tuberozitatii humerale.

Contine acelasi tratament kinetic cu al umarului dureros simplu si al umarului mixt

,prin posturari corecte si mobilizari precoce a membrului superior.

4.UMARUL PSEUDOPARALITIC
Are la baza,perforarea,ruptura de diverse grade a tendoanelor muschilor
rotatori,aparuta de obicei pe un fond degenerativ(la varste de peste 60 ani)dupa
traumatisme minore.

Ruptura ,,calotei rotatorilor” poate aparea insa si la tineri in urma unui

traumatism puternic, situatie in care se evidentiaza o eschimoza intinsa pe fata
anterioara a bratului.

Clinic, semnul esential in aceasta forma de PSH este disocierea dintre mobilitatea
pasiva si cea activa, la nivelul umarului. Astfel, ridicarea activa la verticala a
bratului este imposibila (uneori poate fi pastrata pana la 40°),in contrast cu
pastrarea miscarii pasive.

Examenul radiologic este util sub forma artrografiei in scop diagnostic de ruptura
a calotei rotatorilor;substanta de contrast injectata intraarticular ,difuzand in
tesuturile moi periarticulare, mai ales in bursa subacromio-deltoidiana si
semnificand existenta unei solutii de continuitate intre capsula si calota
rotatorilor.

In tratamentul de kinetoterapie prezinta 2 tipuri de recuperare funtionala si

anume:

a-recuperarea fara atela

b-recuperarea pe atela
a-Recuperarea fara atela, in care Kinetoterapia se realizeaza din pozitie joasa
a bratului in 4 etape:

Etapa 1 dureaza 10-15 zile si cuprinde exerciti pentru:

-mobilizarea globala a umarului

-exercitii de relaxare

-exercitii pentru cot si mana

-exercitii izometrice pentru deltoid

-exercitii dinamice de alungire axiala a coloanei vertebrale cervicale

Etapa 2 dureaza alte 2 saptamani in care exercitiille devin mai solicitante si mai
complexe:

-exercitii pendulare de tip Codman ,fara ingreunare

-miscari activo-pasive si auto-pasive cu ajutorul unui scripete sau al celuilalt

membru superior

-miscari active

Etapa 3 se instaleaza la aproximativ 1 luna de la accident in care exercitiile

active vor indeplinii functiile de flexie,abductie si adductie.

Etapa 4 este etapa de refacere funtionala, cand toate miscarile active sunt
posibile, urmarind:

-tonifierea musculara

-stabilitatea umaralui si mobilitatea controlata a umaralui

b-Recuperarea pe atela ,se foloseste in cazuri grave cu rupturi tendinoase

mari , cand durerile sunt intense si impotenta functionala marcata.
Se lucreaza din pozitie inalta a bratului abductie 70°,flexie 40-50°.In acest caz se
descriu tot 4 etape distincte dar trecerea de la o etapa la alta este mai lenta.

Etapa 1 dureaza 10-14 zile de la accident in care nu se solicita articulatia

scapulohumerala.Se recomanda:

-exercitii ale cotului si mainii pe atera

-exercitii pentru coloana cervicala

-exercitii izometrice pentru deltoid

-exercitii respiratorii

-exercitii de mobilizare a intregului membru superior

Etapa 2 cuprinde urmatoarele 4 saptamani ,fara sa se solicite zona lezionara,dar

se incearca o intretinere functioanala a umarului cu exercitii progresive :

-exercitii de mobilizare pasiva de abductie si flexie, de la nivelul atelei spre zenit

-exercitii fara atela , dar cu bratul sustinut de catre kinetoterapeut

-exercitii pendulare de tip Codman, fara greutate

-exercitii active asistate cu executia unor miscari uzuale(ducerea mainii la gura,pe

cap,pe ceafa ,la spate etc)

Etapa 3 dureaza aproximativ 6 saptamani dupa scoaterea atelei, iar programul

kinetic se aseamana cu cel din etapa 3 –recuperarea fara atela.

Cand bolnavul este capabil sa ridice o greutate de 1 kg de la nivelul atelei pana la

flexia de 180°.

Etapa 4 este etapa de refacere functionala a umarului si are aceleasi obiective

si acelasi mod de realizare ca in cazul etapei a 4-a din recuperarea fara atela.
5.UMARUL MIXT
Umarul mixt este asocierea dintre un umar dureros de origine
tendinoasa/tendosinovitica sau bursitica si o limitare a miscarii prin contractura
musculara antalgica in rotatori, flexori sau (si) abductorii umarului.

Limitarea miscarii in umarul mixt nu se datoreaza numai durerii, ca in formele

precedente, ci este si redoare reala structurala care nu dispare sub anestezie
locala.

Prezinta un deficit de mobilitate cu structuri contractile si necontractile ale

articulatiei:

a-pentru structurile necontractile se realizeaza posturari, mobilizari pasive si auto-

pasive.

b-pentru structurile contractile se recomanda mobilizari pe schema KABAT D1F cu

contrarezistenta progresiva si exercitii “HOLD-RELAX” cu tensiune izometrica ce va
creste treptat realizand o relaxare musculara.

Grupele de muschi deficitare in acest stadiu sunt deltoid,trapez,biceps si

coracobrahial ,urmarindu-se in special cresterea fortei musculare.

Bibliografie

Sbenghe , T(1981),, Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale

membrelor”,Editura Medicala ,Bucuresti;