Buhociu / DEFICIENTE

1. Dezvoltarea incompleta a unei extremitati se numeste?

microfalangie

2. Dezvoltarea exagerata a unei extremitati se numeste?

macromelie

3. Printre cauzele scoliozelor la copii NU se numara?

a. un fenomenul algic vertebral
b. insuficienta musculo-ligamentara
c. inegalitatea membrelor inferioare

4. Drintre cauzele scoliozelor la copii NU se numara?

a. procesul aderential sau cicadrician
b. sindromul marfan
c. boala ecler-downlos

5. Printre factorii favorizanti ai scoliozelor se numara urmat. sit. cu exceptia?

a. spondilopnisesis
b. absenta unui MS sau existenta de malformatii la MS
c. tulburari de irigatie sangvina la nivelul MS

6. Dupa stadiul evolutiv si mobilitatea permisa coloanei, scoliozele se impart in?

a. functionale si structurale
b. mobile, semimobile si fixe
c. partiale sau totale

7. Dupa modul de raspuns la tratament, scoliozele se impart in?

a. functionale si structurale
b. mobile, semimobile si fixe
c. partiale sau totale

8. Scolioza infantila este cea care?

a. este prezenta la nastere
b. apare 1-3 ani
c. apare intre 3-13 ani

9. Dupa amploarea deposturarii, scoliozele se impart in?

a. functionale sau structurale
b. mobile, semimobile
c. partiale si totale

10. Printre semnele clinice ale scoliozelor nu se numara:

a. escavarea toracelui anterior sau deformari totale
b. asimetria MS
c. asimetria oaselor coxale

11. Esentiala pt diagnosticarea scoliozei structurale este:

a. rotatia verteb in plan transversal
b. asimetria omoplatilor
c. deformarea coastelor

12. Care dintre afirmatiile de mai jos, privitoare la unghiul Cobb este reala?
a. unghi cob masoara deviatia vertebrala
b. soldurilor
c. genunchilor

13. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la indicele Mesan-Mow nu este reala?
a. pediculul de partea concavitatii se marginalizeaza progresiv, in timp ce pediculul de partea convexitatii
se apropie de axa mediana a vertebrei.
b. pediculul de partea concav dispare, deoarece este acoperit de corpul vertebrei rotate
c. pediculul de partea concavitatii formeaza un unghi de peste 50 grade

14. Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la testul RICER este reala:
a. se investigheaza cu ajutorul scoliometrului
b. test radiologic
c. evalueaza gradul de maturare vertebrala

15. Asimetria pliurilor taliei este un semn cautat?

a. cifoza dorsa-lombara
b. scolioza dubla
c. luxatia congeniatala de sold

16. Care dintre afirm de mai jos ref la corsete este neadevarata?
a. corsetul corecteaza curburile scoliotice
b. contribuie la elongatie si la dezvoltarea fortelor transversale care actioneaza asupra coloanei
c. sunt confectionate din materiala usoare

17. Care dintre urmat afirm referitoare la tratamentul chirurgical in scolioze este neadevarat?
a. este recomandat la deviatii de peste 50 grade
b. nu corecteaza curburile scoliotice, doar le stabilizeaza
c. echilibreaza coloana vertebrala

18. Tratamentul chirurgical poate fi recomandat in scolioze:

a. in curburi de 20-30 grade
b. in curburi de 30-50 gr
c. in curburi de peste 50 de grade

19. Intre obiectivele kinetice generale in scolioze este inclus:

a. asuplizarea prin alungire a musculaturii contracturate
b. reechilibrarea axelor centurilor
c. derotarea corpurilor vertebrale si reducerea gibozitatii congenitale

20. Care dintre urmatoarele nu sunt metode si tehnici kinetice speciale utilizate in programele de terapie
pt scolioze?
a. Schroth
b. Metoda Mesan-Mow
c. metoda translatiei ....

21. Printre cauzele scoliozelor secundare dobandite nu se numara?

a. defectele de segmentare ale vertebrelor
b. artrogripoza
c. hernia de disc

22. Atitudinea scoliotica:

a. este produsa din cauza unei vertebre cuneiforme
b. nu se insoteste de rotatia unei vertebre

23. Cifoza e considerata patologica atunci cand?

a. valoarea unghi de deviatie depaseste 50-60 gr
b. valoarea unghi de deviatie depaseste 35-40 gr
c. valoarea unghiului de deviatie depaseste 25-30 gr (atitudine cifotica)

24. Hiperlordoza:
a. se localizeaza mai frecvent in regiunea dorsala
b. in regiunile cervicala si lombara poate fi considerata fiziologica
c. este patologica si necesita tratament peste o deviatie de 50 gr.

25. Dintre cifozele structurale fac parte?

a. cifozele endocrine
b. cifozele compensatorii
c. cifozele profesionale
26. Dintre tulburarile functionale care insotesc hipercifozele nu fac parte:
a. tulburarile respiratorii
b. tulburarile conducerii nervoase
c. tulburarile circulatiei de intoarcere

27. Intre obiectivele kt in tratamentul cifozelor NU se regaseste?

a. asuplizarea musculaturii anterioare a trunchiului
b. mentinerea sau cresterea amplitudinii miscarilor respiratorii si cresterea capacitatii de efort
c. stabilizarea coloanei prin corset gipsat.

28. Aprecierea mobilitatii coloanei lombare se realizeaza prin urmatoarele teste, cu exceptia?
a. test al stresului postural
b. testului s....
c. testului s....

29. Indicele de elasticitate toracica masoara?

a. cresterea diametrelor toracice in inspir
b. cresterea perimetrelor toracice in inspir
c. crestrea volumului curent in inspir

30. Care dintre urmatoarele afirmatiile referitoare la lordoza atipica este falsa?
a. apare in zona cervicala
b. apare in zona toraco-lombara
c. apare in zona lombara inalta

31. Hiperlordoza este denumita secundara daca?

a. implica doar o regiune a coloanei
b. evolueaza lent si nu produce modificari grave
c. este consecutiva altei curburi patologice
32. Incidenta de dezvoltare a displaziei de sold cu potential luxant este: (alege varianta incorecta):
a. este de 3-5 la mie in V Europei
b. este de pana la 10 la mie in India
c. este de 3 la mie, valoare medie pe glob

33. Luxatia congenitala de sold se poate asocia frecvent cu?

a. hidrocefalie
b. malformatii congenitale
c. stenoze valvulare

34. Plagiocefalia se poate intalni in asociere cu? (Aplatizarea asimetrica a craniului, secundara
torticolisului congenital) (alege varianta incorecta)
a. Lux congenitala de sold
b. Torticolis congenital
c. Stenoza arterei renale

35. In caz de afectare unilaterala, localizarea luxatiei congenitala de sold este mai frecvent:
a. stanga
b. dreapta
c. egal

36. Intre factorii cauzali ai luxatiei congenitale de sold NU se regaseste?

a. macrozomia fetala
b. spina bifida
c. HTA materna pe durata sarcinii (statistic)

37. La nivel acetabular, in luxatia congenitala de sold se intalnesc urmatoarele posibile modificari:
a. spranceana acetabulara insuficient dezvoltata
b. modificari de parti moi
c. cavitatea acetabulului mai putin adanca sau mai larga
38. Luxatia congenitala de sold se asociaza cu (alege varianta incorecta)
a. aplatizarea capului femural
b. coxa valga cu unghi cervico diafizar crescut
c. retroversie importanta a femurului

39. Semnul Ortolani:

a. este utilizat pentru evidentierea fracturii congenitale de col femural
b. poate fi pus in evidenta in primele zile dupa nastere
c. este descris ca un usor de click la mobilizarea coapselor in flexie pe bazin urmata de abductie

40. Posturarea specifica a copilului in luxatia congenitala de sold se realizeaza cu:

a. membrele inferioare abduse la 90 de grade
b. membrele inferioare flectate la 90 de grade
c. membrele inferioare rotate intern la 90 de grade

41. Posturarea specifica a copilului in luxatia congenitala de sold se realizeaza cu ajutorul:

a. pernei de abductie frejka
b. atelelor seriate
c. hamul pavlik

42. Cea mai frecventa forma de picior stramb congenital este:

a. metatarsus abductus
b. talus varus
c. varus equin

43. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la piciorul plat este corecta:
a. afecteaza doar arcul longitudinal medial al piciorului
b. poate evolua catre picior rigid
c. trebuie diagnosticat si tratat precoce
 Jianu / MANEVRARE A BOLNAVULUI

1. Pozitia reprezinta:

a. atitudine statica pe care corpul si segmentele sale o pot lua pentru a asigura conditii optime de
executare a miscarii in functie de scopul urmarit

b. atutudinea adoptata de membrul superior

c. aliniamentul membrelor corpului uman

2. Pozitia ortostatism cu picioarele departate reprezinta:

a. poz derivata obtinuta prin modificarea bazei

b poz. derivata prin modif. trunchiului

c. poz. derivata obtinuta prin modif si/sau a capului.

3. Posturile antalgice sunt:

a. posturile adoptate de catre pacient in mod spontan

b. pozitionari sau pozitii pasive adoptate de catre pacient pt a ameliora durerea

c. pozitii corective impuse de o deficienta a segmentelor corpului

4. Pozitia de drenaj biliar:

a. DL stang

b. DL drept

c. DD

5. Posturarea pacientului pentru a stimula circulatia arteriala la nivelul MI este:

a. DD

b. asezat

c. DD cu MI la 35 grade mentinute pe o perna

6. Pt drenajul segmentului anterior a lobilor inferiori pulmonari, pacientul sta:

a. DV in poz. decliva corespunzator unui unghi 10-15 grade

b. DD cu genunchii flectati cu o perna sub genunchi si una sub bazin cu capul sub orizontala la un
unghi de 10-15 grade

c. DL stang cu trunchiul in rotatie postarioara de 45 de grade

7. Posturile facilitatorii ale respiratiei la un pacient bronhopulmonar au ca numitor comun :

a. poz. de flexie a MI pe trunchi

b. poz. a trunchiului 30-40 grade

c. poz. DL drept

8. Intorcerea din DD in DV se executa in:

a. o etapa.

b. 2 etape

3. 3 etape

9. Transferul pasivo-activ reprezinta schimbarea pozitiei pacientului de pe o suprafata pe alta suprafata,

modificare in care:

a. pacientul contribuie in anumite momente

b. pacientul nu reeactioneazaa la modificarea pozitiei sale

c. pacientul realizeaza dupa o perioada de antrenament

10. Tehnica propriu-zisa de tranfer pasiv de pe pat pe scaunul rulant necesita pozitionarea scaunului
rulant:

a. in lateral la un unghi de 45 de grade fata de planul patului

b. in lateral paparalel cu lungimea patului

c. perpendicular pe lungimea patului

11. Pt drenajul segmentului apical al lobilor superiori pulomnari pac. sta in:

a. DL drepata cu trunchiul ridicat

b. DD cu genunchii flectati cu o perna sub genunchi si bazin

c. in asezat sau semiasezat, trunchiul inclinat lateral spre dreapta pentru lobul stang si spre stanga
pt lobul drept

12. Drenajul bronsic se executa:

a. dimineata

b. dupa 10-15 min de la administrarea unui bronhodilatator

c. inainte de masa preferabil la 10-15 min dupa administratrea unui bronodilatator

13. Tapotamentul executat dupa drenaj bronsic este contraindicat la pacientii cu:

a. pneumotorax

b. obezitate

c bronsita cronica

14. Posturile de dranaj bronisc sunt poz. care faciliteaza evacuarea secretiilor si se executa:

a. fara ajutorul gravitatiei

b. cu ajutorul gravitatiei

c. pe o durata de 15 min

15. Intoarcerea in DD in DL se realiz:

a. prin tractiunea simulatana a bazin si umarului

b. lent fara miscari bruste

c. prin flexia MI

16. Ridicarea si deplasarea cu tractiune se aplica la:

a. pac inconstienti

b. pac constienti

c. pacientii cooperanti cu forta la nivelul membrelor

17. In vederea intoarcerii in DD in DV, pac are urmat poz:

a. DD cu bratele incrucisate pe trunchi, genunchiul stang flectat, cu piciorul pe pat

b. DD cu bratele incrucisate pe trunchi , genunchii flectati cu picioarele pe suprafata de sprijin

c. DD cu un brat asezat pe piet si celalalt asezat in flexie 180 de grade, iar un MI este ADD peste
celelalt.

18. In vedera executiei tehnicii de ridicare si deplasarea cu ajutorul a 2 terapeuti, pac. necooperant are
urmat poz in pat:

a. DD cu bratele incrucisate pe trunchi, genunchiul stang flectat cu piciorul pe pat

b. DD cu bratele incrucisate pe trunchi, genunchii flectati pe suprafata de sprijin

c. DD cu un brat asezat pe trunchi celalalt in flexie la 180 de grade, iar un MI este add peste celalalt

19. Ridicarea din asezat la marginea patului apoi in ortostatism se realizeaza cu:

a. 2 knt

b. 3 knt

c. 4 knt

20. Pe parcursul tehncii de mobilizare a pac. in pat trebuie sa urmaresti:

a. pozitia MS

b. faciesul pacientului

c. ochii pacientului

21. Transferul pasiv de pe pat pe scaunu rulant implica:

a. scoaterea suportului pt brat din partea in care se face transferul

b. scoaterea suportului pt brat de pe partea opusa

c. pozitionarea spatarului scaunului rulant

22. Tranferul prin pivoare ortostatica se defineste ca fiind:

a. transfer ce presupune ca pac. implicat sa fie capabil sa ajunga in poz. ortostatica si sa pivoteze pe unul
dintre MI

b. transfer ce prespune ca pac. implicat sa fie capabil sa ajunga in poz. ortostatica si sa pivoteze pe ambele
MI.

c. transfer ce presupune ca pac. implicat sa fie capabil sa ajunga in poz. ortostatica si sa pivoteze pe
unul sau pe ambele MI

23. Cand se executa transferul pasiv de pe pat pe scaunul rulat cu 2 knt, unul dintre terapeuti prinde MI la
niv:

a. gambei inferioare

b. spatiul popliteu

c. coapsei superioare

24. Tehnica de ridicare si deplasare laterala a pac. necooperrant se executa in:

a. 3 timpi

b. 2 timpi

c. 4 timpi

25. Transferul activ rep. schimbarea poz. pac. de pe o supraf pe o alta supraf, modificare in care:

a. pacientul contribuie in anumite momente ale actiunii

b. pac. il ralizeaza dupa o perioada de antrenament

c. pac. participa la modificarile pozitiei M sale inf

KNT IN GERIATRIE:
1. Varsta a 3 a rep. in conditiile actuale ale cresterii duratei medii de viata urmatoarea perioada:

a. de la 60 e ani in sus

b. de la 65 de ani in sus

c. de la 55 de ani in sus

2. Geriatria este:

a. ramura medicinii care studiaza bolile batranetii

b. domeniu care studiaza procesul de imbatranire

c. ramura medicinii care studiaza comportamentul motor si psihomotor al varsnicului

3. Pe parcusul sedintei de knt la varstnici, se vor evita exercitiile:

a. aerobe

b. izometrice

c. fara greutati

4. Programul knt pt. un pac. de varsta a 3 a include ex. ale caror pozitii de start trebuie sa fie:

a. cu baza mica

b facilitatorii ale circulatiei

c. cu baza mare de sustinere

5. Coxartroza este un reumatism degenerativ localizat la nivelul articulatiei:

a. soldului

b. gleznei

c. genunchiului

6. Unul din obiectivele knt in spondilita anchilopoietica este:

a. prevenirea atitudinilor vicioare ale coloanei vertebrale si membrelor

b. conservarea/imbunatatirea stabilitatii genunchiului in conditii de mobilitate articulara

c. combaterea atrofiilor musculare ale gatului si cefei

7. Programul knt al metodei WILLIAMS se desfasoara in:

a. o faza

b. 2 faze

c 3 faze

8. Faza a doua a programului WILLIAMS se face cu :

a. incarcare treptata a coloanei vertebrale cu greutate

b. fara incarcare a coloanei vertebrale cu greutate

c. cu incarcrea a coloanei vertebrale

9. Arteriopatia obliteranta afecteaza:

a. artere

b. vene

c. capilare

10. Varicele sunt dilatatii patologice la niv:

a. arterelor

b. venelor

c. capilare

11. Gerontomotricitatea este:

a. comportamntul motor si psihomotor al pacientului

b. comportamentul motor
c. comportamentul psihologic al subiectului varstnic

12. La persoanele de varsta a 3 a pielea incepe sa prezinta:

a. riduri

b riduri si pete senile

c. scaderea pliul cutanat de pe fata dorsala a mainii

13. Emfizemul pulmonar prezent la varstnici se caracterizeaza prin:

a. scaderea suprafetei alveolare

b cresterea unei parti din reteaua capilara pulmonara

c. ...

14. Modificarile biologice ale ap. cardio-vascular la varstnici includ:

a. scaderea debitului cardiac

b. scaderea rezistentei vasculare periferice

c. scaderea flexului coronarian

15. Kntprofilaxia primara este:

a. prevenirea bolilor prin miscare

b. tratarea bolilor prin ex. fizice

c. prevenirea complicatiilor de boli

16. Pe parcusul unui program de kntprofilaxie pacientul nu:

a. nu trebuie solicitate toate segentele corpului

b. trebuie solicitate

c. miscarea se va face la toate amplitudinile de miscare posibile

17. Sindromul de deconditionare rep:

a. scaderea functiilor vitale ale organismului

b. scaderea capacitatii functionare la sistemul musculo-scheletal si a altor sisteme si aparate ale

organismului

c. un factor de risc cardio-vascular

18. Pe parcusul unui prog. knt la varsta a 3 pt a lucra in siguranta si a evita accidente si eventuale leziuni
mai intai se va creste:

a. durata exercitiilor

b. intensitatea exercitiilor

c. frecventa exercitiilor

19. In bolile reumatismale degenerative durerea apare:

a. in lipsa modificarilor de uzura ale cartilajului

b. pe fondul unor modificari anatomo-patologice articulare deja existente

c. in urma unui proces infamator al membranei sinoviale

20. Poliartrita reumatoida este:

a. un reumatism inflamator ce afecteaza articulatia coxofemurala

b. un reumatism inflamator cu caracter sistemic ce afecteaza testul conjunctiv in totalitate

c. un reummatism degerav ce afecteaza articulatiile mici ale mainii si picioarului

21. Din simptomatologia spondilitei ankilo. la persoanele varstnice NU face parte:

a. durere cu aspect de sciatica prezenta din regiunea fesiera pana in regiunea poplitee dar si pe fata
anterioara a coapsei

b. inapetanta, oboseala, insomnie

c. crampa musculara
22. Varicele sunt dilatatii patologice permanente cauzate de:

a. insuficientei circualtiei perfierice

b. edemelor MI

c. insuficienta valvulelor de pe traiectul venos

23. Angina pectorala este:

a. un simptom

b. boala cardio-vasculare

c. un simptom si o boala cardio-vasculara

24. Astmul bronsic rep o boala a cailor respiratorii caracterizata prin:

a. scaderea reactivitatii tranheobronsice la diferiti stimuli

b. ingustarea difuza a cailor aeriene care cedeaza spontan sau prin tratament

c. semne clinice (tuse si ..) prezente cel putin 3 luni pe an

25. Arteriopatia obliteranta este o afectiune cronica, care determina:

a. reducerea progresiva a diametrului a venelor

b. reducerea progresiva a diametrului a arterelor

c. obstructia arterelor MI

INTREBARILE VECHI FARA DUBLA NEGATIE (de la Nutu Catalin)

KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

ALEGEŢI VARIANTA CORECTĂ:

1. Abducţia braţului până la 90º este realizată de muşchiul / muşchii:

• mare dorsal, deltoid;
• supraspinos, deltoid;
 • deltoid, subspinos.

2. Abducţia orizontală a braţului este realizată de muşchiul / muşchii:

• mare dorsal;
• mare rotund;
• deltoid.

3. Abducţia orizontală a umărului se evaluează între:

• 0º - 180º;
• 0º - 45º;
• 0º - 90º .

4. Abducţia şoldului are o amplitudine de mişcare:

• 0º - 90º;
• 0º - 45º;
• 0º - 100º.

5. Adducţia omoplatului este realizată de muşchiul / muşchii:

• trapez, mare rotund, mic rotund;
• trapez, mare romboid, mic romboid;
• trapez, mare rotund, mare romboid.

6. Adducţia orizontală a braţului are o amplitudine de mişcare de:

• 0º - 90º;
• 0º - 45º;
• 0º - 95º.

• Adducţia orizontală a braţului este realizată de:

• mare dorsal;
• mare rotund;
• mare pectoral.

• Adducţia şoldului are o amplitudine de mişcare între:

• 45º şi 0º;
• 90º şi 0º;
• 100º şi 0º.

• Adducţia şoldului este realizată de:

• mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu,
drept intern;
• mare adductor, mic adductor, lung adductor, psoasiliac, drept
intern;
• mare adductor, mic adductor, lung adductor, pectineu, drept
extern.

• Amplitudinea de mişcare a rotaţiei externe a braţului este de:

• a. 0º - 90º;
 • 0º - 180º;
• 90º - 180º.

• Amplitudinea de mişcare a rotaţiei interne a braţului este de:

• a. 0º - 90º;
• 0º - 180º;
• 0º - 70º .

• Coborârea şi adducţia omoplatului este realizată de muşchiul/ muşchii:

• trapez porţiune inferioară;
• trapez porţiune superioară;
• supraspinosul.

• Conform scalei numerice adoptate de National Foundation for Infantile

Paralysis, 1 exprimă:
• paralizia completă a muşchiului;
• mişcarea completă realizată împotriva gravitaţiei;
• contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

• Conform scalei numerice adoptate de National Foundation for Infantile

Paralysis, 5 exprimă:
• forţa unui muşchi normal;
• paralizia completă a muşchiului;
• contracţia musculară slabă, palpabilă, dar ineficace pentru
mişcarea urmărită.

• Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 3 presupune ca poziţia de start a

pacientului să fie:
• decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
• decubit dorsal, mâinile sub cap;
• decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

• Evaluarea flexiei cotului, forţa 2, presupune ca poziţia de start a pacientului

să fie:
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă,
braţul fixat;
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, braţul
fixat;
• aşezat, braţul atârnat şi antebraţul în supinaţie, braţul fixat.

• Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 5 presupune ca poziţia de start a

pacientului să fie:
• decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
• decubit dorsal, mâinile sub cap;
 • decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

• Evaluarea rotaţiei trunchiului pentru forţa 2 presupune ca poziţia de start a

pacientului să fie:
• aşezat, braţele pe lângă trunchi;
• decubit dorsal, braţele încrucişate;
• decubit ventral, braţele pe lângă corp.

• Eversia piciorului este realizată de:

• lung peronier lateral, scurt peronier lateral;
• tibialul anterior, tibialul posterior;
• gemenii, solearul.

• Eversia piciorului are o amplitudine de mişcare de:

• 0º - 25º;
• 0º - 15º;
• 0º - 300.

• Extensia braţului este realizată de muşchiul / muşchii:

• deltoid, coracobrahial, biceps;
• mare dorsal, mare rotund, deltoid;
• mare rotund, triceps, subscapular.

• Extensia coloanei toracale şi lombare, forţa 2:

• decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută mişcarea
pe toată amplitudinea;
• decubit ventral, bazinul susţinut, pacientul execută
mişcarea pe amplitudine limitată;
• decubit lateral, pacientul execută mişcarea pe amplitudine limitată.

• Extensia cotului are o amplitudine de mişcare între:

• 145º-160º şi 0º;
• 180 º şi 0º;
• 120º şi 0º.

• Extensia cotului este realizată de:

• mare dorsal, mare rotund;
• triceps, anconeu;
• trapez, mare romboid.
• Extensia cotului pentru forţa 3, 4, 5 presupune ca pacientul să aibă poziţia de
start:
• decubit dorsal, braţul flectat la 90º, cotul flectat;
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă, cotul
în flexie;
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă, cotul
în flexie.

• Extensia gâtului este limitată de:

• tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
• tensiunea ligamentului galben;
• tensiunea muşchilor posteriori ai cefei.

• Extensia gâtului este realizată de muşchii:

• trapez fascicul superior, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului, spinalul capului, spinalul
gâtului, digastricul nucal;
• trapez fascicul inferior, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului, spinalul capului, spinalul
gâtului, digastricul nucal;
• trapez fascicul mijlociu, mare complex, mic complex, splenius
al capului, splenius al gâtului, muşchii spinali, transversul gâtului, spinalul capului, spinalul
gâtului, digastricul nucal.

• Extensia genunchiului are o amplitudine de mişcare de:

• 120º - 130º şi 0º;
• 180º şi 0º;
• 160º şi 0º.

• Extensia genunchiului este realizată de:

• cvadriceps femural, drept anterior, cruralul, vastul intern,
vastul extern;
• cvadriceps femural, drept anterior, croitor, vastul intern,
vastul extern;
• cvadriceps femural, drept anterior, cruralul, vastul extern,
vastul lateral.
• Extensia pumnului are o amplitudine de mişcare de:
• 0º - 90º;
• 0º - 70º;
• 0º - 100º;

• Extensia pumnului este realizată de:

• primul radial, al doilea radial, cubitalul anterior;
• primul radial, al doilea radial, cubitalul posterior;
• primul radial, al doilea radial, marele palmar.

• Extensia şoldului are o amplitudine de mişcare, de la linia mediană, de:

• 0º şi 10º - 15º;
• 0º şi 20º;
• 0º şi 25º.

• Extensia şoldului este realizată de muşchiul/muşchii:

• mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps brahial;
 • mare fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural;
• mic fesier, semitendinos, semimembranos, biceps crural.
34. Extensia trunchiului este realizată de muşchii:
• ilio-costal dorsal, lungul dorsal, spino-spinosul spatelui;
• marele drept abdominal, transversul spinal, lungul dorsal;
• marele oblic abdominal, marele drept abdominal.

35. Flexia braţului este realizată de muşchiul/muşchii:

• mare dorsal, trapez;
• trapez, anconeu;
• deltoid, coracobrahial.

36. Flexia cotului este realizată de muşchiul/muşchii:

• biceps brahial, coracobrahial, scurt supinator;
• biceps brahial, brahial anterior, lung supinator;
• biceps brahial, brahial posterior, lung supinator.
37. Flexia dorsală a gleznei este realizată de:
• gambierul (tibialul) anterior;
• gambierul (tibialul) posterior;
• tibialul posterior.

38. Flexia gâtului este limitată de:

• tensiunea muşchilor posteriori ai cefei;
• tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
• apropierea apofizelor spinoase.

39. Flexia genunchiului are o amplitudine de mişcare de:

• 0º - 180º;
• 0º - 130º;
• 0º - 160º.

40. Flexia genunchiului este realizată de:

• biceps femural porţiunea scurtă, semimembranos, semitendinos;
• biceps femural porţiunea lungă, semimembranos, semitendinos;
• biceps femural porţiunea lungă, biceps femural porţiunea
scurtă, semimembranos, semitendinos.

41. Flexia plantară a gleznei are o amplitudine de mişcare de:

a. 0º - 45º;
• 0º - 90º;
• 0º - 25º.

42. Flexia plantară este realizată de:

• gemeni, solear, tibial anterior;
• gemeni, solear, tibial posterior;
• gemeni, solear, lung extensor degete.
43. Flexia pumnului are o amplitudine a mişcării de:
• 0º - 90º;
• 0º - 120º;
• 0º - 50º.
44. Flexia pumnului este realizată de:
• cubital anterior, mare palmar;
• cubital posterior, mare palmar;
• cubital posterior, mic palmar.

45. Flexia şoldului are o amplitudine de mişcare de:

• 0º - 180º;
• 0º - 150º;
• 0º - 125º.

46. Flexia şoldului este realizată de muşchiul/muşchii:

• ilio-psoas;
• fesier mijlociu;
• fesier mare.

47. Flexia trunchiului este realizată de muşchii:

• marele drept abdominal;
• marele dorsal;
• marele complex.

48. Înclinaţia cubitală a pumnului măsoară:

• 0º - 10º;
• 0º - 20º;
• 0º - 30º.

49. Înclinaţia radială a pumnului măsoară:

• 0º - 30º;
• 0º - 20º;
• 0º - 10º.

50. Inversia piciorului este realizată de:

• tibialul posterior, lung extensor degete;
• tibialul posterior, lung flexor degete;
• tibialul anterior, lung extensor degete.

• Inversia piciorului are o amplitudine de:

• 0º - 15º;
• 0º - 10º;
• 0º - 35º.

• Mişcarea de adducţie a omoplatului este stabilizată de:

• greutatea trunchiului pacientului;
• greutatea trunchiului examinatorului;
• greutatea membrului superior al examinatorului.

• Mişcarea de eversie a piciorului este limitată de:

• tensionarea ligamentelor externe ale tarsului;
• tensionarea ligamentelor interne ale tarsului;
• contactul oaselor tarsului pe marginea internă.

• Mişcarea de eversie a piciorului este stabilizată de:

• greutatea trunchiului pacientului;
• greutatea gambei pacientului;
• greutatea membrului superior al examinatorului.

• Muşchii principali care realizează flexia gâtului sunt:

• sterno-cleido-mastoidianul;
• trapezul fibre inferioare;
• deltoidul.

• Muşchiul principal care realizează abducţia şoldului este:

• fesierul mijlociu;
• fesierul mic;
• fesierul mare.

• Pentru a evalua adducţia orizontală a braţului, forţa 3, poziţia de start a

pacientului este:
• pacient şezând, cu braţul aşezat pe masă, 90º abducţie;
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º;
• decubit ventral, braţul în abducţie 90º.

• Pentru a evalua extensia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa se aplică pe:

• occiput;
• frunte;
• trunchi.

• Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 1, poziţia pacientului este:

• aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
• decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
• decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

• Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 2, poziţia pacientului este:

• aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
• decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
• decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

• Pentru a evalua flexia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa se aplică pe:

a. occiput;
• frunte;
• trunchi.
 • Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 1, poziţia pacientului este:
• decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
• decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
• decubit dorsal, genunchiul uşor flectat.

• Pentru a evalua flexia genunchiului, forţa 4,5, poziţia pacientului este:

• decubit ventral, genunchiul uşor flectat şi gamba susţinută;
• decubit lateral, gambele extinse şi cea superioară susţinută;
• decubit ventral, gambele în extensie, bazinul fixat.

• Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a pacientului este:

• decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia
mediană;
• decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
• decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

• Pentru a testa abducţia şoldului, forţa 4,5, poziţia de start a pacientului este:
• decubit lateral, membrul inferior flectat puţin peste linia
mediană;
• decubit dorsal, membrele inferioare în extensie;
• decubit dorsal, membrele inferioare flectate.

• Pentru a testa adducţia omoplatului, forţa 3,4,5, pacientul se află în:

• decubit lateral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
• decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie externă;
• decubit ventral, braţul în abducţie 90º şi rotaţie internă.

• Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 2, poziţia de start a pacientului este:

• decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi celălalt
este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
• decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
• decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

• Pentru a testa adducţia şoldului, forţa 3,4,5, poziţia de start a pacientului este:
• decubit lateral, un membru inferior rămâne pe masă şi
celălalt este susţinut de examinator cu o abducţie de 25º;
• decubit dorsal, membrele inferioare în abducţie 45º;
• decubit ventral, membrele inferioare în adducţie.

• Pentru a testa extensia braţului, forţa 1, pacientul se află în:

a. aşezat;
• decubit ventral;
• decubit dorsal.

• Pentru a testa extensia braţului, forţa 2, pacientul se află în:

 • decubit dorsal;
• decubit lateral;
• decubit ventral.

• Pentru a testa extensia coloanei lombare, forţa 4,5, se opune rezistenţă:

• pe partea superioară a toracelui;
• pe partea inferioară a toracelui;
• pe bazin.

• Pentru a testa extensia coloanei toracale, forţa 4,5, se opune rezistenţă:

• pe partea superioară a toracelui;
• pe partea inferioară a toracelui;
• pe bazin.

• Pentru a testa flexia braţului, forţa 2, pacientul se află în: a. aşezat;

• decubit lateral;
• decubit dorsal.

• Pentru a testa flexia braţului, forţa 1, pacientul se află în: a. aşezat;

• decubit lateral;
• decubit dorsal.

• Pentru a testa flexia pumnului, forţa 2, poziţia de start a pacientului este:

• aşezat, antebraţul în supinaţie;
• aşezat, antebraţul în pronaţie;
• aşezat, antebraţul susţinut şi aşezat pe marginea sa internă.

• Pentru a testa flexia şoldului, forţa 2, poziţia de start a pacientului este:

• poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
• decubit lateral, membrul inferior de deasupra susţinut;
• decubit dorsal, membrul inferior susţinut.

• Pentru a testa ridicarea bazinului, forţa 3, poziţia de start a pacientului este:

• decubit ventral sau decubit lateral;
• decubit dorsal sau ortostatism;
• ortostatism sau decubit lateral.

• Pentru a testa ridicarea omoplatului, forţa 2, pacientul se află în:

• decubit dorsal;
• decubit ventral;
• aşezat.

• Pentru a testa rotaţia externă a braţului, forţa 2, pacientul se află în:

• decubit ventral, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
• decubit dorsal, braţul în abducţie 90º, aşezat pe masă,
antebraţul atârnat vertical la marginea mesei;
 • decubit ventral, membrul superior atârnat la marginea
mesei în rotaţie internă.

• Pentru a testa rotaţia externă a şoldului, forţa 2, poziţia de start a pacientului

este de:
• decubit lateral;
• decubit dorsal;
• aşezat, gambele atârnate.

• Pentru a testa rotaţia în jos şi adducţia omoplatului, forţa 2, pacientul se află

în:
• decubit ventral, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate;
• decubit ventral, braţul în abducţie 90º;
• aşezat, braţul în rotaţie internă şi adducţie la spate.

• Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 2, pacientul este în:
• decubit dorsal;
• decubit ventral;
• aşezat.

• Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 3,4,5, pacientul este
în:
• decubit dorsal;
• decubit ventral;
• aşezat.

• Pentru evaluarea extensiei şoldului, forţa 4,5, poziţia pacientului este:

• decubit lateral, coapsa flectată, genunchiul în extensie;
• decubit dorsal, genunchiul în extensie;
• decubit ventral, genunchiul în extensie sau flectat.

• Pentru testarea flexiei plantare, forţa 3 se realizează:

• în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară;
• în ortostatism, pe membrul de examinat, repetă de 4-5 ori
flexia plantară şi oboseşte;
• în ortostatism, pe membrul de examinat, realizează o dată
flexia plantară.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos Extensia gâtului nu este limitată de:
• tensiunea muşchilor anteriori ai cefei;
• tensiunea ligamentului galben;
• tensiunea muşchilor posteriori ai cefei.
 • Evaluarea flexiei trunchiului pentru forţa 3 presupune ca poziţia de start a
pacientului să fie:
• decubit lateral, mâinile întinse în faţă;
• decubit dorsal, mâinile sub cap;
• decubit dorsal, mâinile pe lângă corp.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos

Extensia cotului nu are o amplitudine de mişcare între:
a. 145º-160º şi 0º;
• 180 º şi 0º;
• 120º şi 0º.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos

Flexia cotului nu este realizată de muşchiul/muşchii: a. biceps brahial, coracobrahial,
scurt supinator;
• biceps brahial, brahial anterior, lung supinator;
• biceps brahial, brahial posterior, lung supinator.

134. Precizaţi care dintre variantele de mai jos Inversia piciorului nu are o
amplitudine de:
a. 0º - 15º;
• 0º - 10º;
• 0º - 35º.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos

Pentru a evalua flexia gâtului, forţa 4,5, rezistenţa nu se aplică pe:
a. occiput;
• frunte;
• trunchi.
 • Precizaţi care dintre variantele de mai jos
Pentru a testa rotaţia în sus şi abducţia omoplatului, forţa 3,4,5, pacientul nu este în:
• decubit dorsal;
• decubit ventral;
• aşezat.

142.Pentru a testa extensia braţului forţa 2, pacientul nu se află în:

a. decubit dorsal;
• decubit lateral;
• decubit ventral.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos

Pentru a evalua extensia genunchiului, forţa 2, poziţia pacientului nu este:
• aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat;
• decubit dorsal, genunchiul flectat şi susţinut;
• decubit lateral, gamba de deasupra susţinută.

• Precizaţi care dintre variantele de mai jos

Ridicarea bazinului nu este realizată de muşchii:
a. ilio-costalul dorsal, lungul dorsal;
• pătratul lombar, sacro-lombarul;
• fesierul mare, pectineul.

• Pronaţia antebraţului este realizată de:

a. pătrat pronator, mare pronator;
• rotund pronator, pătrat pronator;
• rotund pronator, mare pronator.

• Ridicarea bazinului este realizată de muşchii:

a. ilio-costalul dorsal, lungul dorsal;
• pătratul lombar, sacro-lombarul;
• fesierul mare, pectineul.

• Ridicarea omoplatului este realizată de muşchiul / muşchii:

a. dinţat anterior, mare dorsal;
• trapez fibre superioare, angular;
• rotund mare, supraspinos.

• Rotaţia externă a şoldului măsoară: a. 0º - 15º;

• 0º - 55º;
• 0º - 45º.

• Rotaţia în jos şi adducţia omoplatului sunt realizate de muşchiul / muşchii:

• mare romboid, mic romboid, trapez;
• mare rotund, mic rotund, trapez;
• supraspinos, subspinos, subscapular.

• Rotaţia în sus şi abducţia omoplatului sunt realizate de muşchiul / muşchii:

• trapez;
• mare dorsal;
• dinţat anterior.

• Rotaţia internă a braţului este realizată de:

• subscapular, mare pectoral, mare dorsal, mare rotund;
• subscapular, mare pectoral, mare dorsal, mare romboid;
• subspinos, mare pectoral, mare dorsal, mare romboid.

• Rotaţia internă a şoldului este realizată de:

a. fesier mare, tensorul fasciei lată;
• fesier mijlociu, tensorul fasciei lată;
• fesier mic, tensorul fasciei lată.

• Rotaţia internă a şoldului măsoară: a. 0º - 15º;

• 0º - 55º;
• 0º - 45º.

• Rotaţia trunchiului este realizată de muşchii:

• marele drept abdominal, micul drept abdominal;
• marele oblic abdominal, micul oblic abdominal;
• marele complex, micul complex.

• Supinaţia antebraţului este realizată de: a. biceps brahial, scurt supinator;

• coracobrahial, scurt supinator;
• anconeu, scurt supinator.

• „Mâna căzută” este aspectul clinic major în paralizia de:

• nerv median;
• nerv radial;
• nerv cubital.

• Afazia nonfluentă presupune un debit de:

• sub 50 cuvinte / minut;
• între 100-75 cuvinte / minut;
• între 100-50 cuvinte / minut.

• Afazia fluentă presupune un debit de:

 • peste 100 cuvinte / minut;
• peste 200 cuvinte / minut;
• peste 50 cuvinte / minut.

• Agnozia reprezintă:
• imposibilitatea / dificultatea de a recunoaşte obiectele din jur;
• imposibilitatea / dificultatea de a numi obiectele din jur;
• imposibilitatea / dificultatea de a relaţiona cu obiectele din jur.

• Amorfognozia reprezintă:
• nerecunoaşterea formei obiectelor;
• nerecunoaşterea structurii, texturii, materialului;
• incapacitatea de a denumi obiectul, chiar dacă îl recunoaşte
după formă, mărime şi consistenţă.

• Aplicarea măsurilor de tratament recuperator reclamă anihilarea efectelor dezastruoase

ale inactivităţii fizice asupra:
• forţei şi rezistenţei musculare;
• stabilităţii articulare;
• metabolismului bazal.

• Arcul longitudinal intern al bolţii plantare este menţinut de mai multe elemente
anatomice, dintre care cel mai important este:
• grupul ligamentelor plantare tarsiene;
• gambierul (tibialul) posterior;
• lungul peronier lateral.

• Asomatognozia reprezintă:
• recunoaşterea schemei corporale;
• incapacitatea de recunoaştere a schemei corporale;
• capacitatea de percepere a formei şi naturii obiectelor prin
pipăit.

• Asupra articulaţiei, procesul inflamator şi apariţia infiltratului produc:

• distensia capsulei articulare cu subţierea şi atrofia
acesteia;
• strângerea capsulei articulare, îngroşarea şi întărirea ei;
• nu influenţează direct funcţionalitatea articulară.

• Axonotmesis înseamnă:
• leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de
mielină;
• leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
• compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau axonului.

• Caracteristica clinică a sindromului cerebelos în picioare este:

• staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu membrele superioare în abducţie,
închiderea ochilor nu accentuează simptomele;
 • staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu membrele superioare în flexie anterioară,
închiderea ochilor nu accentuează simptomele;
• staţiune imposibilă, doar cu baza de susţinere lărgită, cu membrele superioare în abducţie,
închiderea ochilor accentuează simptomele.

• Caracteristica clinică a sindromului cerebelos în repaus este:

• la ridicarea din decubit dorsal în aşezat, cu mâinile încrucişate
pe piept, ridică membrul inferior afectat de pe planul patului;
• tremurătura de repaus a capului;
• ambele.

• Cauzalgia este o complicaţie care apare în leziunile nervului:

• median;
• radial;
• cubital.

• Cele mai frecvente entorse ale piciorului sunt:

• entorsele prin eversie, cu lezarea ligamentului colateral intern;
• entorsele piciorului propriu-zis;
• entorsele prin inversie, cu lezarea ligamentului colateral extern.

• Clonusul piciorului – mişcări ritmice de flexie-extensie – apare după întinderea bruscă a:

• bicepsului femural;
• tibialului anterior;
• tricepsului sural.

• Consolidarea definitivă a fracturilor de calcaneu, indiferent de conduita terapeutică

adoptată, durează:
• între 1-2 luni;
• 3 luni;
• până la 4-5 luni.

• Debitul verbal normal la o persoană sănătoasă este de :

• 100-150 cuvinte / minut;
• 50-100 cuvinte / minut;
• peste 150 cuvinte / minut.

• Dintre factorii de risc în cazul discopatiilor vertebrale, pacientul trebuie instruit şi în

legătură cu:
• greutatea corporală scăzută, intemperiile, căratul de greutăţi;
• obezitatea, intemperiile, căratul de greutăţi;
• obezitatea, căldura excesivă, ortostatismul.

• Dintre manevrele de întindere capsulo-ligamentară amintim:

• tracţiunea axială + decoaptarea gleno-humerală;
• folosirea diagonalelor Kabat;
• folosirea diagonalei de flexie-abducţie-rotaţie externă.
 • Dintre probele de disdiadocokinezie, la proba marionetelor, la cerebeloşi mişcările sunt:
• lente, hipermetrice, sacadate;
• rapide, hipermetrice , cursive;
• rapide, hipermetrice, sacadate.

• Disartria reprezintă:
• incapacitatea pacientului de a vorbi spontan sau de a vorbi
corect, cu toate că ştie ce vrea să spună;
• exprimarea imperfectă a sunetelor şi cuvintelor;
• pierderea capacităţii de a articula cuvintele.

• Efectele medicamentelor antiinflamatoare în traumatologia sportivă se bazează pe

proprietatea acestora:
• de a stimula sinteza prostaglandinelor;
• de a inhiba sinteza prostaglandinelor;
• de a nu influenţa sinteza prostaglandinelor.

• Evaluarea mersului se testează cu ochii deschişi, apoi cu ochii închişi, cerându-i

pacientului:
• să se plimbe înainte-înapoi, să meargă în jurul unui scaun;
• să meargă pe vârfuri şi pe călcâie, să meargă de-a lungul unei
linii;
• să realizeze toate aceste manevre.

• Evaluarea sensibilităţii superficial-tactile se face prin stimulare:

• direct pe piele şi apoi ridicat, fără a fi mişcat de-a lungul
evaluării;
• direct pe piele şi mişcat de-a lungul evaluării;
• indirect pe piele şi apoi ridicat.

• Examenul obiectiv în cazul lombalgiei prin protruzie discală simplă decelează:

• scolioza;
• cifoza;
• nu decelează modificări vertebrale statice.

• Examenul obiectiv în cazul lombalgiei prin protruzie discală simplă nu va decela

niciodată:
• limitarea mobilităţii în toate sensurile, mai puţin cel al
poziţiei antalgice;
• limitarea mobilităţii în plan frontal;
• mobilitatea liberă în toate planurile.

• Examinarea coordonării presupune evaluarea modului în care subiectul:

• se îmbracă, se dezbracă, atitudinea în somn şi în efort;
• îşi încheie nasturii, îşi leagă şireturile, atitudinea în somn şi în efort;
• se îmbracă, se dezbracă, îşi încheie nasturii, îşi leagă
şireturile.
 • Exerciţiile de stoarcere a unei mingii, ca şi mişcarea „de a face mâna cupă (căuş)”, fac
parte din programul de reeducare analitică în:
• paralizia de radial;
• paralizia de median;
• paralizia de cubital.

• Faza a II-a a recuperării umărului posttraumatic, care începe după suspendarea

imobilizării, urmăreşte întreţinerea mişcării:
• cu solicitare şi cu implicarea leziunii;
• cu solicitare dar fără iritarea leziunii;
• fără solicitare şi fără iritarea leziunii.

• Faza iniţială a procesului postlezional prezintă particularităţi de abordare în cazul

sportivilor, astfel:
• poate fi întreruptă sau scurtată pentru accelerarea vindecării;
• poate fi prelungită peste o săptămână pentru evitarea complicaţiilor;
• trebuie respectată pentru a evita blocarea sau, dimpotrivă,
exagerarea consecinţelor negative.

• Fractura de scafoid nu se poate complica cu:

• necroză aseptică, ulterior artroză secundară dureroasă;
• picior plat traumatic, ulterior artroză secundară a interliniei
Chopart;
• căluş vicios, cu anchiloză secundară.

• În cazul fracturilor de cotil cu înfundare, primul gest terapeutic este:

• imobilizare la pat + kinetoterapie generală;
• tracţiune-suspensie timp de 45 de zile;
• imobilizare la pat primele zile + tracţiune-suspensie timp de 45 de zile.

• În cazul imobilizării complete, colagenul devine ţesut cicatriceal: a. elastic, datorită

participării fibrelor de elastină;
• inert şi inutil;
• nu se implică în funcţionalitatea ulterioară a articulaţiei.

• În cazul leziunilor de tendon în zona pumnului, imobilizările durează:

• 3 săptămâni - flexorii, 3 săptămâni – extensorii;
• 3 săptămâni - flexorii, 5 săptămâni – extensorii;
• 3 săptămâni - extensorii, 5 săptămâni – flexorii.

• În cazul protezei totale cimentate de şold, mobilizările de şold, pasive şi din „suspendat”,
pot începe:
• după primele 21 de zile;
• după 3-4 săptămâni;
• după 4-5 zile.
 • În cazul recuperării umărului posttraumatic, obiectivul numărul 1 este:
• recuperarea forţei musculare şi stabilitatea;
• asuplizarea articulaţiei;
• recuperarea coordonării mişcărilor în umăr şi în întregul lanţ kinetic.

• În cazul rupturii aparatului extensor al genunchiului (cvadriceps sau joncţiune musculo-

tendinoasă), se preferă:
• imobilizarea 3-4 luni, intervenţia chirurgicală prezentând
riscul complicaţiilor;
• intervenţie chirurgicală + imobilizare minim de o săptămână;
• intervenţie chirurgicală + imobilizare pe atelă 3-4 săptămâni.

• În cazul sinovectomiei, posturările de evitare a flexuum-

ului de genunchi pot începe:
• imediat după intervenţie;
• după minimum o săptămână de la intervenţie;
• din ziua a 3-a până la a 5-a după intervenţie.

• În discopatiile vertebrale, pacientul adoptă o atitudine:

• care imprimă coloanei o scolioză sau flectare ventrală;
• în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul anteflectat şi
facies inexpresiv;
• cu membrele inferioare în extensie puternică.

• În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele superioare, la proba „indice-

nas”, la pacientul cu sindrom cerebelos, se observă:
• tremurătura neintenţională + depăşirea ţintei (hipermetrie);
• tremurătura intenţională la sfârşitul mişcării, fără depăşirea
ţintei (hipermetrie);
• tremurătura intenţională la sfârşitul mişcării + depăşirea
ţintei (hipermetrie).

• În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele superioare, la proba „indice-

indice”, la pacientul cu sindrom cerebelos unilateral, se observă:
• degetul de partea leziunii depăşeşte linia mediană, degetul
sănătos nu o atinge + degetul afectat dedesubtul celui sănătos;
• degetul de partea leziunii nu atinge linia mediană, degetul
sănătos o depăşeşte + degetul afectat dedesubtul celui sănătos;
• degetul de partea leziunii depăşeşte linia mediană, degetul
sănătos nu o atinge + degetul sănătos dedesubtul celui afectat.

• În evaluarea coordonării neechilibratorie pentru membrele superioare, la proba asimetriei

tonice dinamice, la pacientul cu sindrom cerebelos, se observă, la comanda de a ridica brusc
membrele superioare îndreptate înainte până la orizontală:
• braţul părţii afectate se opreşte înainte, ridicându-se mai jos
decât cel normal;
• braţul părţii afectate nu porneşte odată cu cel sănătos,
ridicându-se mai jos decât cel normal;
• braţul afectat nu se opreşte la timp, ridicându-se mai sus
decât cel normal.

• În evaluarea motilităţii, se observă întâi atitudinea pacientului în pat. Poziţia cu un

membru inferior flectat din coapsă şi genunchi evocă:
• meningita;
• Parkinson;
• sciatica.

• În faza acută a traumatismului, sub acţiunea substanţelor vasoactive (histamina,

anafilatoxine, chinine, prostaglandine etc.), se produc:
• vasoconstricţie şi scăderea permeabilităţii vasculare;
• vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare şi edeme;
• în prima fază a traumatismului substanţele vasoactive nu
acţionează.

• În faza I (imediat după traumatism / după intervenţie ortopedico-chirurgicală),

imobilizarea umărului posttraumatic se poate face:
• imobilizare cu cotul lipit de corp (tip Dujarrier) pentru
intervale >de 30 de zile;
• imobilizare cu braţul în abducţie (aparat toraco-brahial)
pentru intervale >de 30 de zile;
• imobilizare cu cotul lipit de corp (tip Dujarrier) pentru
intervale nelimitate.

• În faza proliferativă a procesului inflamator la sportivi este indicată:

• imobilizarea completă, uneori prelungită, pentru refacerea
perfectă a structurilor traumatizate;
• mobilizări precoce, practicate cu prudenţă şi progresiv, la
limita durerilor;
• mobilizări numai după vindecare completă, chiar cu durere la
mobilizare.

• În hemiplegia spastică atitudinea particulară caracteristică este:

• membrul superior în flexie, uşoară adducţie şi pronaţie a
antebraţului;
• pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
• pacient în atitudine indiferentă.

• În neuropatia cubitalului sunt compromise mişcările de:

• abducţie + adducţie degete;
• pronaţie + flexie pumn;
• extensie cot + extensie pumn.

• În neuropatia radialului sunt compromise mişcările de:

• pronaţie + flexie pumn;
 • extensie cot + extensie pumn;
• abducţie + adducţie degete.

• În neuropatia medianului sunt compromise mişcările de:

• pronaţie + flexie pumn;
• extensie cot + extensie pumn;
• abducţie + adducţie degete;

• În paraplegia spastică atitudinea particulară caracteristică este:

• pacient în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul
anteflectat şi facies inexpresiv;
• pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
• pacient în atitudine indiferentă.

• În perioada imediat următoare imobilizării, în primele 2-3 săptămâni, dacă persistă

inflamaţia, se indică:
• atele posturale de flexie şi extensie maximă schimbate la 3-6 ore;
• hidrokinetoterapie caldă;
• mişcări active ajutate pe tot arcul de mişcare.

• În perioada subacută a lombosciaticii, pentru asuplizarea trunchiului inferior, se

recomandă:
• contracţii izotonice cu rezistenţă;
• programul Williams;
• contracţii izometrice.

• În perioada subacută a lombosciaticii, pentru relaxarea musculaturii lombare, se

recomandă exerciţii de tip:
• contracţii izotonice cu rezistenţă;
• hold-relax;
• contracţii izometrice.

• În perioada subacută a lombosciaticii, pentru relaxarea musculaturii lombare, se

recomandă:
• contracţii izotonice cu rezistenţă;
• poziţiile finale ale diagonalelor Kabat;
• contracţii izometrice.

• În programul kinetic de recuperare, reeducarea analitică implică şi antrenarea

adductorului policelui (să ţină între policele addus şi index obiecte tot mai mici, tot mai subţiri), în
cazul:
• paraliziei de nerv radial;
• paraliziei de nerv median;
• paraliziei de nerv cubital.

• În recuperarea cotului posttraumatic trebuie respectate câteva consideraţii generale, cu

excepţia uneia dintre cele de mai jos:
• stagnarea recuperării >15 zile nu impune o pauză, iar lipsa ameliorării nu impune
 mobilizare sub anestezie sau intervenţie chirurgicală (artroliză), ci trebuie continuată
recuperarea;
• cotul inflamat nu se mobilizează, până nu dispare edemul şi
inflamaţia;
• nu se folosesc mobilizări pasive sau încărcarea cu greutăţi
pentru a forţa extensia.

• În recuperarea leziunii flexorilor în zona palmară distală, după intervenţia chirurgicală,

este contraindicată introducerea mişcărilor pasive şi/sau cu rezistenţă:
• primele 2-3 săptămâni;
• primele 5-6 săptămâni;
• primele 6-8 săptămâni.

• În recuperarea sechelelor postcombustionale ale mâinii, mobilizările pasive şi/sau

întinderile cu poziţionare pe atele amovibile sunt:
• indicate cât se poate de repede, pentru a preveni retracturile;
• indicate, după caz, în funcţie de gravitatea sechelelor;
• contraindicate, ca şi termoterapia.

• În stadiul de lombosciatică, fragmentul discal herniază:

• paraligamentar;
• supraligamentar;
• subligamentar.

• La inspecţie, în boala Parkinson atitudinea particulară caracteristică este:

• pacient în ortostatism în „semn de întrebare”, cu corpul
anteflectat şi facies inexpresiv;
• pacient cu membrele inferioare în extensie puternică;
• pacient în atitudine indiferentă.

• La manevra de flexie bruscă a falangei distale a mediusului, semnul Hoffmann apare

dacă se produce:
• flexia + adducţia policelui şi flexia indexului;
• extensia + abducţia policelui şi flexia indexului;
• opoziţia policelui şi flexia indexului.

• La manevra de percuţie a feţei palmare a articulaţiilor MCF, se obţine semnul Rossolimo

la mână, dacă apare:
• extensia degetelor + pronaţia antebraţului;
• flexia degetelor + supinaţia antebraţului;
• extensia degetelor + supinaţia antebraţului.
• Leziunea arhicerebelului determină:
• ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare
de tonus, tremor, nistagmus;
• ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de echilibru;
• manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.
 • Leziunea paleocerebelului determină:
• ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare de
tonus, tremor, nistagmus;
• ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de
echilibru;
• manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.

• Leziunea neocerebelului determină:

• ataxia trunchiului, mers ebrios, disartrie, fără tulburare de
tonus, tremor, nistagmus;
• ROT crescute, tulburări de coordonare, tulburări de echilibru;
• manifestări distale homolaterale – dismetrie, dissinergie,
hipotonie, tremor, ROT abolite.

• Lombalgia într-o protruzie discală simplă apare din cauza: a. efortului fizic normal,
repetat;
• efortului fizic supradimensionat;
• nu depinde de efortul fizic.

• Nervul circumflex (axilar) are originea în rădăcinile: a. C5-C7;

• C5-C6;
• C6-C8.

• Nervul musculocutanat are originea în rădăcinile: a. C5-C7;

• C5-C6;
• C6-C8.

• Neurapraxie înseamnă:
• leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
• compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau
axonului;
• leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de mielină.

• Neuropatia axilarului (circumflexului) se exprimă clinic printr-un deficit motor pentru:

• abducţia braţului (primele 15°) + rotaţia externă a braţului;
• abducţia orizontală a braţului + antepulsia-retropulsia
braţului;
• flexie antebraţ/braţ + adducţie + proiecţie anterioară braţ.

• Neuropatia musculocutanatului (din plexul brahial) se exprimă clinic printr-un deficit

motor pentru:
• abducţia braţului (primele 15°) + rotaţia externă a braţului;
• flexie antebraţ/braţ + adducţie + proiecţie anterioară
braţ;
• abducţia orizontală a braţului + antepulsia-retropulsia braţului.

• Neurotmesis-ul reprezintă:
 • leziunea completă a unui nerv – axon şi teaca de mielină;
• leziunea exclusivă a axonului, cu conservarea tecii de mielină;
• compresia / elongarea nervului fără afectarea tecii sau axonului.

• Pacientul cu proteză totală de şold va evita următoarele manevre, cu excepţia uneia dintre
cele de mai jos:
• decubitul dorsal;
• combinaţia flexie - adducţie - rotaţie externă;
• rotaţia externă şi adducţia din decubit / aşezat.

• Pacientul cu sindrom cerebelos are mersul:

• cu baza lărgită, hipermetric, ebrios, deviază de partea
bolnavă;
• cu baza normală, hipermetric, ebrios, deviază de partea
sănătoasă;
• cu baza normală, hipermetric, ebrios, nu deviază.

• Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip superior cuprinde rădăcinile:

• C5-C6 ± contingent C4;
• în principal C7;
• C5-C7.

• Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip mijlociu cuprinde rădăcinile:

• C5-C6 ± contingent C4;
• în principal C7;
• C5-C7.

• Paralizia posttraumatică de plex brahial de tip inferior cuprinde rădăcinile:

• C5-C6 ± contingent C4;
• C8-T1± contingent T2;
• în principal C7.

• Pregătirea programului kinetic de recuperare funcţională se face folosind triada:

• aplicaţie de gheaţă + masaj + electroterapie antialgică;
• aplicaţie de gheaţă + hidroterapie + electrostimulare;
• căldură + masaj + electroterapie antialgică.

• Primul obiectiv în recuperarea funcţională propriu-zisă a umărului posttraumatic este:

• recâştigarea forţei musculare a stabilizatorilor umărului;
• refacerea amplitudinii complete de mişcare;
• recâştigarea abilităţilor în diverse activităţi.

• Proba Babinski – a aplecării pe spate în sindromul cerebelos:

• cerebelosul o face fără să flecteze genunchii şi cade ca un
butuc;
• cerebelosul o face cu extensia trunchiului;
• cerebelosul o face cu triplă flexie.
 • Proba Garcin Rademaker – pacientul stă cu un picior înaintea celuilalt, cu picioarele
depărtate şi este împins anterior:
• normal – se echilibrează, făcând un pas înainte cu piciorul
anterior;
• în sindromul cerebelos unilateral păşeşte înainte cu piciorul sănătos, indiferent dacă
acesta a fost înaintea/înapoia celuilalt;
• în sindromul cerebelos unilateral păşeşte înainte cu piciorul
bolnav, indiferent dacă acesta a fost înaintea/înapoia celuilalt.

• Procesele inflamatoare influenţează musculatura juxtaarticulară, astfel:

• determină instalarea rapidă a hipertrofiilor musculare;
• determină scăderea forţei de contracţie;
• nu influenţează activitatea musculară.

• Programele educaţionale kinetice, în cazul discopatiilor, îşi propun printre obiective:

• înzăvorârea coloanei vertebrale lombare în timpul
efortului;
• eliberarea coloanei vertebrale lombare în timpul efortului;
• poziţia indiferentă a coloanei vertebrale lombare în timpul
efortului.

• Programul de kinetoterapie în recuperarea şoldului nu presupune:

• evitarea flexuum-ului prin reeducarea extensiei;
• evitarea rotaţiei externe prin reeducarea rotaţiei interne;
• posturi libere în care pacientul să nu aibă dureri.

• Răspunsul caracteristic pentru semnul Babinski este cu:

• flexia plantară lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
strângerea degetelor;
• flexia plantară lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
separaţia degetelor în evantai;
• dorsiflexia lentă, tonică, uneori clonică a halucelui +
separaţia degetelor în evantai.

• Recuperarea funcţională propriu-zisă a umărului posttraumatic se desfăşoară în:

• faza a II-a;
• faza a III-a;
• faza a IV-a.

• Recuperarea leziunilor complicate de tendoane la nivelul pumnului presupune triada:

• căldură - întindere – masaj;
• căldură - întindere – atelă;
• masaj - întindere – atelă.

• Redoarea de ceafă defineşte:

• rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu
durere la încercările de mobilizare activă şi pasivă a cefei;
 • rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu durere la
încercările de mobilizare activă a cefei;
• rigiditatea şi spasmul musculaturii cefei, asociată cu durere la
încercările de mobilizare pasivă a cefei.

• Redoarea de ceafă apare în:

• meningite, hemoragii meningeene;
• boala Parkinson;
• discopatii vertebrale.

• Refacerea stabilităţii şi mişcării controlate în recuperarea umărului începe din:

• faza a III-a de recuperare, după 3 săptămâni de la deghipsare;
• faza a IV-a de recuperare, după 6 săptămâni de la
deghipsare;
• faza a II-a de recuperare, imediat după deghipsare.

• Reflexul ahilian depinde de rădăcinile:

a. L2-L4;
• L5-S2;
• L4-S2.

• Reflexul bicipital se exprimă prin:

• flexia antebraţului;
• uşoară supinaţie a antebraţului;
• ambele.

• Reflexul bicipital este controlat motor de:

• nervul axilar – ramurile C4-C6;
• nervul musculocutanat – ramurile C5-C6;
• nervul radial – ramurile C6-C8.

• Reflexul rotulian depinde de rădăcinile:

• L2-L4;
• L5-S2;
• L4-S2.

• Reflexul tricipital se exprimă prin:

• extensia antebraţului + uşoară rotaţie externă;
• extensia antebraţului + uşoară rotaţie internă;
• extensia antebraţului.

• Reflexul tricipital este controlat motor de:

• nervul median – ramurile C6-C8;
• nervul radial – ramurile C6-C8;
• nervul cubital – ramurile C6-C8.

• Ruptura tendonului ahilian nu se produce:

 • la joncţiunea tendon-muşchi la tineri;
• la cca 2 cm de inserţia pe calcaneu la vârstnici;
• la jumătatea tendonului, în timpul unei întinderi excesive.

• Sechela cea mai importantă care poate apărea după fracturile bimaleolare este:
• redoarea articulară;
• edemul cronic de gleznă;
• instabilitatea laterală a gleznei.

• Semnul Babinski se obţine prin stimularea părţii laterale a plantei şi se face cu membrele
inferioare:
• în flexie;
• în extensie;
• indiferent.

• Semnul flexiei combinate a coapsei şi trunchiului Babinski reprezintă o sincinezie

caracteristică:
• leziunilor pseudo-piramidale;
• leziunilor piramidale;
• leziunilor de nervi periferici.

• Semnul Romberg (manevra de dezechilibrare, dacă subiectul este cu ochii închişi) este
pozitiv de cauză cerebeloasă, dacă:
• apare lent, cade de partea leziunii, modificările poziţiei
capului modifică sensul căderii;
• închiderea ochilor nu accentuează tulburarea de echilibru;
• apare imediat după închiderea ochilor.

• Sensibilitatea proprioceptivă mio-artrokinetică reprezintă:

• simţul atitudinilor;
• simţul mişcării şi poziţiei;
• ambele.