Tema proiect:Nevralgia cervico-brahiala

Definitie:Nevralgia cervico-brahiala este caracterizata prin

durere in umar si in partea de sus a bratului. Este determinata de
inflamarea, compresarea sau iritarea unui grup de nervi din zona
gatului (plexul brahial).
Este o suferinţă radiculară, cea mai frecventă după sciatica
vertebrală, cu punct de plecare de la segmentul cervical al coloanei
vertebrale, fiind expresia conflictului mecanic dintre unele
componente ale vertebrelor cervicale şi plexul brahial provenit din
rădăcinile nervilor rahidieni. Există o topografie a
simptomelor, proiectate la nivelul braţelor şi al degetelor,
manifestate prin amorţeli, uneori inflamaţi şi tulburări circulatorii
manifestate prin înroşirea şi învineţirea extremităţilor destale ale
braţelor: pumnii, degetele şi palmele.
 Este deseori confundata cu un atac de cord atunci cand este
localizata in bratul stang.Aceasta afectiune apare cel mai des la
oamenii care duc o viata sedentara sau care desfasoara o activitate
„pe scaun”, cum ar fi sofatul sau munca de birou.Poate aparea si
dupa exercitii fizice intense, dupa repaus indelungat, ridicarea
unor obiecte grele in mod inadecvat. Kineto-art poate alcatui un
program de terapie personalizat care actioneaza direct asupra
cauzelor nevralgiei cervico-brahiale si reduce sau elimina total
simptomele.
Se descriu două forme importante de nevralgie cervico-
brahială: o formă simptomatică şi o alta aşa-zisă esenţială.
 Forma simptomatică sau secundară are ca factor determinant diverse
compresiuni (adeno-patie axilară -ganglioni axilari), tulberculoză (TBC)
osoasă sau morb Pott, neoplasme vertebrale cervicale, coastă cervicală
congenitală, infecţii diverse, zona Zoster, encefalite, intoxicaţie alcoolică,
scleroză în plăci(scleroza măduvei), tratamente prelungite cu barbiturice, în
special cu Fenobarbital;
 Forma esenţială sau primitivă apare la pacienţi de peste 40 de ani, cu
predilecţie la femei. Suferinţa este generată de multe cauze: diverse viroze,
focare infecţioase ce influenţează traiectul radicular şi orificiile
deconjugare ale nervilor rahidieni, unele procese osoase de natură
osteofitică, uzuri discale, deplasări ale unei vertebre (listezis) sau unele
modificări congenitale (liză), malformaţii vertebrale vizibile prin
bloc vertebral(unirea vertebrelor cu dispariţia spaţiului articular vertebral,
care se pot întâlni adesea în număr de 2 sauchiar 3 vertebre în bloc,
dobândite prin procese infecţioase, inflamatorii, traumatice sau
congenitale).
 Cauze:
Nevralgia cervico-brahiala poate fi determinata de mai multi
factori.Problema poate porni din zona gatului datorita unei
curbaturi anormale a vertebrelor, tumorilor, artritei, fracturilor,
pozitiei incorecte, exercitiilor violente etc.Poate fi o urmare a
sindromului de tunel carpian, a unor injectii, hipertensiune,diabet
si o multime de alti factori.
 Dominanta clinică este durerea, care poate apărea brusc sau lent,
precedată uneori de durere în jurul gâtului,însoţită uneori şi de ameţeli. Durerea
este localizată latero-cervical, spre membrul superior afectat, sau pe linia
mediană şi comportă mai multe aspecte:
 Durerea are caracter de arsură sau de ghiară, ce împiedică liniştea şi
somnul,explicata şi prin modificări vasculare locale compresive. Ea iradiază în
braţe până la degete, de obicei unilateral, şi corespunde cu patologia unora din
cei 7 nervi rahidieni, pe toate feţele braţului: anterioară, posterioară, externă,
internă şi în degete. Uneori durerea nu are caracter chiar radicular, fiind difuză,
poate iradia şi spre ceafă, craniu, gât, omoplat, în coloana vertebrală toracală
superioară, bolnavul ţinându-şi uneori coloana cervicală înclinată de partea
bolnavă (torticolis).
 poate fi inconstantă ca intensitate, evoluând uneori în pusee paroxistice de mare
intensitate
 poate fi accentuată noaptea
 -Alte simptome: dificultatea in ridicarea sau intinderea bratului, rigiditatea bratului,iradierea
durerii catre extremitatea bratului.Simptomele pot dura 3-4 saptamani si pot reveni chiar si dupa o
perioada deacalmie
Debutul nevralgiei poate fi acut (prin hernie discală cervicală), în care discul a migrat în
canalul spinal, sau un debut lent (în care discul nu a migrat) şi apare după expunerea la frig, atunci
când coloana este menţinută în poziţii monotone/ fixe prelungite, sau după microtraumatisme.
Sindromul radicular explică iradierea durerii pe traiectul nervului şi evoluează în trei stadii:
1. stadiul iritativ, caracterizat prin cervicalgii
2. stadiul compresiv: dureri însoţite de parestezii şi abolirea sau diminuarea reflexelor osteo-
tendinoase. Paresteziile urmează topografia dermatomalӑ, astfel putând fi identificat în multe
cazuri, discul intervertebral cervical afectat.
3. stadiul paretic: sunt prezente toate simptomele de mai sus, asociind deficit motor (senzaţie de
slăbiciune/ oboseală musculară prin scăderea forţei musculare, hipotrofie şi hipotonie la nivelul
grupelor musculare inervate de rădăcina nervoasă afectată). Deficitul motor poate fi localizat la
mâna, antebraţ, foarte rar la braţ.
 https://www.youtube.com/watch?v=cdz_qXhgQ
A8
 DIAGNOSTIC:

Este recomandat un examen medical inca de la primele semne de durere.Medicul

va analiza in primul rand capacitatea de a ridica si misca mana.De asemenea, se observa
, slabiciunea, rigiditatea sau, pierderea senzitivitatii in brat si totodata legatura cu
radacinile nervilor.
Medicul specialist va observa variatia simptomelor la si schimbarea de pozitie.In
cazul in care ar putea fi implicata o tumora este recomandat un test de sange.Examenul
radiologic la gat si torace ajuta la stabilirea mai rapida a diagnosticului.Medicul
specialist poate recomanda efectuarea unei electrocardiograme sau a altor teste specifice
pentru a elimina supozitia unor afectiuni coronariene.
Examenul clinic poate evidenţia modificări de statică a coloanei cervicale
(scolioză, anumite posturi antalgice precum înclinarea capului spre umărul dureros,
proiecţia anterioară a capului) şi modificări în dinamică (limitarea mobilităţii coloanei
cervicale).
 Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomatologie (cervicalgia iradiată,
paresteziile, deficitul motor, testul de elongaţie radiculară pozitiv) şi pe investigaţiile
imagistice (radiografii, rezonanţă magneticǎ nucleară, tomografia computerizată,
mielografia).
Examenul radiologic evidenţiază modificări de tip degenerativ, ce pot fi implicate
în pensarea/stenozarea unuia sau a mai multor spaţii intervertebrale cervicale. RMN-ul şi
CT-ul oferă informaţii precise asupra sediului afectării disco-radiculare, rădăcinii
nervoase cervicale şi măduvei spinării de la acel nivel.
Analizele de laborator sunt utile pentru diagnosticul diferenţial al nevralgiei
cervico-brahiale, în anumite situaţii când acesta este mai dificil de efectuat.
Diagnosticul diferenţial se face cu afecţiunile care mimează durerea iradiată pe
membrul superior: sindromul umăr-mână, periartrita scapulo-humerală, sindromul de
tunel carpian, epicondilita, neoplasmul de sân, leuconevraxita, spondilodiscita, tumori
intramedulare, metastaze, sindromul de coastă cervicală, sd. Pancoast-Tobias (cu
afectarea rădăcinii C8-T1).
 Tratament:
Nevralgia cervico-brahiala netratata poate dura luni sau chiar ani de
zile.Tratamentul trebuie inceput cat mai devreme.Tipul de tratament variaza in functie de
cauza afectiunii, de aceea este necesara determinarea exacta a acesteia.Se recomanda
odihna la pat si suplimente de calciu si magneziu.De asemenea,foarte recomandate sunt
masajele si baile fierbinti.
Medicamentatia clasica este constituita din analgezice si antiinflamatorii sub
forma de pastile, gel sau uleiuri care au ca scop reducerea senzatiei de durere.
 În faza acută (primele 3-4 săptămâni), obiectivele tratamentului sunt:
combaterea durerii, inflamaţiei şi contracturii musculare. Se recomandă
imobilizarea coloanei cervicale în orteză (minerva), pentru a atenua durerea şi a
evita mişcările care pot agrava hernia discala.
 Orteza trebuie să fie aplicată corect şi purtată 24 de ore din 24, atât în faza acută, cât şi în
cea subacută, fiind permisă scoaterea ei doar pentru igiena personală. De asemenea
membrul superior poate fi susţinut într-o eşarfă, pentru a evita tensionarea structurilor
afectate.
 În faza subacută (la apx. 2-3 luni de la debut), obiectivele tratamentului sunt pe
lângă continuarea măsurilor de combatere a durerii, contracturii musculare şi
inflamaţiei, recuperarea deficitului motor şi a tulburărilor de statică şi dinamică
cervicală.
Complementar tratamentului medicamentos, terapia fizica are un rol important în
această fază.

Masajul este de doua tipuri: sedativ decontracturant la nivel cervico-brahial şi

paravertebral toracal sau trofic/tonizant în formele fruste de deficit motor al
membrului superior.
Electroterapia constă în aplicaţia de curenţi de joasă frecvenţă (diadinamici,
TENS, Trabert, galvanic), medie frecvenţă (interferenţiali), înaltă frecvenţă
(diatermia, ultrasunetul). O serie de proceduri fizicale durează în medie 10 zile, cu o
frecvenţǎ zilnică, efectele favorabile asupra durerii şi inflamaţiei locale, fiind
vizibile după primele 4-5 şedinţe, ca atare este importantă continuitatea în tratament.
 Hidrotermoterapia generală constă în efectuarea de băi calde la apx. 37 ̊ C, timp de 20 de
minute, pentru a induce relaxarea generală şi a combate contracturile musculare locale.
Kinetoterapia are ca obiective:
1. corectarea tulburărilor de statică a coloanei cervicale
2. reechilibrarea tonusului grupelor musculare flexoare şi extensoare paravertebrale cervicale.
3. refacerea mobilităţii coloanei cervicale
Pe lângă mobilizările pasive ale coloanei cervicale (cu pacientul în decubit dorsal, mişcările fiind
executate lent în rotaţie, înclinare laterală, flexie-extensie), un rol important în relaxarea
musculaturii paravertebrale cervicale îl au şi tracţiunile cervicale continue/discontinue în ax,
efectuate manual de către kinetoterapeut.
Tracţiunile se pot realiza şi mecanic, cu pacientul în poziţie orizontală/ şezând, folosind aparate
speciale de tracţiune sau montajul de scripeţi.
În faza cronică, obiectivele tratamentului sunt aceleaşi cu cele din faza subacută,
punând mai mare accent pe reabilitarea dinamicii coloanei cervicale şi a echilibrului
muscular loco-regional. Sunt indicate toate terapiile menţionate mai sus, un rol important
având masajul decontracturant (paravertebral cervico-toracal şi la nivelul centurii
scapulare), tracţiunile cervicale în ax, exerciţiile terapeutice din cadrul programului de
kinetoterapie şi manipulările vertebrale (mobilizări pasive), efectuate de către
kinetoterapeuţi.
 Kinetoprofilaxia secundară a coloanei cervicale:
 se va evita expunerea la frig.
 controlul/conştientizarea posturii coloanei cervicale şi corectarea acesteia, indiferent de
poziţia în care se află pacientul (ortostatism, şezând, decubit).
 respectarea posturilor corecte ale coloanei cervicale în timpul somnului
 se va evita folosirea pernelor înalte; se va utiliza perna ortopedică sau ruloul simplu, plasat
în şanţul dintre coloana cervicală şi occiput.
 se va evita ridicarea de greutăţi mai mari de 4-5 kg într-o singură mâna; repartizarea în mod
egal a greutăţilor în ambele mâini.
 se vor evita posturile monotone prelungite, impuse de activitatea profesională (lucrul la
birou/computer); la un interval de apx. 2 ore trebuie întreruptă activitatea şi se fac mobilizări
ale coloanei cervicale în toate sensurile
 repetarea constantă a programului de exerciţii învăţate la şedinţele de kinetoterapie, pentru a
menţine un tonus muscular optim la nivelul coloanei cervicale
 efectuarea periodică a curelor balneare, avantajul acestora fiind factorii naturali de mediu
specifici staţiunilor balneare: hidrotermoterapia generală cu apele terapeutice, nămolurile
sapropelice, climatul, existenţa unui regim de cruţare psihică şi de relaxare generală nervoasă
şi musculară. Exemple de staţiuni balneare cu profil reumatic: Felix, Herculane, Călimăneşti,
Amara,Techirghiol, Mangalia, Eforie Nord, Vatra Dornei