Cursul Evaluare Motrica Si Kineto

Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana
CURS 5-
LOMBALGIA ȘI HERNIA DE DISC
Hernia de disc- Generalităţi, definiţie, clasificare
Coloana vertebrală reprezintă unul din principalele segmente ale aparatului locomotor.
Piesele componente ale acestuia sunt unite între ele cu ajutorul diferitelor ligamente. În acelaşi
timp, coloana vertebrală este unită în sus cu capul, înainte cu coastele, iar în jos cu ambele lanturi
pe oasele coxale. [25]
Coloana vertebrală, prin complexitatea structurală şi funcţională , motivată atât de

conexiunile directe cu toracele şi bazinul , cât şi indirecte , prin cele două lanţuri de mişcare ale
trenului superior şi inferior , conferă simetrie corpului , direcţie de mişcare , făcând posibile atât
stabilitatea cât şi mobilitatea , participând astfel la procesele complexe de relaţie şi integrare în
mediu . Este alcătuită din multiple structuri somatice:
- 33-34 de segmente osoase, oase mici, (vertebrele);

- 24 de discuri intervertebrale;
- numeroase ligamente şi puncte de inserţie musculo-tendinoasă;
- asupra coloanei vertebrale acţionează un număr impresionant de muşchi ;
- activitatea ei este dependentă de structuri complexe vasculo-nervoase , cu care se
învecinează şi pe care le protejează . [22]
Coloana vertebrală caracterizează vertebratele şi indeplineşte trei roluri majore:
1. Protecţia măduvei
În canalul vertebral se gaseşte măduva spinării învelită în meninge. Este evident rolul
protector al coloanei vertebrale, formată anterior de către puternicele corpuri vertebrale, iar
posterior de arcurile vertebrale suprapuse.
1
Recuperare
2. Rolul static
În staţiunea verticală (ortostatism) , coloana vertebrală reprezintă un ax solid ce susţine
capul , trunchiul şi membrele superioare ; ea transmite apoi greutatea la pelvis şi la membrele
inferioare . Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explică astfel prin greutatea pe care
trebuie să o susţină.
Curburile sagitale ale coloanei vertebrale au ca rezultat mărirea rezistenţei.
3. Rolul biomecanic
Coloana vertebrală este antrenată in mişcări numeroase şi ample; graţie acestora, corpul
are o mare mobilitate. [13]
VERTEBRELE LOMBARE:
1. Corpul vertebrei are dimensiuni mari, diametrul transvers depăşind pe cel antero-posterior.
2. Procesul spinos este dreptunghiular şi bine dezoltat; are o direcţie orizontală, fiind orientat
dinainte înapoi.
3. Procesele costiforme (processus costarius) sunt resturi de coastă. Sunt mari şi turtite dinainte
înapoi.
4. Procesele articulare au o direcţie verticală şi sunt dispuse în plan sagital. [22,25]
2
Recuperare
Fig. 1 – vertebra lombară văzută lateral
http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea-lombara-vertebrele-lombare.html
Fig. 2 – vertebra lombară văzută de sus

https://images.search.yahoo.com/yhs/search?p=vertebra+lombara+vazuta+de+s
us&fr=yhs-mozilla-004&hspart=mozilla&hsimp=yhs-
DISCUL INTERVERTEBRAL – caracteristici anatomo-funcţionale:
Structură conjunctivală, cu o poziţie particulară biomecanică, discul intervertebral are
două componente, diferite prin caracteristicile structurale şi tipurile de solicitare exercitate
asupra lor:
1. Inelul fibros – este alcătuit din fibre rezistente conjunctive, dispuse extrem de variat
(circular, oblic, vertical) , care fac legătura între corpii vertebrali , solidarizându-i şi
opunând rezistenţă la mobilizarea coloanei în toate planurile şi axele de mişcare .
Mişcările cele mai frecvente la nivelul coloanei vertebrale sunt mişcări de flexie cu
revenire la pozitia de referinţă (de verticalizare), urmate de flexie cu rotaţie (torsiuni),
3
Recuperare
mai rar de hiperextensie. Această structură complexă de rezistenţă este vascularizată

şi inervată.
2. Nucleul pulpos - formaţiune conjunctiva, sferică, moale, hidratată, elastică, flexibilă,
compresibilă, este supusă constant unor forte de încărcare prin presiune , care tind să
deformeze această ”bilă de amortizare”. Prin mişcarea predominantă de flexie se
încarcă pe de o parte zona anterioară a corpilor vertebrali , care vor reacţiona prin
dezvoltarea de osteofite , presiunea crescută regăsindu-se şi in zona posterioară a
nucleului pulpos , unde progresiv structura se deteriorează , favorizând ruperea
nucleului pulpos şi hernia de disc . [17,22,25]
ARTICULATIILE INTERVERTEBRALE
Vertebrele se conectează între ele prin discul intervertebral şi câte două faţete articulare,
superioare şi inferioare.
ARTICULAŢIILE INTERVERTEBRALE: LIGAMENTELE SPINALE :
- facilitează mişcările la nivelul coloanei - sunt structuri pregătite să reziste la forţele

vertebrale; de tensiune ;
- opresc mişcările peste limita fiziologică ; - permit mişcarea fiziologică între vertebre ;
- previn alunecarea vertebrelor în plan -participă la fixarea posturii corporale cu

anteior; consum energetic minim ;
-îndeplinesc rol major în realizarea -protejează coloana ;

stabilităţii coloanei vertebrale.
-împreună cu muşchii asigură stabilitate

coloanei vertebrale.
4
Recuperare
Coloana vertebrală funcţionează deci, prin acţiunea combinată a unităţilor de mişcare.

Unitatea de mişcare sau segmental motor este format din:
• Discul intervertebral;
• Ligamentele longitudinale;
• Găurile de conjugare;
• Articulaţiile interapofizare.
Solicitarea permanentă a coloanei vertebrale în diferite situaţii de efort duce la apariţia
semnelor de uzură, care pot avea sau nu expresie clinică. Prin poziţia anatomo-funcţională şi
gradul înalt de solicitare cvazipermanent, discul intervertebral pune probleme clinice şi
terapeutice particulare. Suferinţa discală se dezvoltă progresiv fiind dependentă de mai multe
categorii de factori de tip intrinsec sau extrinsec , enumerarea lor având drept scop identificarea
acestora şi stabilirea unor programe profilactice , care să încetinească procesul de deteriorare
discală .[5,17,22]
http://www.litherapy.ro/continut/uploads/2017/01/Hernia-de-disc-
lombara-tratament-fara-operatie.jpg
5
Recuperare
HD
Definiţie:
Hernia de disc reprezintă o afecţiune caracterizată prin alunecarea nucleului pulpos sau a
inelului fibros al discului intervertebral în canalul rahidian (la oricare nivel) pe toata lungimea
coloanei simaduvei spinării, manifestată prin dureri de spate în zona respectivă. Afecţiunea este
determinată de hernierea unei părti sau a întregului nucleu pulpos, în zona în care este slăbit inelul
fibros al discului intervertebral. [1]
Prin situarea şi rolul lor, discurile intervertebrale facilitează mobilitatea coloanei. Buna
hrănire a ţesuturilor (printr-o bună circulaţie a angelui) şi asigura integritatea nervilor aferenţi.
Ca localizare, hernia apare predilect la nivel lombar şi cervical, ceea ce nu înseamnă că ea nu

se poate instala la oricare dintre discurile intervertebrale. Hernia la nivel lombar este mai
frecventă decât cea cervicală, şi atunci se întalneşte la L4-L5-S1 unde se consideră că
ligamentele sunt mai subţiri ţi mai puţin rezistente.
În ceea ce priveşte raportul de vârstă ca frecvenţă, statistica consemnează perioada de 25 la 45

de ani, mai frecvent la barbaţi decât la femei. [1,22]
Clasificare:
Analizând evoluţia anatomo-patologica şi clinic-functională, s-a stbilit o corelaţie prin

care suferinţa discală poate fi împărţită în patru faze (şcoala franceză) care se derulează precum o
peliculă cinematografică, în care regasim etape critice (lumbago, hernia de disc).[17]
Astfel se prezintă:
Faza I - cu apariţia primelor manifestări dureroase:
Manifestări anatomo-patologice, cu frecvenţa cea mai mare. Între 20 şi 30 de ani, când se

constată deterioarea iniţială atât la nivelul inelului fibros (dilacerare de fibre în zona posterioară),
6
Recuperare
cât şi nucleul pulpos (prin pierderea rezistenţei în zona posterioară, cu franjurare, chiar rupere de
fragment pulpos, fără a ajunge în contact cu inelul fibros în zona posterioară).
• Clinic:
-Subiectiv-pacienţii acuză dureri lombare, dorso-lombare sau lombo-sacrat cu caracter
mecanic, fara iradiere, asociind moderata impotenţă funcțională, de obicei
simptomatologia fiind neglijată.
-Obiectiv-este prezent:
- -un sindrom vertebral mediu static si dinamic,
- -un sindrom musculo-ligamentar,
- -uneori un sindrom psihic. [6,17,2]
Faza a II-a:
• Anatomo-patologică, prezintă efectele unei agresiuni mecanice intense cu structurile

discale ,evidențiind prezența unor fragmente de nucleu pulpos rupt ,migrat posterior
ajungând între fibrele inelului discal (uneori este prezent întregul nucleul pulpos).
• Clinic:
- Subiectiv- pacientul acuza durere intense,cu character hiperalgic ,lombar sau
lombosacrat (nu depaseste pliul fesier ), cu impotenta functionala marcata in zona
lombara (tendinta de blocaj lombar).
- Obiectiv prezintă :
- sindrom vertebral static si dinamic sever ( fie cu ştergerea lordozei lombare , asociind sau
nu atitudine scoliotică , fie cu accentuarea lordozei
- sindrom musculo-ligamentar ;
- sindrom dural prezent prin exacerbarea durerii la tuse , strănut şi alte manevre care cresc
tensiunea lichidului cefalo-rahidian şi agresionează procesul pathologic de vecinătate ;
- sindrom psihic - pacientul este agitat , anxios , cu tulburări de somn etc.
diagnostic diferenţial -
7
Recuperare
- durere de tip somatic din lumbago discogen trebuie diferenţiată de : lumbago de tip
interapofizar ( sindromul faţetal ) sau lumbago de tip musculo-ligamentar ;
- durere iradiată , din suferinţele viscerale abdominale ( colica renală , anexită acută ,
sarcină extrauterină , infecţie urinară etc. ) , care poate mima un lumbago discogen , dar
tabloul clinic se completează si cu semne specific viscerale , asociind şi modificări de
stare generală . [1,6,17,22]
Faza a III-a :
• Anatomo-patologic – fragmentul de nucleu pulpos , situat fie anterior de inelul fibros ,

fie inclavat in inelul fibros ( fază simptomatică de tip lumbago , care semnelează şi riscul
de hernie ) , continua sa fie impins posterior , depăşeşte inelul fibros – herniază ; hernia
de disc situează fragmentul de nucleu sau nucleul întreg în canalul vertebral , fie
impingând posterior fibrele ligamentului longitudinal posterior , fie dilacerând fibrele
acestei structuri , depăşind-o . În ambele cazuri suferinţa discală agresionează rădăcina
măduvei spinării – realizând un tablou clinic mixt . [1,2]
• Clinic :
- subiectiv - durere – pacientul acuză dureri cu caracter bipolar ( in cele mai frecvente
cazuri ) , lombar şi pe membrul inferior ( iradiere dermatomială , radiculară ) ;
• parestezii distale , pe traiectul rădăcinii interesate ;
• criestezii , dacă rădăcina afectată este bogată în fibre vegetative ( ex: - rădăcina
S1 );
• impotenţă funcţională bipolară , cu interesarea mobillităţii coloanei lombare (
redoare marcată sau blocaj lombar ) şi a membrului dureros ( mers şchiopătat ).
- obiectiv - sindrom vertebral static şi dinamic
• sindrom musculo-ligamentar;
• sindrom dural ;
• sindrom neuro-radicular ;
8
Recuperare
• sindrom psihic . [17,22,21]
La examenul clinic obiectiv se constată diverse situaţii :
- Inspecţia , realizată de o manieră statică şi dinamică , se efectuează în

decubit ventral şi în ortostatism , din faţă şi din profil .
- Se analizează aspectul coloanei vertebrale , păstrarea curburilor normale (
lordoză cervicală şi lombară , uşoară cifoză dorsală , fără scolioză ) , bilanţul
respectiv dând imagine asupra sindromului vertebral static . Acest sindrom static
trebuie completat de analiza dinamică , prin mobilizarea segmentară ( cervical , dorsal
, lombar) sau globală , punctându-se disponibilităţile de mobilizare , prezenţa de
redoare sau anchiloza , apariţia/ dispariţia sau accentuarea unor curburi sau unei
deformări globale , apreciindu-se astfel sindromul vertebral dinamic .
- Totodată se vor analiza aspectele clinico-funcţionale legate de lanţul
cinematic al membrului superior şi inferior ( deformări , deviaţii , scurtări , poziţii
vicioase de solicitare ) , cât şi modificări de tonus şi de activitate musculară , la
nivelul musculaturii paravertebrale . Astfel , se notează sindromul musculo-
ligamentar , care pune în evidenţă , urmărind simetria , modificări de tonus a
musculaturii paravertebrale , de tip static sau dinamic ( se urmăreşte contracţia
ritmică a musculaturii paraspinale) , hipertonia sau contractura unilaterală modificând
curburile normale în dinamică .
- Palparea , completează imaginea inițiă , confirmând tonusul diferenţiat al
musculaturii paraspinale şi întregind elementele sindromului musculo-ligamentar.
- probele dinamice la nivelul coloanei vertebrale se completează cu
examenul mersului , pe teren plat prin mers normal , mersul pe vârfuri şi pe călcâie ,
urcatul- coborâtul scărilor . Prin aceste probe se pot evidenţia :
• aspecte disfuncţionale somatice mai vechi , anterioare suferinţei discale de tip hernie
;
9
Recuperare
• aspecte disfuncţionale somatice secundare suferinţei discale , care asociază tabloului

clinic vertebral un tablou clinic neurologic radicular ( de tip iritativ , compresiv sau
de întrerupere ). [1,3]
Astfel, se analizează sindromul neuro-radicular , decelând :

- Subiectiv – durerea de tip radicular , cu iradiere dermatomială , asociind parestezii sau
crietezii distal , pe traiectul radicular . În funcţie de topografia durerii iradiate se descriu
trei categorii :
a) Lombocruralgie:
- durerea iradiază din zona lombară/lombosacrată pe faţa anterioară a coapsei , pentru

rădăcina L2 -1/3 superioară a coapsei;
- pentru rădăcina L3 -1/3 mijlocie , antero-intern coapsă;
- pentru rădăcina L4 -1/3 inferioară a coapsei , faţa anterioară a genunchiului , 1/3 faţa
antero-internă a gabei . [21]
b) Lombosciatalgia:
- durerea iradiază din zona lombară/lombosacrată pe membrul inferior , depăşind

genunchiul , iradiind până la călcâi sau picior (către haluce sau degetele III,IV,V);
- pentru rădăcina L5- faţa laterală a coapsei , gambei (iradierea “în vipuşcă”) , faţa
dorsală a piciorului , haluce;
- pentru rădăcina S1- faţa posterioară a coapsei , gambei, faţa plantară a piciorului ,
degete III , IV, V.
c) Sindromul de coadă de cal:
- rădăcinile L2- Cc1- iradiere pe ambele membre inferioare , interesând mai multe
- rădăcini , cu topografie variată şi deficit motor în funcţie de nivelul afectării(tulburări
sfincteriene ) .
Obiectiv:
Există două categorii de elemente , pe de-o parte este:
- suferinţa discală , pe de altă parte ,
10
Recuperare
- suferinţa radiculară , prin agresiunea fragmentului de nucleu pulpos herniat

(hernia de disc ). Suferinţa radiculară prezintă caracterele afectării neurologice
periferice, variabilă ca manifestări . Se descriu trei momente ale suferinţei radiculare ,
denumite stadii (după şcoala franceză) , care prezintă manifestări neurologice de
gravitate variabilă:
- stadiul 1 al afectării radiculare - stadiu iritativ , prezintă hipoestezie cutanată ,
hipo sau areflexie osteotendinoasă ; nu se decelează deficit motor ;
- stadiul 2 al afectării radiculare - stadiu conpresiv, prezintă tulburări semnificative
de sensibilitate , de reflexe osteotendinoase şi se instalează progresiv deficitul
motor (pareza radiculară);
- stadiul 3 al afectării radiculare - stadiu de întrerupere, in care pe primul plan este
deficitul motor, sever, de tip paralizie. [1,3,8,17,22]
Faza a IV-a:
Tablou clinic
- caracterizat de deteriorările degenerative la nivel discal şi interapofizar;
- are in centru sindroame dureroase de cauză mixtă , discovertebral şi de parţi moi perivertebral,
cu evoluţie favorabilă sub acţiunea terapiei fizicale şi a programelor de kinetoterapie specifică .
[17]
II. Simptomatologia clinică a Herniei de disc lombare

Simptomtologia herniei de disc lombare grupează semnele clinice subiective şi obiective
pe care le prezintă pacientul în mai multe sindroame :
1. Sindromul rahidian
2. Sindromul radicular
3. Sindromul dural
11
Recuperare
4. Sindromul miofascial
5. Sindromul psihic
Dacă prezenţa primelor trei sindroame este obligatorie pentru susţinerea diagnosticului
clinic pozitiv , mai ales în puseu acut , prezenţa celorlalte doua sindroame , este posibilă , dar nu
obligatorie. [6,9,17]
1. Sindromul rahidian
Reprezintă o formulare curentă şi sintetică a unui grup de simptome şi semne clinice
subiective şi obiective :
→ durerea lombară;
→ starea musculaturii paravertebral lombare;
→ tulburările de statică ale coloanei lombare ;
→ tulburările de dinamică ale coloanei lombare .
Durerea lombară
Dupa De Seze , o caracteristică a clinicii herniei de disc lombare este conferită de caracterul
bipolar al durerii , care afectează atât coloana lombară , cât şi un membru inferior.
Apariţia durerii lombare poate fi precedată de:
- efectuarea unui efort fizic mai mare ;

- mişcare executată în condiţii dinamice proaste ;
- expunere prelungită la frig şi umezeală ;
- -micro traumatisme exercitate repetat asupra coloanei lombare.
Prezenţa acestor factori declanşatori nu este obligatorie , multe pusee de hernie de disc
având un debut ce nu poate fi corelat cu nici unul din factorii de mai sus .
Durerea lombară poate avea ca sediu o zonă mai largă , afectând regiunea lombosacrată.
Alteori , poate fi situată paramedian , în sectorul lombosacrofesier drept sau stâng . Lombalgia
12
Recuperare
poate fi de intensitate mai mare sau mai mică , de cele mai multe ori se calmează în decubit dorsal
sau lateral ( „cocoş de puşcă” ) .
Foarte rar , durerea este mare , continuă , fără găsirea unei poziţii antalgice ( G. Guyot
descrie “ sindromul leului în cuşcă “ ).
Durerile lombare pot avea o evoluţie progresivă , lentă şi se pot extinde pe arii mai largi .
Foarte rar , durerea lombară la debut este de mare intensitate . O caracteristică a durerilor lombare
este intensificarea lor la orice tentative de mobilizare a coloanei lombare . Deseori , chiar şi
mobilizarea în pat este extreme de dureroasă , mai mult , chiar simplul ortostatism este dificil de
realizat . Este de reţinut şi faptul că mulţi bolnavi preferă să rămână în ortostatism , decât în poziţie
aşezat , situaţie explicată de funcţia muşchilor abdominali în realizarea “ chingii musculare” a
coloanei lombare .
Dispariţia bruscă a durerilor lombare sau a celor iradiate poate reprezenta momentul
instalării sindromului de întrerupere a conductibilităţii nervoase la nivelul rădăcinii rahidiene
afectată de hernia de disc .
Exacerbarea durerilor la palparea unui anumit nivel al coloanei lombare, de regulă cel
corespunzător disculuoi herniat, fie pe ligamentele interspinoase, fie paramedian, este un semn
clinic frecvent întalnit . [21,22]
Contractura musculară
Prezenţa contracturii musculare la nivelul coloanei lombare este un semn clinic întâlnit
foarte frecvent. Mecanismul declanşării acestei contracturi este un act reflex având ca punct de
plecare iritarea durei mater , de la care pleacă impulsurile nervoase pe traseul nervului recurent.
În plan sagital , modificarea lordozei lombare fiziologice este un alt semn frecvent întâlnit
, sensul acestei modificări patologice , fiind însă diferit: se poate consemna doar o ştergere a
lordozei lombare , cu instalarea unei “rectitudini lombare„ sau , uneori chiar o inversare a curburii
lombare şi apariţia cifozei lombare , semn ce poate avea semnificaţia unui prognostic sever.
13
Recuperare
 Sindromul rahidian dinamic

Afectarea toleranţei coloanei lombare la mibilizare este unul dintre semnele clinice cele mai
frecvente ale herniei de disc lombare . Acest semn nu lipseşste niciodată , dar poate fi de o
severitate diferită . În patologia neurologică această tulburare de dinamică a coloanei lombare ,
este definită ca şi redoare lombară sau „spasm muscular lombar” , termen ce segerează mai
degrabă o suferinţă a sistemului nervos decât o patologie de tip disco-radicular . Pentru o
disciplină terapeutică de recuperare funcţională , termenul care reflectă mai corect starea
funcţională a coloanei lombare este acela de – blocaj funcţional lombar . Acest deficit de
dinamică al coloanei lombare este de cele mai multe ori foarte sever şi foarte constant prezent
clinic .
În cele mai multe cazuri , intensitatea durerii nu limitează numai mişcările la nivelul
coloanei lombare , ci determină şi o mare accentuare a durerilor din membrul inferior odată cu
efectuarea mişcării de anteflexie , situaţie în care tentativa de mişcare este blocată aproape reflex.
Evoluţia în timp a severităţii blocajului funcţional lombar poate fi considerată un test al
conflictului disco-radicular. [1,3,5,17]
2. Sindromul radicular
Prezenţa acestui sindrom are o mare valoare diagnostică în definirea herniei de disc
lombare, pentru că şi frecvenţa lui în tabloul clinic al herniei de disc al coloanei lombare este foarte
mare .
Simptomatologia clinică a suferinţei radiculare este foarte variată şi are caracteristici

clinice bine definite .
Varietatea formelor clinice sub care se prezintă sindromul de suferinţă radiculară , pioate
fi corelată cu clasificarea stadială a discopatiei lombare din faza a III-a a lui De Seze-Arseni .
a. Forma iritativă a lomboradiculopatiei

Aspectul clinic întâlnit este reprezentat de durere iradiată din regiunea lombară a coloanei
spre un membru inferior , cu caracter net radicular , defint prin respectarea unui traiect dermatomal
tipic pentu fiecare rădăcină nervoasă supusă injuriei discale la nivel lombar :
14
Recuperare
• hernie de disc la L4-L5 , produce un proces iritativ al rădăcinii L5 , sesizat de către bolnav ca
o durere lombară , ce coboară spre fesă , încrucişând articulatia sacroiliacă , iradiind pe faţa
posterioară a coapsei , în loja anteroexternă a gambei până în zona premaleolară , iradiind mai
departe , pe faţa dorsală a piciorului , până la haluce şi primul spaţiu interdigital al piciorului ;
• hernia de disc L5-S1 va afecta rădăcina S1 , durerile lombare vor iradia ăn membrul inferior ,
traversând fesa , apoi faţa posterioară a gambei ajungănd la nivelul călcâiului , iradiind apoi pe
jumătatea externă a plantei până la ultimele 2-3 degete ale piciorului ;
• afectarea rădăcinii L3 sau L4 , filete componente ale nervului crural, va declanşa un sindrom
dureros lombar , iradiat pe faţa postero-externă a coapsei , traversând „în eşarfă „ faţa
anterioară a coapsei spre faţa internă a genunchiului, de unde poate iradia mai mult sau mai
puţin , pe faţa anterointernă a gambei .
b. Forma compresivă a lomboradiculopatiei

Suferinţa radiculară este de tip compresiv, în membrul inferior apărând semne de deficit
neurologic senzitiv. Tulburările de ordin motor se vor traduce clinic prin diminuarea sau
abolirea reflexelor osteotendinoase, care pot explora rădăcina S1 (reflexul achilian) sau
rădăcinile L3 sau L4 (reflex rotulian). Tulburările de ordin senzitiv au ca expresie clinică
apariţia paresteziilor în membrul inferior, mai ales în teritoriul distal al rădăcinilor afectate,
respectând cu mare precizie, distribuţia dermatomală a rădăcinilor. Amorţelile, furnicăturile,
criesteziile, au o foarte mare valoare în precizarea rădăcinii afectate.
c. Forma paretică sau paralizantă a radiculopatiei
Întrerupere a conductibilităţii nervoase, care are drept expresie clinică apariţia deficitului
muscular motor distal în teritoriul miotomului rădăcinii respective şi apariţia deficitului senzitiv,
care poate fi foarte mare până la anestezie dermatomală în teritoriul respectiv.
Deficitul motor cel mai des întâlnit afecteaza rădăcina L5, determinând pareza sau paralizia
muşchilor extensori ai degetelor piciorului, extensorul halucelui, gabierul anterior. Bolnavul va
efectua greu sau nu va putea realiza deloc mersul pe călcâiul piciorului, mersul bolnavului va fi
“stepat” .
15
Recuperare
Afectarea rădăcinii S1 va provoca un deficit funcţional la nivelul muşchiului tricepssural.

Bolnavul nu va putea merge pe vârful piciorului,u se va putea ridica pe vârful piciorului în sprijin
monopodal, mersul va fi de tip „talonat”.
Deficitul motor al rădăcinilor de origine ale nervului crural va provoca un grad mai mare
sau mai mic de impotenţă funcţională la nivelul muşchiului cvadriceps.
Odată cu producerea întreruperii conductibilităţii, intensitatea durerii poate să scadă brusc
sau chiar să dispară complet.
d. Hernia de disc lombară cu sindrom de coadă de cal

Acest tablou sever este realizat de o hernie de disc care are un traiect posteromedian şi care
exxercită o presiune mare asupra sacului dural. Cel mai frecvent sunt afectate rădăcinile inferioare
(S1,S2,S3) .
Simptomele sindromului de coadă de cal pot să apară spontan într-un puseu de hernie de disc
în evoluţie sau chiar ca formă de debut a HDL, mai ales la un pacient cu antecedente algice
lombare, după un efport fizic mare sau după un traumatism lombar.
Sindromul de coadă de cal se manifestă clinic sub două forme principale:
- sindromul senzitiv de coadă de cal, caracterizat prin apariţia tulburărilor de sensibilitate,

atât de ordin subiectiv, cât şi de ordin obiectiv;
- sindromul de coadă de cal de tip motor caracterizat de apariţia paraparezei de tip hipoton,
foarte rar cu fenomene de claudicaţie intermitentă de tip nervos la membrele inferioare .
Se consenează abolirea unuia sau mai multor R.O.T. Apar tlburări motorii la nivelul
sfincterelor, anal, vezical sau ambele , de tip spastic sau cu incontinenţă.
- sindromul de coadă de cal de tip mixt prezintă ambele tipuri de afectare radiculară, de
tip motor şi de tip senzitiv, de grade diferite. [1,2,3,5,6,8]
16
Recuperare
3. Sindromul dural
Acest sindrom reprezintă consecinţa creşterii presiunii lichidului cefalorahidian în canalul
medular, în interiorul sacului dural, ceea ce va accentua şi mai mult compesiunea ce se exercită
asupra rădăcinii rahidiene, accentuând şi mai mult criza de spaţiu deja existentă.
4. Sindromul miofascial
Simptomele specifice acestui sindrom (prezenţa punctelor” trigger” active, cu iradierile lor
de tip pseudoarticular) sunt elemente suficiente de diagnosticare a acestui sindrom, care prin
simptomele lui particulare, poate parazita tabloul clinic al herniei de disc. Acest lucru poate
îngreuna interpretarea elementelor clinice de lomboradiculită.
5. Sindromul neuropsihic
Simptomele neurovegetative pot să se asocieze celor clasic descries în clinica HDL, sub
forma unor tulburări de tip vasomotor distal la nivelul membrului inferior afectat de sindromul
radicular (modificări de coloraţie a tegumentelor, senzaţie de frig la nivelul picioarelor).
Tulburările de ordin psihic pot suplimenta tabloul clinic, mai ales la bolnavii cu un teren
psihic mai labil şi cu o reactivitate de tip anxiodepresiv crescută, dar şi la bolnavii echilibraţi psihic.
[1,2,3,5,8]
Explorarea paraclinică
Investigaţiile de laborator curente nu au valoare de diagnostic în sindromul lomboradicular
discogen, dar pot fi foarte utile în rezolvarea unor probleme de diagnostic diferenţial.
Explorarea imagistică a coloanei lombosacrate
În urmă cu 30 de ani, se considera că explorarea radiologică în cazul lombosciaticelor tipice

nu este necesară. Aceeaşi opinie domină şi astăzi gândirea medicală. Se constată că, după o
explozie a solicitărilopr de examene imagistice dintre cele mai complicate, se revine la un echilibru
în solicitarea acestor explorări şi la acordarea de importanţă mai mare investigatiilor clasice
(anamneza şi examenul clinic).
17
Recuperare
Examenele radiografice standard pot fi foarte utile în precizarea diagnosticului de hernie

de disc lombară, atât pentru diagnosticul pozitiv, cât şi pentru cel de excludere.
Tomografia computerizată şi RMN sunt explorări care au adus mari servicii în cercetare şi în
practica medicală curentă.[11]
METODE DE EVALUARE ÎN KINETOTERAPIE
1. Examenul clinic: cu scopul de a stabili diagnosticul clinico-funcţional, alcătuirea

unui program de lucru personalizat şi urmărirea în dinamică a rezultatelor, cuprinzând:
 Inspecţia (analiza posturală a trunchiului şi extremităţilor):

- atitudinea bonavului este antalgică: trunchiul înclinat de partea opusă celei dureroase;
- scolioză concavă de partea suferindă;
- stergerea lordozei.
 Palparea (observăm modificări articulare, ale coloanei vertebrale, contractura
paravertebrală lombară, uni sau bilaterală)
 Percuţia maselor paravertebrale la 2-3 cm de apofizele spinoase permite precizarea
sediului conflictului disco-radicular (semnul soneriei).
 Manevre de mobilizare activă şi pasivă în ortostatism (pentru observarea sindromului
vertebral-lateroflexie,anteflexie,mişcări de rotaţie a trunchiului , testul Schober) şi mers
(observarea mersului normal şi pe vârfuri-călcâie).În decubit dorsal efectuăm testul Lasseque
pentru observarea sindromului dural, forţa musculară şi sensibilitatea tegumentară în segmental
afectat pentru sindromul radicular.
 Testele de elongaţie sciatică:
 În decubit dorsal efectuăm testul Lasseque pentru observarea sindromului dural,
forţa musculară şi sensibilitatea tegumentară în segmental afectat pentru sindromul radicular:- se
execută de către examinator prin ridicarea MI cu genunchiul în extensie deasupra planului
patului;
- este pozitiv când apare o durere vie în coapsă şi gambă la diverse grade (sub 90°) ;
18
Recuperare
→ cu cât unghiul este mai mic, cu atât sugerează un grad de herniere mai mare;
→ când este bilateral, reflectă o compresiune medulară;
→ Semnul călcâiului: durerea apare la mersul pe călcâie
→ Semnul vârfului piciorului: durerea apare la mersul pe vârful piciorului;
 Testrea Reflexelor oteo-tendinoase: depinde de rădăcina afectată:

- rădăcina L5 – ROT normale;
- rădăcina S1- Reflexul Achilian diminuat sau abolit;
- rădăcina L3,L4 – Reflexul Rotulian diminuat sau abolit.
2. Testing articular – pentru stabilirea corectă a etiologiei:

Flexia : - măsoară 80-90°, din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară;
- se apreciază prin :
• indicele degete-sol :
-măsurarea mobilităţii active şi a forţei
prin aprecierea distanţei indice-sol,pacientul
stând în ortostatism cu picioarele apropiate.
Normal tinde spre valoarea “0” ; are
semnificaţie redusă,la flexia trunchiului
participând şi articulaţiile coxo-femurale.
• distanţa degetul III-haluce:

- Pacientul în DD , cu genunchii în extensie. La fel, contribuţia şoldului nu poate fi evitată.
19
Recuperare
• măsurarea distanţei dintre C7 şi S1 cu un metru –panglică;

• cu un goniometru obişnuit: Pacientul în ortostatism , braţul fix este plasat la nivelul
crestei iliace, paralel cu podeaua ,iar braţul mobil pe linia medio-axilară având grijă să nu se
roteze trunchiul;
Extensia este mult mai limitată 20-30° şi aproape imposibil de măsurat clinic.
Lateralitatea apreciată la 20-35° , poate fi măsurată cu pacientul în ortostatism:
- punctul de pe faţa laterală a membrului inferior pe care îl atunge varful degetului III (în
mişcare, palma alunecă de-a lungul coapsei)
- cu goniometrul : braţul fix vertical pe linia spinelor, orientat între S1 şi C7, braţul mobil
urmează linia S1-C7, după înclinare;
Rotaţia – măsoară 30-45° pe fiecare parte şi se apreciază prin unghiul format între linia
umerilor şi linia bicretă a pelvisului.
Considerând rahisul în ansamblu, mişcările maxime pe care le poate realiza sunt:
 flexie 110-135°
 extensie 50-75°
 lateralitate 60-80°
 rotaţie 75-105°
Poziţia de funcţiune a coloanei corespunde poziţiei zero, cu coloana făcând curburile
fiziologice:
 Cervicală 36°
 Dorsală 35°
 Lombară. [20,28]
Testing muscular:
Flexia măsoară 80-90° (din coloana dorsală 50° + coloana lombară 40°)
Muşchii:rectus abdominis (drepţii abdominali);
20
Recuperare
Testarea: de stabilizat MI şi bazinul;
Poziţie: DD, cu braţele pe lângă corp.MI întinse;
o -f1: palparea drepţilor abdominali pe linia paraombilicală;

o -f2: mişcarea până la decolarea spinelor omoplatului;
o -f3: mişcare realizată până la unghiul inferior al scapulei, coloana lombară rămând
în contact cu patul.
o -f4: se ridică complet trunchiul, cu braţele întinse inainte şi genunchii flectaţi;
o -f5: ca la f4, dar cu mâinile pe ceafă.
o Substituţie prin flexorii coapsei.
Extensia: 20-30°
Muşchii: iliocostalis thoracis,lumborum (ilicostalul) erector spinae,longissimus thoracis

(lungul dorsal) , transversospinalii;
Testarea: de stabilizat bazinul şi MI;
Poziţia: DV , cu braţele pe lângă corp.
o f1: palparea masei comune musculare paravertebrale ;

o f2: extensie de coloană dorsală şi lombară limitată;
o f3: extensie completă, decolând până la ombilic, faţă anterioară a trunchiului de
suprafaţa patului; coloana cervicaă în rectitudine;
o f4 şi f5: rezistenţa aplicată pe toracele superior (pentru testarea extensiei coloanei
toracale) şi pe toracele inferior (pentru extensia coloanei lombare);
Rotaţia: 30-45°
Muşchii: obliquus externus abdominis (marele oblic) şi obliquus internus abdominis

(micul oblic) .
Testarea: de stabilizat bazinul şi MI;
21
Recuperare
Poziţia FG: în şezut, cu braţele atârnând pe lângă corp.
Poziţia AG: în DD , cu MI în extensie.
o f1: palpare pe marginile laterale ale abdominalului;

o f2: se rotează trunchiul, în timp ce testatorul fixează bazinul;
o f3: se rotează trunchiul, până când omoplatul se desprinde de pat; antebraţele sunt
încrucişate pe piept, mâinile stau pe umeri;
o f4: se rotează trunchiul cu flexia lui; MS întinse înainte;
o f5: ca la f4 , dar mâinile sunt la ceafă. [20,28]
Evaluare după Scala vizuală analogă VAS a durerii
Scala vizuala analogă VAS reprezintă aprecierea durerii de către pacient, fiind o scală
subiectivă.
VAS (Visual Analog Scales) se prezintă sub forma unei linii drepte cu lungimea de 10 , 0
corespunzând absenţei durerii, iar 10 este echivalentul celei mai severe dureri posibile .
Avantajul acestei scări de evaluare este că este un mijloc de evaluare simplu, rapid, ieftin,
putând fi utilizat zilnic sau de mai multe ori pe zi.
Tratamentul în hernia de disc lombară neoperată
22
Recuperare
A. Etapele tratamentului în puseul acut
- etapa a I-a de cruţare sau maximă protecţie durează 9-10 zile ;
- etapa a II-a de tratament şi iniţiere a programului recuperator.
I. Tratamentul în etapa de cruţare are ca obiective:
- combaterea durerilor şi a inflamaţiei;
- relaxarea generală, nervoasă şi musculară;
- combaterea hipersimpaticotoniei;
- protecţie radiculară [24]
Metodologia de tratament
a) Repaus total la pat pe plan dur, în postură de suprarepaus lombar (postura Fowler pentru
decubit dorsal, poziţie “cocoş de puşcă” pentru decubit lateral)
Realizarea posturii lombare delordozantă se face prin aşezarea bolnavului în decubit dorsal, pe
plan dur ,ăă cu genunchii flectaţi la 90 de grade cu un rulou sub ei, alternând cu postura de decubit
lateral cu genunchii flectaţi şi cu cea de decubit ventral cu o pernă tare sub abdomen.
Acest repaus postural este obligatoriu pe toată perioada puseului acut, fără acest lucru,
tratamentul medicamentos şi cel fizical are şanse mici de eficienţă.
b) Tratament fizical
Se recomandă aplicarea procedurilor fizicale la patul bolnavului :
- masajul de tip sedativ la nivelul musculaturii paravertebrale;
- ectroterapie:
23
Recuperare
• curent galvanic (aplicaţii lombare transversale sau longitudinale, cu efecte antialgice,

vasculo-trofice şi neurotrofice de tip lombo-plantar,lombar-gambă, lombar-coapsă);
• curenţi de joasă frecvenţă (diadinamic cu formulă antialgică,TENS, Trabert, etc cu
aplicaţii fie transversal pe coloana lombară sau longitudinal pe musculatura
paralombară;
• curenţi de medie frecvenţă cu aplicaţie lombară transversală, cu efect antialgic,
antiinflamator. [15,16,17]
II. Tratamentul în etapa a 2-a menţine aceleaşi obiective la care se adaugă:
- Relaxarea musculaturii paralombare;
- Ameliorarea staticii şi dinamicii coloanei lombare;
- Iniţierea recuperării eventualelor deficite musculare radiculare distale.
Metodologia de tratament
a. Tratamentul fizical
- Hidrotermoterapie moderată cu băi generale de nămol
- Electroterapie (se continuă tratamentul fizical iniţiat în prima etapă la care se adaugă:
ultrasonoterapie pe musculatura paravertebral-lombară contracturată şi pe zonele
dureroasă; magnetoterapie – mai ales în cazul bolnavilor cu reactivitate nervoasă
crescută)
- Masoterapia
 de tip sedativ pe musculatura paravertebrală şi pe membrul inferior afectat de
durerile radiculare;
 de tip trofic pe musculatura membrului inferior sănătos pentru a preveni instalarea
atrofiilor musculare de inactivitate.
- Kinetoterapia
24
Recuperare
 individuală: se aplică exerciţiile din faza I şi a II-a a programului Williams (pentru

iniţierea mobilizărilor coloanei lombare şi relaxarea musculaturii paravertebral-
lombare) la care se adaugă exerciţii specifice poziţiilor finale din diagonalele pentru
flexie şi extensie ale tehnicii Kabat, pentru combaterea contracturii musculaturii
paralombare. În cazul parezelor musculare (m. gambier anterior, m. Triceps sural, m.
cvadriceps) se indică exerciţii active cu rezistenţă manuală progresivă pentru
tonifierea muşchiului deficitar, precum şi exerciţii de asuplizare şi posturi de repaus
pentru combaterea instalării retracturii tendonului ahilian;
 pentru membrele superiare şi membrul inferior sănătos se vor realiza exerciţii active
cu rezistenţă;
 exerciţii de gimnastică respiratorie. [7,12,14,16]
B. Stadiul subacut
Obiective de tratament:
- Combaterea durerilor şi a inflamaţiei restante;
- Combaterea contracturii musculare lombare restante;
- Recuperarea tulburărilor de statică şi de dinamică lombară;
- Recuperarea eventualelor deficienţe funcţionale musculare radiculare distale.
- Creşterea mobilităţii;
- Creşterea forţei musculare;
- Creşterea rezistenţei;
- Reeducarea posturii şi aliniamentului corpului prin posturări corecte cu ajutorul ŞCOLII

SPATELUI;
- Menţinerea tonusului muscular;
- Creşterea capacităţii de efort prin mers până la alergare pe covorul rulant şi bicicleta
ergometrică;
25
Recuperare
Metodologie de tratament:
a) Tratament fizical
- Termoterapie (hidrotermoterapie moderată cu băi generale de nămol, băi de plante cu efect

sedativ, duş subacval dorso-lombar şi pe membre inferioare);
- Electroterpie (curenţi de joasă şi medie frecvenţă conform protocolului, ultrasunete pe

muşchii contracturaţi sau pe zonenele dureroase de mai mică suprafaţă, masaj clasic,
conjunctiv si transversal); [7,14,24]
- Masajul:
o clasic: menevre de troficizare a musculaturii membrelor inferioare şi de asuplizare
a musculaturii paralombare;
o conjunctiv,reflex, pe ligamentele interspinoase şi pe apofizele spinoase, precum şi
pe crestele iliace;
o transversal (Cyriax), profund pe musculatura paralombară;
- Kinetoterpie individuală – se urmează o serie de exerciţii din faza a III-a a programului

Williams pentru mobilizarea şi tonifierea musculaturii lombare abdominale şi a membrelor
inferioare, cu accent pe întinderea musculaturii cu tendinţă la scurtare-retracţie (m. psoas-
iliaci,m. Drepţi anteriori ai coapselor, m. ischiogamboieri,m. Tricepşi surali) şi tonifierea
musculaturii cu tendinţă la hipotonie (m. abdominali,m. mari fesieri,m. cvadricepşi),
exerciţii ce urmăresc realizarea unei “chingi musculare” de bună calitate pe parcursul
întregului program de recuperare a HDL. [19.24.26]
C. Tratamentul în stadiul subcronic se efectuează în două etape:

Etapa I, preliminară are ca obiective terapeutice:
o Combaterea durerilor restante;
o Combaterea contracturilor restante sau ale retracturilor musculare;
o Recuperarea tulburărilor de statică şi de dinamică lombară;
o Refacerea sinergismului muscular între muşchii agonişti şi antagonişti;
26
Recuperare
o Recuperarea eventualelor deficienţe funcţionale musculare distale.

Metodologia de tratament:
Tratamentul medicamentos: uneori poate fi necesar un tratament de tip sedativ general.
Tratament fizical:
- Termoterapie generală şi locală ;
- Electroterapie antialgică şi miorelaxantă, selectandu-se procedurile necesare
obiectivelor fiecărui caz clinic;
- Masaj trofic şi de asuplizare a musculaturii paralombare şi a membrelor inferioare;
- Kinetoterapie individuală ce urmăreşte obţinerea unui grad maxim posibil de mobilitate
lombară, asuplizarea muşchilor paralombari, emeliorarea forţei şi rezistenţei muşchilor
abdominali şi ai membrelor inferioare, pregătind astfel structurile lombare pentru etapa
aII-a. [20,27,31,33]
Etapa aII-a: kinetoprofilaxia secundară-„Şcoala Spatelui”
Obiectivele specifice „Şcolii Spatelui”:
o Conştientizarea posturii coloanei vertebrale;

o “Zăvorârea segmentară “;
o Controlul mişcărilor;
o Controlul efortului şi readaptarea la efort;
o Controlul poziţiilor corpului în timpul mişcărilor şi în repaus. [30,34]
27
Recuperare
1. Arseni C, Aldea H. , Obreja Th.: “ Hernia de disc lombara inferioara”, Editura didactica
si pedagogica,Bucuresti , 1985,
2. Arseni C, Stanciu M, “Discopatiile vertebrale lombare Bucuresti. Editura Medicala 1970
3. Arseni C, Oprescu I “Durerea” Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica 1952
4. Arne L. “Bilan Clinique” , Medicine de reeducation et redaptation, Documenta Geigy,
1982.
5. Baciu Clement “Anatomia functionala a aparatului locomotor, Bucuresti, Editura Stadion
1972
6. Baciu Clement “Semiologia clinica a aparatului locomotor”, Editura medicala 1975
7. Banciu M. “Balneofizioterapie generala si concepte moderne de recuperare” , Editura
Mirton ,Timisoara, 1996.
8. Bernei,J “Hernies Discales, Med. et Hyg, nr 44, 1986
9. Calliet , Rene “Les lombalgies” Paris , Editura Masson , 1977
10. Civica D, Stoicescu M “Discopatia lombara si sciatica-prevenire , regim de viata si de
munca “ Bucuresti, Editura Medicala 1989
11. Constantinescu, A.I. si colab. “Valoarea Investigatiilor paraclinice in diagnosticul si
stabilirea nivelului Herniei de disc lombare”, Congresul International de medicina fizica,
balneologie si recuperare medicala, Bucuresti, octombrie 1994
12. Delisa J: “Rehabilitation Medicine , Principles and Practice” , Editura Lippincott,
Philadelphia, 1998,
13. Diaconescu N, Veleanu C , KLEEP ,M.Y. “Coloana Vertebrala”, Editura Medicala 1977
14. EFTHER ,G, PREAU ,JP “Methodes gymniques de reeducation vertebrale” Encycl. Med.
Chin, Kinesiterapie, Reeducation fonctionnelle, Paris, Edition Technique, 1991
15. Iacob Mircea “Atitudinea terapeutica in discopatia lombara” – Revista sanitar-militara nr.
1 1980
16. Kahn,M “Attitudes therapeutiques avant une hernie discale lombaire”- La Presse
medicale, nr. 19- 1990
17. Lucescu V. “ Afectiunile degenerative ale coloanei vertebrale-Clinica,diagnosticul si
tratamentul de recuperare” . Editura Dobrogea, Constanta, 2009
28
Recuperare
18. Motet D. “Enciclopedia de kinetoterapie”, Vol. 2

19. Miclaus R. “Esentialul in Recuperarea medicala”-Editura Lux Libris,Brasov 2015
20. Miclaus R., Roman N. “Kinesiologie teoretica si kinesiologie aplicata”,Editura
Luxlibris,Brasov 2015
21. Nancoz R, Regli. F “Lombocruralgies d’origine discalez evaluation et bilan, Med et Hyg”
nr. 47, 1989
22. Nica A.S., Recuperare Medicală, Editura Universitară Carol Davila Bucureşti 2004
23. Nica Adriana si colab. “Studiu comparativ asupra unor programe de recuperare in
sindromul dureros lombar”- Congresul International de Medicina Fizica, Balneologie si
Recuperare medicala Bucuresti, Octombrie 1994
24. Nica A., Paraschivescu C. “Metodologia de recuperare fizical-kinetica in suferintele
coloanei vertebrale lombo-sacrate”-Congresul international de medicina fizica,
Balneologie si Recuperare Medicala, Bucuresti, octombrie 1994
25. Papilian V , Anatomia Omului,vol.1 Aparatul locomotor, Bucuresti, Editura didactica si
pedagogica,1982
26. . Robos, Gavril , Lucescu Viorel “Experienta proprie in tratamentul si recuperarea herniei
de disc lombare cu indicatii operatorie la limita”-Simpozionul de reumatologie, Iasi , Mai
1989.
27. Robos, Gavril , Lucescu Viorel “Studiu Clinico-Functional privind metodologia de
tratament complex,diferentiat, al sindroamelor dureroase lombare” , Sesiune IMFBRM,
Bucuresti, Mai 1990
28. Sbenghe Tudor “Kinetologie profilactica,terapeutica si de recuperare, Editura
Medicala,Bucuresti 1987
29. Sbenghe Tudor “Corelari intre proprietatile mecanice ale tesutului moale si tehnica
stretchingului”, Rev. Balneo si Recuperare Medicala, nr. 1,2-1996
30. Sbenghe Tudor “Kinesiologie-Ştiinţa mişcării”, Editura Medicala, 2002
31. Sidenco L., Ceausescu L. “Eficienta programului etapizat recuperator,fizical-kinetic
ambulator in sindroamele musculo-ligamentare lombo-sacro-fesiere, Congresul
Intenational de Medicina Fizica, Balneologie, Bucuresti, Octombrie 1994
29
Recuperare
32. Şdic Laurian “Tratamentul de recuperare prin kinetoterapie al afectiunilor algice

lombare”, Bucuresti, Editura Medicala 1982
33. Vizitiu F. “Tehnici de kinetoterapie in lombalgiile de origine discogena, Bucuresti,Revista
de “fiziologie si recuperare medicala” 1991.
34. Zolia S. “Kinetoprofilaxia suferintelor lombare”,Bucuresti, Revista de balneofizioterapie
si recuperare medicala nr.1 , 1991.
30

Cursul Evaluare Motrica Si Kineto

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul Evaluare Motrica Si Kineto

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și

Hernia de disc- Generalităţi, definiţie, clasificare

Coloana vertebrală, prin complexitatea structurală şi funcţională , motivată atât de

- 33-34 de segmente osoase, oase mici, (vertebrele);

Coloana vertebrală caracterizează vertebratele şi indeplineşte trei roluri majore:

Curburile sagitale ale coloanei vertebrale au ca rezultat mărirea rezistenţei.

Fig. 1 – vertebra lombară văzută lateral

Fig. 2 – vertebra lombară văzută de sus

mai rar de hiperextensie. Această structură complexă de rezistenţă este vascularizată

ARTICULAŢIILE INTERVERTEBRALE: LIGAMENTELE SPINALE :

- facilitează mişcările la nivelul coloanei - sunt structuri pregătite să reziste la forţele

- previn alunecarea vertebrelor în plan -participă la fixarea posturii corporale cu

-îndeplinesc rol major în realizarea -protejează coloana ;

-împreună cu muşchii asigură stabilitate

Coloana vertebrală funcţionează deci, prin acţiunea combinată a unităţilor de mişcare.

Ca localizare, hernia apare predilect la nivel lombar şi cervical, ceea ce nu înseamnă că ea nu

În ceea ce priveşte raportul de vârstă ca frecvenţă, statistica consemnează perioada de 25 la 45

Analizând evoluţia anatomo-patologica şi clinic-functională, s-a stbilit o corelaţie prin

Faza I - cu apariţia primelor manifestări dureroase:

Manifestări anatomo-patologice, cu frecvenţa cea mai mare. Între 20 şi 30 de ani, când se

• Anatomo-patologică, prezintă efectele unei agresiuni mecanice intense cu structurile

• Anatomo-patologic – fragmentul de nucleu pulpos , situat fie anterior de inelul fibros ,

• sindrom psihic . [17,22,21]

La examenul clinic obiectiv se constată diverse situaţii :

- Inspecţia , realizată de o manieră statică şi dinamică , se efectuează în

• aspecte disfuncţionale somatice secundare suferinţei discale , care asociază tabloului

Astfel, se analizează sindromul neuro-radicular , decelând :

- durerea iradiază din zona lombară/lombosacrată pe faţa anterioară a coapsei , pentru

- durerea iradiază din zona lombară/lombosacrată pe membrul inferior , depăşind

- suferinţa radiculară , prin agresiunea fragmentului de nucleu pulpos herniat

- caracterizat de deteriorările degenerative la nivel discal şi interapofizar;

II. Simptomatologia clinică a Herniei de disc lombare

Apariţia durerii lombare poate fi precedată de:

- efectuarea unui efort fizic mai mare ;

 Sindromul rahidian dinamic

Simptomatologia clinică a suferinţei radiculare este foarte variată şi are caracteristici

a. Forma iritativă a lomboradiculopatiei

b. Forma compresivă a lomboradiculopatiei

Afectarea rădăcinii S1 va provoca un deficit funcţional la nivelul muşchiului tricepssural.

d. Hernia de disc lombară cu sindrom de coadă de cal

- sindromul senzitiv de coadă de cal, caracterizat prin apariţia tulburărilor de sensibilitate,

Explorarea imagistică a coloanei lombosacrate

În urmă cu 30 de ani, se considera că explorarea radiologică în cazul lombosciaticelor tipice

Examenele radiografice standard pot fi foarte utile în precizarea diagnosticului de hernie

METODE DE EVALUARE ÎN KINETOTERAPIE

1. Examenul clinic: cu scopul de a stabili diagnosticul clinico-funcţional, alcătuirea

 Inspecţia (analiza posturală a trunchiului şi extremităţilor):

 Testrea Reflexelor oteo-tendinoase: depinde de rădăcina afectată:

2. Testing articular – pentru stabilirea corectă a etiologiei:

• distanţa degetul III-haluce:

• măsurarea distanţei dintre C7 şi S1 cu un metru –panglică;

Lateralitatea apreciată la 20-35° , poate fi măsurată cu pacientul în ortostatism:

Considerând rahisul în ansamblu, mişcările maxime pe care le poate realiza sunt:

Muşchii:rectus abdominis (drepţii abdominali);

Testarea: de stabilizat MI şi bazinul;

Poziţie: DD, cu braţele pe lângă corp.MI întinse;

o -f1: palparea drepţilor abdominali pe linia paraombilicală;

Muşchii: iliocostalis thoracis,lumborum (ilicostalul) erector spinae,longissimus thoracis

Testarea: de stabilizat bazinul şi MI;

Poziţia: DV , cu braţele pe lângă corp.

o f1: palparea masei comune musculare paravertebrale ;

Muşchii: obliquus externus abdominis (marele oblic) şi obliquus internus abdominis

Testarea: de stabilizat bazinul şi MI;