Curs 2

Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana
CURS 2
ARTICULATIA COTULUI
Format din 3 articulatii:
 Humero-ulnara : trochleartroza
 Humero-radiala: elipsoisa
 Radio-ulnara proximala: trohoida
Din punct de vedere functional, se impart in 2 categorii in functie de miscarile efectuate :
- Pronatie/supinatie: - articulatia radioulnara superioara

- Flexie/extensie: - articulatiile humeroulnara si humeroradiala
o Mijloace de unire – Capsula + Ligamente:
a) Ligamentul colateral ulnar – cu 3 fascicule:
- Fasciculul anterior – humero-coronoidian

- Fasciculul posterior – humero-olecranian
- Fasciculul mijlociu
b) Ligamentul colateral radial- ligament puternic

− Porneste de pe epicondilul lateral humeral si se imparte in 2 fascicule: anterior si posterior
c) Ligamentul inelar al radiusului- formatiune fibroasa

− Mentine un contact permanent ince cele 2 oase
d) Ligamentul patrat
− in pozitie intermediara a antebratului ligamentul e destins in timp ce in timpul supinatiei si a
pronatiei ligamentul se tensioneaza limitand miscarea
1
Recuperare
M. BICEPS BRAHIAL
ORIGINE:
o Pe scapula, prin 2 capete distincte:

- Se unesc intr-un corp muscular ce coboara prin
− Capul lung
loja anterioara a bratului si se termina pe
− Capul scurt extremitatea superioara a radiusului.
Capul scurt - pe varful procesului coracoid
Capul lung – pe tuberculul supraglenoidian al scapulei
Cele 2 capete, la inceput independente, formeaza un singur corp muscular – se insera pe

tuberozotatea radiusului
ACTIUNE: - atat asupra bratului cat si a antebratului
o M. Flecteaza antebratul pe brat – flexie completa daca antebratul = in supinatie
o Puternic supinator al antebratului cand acesta se afla in pronatie
o Prin capul scurt- actiune de adductie + CORACOBRAHIAL
o Prin capul lung – actiune de abductor

2
Recuperare
M. BRAHIAL
INSERȚII: pe buza inferioara a tubetozotatii deltoidiene – pe fetele laterala si mediala a

humerusului
ORIGINE: Pe baza procesului coracoid al ulnei
ACTIUNE: Cel mai puternic flexor al antebratului pe brat
M. CORACOBRAHIAL
INSERȚII:
- Proximal, pe varful procesului coracoid al

scapulei – tendon comun ca al capului scurt al
bicepsului
- Pe fata mediana a humerusului- in portiunea

mijlocie
ACTIUNE:
o Adductor si proiector inainte al bratului
3
Recuperare
M. TRICEPS BRAHIAL
INSERȚII:
Capul lung - pe tuberculul infraglenoidian al

scapulei
Capul lateral - pe septul intermuscular

brahial lateral si pe fata posterioara a
humerusului, deasupra santului nervului
radial
Capul medial- pe septul intermuscular

brahial medial si pe fata posterioara a
humerusului, sub santului nervului radial
Cele 3 portiuni se insera printr-un tendon

comun pe fata posterioara a olecranului
ACTIUNE:
o Extensor al antebratului
o Adductor al bratului prin capul lung
Muschiul brahioradial: este un muschi al regiunii laterale al antebratului. Este cel mai
superficial si cel mai puternic muschi al grupului lateral.
Actiune: muschiul este un puternic flexor al antebratului pe brat. El devine supinator numai
când antebratul este în pronatie fortata si pronator când antebratul este în supinatie completa.
4
Recuperare
MUSCULATURA ANTEBRATULUI
Fracturile cotului
Clasificarea fracturilor la nivelul cotului:

A.Fracturi ale extremitatii inferioare, distale a humerusului
B.Fracturi ale extremitatii superioare, proximale ale oaselor antebratului.
A. Fracturile extremitatii inferioare a humerusului
Fracturi supracondiliene
5
Recuperare
Reprezinta forma anatomo- clinica cea mai frecventa din cadrul epifizei distale humerale si
ocupa al 3- lea loc ca frecventa în traumatologie dupa fracturile oaselor antebratului si cele ale
femurului.
2) Fracturile condilului exten
Acest tip de fractura se produce prin cadere pe cot cu antebratul flectat la 90º si antebratul în
adductie , socul fiind transmis de olecran condilului care este rupt si basculat în jos prin
tractiunea muschilor epicondilieni laterali, fie prin cadere pe mâna cu antebratul flectat, în unghi
drept si atunci condilul primeste un soc direct din partea capului radial.
Fracturile epicondilului, condilului intern, dicondiliene, epifizare.
B. Fracturile extremitatii superioare a oaselor antebratului
- fracturile extremitatii proximale a radiusului;

o fracturi ale capului radial;
o fracturi ale colului radial;
o fracturi ale tuberozitatii bicipitale;
o fracturi ale extremitatii proximale a radiusului cu leziuni asociate.
- fracturile extremitatii proximale a cubitusului.
o fracturile apofizei coronoide
o fracturile olecranului.
Fracturile intraarticulare
Este vorba de fracturile articulare supra si intercondiliene, dezlipirea diafizo epifizara a

humerusului, fractura olecranului, a coronoidei, capului radiusului, dezlipirea cartilajului de
crestere a radiusului, precum si de fracturile condiliene din afara articulatiei, dar ale caror
fragmente pot patrunde intraarticular, deseori aceste fracturi se pot însoti de luxatia cotului,
respectiv de rupturi capsuloligamentare.
6
Recuperare
Fracturile extraarticulare
Sunt paraarticulare sau diafizare, neafectând direct sau prin fragmente deplasate articular.
Pot da aproape aceleasi leziuni complexe cu sechelele respective, care au fost expuse mai sus.
Datorita lipsei reactiei inflamatorii articulare, se poate totusi trece repede la kinetoterapia activa,
care mareste mult sansele de recuperare.
Kinetoterapia
Kinetoterapia este cel mai important "mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare,
care foloseste un sistem de exercitii fizice cu actiune asupra întregului organism".
Eficienta kinetoterapeutica depinde de:
 Cooperarea bolnavului;
 buna relaxare a musculaturii;
 Conditii optime pentru actiunea functionala a segmentelor afectate sau a întregului corp;
 Evitarea instalarii durerii;
 Urmarirea efectelor maxime asupra: sistemului cardiovascular, sistemului respirator,
sistemului digestiv, sistemului nervos, proceselor metabolice, aparatului locomotor.
Kinetoterapia îsi gaseste largi aplicatii în toate cele 4 compartimente majore ale reabilitatii,
fiind indispensabila recuperarii medicale si readaptarii psihice, nelipsind din spectrul readaptarii
profesionale si readaptarii sociale.
În toate situatiile, obiectivele kinetoterapiei sunt aceleasi: ameliorarea capacitatii de miscare

globala, ameliorarea functionala segmentara, stimularea starii psihice.
Dintre tehnicile si metodele utilizate în kinetoterapie, am implementat în cazul pacientilor

care au participat la acest studiu în vederea recuperarii articulatiei cotului :
1. Tehnici anakinetice- posturari;
7
Recuperare
2. Tehnici active libere ;

3. Tehnici de facilitare neuroproprioceptive,
4. Tehnici de hidrokinetoterapie ;
Tehnici de facilitare musculara neuroproprioceptiva
TEHNICILE FNP FUNDAMENTALE (DE BAZĂ)
Acestea se executa cu sau fara cooperarea pacientului.
Prizele mâinilor. Reprezinta presiunea contactului manual al kinetoterapeutului cu pielea.

Masele musculare, tendoanele, articulatiile care intra în schema de miscare se considera
mecanisme facilitatoare. Alt mecanism de facilitare poate fi si temperatura mâinii: rece, potrivita,
calda.
Spre exemplu într-un deficit de flexie al cotului, o presiune a mâinii kinetoterapeutului pe

biceps creste imediat capacitatea subiectului de a flecta bratul.
Priza mâinilor kinetoterapeutului trebuie sa fie "ferma", dar sa nu produca durere. Ea se

face asupra elementelor musculotendoarticulare care executa miscarea, dar nu trebuie sa jeneze
amplitudinea completa de miscare La priza pentru un exercitiu nu se trece peste doua articulatii si
se fixeaza umarul.
Comenzile si comunicarea. Acestea reprezinta relatia senzoriala dintre kinetoterapeut si

pacient. Vocea, tonul, cuvintele pronuntate de catre kinetoterapeut au un mare rol în calitatea
raspunsului. Teoretic dar si practic: - comenzile ferme, puternice sunt stimulente pentru o actiune
intensa. - comenzile blânde sunt favorabile situatiilor în care miscarea produce durere. Important
este însa întelegerea cât mai completa a psihologiei pacientului, pentru a utiliza si alterna
comenzile cele mai adecvate momentului.
Textul comenzilor trebuie sa fie scurt si clar: "tine!", "împinge!", "relaxeaza!", etc.
8
Recuperare
Rezistenta maximala. Miscarea executata contra unei rezistente maximale de moment,

care permite totusi executarea ei, determina o crestere importanta a fortei musculare. Miscarea se
va desfasura lent, fara sacade. Notiunea de "maximala" se raporteaza la forta actuala a pacientului
(deci dozarea va fi individualizata), rezistenta maximala determina o iradiere a influxului de la
grupele musculare puternice din cadrul schemei de miscare spre grupele mai slabe.
Miscarile de compensare. Acestea au de fapt rolul de a reduce sau a evita oboseala

determinata de repetitiile unei miscari contra rezistentei. Aceasta se realizeaza prin trecerea de la
o tehnica FNP la o alta, apoi la o a treia sau prin reîntoarcerea la prima. Aceste schimbari în
combinatiile diferitelor miscari vor permite pacientului sa execute antrenamentul pe o perioada
mai lunga de timp, crescând mai repede forta musculara. Trecerile de la o tehnica la alta, reprezinta
"miscarile de compensare", de cunoastere, de antrenare, de executie.
TEHNICI FNP CU CARACTER GENERAL.
Inversare lenta (IL) si inversare lenta cu opunere (ILO). Inversarea lenta reprezinta
contractii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagonistilor dintr-o schema de miscare,
fara pauze între inversari. Treptat se introduce si se creste rezistenta aplicata miscarilor, dar având
grija ca miscarea sa se poata executa pe toata amplitudinea si în acelasi timp sa fie suficient de
intensa ca sa recruteze un numar maxim de motoneuroni. Daca în jurul unei articulatii exista un
dezechilibru muscular, rezistenta se va aplica la început pentru muschii mai puternici, caci în acest
fel se determina un efect facilitator pe antagonistii slabi. Inversarea lenta cu opunere este o
varianta a tehnicii IL în care se introduce gradat contractia izometrica la sfârsitul amplitudinii
miscarii. Ratiunea tehnicii IL se bazeaza pe legea "inductiei succesive" a lui Sherrington: "o
miscare este facilitata de contractia imediat precedenta antagonistului ei". Explicatia acestei
afirmatii este neclara. Posibil ca odata cu contractia concentrica (deci scurtarea muschiului),
"strech-reflexul" sa domine treptat si, deci, aferenta spre centrii de la fusul muscular sa scada.
Rezistenta la miscare, ce se aplica determina o influenta inhibitorie a reflexului Golgi asupra
motoneuronului agonistului (muschiul care se contracta), dar faciliteaza prin actiune reciproca
antagonistul. La aceasta se adauga si actiunea inhibitorie a celulelor Renshow pentru motoneuronul
9
Recuperare
alfa agonist. Pe de alta parte, acesta fiind întins în timpul contractiei agonistului, se va facilita
antagonic (prin reflexul miotatic). În acest fel, inversarea miscarii gaseste muschii (antagonistii de
mai sus) pregatiti, facilitati pentru a promova o contractie puternica, etc.
ILO datorata izometriei de la sfârsitul miscarii, declanseaza recrutarea de motoneuroni

gama în mai mare masura decât în contractia izotonica si deci, fusul muscular va fi mai putin
inactiv ca în cazul IL. Aferenta fusului va continua sa trimita influxuri nervoase cu caracter
facilitator predominant, desi apare reflexul Golgi, ca si activizarea celulelor Renshow, încercând
sa blocheze efectul facilitator. În concluzie se poate constata ca IL (cu contractie izotonica) inhiba
contractia agonistului spre sfârsitul miscarii, dar pregateste antagonistul, în timp ce ILO ( cu
contractie izometrica) mareste forta de contactie agonista. Repetarea IL si ILO va duce în final la
facilitarea musculaturii în ambele directii de miscare.
Inversarea agonistica (IA). Aceasta este o tehnica care utilizeaza atât contractia
concentrica, cât si pe cea excentrica pe o anumita schema de miscare, de flexie sau extensie, spre
exemplu. Se executa una din aceste miscari (izotonice) pe tota amplitudinea, contra unei rezistente
tolerate. La amplitudinea maxima se face o miscare de revenire pe o distanta mica, tot cu o
rezistenta, apoi din nou miscarea initiala, pâna la capat si se repeta. Deci vom avea o secventa
ritmica de contractie excentrica, apoi concentrica, apoi excentrica, etc. a aceluias grup muscular.
Pentru o mai mare eficienta, inversarea agonistica va mari treptat amplitudinea pe care se executa
contractiile excentrice-concentrice. Bazele neurofiziologice ale tehnicii IA se refera la efectul
contractiei excentrice, care promoveaza întindere exrafusala si pe cea intrafusala, ceea ce mareste
influxul aferentelor fusale. Aceasta este valabil pentru muschii cu predominenta fazica. La muschii
extensori posturali (tonici), contractia excentrica este dificil de realizat în alta zona decât cea
alungita, ceea ce va declansa impulsuri în aferentele secundare ale fusului si deci, influente
inhibitorii musculare. Toate cele cinci tehnici descrise (IL, ILO, CR, SI, IA) pot fi utilizate în orice
stadiu al controlului motor.
10
Recuperare
TEHNICILE FNP SPECIFICE
Acestea necesita cooperarea bolnavului si eforturile sale voluntare.
a) Tehnici pentru promovarea mobilitatii
S-a vazut ca imposibilitatea promovarii mobilitatii (de cauza musculara) este determinata
ori de hipertonie, ori de hipotonia muschiului. În momentul când miscarea activa devine posibila,
se începe aplicarea unei usoare rezistente, pentru ca progresiv sa se treaca spre tehnica de inversare
lenta (IL). Pozitionarea pacientului este de mare importanta.
Miscarea activa de relaxare-opunere (MARO).
Aceasta se aplica în cazurile cu hipotonii musculare care nu permit miscarea pe o directie.

Pe directia musculaturii slabe, în zona medie spre scurtata, se executa o contractie izometrica
(mâna kinetoterapeutului face contrarezistenta). Când se simte ca aceasta contractie a ajuns
maxima, se solicita pacientului o relaxare brusca, iar kinetoterapeutul executa rapid o miscare spre
zona alungita a musculaturii slabe, aplicând câteva întinderi rapide pe aceasta musculatura. La
comanda verbala, pacientul revine activ la pozitia cea mai scurtata, terapeutul ajutând, urmarind
sau chiar aplicând o usoara rezistenta acestei miscari, în functie de capacitatea functionala a
musculaturii respective. Explicatia neurofiziologica se bazeaza pe fenomenul de coactivare
(facilitare simultana a motoneuronilor alfa si gama), când contractia izometrica se executa în zona
scurtata. Motoneuronul static gama este activat în mod deosebit de contractia izometrica, ceea ce
reduce slabirea fibrelor fusale care s-ar produce daca scurtarea este pasiva.
În etapa de alungire rapida, aferenta primara a fusurilor determina a facilitare autogenica.
Relaxare- opunere (RO).
Aceasta este o tehnica pur izometrica, utilizata când amplitudinea unei miscari este limitata
de contractura musculara. Este deosebit de indicata, când durerea este cauza limitarii miscarii sau,
eventual, se asociaza contracturii-retracturii musculare. Tehnica mai este denumita "tine-
11
Recuperare
relaxeaza", caci comanda data pacientului este "tine, nu ma lasa sa-ti misc!" În punctul de limitare
a miscarii se executa o contractie izometrica (prin blocare de catre kinetoterapeut), care treptat se
maximalizeaza, apoi la comanda se face o relaxare lenta. Odata relaxarea facuta, pacientul în mod
acitv va încerca sa treaca de punctul initial de limitare a miscarii (contractie izotonica a
antagonistului muschiului de întins). Se va ajunge la nou nivel de limitare, unde se va aplica o
noua contractie izometrica, contrata de terapeut, pâna când nu se mai obtine nimic în sedinta
respectiva. Daca forta musculara este prea slaba pentru a permite miscarea în directia blocata, dupa
efectuarea izometriei, terapeutul va executa miscarea pasiva.
Tehnica RO are doua variante:
- RO antagonista, în care se face izometria muschiului retracturat. De exemplu extensia cotului

este limitata: se flecteaza cotul (deci pozitia antagonica a miscarii limitate), se comanda
pacientului: "Ţine!" pentru a se executa izometria, kinetoterapeutul încercând sa-i extinda cotul:
urmeaza relaxarea lenta si miscarea activa de extensie a cotului;
- RO agonista, în care se face izometria agonistului muschiului care face extensia (tricepsul): la
punctul de extensie maxim posibila, se face izometria, comandând: "Împinge!", terapeutul
opunându-se, urmeaza relaxarea, apoi miscarea activa de extensie în continuare.
Tehnica RO poate fi completata cu ILO, care este mai complexa. Explicatia neurofiziologica a
tehnicii RO se bazeaza pe urmatoarele fapte de observatie:
- cu cât durata de aplicare a contractiei antagonistului miscarii blocate este mai mare si repetarile
acesteia într-o sedinta mai numeroase, cu atât apare mai repede oboseala unitatilor motorii la placa
neuromotorie si tensiunea muschiului scade;
- excitarea circuitului Golgi, determina impulsuri inhibitorii autogene, ca si descarcarile celulelor

Renshow, scazând activitatea motoneuronilor alfa;
- rolul centrilor superiori este important când se solicita relaxarea;
12
Recuperare
- aplicarea RO agonista determina un efect de inhibitie reciproca pentru antagonist.
Stabilizarea ritmica (SR).
Aceasta este utilizata tot pentru cresterea mobilitatii, mai ales în cazul reducerii acesteia
datorita durerii sau redorilor post imobilizare gipsata. Tehnica are la baza tot izometria. Se executa
simultan (apoi alternativ) contractii izometrice si pe agonisti si pe antagonisti (contractie). Între
contractia agonistului si cea a antagonistului nu se permite relaxarea. Forta de contractie izometrica
se creste progresiv în cadrul secventei. Dupa atingerea maximului de contractie, se comanda
relaxare lenta. Comanda verbala este: "Ţine, nu ma lasa sa-ti misc!" SR este o tehnica foarte
eficienta pentru cresterea mobilitatii, dar cere o mare dexteritate din partea kinetoterapeutului sa
realizeze contractia si din partea pacientului o întelegere perfecta. Substratul tehnicii este acelasi
ca la RC si RO.
b) Tehnici pentru promovarea stabilitatii
Izometria alternanta (IzA)
Reprezinta contractii izometrice alternative pe agonisti si pe antagonisti fara sa se schimbe

pozitia segmentului. Se poate excuta în toate punctele arcului de miscare si pe toate directiile de
miscare articulara.
Explicatia neurofiziologica:-receptorii articulari din jurul suprafetelor articulare au rol

hotarâtor în obtinerea stabilitatii posturale.
13
Recuperare
Program de kinetoterapie individuala dupa fractura de cot
Faza I (3-5 zile)
Aceasta faza cuprinde perioada imediat urmatoare traumatismului, dupa interventia ortopedico-
chirurgicala, care s-a soldat cu imobilizarea cotului.
Caracteristic pentru aceasta faza este faptul ca nu trebuie solicitat cotul, ci trebuie sa ne ocupam
de MS în totalitate.
În aceasta faza pe lânga medicatia antialgica, antiinflamatoare include:
• Imobilizarea pe atele gipsate(indicat de medic);

• Posturarea antidecliva a segmentului;
• Remobilizarea articulatiilor libere ale MS;
• Tehnica Moeberg;
• Mobilizari active ale MS opus;
• Gimnastica respiratorie.
Faza II (de la a 5-a zi încolo)
Este perioada imediata în care imobilizarea nu se suspenda întotdeauna complet, cotul înca
nu poate fi solicitat, dar trebuie reînceputa miscarea de întretinere a cotului. Suspendarea
imobilizarii se va face treptat. În aceasta faza vom face exercitii în primul rând pentru combaterea
edemului si durerii.
Obiectivul 1-combaterea edemului si durerii
În perioada de dupa imobilizare a segmentului se aplica urmatoarele metode antiedem:
14
Recuperare
a)Posturi antideclive-pentru facilitarea întoarcerii venolimfatice:
b)Mobilizarea tuturor articulatiilor ce pot fi mobilizate si în special a celor distale, fapt care
asigura un "pompaj" muscular eficient. Se repeta la fiecare ora.
Conform tehnicii MOEBERG (Vezi LP)
Chiar daca cotul este imobilizat sau pentru perioada de tratament se suspenda contentia, se
fac 5-6 exercitii izometrice pentru flexie-extensie pe zi pentru prevenirea pierderii de forta
musculara. În lipsa acestor exercitii se pierde 30% pe zi din forta muschiului.
Obiectivul 2: Recâstigarea amplitudinii de miscare în articulatia cotului
Obiectivul de baza si cel mai important în recuperarea cotului posttraumatic este recâstigarea
flexiei, în vederea recâstigarii capacitatii de a efectua acele activitati cotidiene, de care pacientul
are maxima nevoie: sa aduca mâna la gura pentru a mânca, sa se spele, sa se pieptene, sa se
îmbrace, etc.
Exercitii pentru cresterea amplitudinii de miscare în directia flexiei
Aceste exercitii se practica progresiv, repetându-se de câteva ori pe zi. Ele se executa din
pozitii variabile ale corpului si bratului,
Se recomanda ca flexia sa se asocieze cu supinatia si extensia cu pronatia. În ceea ce

priveste progresivitatea exercitiului, s-a pornit de la 3-4 repetari a câte 1-2 serii, urmarindu-se
apoi cresterea progresiva atât a numarului de repetari, cât si de serii, ajungându-se în final la 6-8
repetari a câte 2-3 serii. În ceea ce priveste R aplicata la miscare, aceasta a fost individualizata în
functie de rezultatele obtinute în urma testarilor .
15
Recuperare
Obiectivul 3-
Cresterea fortei musculare
Pentru acest obiectiv se vor face exercitii a caror R va fi mult marita comparativ cu exercitiile de
la obiectivul anterior. Încarcatura difera de la pacient la pacient, în functie de rezultatele obtinute
în urma testarilor.
În vederea realizarii obiectivelor 2 si 3, programul de exercitii este identic deoarece ele nu se pot
desparti doar cu scop didactic.
Obiectivul 4 - Refacerea stabilitatii, miscarilor controlate, abilitatii pentru functionalitatea

mâinilor
A-Exercitii pentru stabilitate
B- Exercitii pentru abilitate
16

Curs 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și

Format din 3 articulatii:

Din punct de vedere functional, se impart in 2 categorii in functie de miscarile efectuate :

- Pronatie/supinatie: - articulatia radioulnara superioara

o Mijloace de unire – Capsula + Ligamente:

a) Ligamentul colateral ulnar – cu 3 fascicule:

- Fasciculul anterior – humero-coronoidian

b) Ligamentul colateral radial- ligament puternic

c) Ligamentul inelar al radiusului- formatiune fibroasa

o Pe scapula, prin 2 capete distincte:

Capul scurt - pe varful procesului coracoid

Capul lung – pe tuberculul supraglenoidian al scapulei

Cele 2 capete, la inceput independente, formeaza un singur corp muscular – se insera pe

ACTIUNE: - atat asupra bratului cat si a antebratului

o M. Flecteaza antebratul pe brat – flexie completa daca antebratul = in supinatie

o Puternic supinator al antebratului cand acesta se afla in pronatie

o Prin capul scurt- actiune de adductie + CORACOBRAHIAL

o Prin capul lung – actiune de abductor

INSERȚII: pe buza inferioara a tubetozotatii deltoidiene – pe fetele laterala si mediala a

ORIGINE: Pe baza procesului coracoid al ulnei

ACTIUNE: Cel mai puternic flexor al antebratului pe brat

- Proximal, pe varful procesului coracoid al

- Pe fata mediana a humerusului- in portiunea

o Adductor si proiector inainte al bratului

Capul lung - pe tuberculul infraglenoidian al

Capul lateral - pe septul intermuscular

Capul medial- pe septul intermuscular

Cele 3 portiuni se insera printr-un tendon

o Adductor al bratului prin capul lung

Clasificarea fracturilor la nivelul cotului:

A. Fracturile extremitatii inferioare a humerusului

B. Fracturile extremitatii superioare a oaselor antebratului

- fracturile extremitatii proximale a radiusului;

Este vorba de fracturile articulare supra si intercondiliene, dezlipirea diafizo epifizara a

Eficienta kinetoterapeutica depinde de:

În toate situatiile, obiectivele kinetoterapiei sunt aceleasi: ameliorarea capacitatii de miscare

Dintre tehnicile si metodele utilizate în kinetoterapie, am implementat în cazul pacientilor

1. Tehnici anakinetice- posturari;

2. Tehnici active libere ;

Tehnici de facilitare musculara neuroproprioceptiva

TEHNICILE FNP FUNDAMENTALE (DE BAZĂ)

Acestea se executa cu sau fara cooperarea pacientului.

Prizele mâinilor. Reprezinta presiunea contactului manual al kinetoterapeutului cu pielea.

Spre exemplu într-un deficit de flexie al cotului, o presiune a mâinii kinetoterapeutului pe

Priza mâinilor kinetoterapeutului trebuie sa fie "ferma", dar sa nu produca durere. Ea se

Comenzile si comunicarea. Acestea reprezinta relatia senzoriala dintre kinetoterapeut si

Rezistenta maximala. Miscarea executata contra unei rezistente maximale de moment,

Miscarile de compensare. Acestea au de fapt rolul de a reduce sau a evita oboseala

TEHNICI FNP CU CARACTER GENERAL.

ILO datorata izometriei de la sfârsitul miscarii, declanseaza recrutarea de motoneuroni

TEHNICILE FNP SPECIFICE

Acestea necesita cooperarea bolnavului si eforturile sale voluntare.

a) Tehnici pentru promovarea mobilitatii

Miscarea activa de relaxare-opunere (MARO).

Aceasta se aplica în cazurile cu hipotonii musculare care nu permit miscarea pe o directie.

În etapa de alungire rapida, aferenta primara a fusurilor determina a facilitare autogenica.

Relaxare- opunere (RO).

Tehnica RO are doua variante:

- RO antagonista, în care se face izometria muschiului retracturat. De exemplu extensia cotului

- excitarea circuitului Golgi, determina impulsuri inhibitorii autogene, ca si descarcarile celulelor

- rolul centrilor superiori este important când se solicita relaxarea;

- aplicarea RO agonista determina un efect de inhibitie reciproca pentru antagonist.

Stabilizarea ritmica (SR).