131.

Care din următoarele tehnici aparţin imobilizării:

a. poziţia de corecţie
b. punerea în repaus
c. posturile de facilitare
d. contenţia
e. contracţia izometrică

Corect: b, d

132. Tehnicile anakinetice apelează la:

a. mobilizare pasivă
b. imobilizare
c. posturare
d. contracţie izometrică
e. contracţie izotonă

Corect: b, c

133. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:

a. mobilizarea liberă
b. contracţia izometrică
c. relaxarea musculară
d. mobilizarea pasivă pură asistată
e. mobilizarea auto-pasivă

Corect: d, e

134. Mobilizarea pasivo-activă aparţine:

a. tehnicilor anakinetice
b. mobilizărilor active
c. tehnici kinetice statice
d. mobilizărilor pasive
e. tehnicilor de facilitare

Corect: d

135. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor active reflexe este provocată prin:
a. reflex de întindere (stretch-reflex)
b. mişcarea voluntară cu modificarea lungimii muşchiului
c. reflex de echilibru
d. reflexe de poziţie
e. creşterea tensiunii muşchiului

Corect: a c, d

136. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în cadrul:

a. mobilizării active reflexe
b. mobilizării pasive
c. kineziei statice
d. mobilizării active voluntare
 e. tehnicilor anakinetice

Corect: d

137. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor active voluntare:
a. mobilizarea activă liberă
b. mobilizarea activo-pasivă
c. mobilizarea pasivo-activă
d. mobilizarea activă cu rezistenţă
e. contracţia izokinetică

Corect: a, b, d

138. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:

a. contracţia izometrică
b. relaxarea
c. tracţiunile
d. mobilizarea pasivo-activă
e. mobilizarea pasivă pură asistată

Corect: c, d, e

139. Stretchingul are următoarele avantaje:

a. scade flexibilitatea ţesuturilor
b. creşte abilitatea de a învăţa sau performa diferite mişcări
c. determină relaxarea fizică şi psihică
d. determină o conştientizare asupra propriului corp
e. creşte riscul de traumatisme ale aparatului locomotor prin muncă sau sport

Corect: b, c, d

140. Care din următoarele reguli pentru stretching sunt adevărate?

a. încălzirea prealabilă a ţesutului
b. aplicarea unor tehnici de relaxare
c. poziţionarea corectă a pacientului
d. iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se poate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii
e. se începe cu articulaţiile proximale şi apoi cele distale

Corect: a, b, c, d

141. Ce tipuri de stretching pentru muşchi cunoaşteţi?

a. izotonic
b. balistic
c. dinamic
d. activ sau stato-activ
e. static sau pasiv

Corect: b, c, d, e
142. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o serie de reguli:
a. poziţia pacientului să fie comodă, relaxată
b. poziţia articulaţiei care va fi mobilizată să permită o cât mai bună relaxare locală
c. kinetoterapeutul să aibă o poziţie comodă cu posibilitate de abordare uşoară a pacientului
d. mâna kinetoterapeutului care face mobilizarea nu va avea contact cu articulaţia
e. segmentul articular care nu va fi mobilizat va trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor, sau
de o mână a kinetoterapeutului

Corect: a, b, c, e

143. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp se numeşte:
a. forţă maximă relativă
b. forţă maximă absolută
c. forţă explozivă
d. forţă dinamică
e. forţă de rotaţie

Corect: c

144. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi parametri, dintre care:
a. diametrul de secţiune al muşchiului
b. numărul unităţilor motorii în acţiune
c. frecvenţa impulsurilor nervoase
d. tipul articulaţiei
e. aranjamentul fibrelor musculare

Corect: a, b, c, e

145. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt:

a. măresc munca ventriculului stâng, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă
b. ameliorează supleţea ţesuturilor periarticulare
c. tonifică în special fibrele musculare activate la unghiul la care s-a produs izometria
d. antrenează muşchi pentru o contracţie mai lentă
e. nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai complexe

Corect: a, c, d, e

146. Avantajele contracţiilor izometrice:

a. sunt foarte eficiente
b. reduc edemul prin efect de pompă
c. tehnica este simplă
d. durata exerciţiilor este scurtă
e. solicită articulaţiile

Corect: a, b, c, d

147. Pentru a creşte forţa musculară se execută:

 a. exerciţii izometrice
b. tehnici de facilitare proprioceptivă neuromusculară pentru a creşte direct forţa musculară
c. posturile declanşatoare de reflexe tonice
d. exerciţii dinamice cu rezistenţă
e. coordonările paliative

Corect: a, c, d

148. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt:

a. exerciţii unice scurte izometrice zilnice
b. exerciţiul maximal scurt
c. exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice
d. exerciţii rezistive regresive
e. exerciţiul maximal cu repetiţie

Corect: a, c

149. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice constau în:

a. o contracţie de 6 secunde pe zi
b. 20 de contracţii a 6 secunde cu o pauza de 20 de secunde intre ele – o şedinţă pe zi
c. grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o pauză de 30-60 de secunde între contracţii
d. o contracţie de 12 secunde pe zi
e. o contracţie de 10 secunde pe zi

Corect: a

150. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac parte:

a. exerciţiul maximal scurt
b. exerciţiul maximal cu repetiţie
c. exerciţiile rezistive regresive
d. exerciţiile repetitive scurte izometrice
e. grupajul de 3 contracţii a 6 secunde
Corect: a, b, c

151. Exerciţiul maximal cu repetiţie :

a. se urmăreşte prin creşterea progresivă a greutăţilor
b. se testează acea greutate care poate fi ridicată de10 ori
c. la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM
d. se execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe săptămână
e. se numeşte tehnica Oxford

Corect: a, b, c, d

152. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură următoarele seturi de exerciţii:

a. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM
b. setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM
c. setul III: 10 ridicări cu 10 RM
d. setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM
e. setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM
 Corect: a, b, c

153. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins

a. între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute
b. între seturi se intercalează o pauză de 10 minute
c. cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe săptămână
d. în ziua a 5-a se retestează 10 RM
e. seturile se execută de 5 ori pe zi

Corect: a, c, d

154. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema tehnicii Oxford?
a. 2 seturi
b. 3 seturi
c. 5 seturi
d. 4 seturi
e. 5 seturi

Corect: d

155. În cazul exerciţiilor regresive:

a. muşchiul oboseşte treptat
b. progresia este asigurată prin retestarea 10RM la 5-7 zile
c. numărul de repetări într-o repriză depinde de greutate
d. schimbarea frecventă a greutăţilor face ca tehnica să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut
e. se obţine o performanţă aproape maximă pentru starea fiziologică a muşchiului în momentul
respectiv

Corect: a, b, d, e

156. Schema tehnicii Oxford este compusă din:

a. setul I: 10 ridicări cu 10 RM
b. setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM
c. setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM
d. setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM
e. setul V: 10 ridicări cu 5 RM

Corect: a, b, c, d

157. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este:

a. seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm
b. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm
c. seria III: de 10 ridicări cu10 rm
d. seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm
e. seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm

Corect: a, b, c

158. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru :

 a. hipertofia musculară
b. hipotrofia musculară
c. ameliorarea mobilităţii articulare
d. creşterea rezistentei musculare
e. scăderea rezistentei musculare

Corect: a, c, d

159. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun:

a. viteza mişcărilor nu are importanţă
b. durata exerciţiilor nu reprezintă un parametru de dozare
c. urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală musculară
d. durata exerciţiilor este un parametru de dozare
e. la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului muscular simetric

Corect: c, d, e

160. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară este necesar să se apeleze şi la:
a. posturi declanşatoare de reflexe tonice
b. întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi
c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor
e. nu se utilizează tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

Corect: a, c, d

161. Rezistenţa musculară depinde de:

a. forţa musculară
b. valoarea circulaţiei musculare
c. integritatea metabolismului muscular
d. starea generală a organismului
e. pH-ul sângelui
Corect: a, b, c, d

162. Testarea rezistenţei muşchiului se face:

a. testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa maximă
b. prin testarea capacităţii de menţinere a unei contracţii
c. testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din forţa maximă cronometrându-se timpul menţinerii
contracţiei
d. testarea se face cu greutăţi între 50%-60% din forţa maximă
e. calculând numărul de repetări posibile la încărcare şi la un ritm de metronom precizat

Corect: b, c, e

163. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:

a. scădem durata exerciţiilor
b. creştem durata exerciţiului
c. utilizăm terapia ocupaţională
d. se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite în timp
e. se lucrează la intensităţi mari de efort
 Corect: b, c, d

164. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la efort sunt:

a. bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii după infarctul de miocard
b. bolnavii respiratori
c. sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor
d. sedentarii
e. bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III

Corect: a, b, c, d

165. Metodele antrenamentului la efort utilizează:

a. electroterapia
b. mersul
c. urcatul scărilor şi pantelor
d. terapia ocupaţională
e. crioterapia

Corect: b, c, d

166. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin:
a. urcatul scărilor
b. alergare
c. echivalentul metabolic
d. covorul rulant
e. bicicleta ergometrică

Corect: c

167. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza semnelor clinice care apar:

a. tahicardia
b. durerile precordiale
c. cefalee
d. transpiraţii reci
e. oboseala

Corect: a, b, d

168. Intensitatea efortului la cardiaci şi pulmonari se recomandă a fi:

a. 30-40% din consumul maxim de oxigen
b. 40-50% din consumul maxim de oxigen
c. 20-30% din consumul maxim de oxigen
d. 60-80% din consumul maxim de oxigen
e. 60-80% din capacitatea funcţională testată a pacientului

Corect: d, e

169. Durata efortului în cazul antrenamentului la efort este de:

a. 3 minute de efort urmate de o pauză de 30-180 secunde, ciclu care se repetă la 30-60 minute
 b. 5 minute de efort
c. 10 minute de efort
d. 15 minute de efort
e. 7 minute de efort

Corect: a

170. Frecventa şedinţelor de efort la pacienţii cardio pulmonari este de:

a. 1 pe săptămână
b. 2, 2-3 pe săptămână
c. 5 pe săptămână
d. 6 pe săptămână
e. 10 pe săptămână

Corect: b

171. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort împarte programul în:

a. prima parte 6-15 minute încălzire
b. partea a doua alcătuită din exerciţiul propriu-zis de efort
c. partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 20 minute
d. partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 5-10 minute
e. partea a treia durează 25 minute

Corect: a, b, d

172. Antrenamentul la efort are ca efecte:

a. creşte rezistenţa vasculară periferică
b. scade amplitudinea denivelării segmentului ST la efort
c. scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor serice
d. creşte extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor
e. creste amplitudinea denivelării segmentului ST la efort
Corect: b, c, d

173. Antrenamentul pentru refacerea coordonării se face după anumite reguli:

a. exerciţiile de coordonare trebuie să se execute de câteva ori pe zi, fără întrerupere, până ce
coordonarea este obţinută
b. orice contracţie a muşchiului care nu este necesară unei activităţi date trebuie evitată
c. se vor utiliza explicaţii verbale, înregistrări cinematice, desene
d. antrenamentul se opreşte la orice semn de oboseală sau plictiseală
e. este necesară o forţă mare pentru o mişcare de precizie

Corect: a, b, c, d

174. Controlul şi coordonarea respiraţiei are următoarele componente:

a. controlul ritmul respirator
b. controlul volumului curent
c. raportul intre timpii respiratori
d. controlul fluxului de aer
e. raportul gazelor din aerul inspirat
 Corect: a, b, c, d

175. În programele de recuperare ale bolnavilor cardiovasculari, efortul lor este cel mai mult limitat
de:
a. medicaţia specifică afecţiunii
b. pragul angios restant
c. valorile crescute ale TA
d. valorile crescute ale frecvenţei cardiace
e. valorile crescute ale frecvenţei respiratorii

Corect: b

259. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite posturi ale pacientului obstructiv pulmonar, ordinea
corectă a acestora fiind:
a. decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers
b. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
c. decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând
d. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
e. ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând

Corect: a

260. Efectele favorabile ale relaxării generale la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt:
a. reechilibrarea tonusului muscular general şi al musculaturii respiratorii, cu instalarea eutoniei
b. limitarea cererii de oxigen a organismului şi a producţiei de bioxid de carbon
c. diminuă semnificativ starea de „tensiune inadecvată”
d. permite ventilaţia asistată
e. limitează efortul fizic

Corect: a, b, c

261. Tehnicile de lucru prin care se realizează antrenarea muşchiul diafragm ca principal muşchi
inspirator constau din:
a. posturare în Trendelenburg cu o greutate pe abdomen
b. folosirea borcanelor Pescher
c. folosirea unei sticle cu un tul de plastic introdus în ea şi în care se suflă continuu pentru a produce
bule
d. exerciţii de respiraţie la nivelul nasului
e. gimnastica corectoare

Corect: a, b, c, d

262. Controlul şi coordonarea respiraţiei-unul dintre cele mai importante capitole din kinetoterapia
respiratorie la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă-include următoarele aspecte:
a. reducerea ritmului respirator
b. creşterea ritmului respirator
c. controlul volumului curent
d. controlul fluxului de aer
e. obţinerea unui raport între timpii respiratori (inspir / expir) egal cu 1 / 2-1 / 2,5
 Corect: a, c, d, e

263. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este rezultatul:

a. leziunilor bronhopulmonare
b. stării de antrenament la efort a pacientului
c. mediului ambiant
d. condiţiilor meteo
e. funcţiei reno-urinare a pacientului

Corect: a, b

264. Introducerea antrenamentului de efort la pacienţii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă determină

creşterea toleranţei la efort prin:
a. ameliorarea ventilaţiei printr-o mai bună coordonare a „pompei” toraco-abdominale
b. reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar
c. reducerea extracţiei periferice a oxigenului
d. ameliorarea performanţei cardiace prin efortul dozat
e. ameliorarea condiţiei psihice

Corect: a, d, e

265. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la efort performate la pacienţii cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă sunt:
a. antrenamentul prin mers (cura de teren)
b. antrenamentul la scăriţă
c. exerciţii fizice rezistive, progresive, intense
d. antrenamentul la piscină
e. antrenamentul prin terapie ocupaţională

Corect: a, b, d, e

266. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt:

a. corijarea curburilor patologice ale gâtului şi poziţiei capului
b. corijarea poziţiei umerilor şi scapulei
c. corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale şi lombare
d. conservarea poziţiei şi mobilităţii existente ale bazinului
e. tonifierea diafragmului şi musculaturii respiratorii

Corect: a, b, c, e

267. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde:

a. posturi relaxante
b. posturi facilitatorii
c. posturi de drenaj
d. posturi corective
e. posturi antideclive

Corect: a, b, c
268. În ortostatism, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi facilitatorii:
a. spate rezemat de perete
b. coloana cifozata
c. membrele superioare la zenit
d. membre inferioare extinse
e. membrele inferioare uşor flectate din genunchi
Corect: a, b, e

269. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi facilitatorii:
a. capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat la 450
b. braţele în abducţie la 300-400
c. şoldurile şi genunchii în extensie
d. şoldurile şi genunchii în uşoara flexie
e. antebraţele stau în sprijin pe două perne

Corect: a, b, d, e

270. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice următoarele posturi / poziţii facilitatorii:

a. în şezând "postura rezemat de spătar"
b. poziţia Trendelenburg
c. spate rezemat de perete, coloana cifozată, umerii căzuţi, membre inferioare uşor flectate
d. în şezând "postura aplecat înainte"
e. posturarea conform sistemului celor "5 perne în scară"

Corect: c, d, e

271. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj bronşic sunt:

a. durează aproximativ 40 minute pentru întreg plămânul
b. se efectuează după masă
c. se efectuează înainte de masă
d. sunt urmate de tapotament
e. sunt urmate de vibromasaj

Corect: a, c, d, e

272. Gimnastica corectoare privind corijarea curburilor patologice ale coloanei dorsale nu urmăreşte:
a. decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea musculaturii abdominale
b. asuplizarea coloanei dorso-lombare
c. diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifierea centurii scapulare
d. creşterea lordozei lombare
e. întinderea şi decontracturarea musculaturii spatelui

Corect: d

273. În aplicarea programului de gimnastică corectoare pentru corijarea curburilor patologice ale
gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte:
a. asuplizarea
b. decontracturarea
c. corectarea lordozei cervicale
d. tonifierea musculaturii cefei
 e. accentuarea lordozei cervicale

Corect: e

274. Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă trebuie să:

a. se adapteze spontan
b. să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil
c. să compenseze volumul curent mic
d. să respecte raportul optim al timpilor respiratori
e. fie cât mai redus

Corect: a, b, c

293. Cele mai importante modalităţi kinetice folosite pentru antrenarea controlului muscular sunt:
a. Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul metodei Kabat
b. Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul metodei Rood
c. Activarea imaginativă
d. Antrenarea percepţiei contracţiei
e. Electrostimularea neuromusculară, chiar în absenţa complianţei pacientului

Corect: b, c, d

294. Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea controlului muscular se caracterizează prin:
a. 3 – 5 contracţii musculare pentru muşchiul care se lucrează
b. status de indoloritate al pacientului
c. absenţa senzaţiei de oboseală
d. în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur muşchi
e. în cursul zilei se poate derula o singură şedinţă kinetică

Corect: a, b, c

295. Modalităţile kinetice care fundamentează programul kinetic aplicat pentru refacerea / antrenarea
coordonării sunt:
a. Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioceptive
b. Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel
c. Gestualitatea necoordonată
d. Terapia ocupaţională
e. Coordonările paliative

Corect: a, b, d, e

296. Principiile kinetice care stau la baza programului de recuperare a echilibrului sunt:
a. Pentru antrenarea unuia din sistemele responsabile cu menţinerea echilibrului se suspendă un altul
pentru a-l forţa pe primul să intre cât mai mult în acţiune
b. Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi se derulează pe suprafeţe instabile
c. Se variază înălţimea centrului de greutate în cursul exerciţiilor
d. Membrele superioare şi trunchiul se utilizează ca elemente stabilizatoare sau destabilizatoare
pentru echilibru
e. Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se face prin antrenament şi experienţă, într-un
mediu corespunzător
 Corect: a, b, c, d

297. Mişcările sunt coordonate atunci când există:

a. Stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi tactili şi senzoriali
b. Variate „permutări” de mişcare, posibile prin contracţia muşchilor agonişti, sinergişti, stabilizatori,
antagonişti
c. Integritatea componentelor motorii ale echilibrului
d. Abilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei
mişcări uşoare, fine
e. Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei
mişcări uşoare, fine

Corect: a, c, d

298. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice derulate pentru controlul centrului de greutate este:
a. De la posturile stabile la cele mai puţin stabile
b. De la porturile instabile la cele stabile
c. Patrupedie → în genunchi → şezând lungit → şezând scurtat → ortostatism
d. Patrupedie → în genunchi → şezând scurtat → şezând lungit → ortostatism
e. Patrupedie → ortostatism → şezând lungit → şezând scurtat → în genunchi
Corect: a, c

299. Următoarele tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă fundamentale se folosesc deseori

în practica kinetică, cu o excepţie:
a. Prizele mâinilor
b. Comenzile, comunicarea
c. Întinderea (stretch-reflexul)
d. Inversarea lentă
e. Tracţiunea şi compresiunea

Corect: d

300. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru tehnicile de facilitarea neuromusculară
proprioceptivă specifice:
a. Pentru promovarea mobilităţii se folosesc: iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere,
relaxare-opunere, relaxare-contracţie, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
b. Pentru promovarea mobilităţii se folosesc: iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxareopunere,
izometrie alternantă, relaxare-contracţie, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
c. Pentru promovarea stabilităţii se folosesc: contracţii izometrice în zona scurtată, iniţierea ritmică,
mişcarea activă de relaxare-opunere, stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
d. Pentru promovarea stabilităţii se folosesc: contracţii izometrice în zona scurtată, izometrie
alternantă
e. Pentru promovarea abilităţii se folosesc: inversarea agonistică, progresia cu rezistenţă,
secvenţialitatea normală, repetiţia

Corect: a, d, e

301. Elementele de facilitarea proprioceptive sunt:

a. întinderea / stretching-ul
 b. rezistenţa aplicată unei mişcări (prin greutatea corporală, manual, mecanic) c. vibraţia
d. telescoparea / compresiunea şi tracţiunea
e. accelerarea, rostogolirea, balansarea ritmică.
Corect: a, b, c, d, e

293. Pentru refacerea mobilităţii articulare prin interesarea ţesutului moale se folosesc următoarele
metode kinetice specifice:
a. Mobilizările
b. Manipulările
c. Stretching-ul pentru ţesutul moale
d. Inhibiţia activă pentru toate structurile ţesutului moale
e. Inhibiţia activă pentru muşchi

Corect: c, e

294. Modul corect de aplicare a stretching-ului presupune:

a. Se începe cu articulaţiile distale, apoi se trece spre cele proximale
b. Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi se trece spre cele proximale
c. Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în ax, pentru evitarea compresiei articulare
d. Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea)
e. Toate aspectele precizate la punctele a, b, c, d

Corect: e

295. Stretching-ul este contraindicat în următoarele situaţii:

a. Când limitarea amplitudinii de mişcare este de cauză musculară
b. După o fractură veche, corect consolidată
c. În prezenţa unui proces inflamator acut sau infecţios intraarticular sau periarticular
d. În prezenţa unui hematom sau a altor leziuni ale ţesutului moale
e. La pacientul cu scădere severă de forţă musculară

Corect: c, d, e

302. Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc pentru obţinerea inhibiţiei active:
a. Tehnica hold - relax (contracţie - relaxare)
b. Tehnica hold – relax - contraction (contracţie – relaxare - contracţie)
c. Tehnica contracţiei agonistului
d. Tehnica Oxford
e. Tehnica Delorme Watkins

Corect: d, e

303. Indicaţiile pentru mobilizarea articulaţiei periferice sunt:

a. Scăderea sindromului algic articular
b. Menţinerea feedback-ului proprioceptiv articular
c. Scăderea feedback-ului proprioceptiv articular
d. Creşterea mişcărilor articulare prin afectare articulară capsulară
e. Rol profilactic în cazul imobilizărilor prelungite, mai ales la pacientul cu paralizie
 Corect: a, b, e

304. Principiile de bază care „controlează” facilitarea proprioceptivă sunt:

a. Acţionare iniţial de partea afectată
b. Acţionare iniţial de partea sănătoasă
c. Respectarea liniilor de mişcare în diagonală şi spirală
d. Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului, continuând cu genunchiul, indiferent scopul
funcţional urmărit
e. Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de mişcare cât şi pe cea musculară

Corect: b, c, d

305. Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl reprezintă utilizarea:

a. Mecanismelor reflexe elementare
b. Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări ale poziţiei corpului
c. Sincineziilor, în mod diferenţiat
d. Intervenţiilor reflexe periferice
e. Electroterapiei

Corect: a, b, c

306. Obţinerea facilitării în metoda Kabat se realizează prin:

a. folosirea unor scheme globale de mişcare
b. folosirea unor scheme de mişcare locale
c. opunerea unei rezistenţe maxime la mişcarea dorită a fi executată de pacient
d. opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea dorită a fi executată de pacient
e. alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor active prin mecanismul inducţiei succesive
descris de Sherrington

Corect: a, c, e

307. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare în cadrul metodei Kabat este asigurată de o serie
de manevre care se aplică în timpul mişcărilor active pe diagonală, şi anume:
a. contactul manual şi comanda verbală
b. stimulii de întindere (aplicaţi în schema de mişcare în care grupul muscular antagonist este în
scurtare maximă)
c. tracţiunea şi fixarea articulară
d. sincronizarea normală (contracţia muşchilor în secvenţe desprinse din mişcări coordonate, cu
derulare cursivă)
e. toate aspectele precizate la punctele anterioare

Corect: e

308. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de următoarele aspecte kinetice fundamentale:
a. Pentru fiecare segment al corpului există două diagonale de mişcare
b. Fiecare diagonală de mişcare are două scheme antagonice
c. Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme antagonice
d. Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei componente
e. Fiecare schemă presupune o mişcare cu două componente
 Corect: a, b, d

309. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două mişcări nu se asociază niciodată, indiferent
schema de mişcare:
a. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul superior
b. Extensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul superior
c. Adducţie cu rotaţie externă, totdeauna, la membrul inferior
d. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul inferior
e. Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul inferior

Corect: d

310. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate la pacientul hemiplegic / hemiparetic, au

următoarele scopuri / obiective:
a. limitarea excesului de activitate tonică-reflexă perturbatoare a schemei motorii normale
b. inhibarea sau suprimarea activităţii tonic reflexe anormale
c. modificarea tonusului muscular
d. facilitarea integrării reacţiilor superioare de “ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor reale
e. activarea reflexelor posturale, recâştigând controlul asupra mişcărilor izolate

Corect: a, b, d, e

311. Aspectele de bază necesare a fi respectate în aplicarea exerciţiilor de tip Bobath sunt:
a. respectarea ordinii poziţiilor fundamentale reflex-inhibitorii (se începe totdeauna cu poziţionarea
capului şi gâtului) care sunt, de cele mai multe ori, diametral sau parţial opuse poziţiilor pe care le
adoptă pacientul în mod spontan
b. nu se suprapun schemele anormale peste cele normale şi nu se repetă o mişcare incorectă
parazitată de sincinezie până când schema sincinetică nu este voliţional controlată
c. poziţiile de inhibiţie reflexă combat spasticitatea, obţinându-se atenuarea tonusului muscular
anormal şi o coordonare motrică superioară
d. posturarea pacientului se face cu respectarea acelor poziţii adoptate de acesta
e. controlul permanent al punctelor cheie (articulaţiile) localizate axial (coloana vertebrală cu
centurile scapulară şi pelvină) şi distal (degete-pumn, degete-tibiotarsian).

Corect: a, b, c, e

312. Care din următoarele afirmaţii referitoare la exerciţiile de tip Bobath sunt adevărate:
a. Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al poziţiei, cu eliminarea acţiunii
gravitaţiei
b. Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al diferitelor combinaţii posturale care
necesită o mişcare finalizată, acţionând contra gravitaţiei
c. Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru obţinerea controlului asupra coordonării mişcărilor
d. În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea reacţiilor de echilibru
e. Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la punctele a, b, c şi d nu este important a fi respectată

Corect: a, b, c, d

423. Prevenirea instalării redorilor articulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene şi

interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine prin:
a. Mobilizări active
 b. Mobilizări pasive
c. Mobilizări autopasive
d. Mobilizări active cu orteze
e. Exerciţii izometrice

Corect: b, c, d

545. Care din următoarele aspecte nu condiţionează rezistenţa musculară:

a. Amplitudinea de mişcare
b. Forţa musculară
c. Circulaţia musculară
d. Integritatea metabolismului muscular
e. Factorii nervoşi

Corect: a

546. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru valoarea forţei musculare:
a. Valoarea forţei musculare este independentă de lungimea muşchiului
b. Forţa musculară variază cu variaţia de lungime a muşchiului
c. Valoarea minimă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului
d. La mijlocul lungimii muşchiului, forţa musculară este dată de două componente
(musculară şi matriceală conjunctivală)
e. Valoarea maximă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului

Corect: b, d, e

547. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie
isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt:
a. Intensitatea să corespundă unui minim de 35% din tensiunea musculară maximă
b. Durata să fie cuprinsă între 30-60 secunde
c. Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă tipul exerciţiu repetitiv scurt isometric zilnic
(ERSIZ)
d. Lungimea muşchiului la care se realizează contracţie trebuie adaptată
e. Concentraţia voliţională nu are importanţă

Corect: a, c, d

548. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie
izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare nu includ:
a. Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă raportul dintre capacitatea muşchiului şi valoarea
rezistenţei este adecvat
b. Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35-40% din cea maximă) care creşte progresiv
c. Ritmicitatea contracţiei izotone
d. Viteza derulării exerciţiului se află în relaţie directă cu rezistenţa
e. Coordonarea musculară este necesară

Corect: d

549. Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone cu rezistenţă sunt:

a. Solicită articulaţia
 b. Determină dureri articulare şi musculare
c. Afectează osul patologic
d. Pot declanşa sinovite traumatice
e. Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe cea isometrică

Corect: a, b, c, d

550. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară (valoare 0,1 sau 2 la testing muscular manual) este
necesar să se apeleze şi la:
a. posturi declanşatoare de reflexe tonice
b. întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi
c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului motor
e. se contraindică tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii

Corect: a, c, d

551. Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile cu forţă musculară:

a. –2 la testing muscular manual
b. 2 la testing muscular manual
c. –3 la testing muscular manual
d. 3 la testing muscular manual
e. +3 la testing muscular manual

Corect: b, c, d

552. Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în antrenarea muşchilor cu forţă musculară:

a. +2 la testing muscular manual
b. +3 la testing muscular manual
c. -5 la testing muscular manual
d. -4, 4, +4 la testing muscular manual
e. 2 la testing muscular manual

Corect: b, c, d

553. In cadrul reantrenării la efort este necesar să se ţină seama de:

a. mijloacele de antrenare fizică care se pot aplica pacientului
b. statusul clinico-funcţional al subiectului
c. nivelul de efort al pacientului
d. starea psihică a pacientului
e. vârsta pacientului

Corect: a, b, c

554. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se utilizează:

a. mersul pe jos
b. termoterapia
c. jogging-ul
d. înotul
e. ciclismul
 Corect: b

555. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi pentru exerciţiile fizice din componenţa unui
antrenament pentru rezistenţa generală a organismului sunt:
a. Intensitate
b. Frecvenţă / ritm
c. Durata
d. Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie musculară
e. Menţiuni speciale sau particulare, totdeauna

Corect: a, b, c, d