Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și

Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

CURS 4- Pareze periferice

Radial ?
a. Examinarea Median ?
Ulnar ?

1.) Leziunea joasă 1.) Leziunea joasă 1.) Leziunea joasă

a.) paralizia a.) Paralizia include o bună parte a Clinic se determină:
extensorilor comuni şi muşchilor tenarieni şi se expune prin a.) paralizia muşchilor
proprii ai degetelor. dereglarea opoziţiei policelui. Policele este hipotenorului, interosoşi,
b.) paralizia în poziţie „paralelă” cu degetele II-V liumbricali lll-lV,
extensorului lung b.) Dereglarea dinamică flexorică fascicolului profund al
şi scurt al policelui, a articulaţiei metacarpo-falangiană a flexorului scurt şi
abductorului lung al policelui adductorului pollicelui:
policelui. c.) Paralizia muşchilor liumbricali b.) Dereglarea abducţiei-
1.) Leziunea înaltă I-II deformitatea în dinamică de adducţiei active ale
La semnele descrise „grifă”. 2.) Leziunea înaltă degetelor II-V
se adaugă: La semnele descrise se adaugă: c.) Dereglarea flexiei active a
d.) Paralizia m.flexor pollicis falangelor de bază a degetelor
c.) paralizia longus ll-V
m.triceps d.) e.) Paralizia părţii radiale a mm.flexor d.) În dinamică apare
paralizia digitorum profundus, ca rezultat lipseşte deformitatea mîinii de
extensorului radial flexia activă a degetului II „grifă” cubitală.
lung şi scurt al f.) Paralizia pronatorului rotund şi 2.) Leziunea înaltă
carpului, pătrat, flexorului radial al carpului,
extensorului ulnar al La clinica expusă se
palmarului lung, primilor doi liumbricali,
carpului adaugă e.) paralizia
abductor scurt al police
m.flexor carpi ulnaris,
mm.flexor digitorum
profundus lV-V.

Leziunea Leziunea Leziunea

nervului radial nervului median nervului ulnar
1
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

Tulburările de sensibilitate pot fi în formă de anestezie completă în teritoriul nervului

interesat, fie în diverse grade de anestezie şi/sau hipoestezie în acelaşi teritoriu.
Gradul de sensibilitate este greu de testat. Obiectiv, atrofia pulpară, textura tegumentară, supleţea,
alunecarea degetelor pot indica deficite senzitive.
Testele obiective includ; două puncte de discriminare (testul Wiberg), prezenţa sau
absenţa sensibilităţii tactile, termice sau dureroase; prezenţa sau absenţa activităţii sudomotorii
(testul Moberg la ninhidrină) sau a stereognoziei.
Semnul Tinel este important, demonstrînd sau nu progresiunea regenerării axonilor după
o reparare a nervilor periferici.

Tulburările motorii se pot manifesta prin paralizie de tipul neuromului motor periferic,
cu abolirea contracţiei musculare, urmată de atrofia masei musculare dependentă de nervul
interesat. Atrofia poate fi vizibilă din primele l-2 luni, este progresivă şi poate fi completă la 6-
12 luni. Timpul posttraumatic prelungit şi leziunea de nerv nereparată la timp, vor avea
consecinţe importante ale membrului, deformarea lui şi aceasta va diminua sau deregla şi mai
mult capacitatea funcţională a segmentului de membru interesat. Într-o astfel de etapă, operaţia
reparatorie pe nervul periferic practic devine inutilă.

Tulburările vegetative cuprind:

- tulburările de sudoraţie, care pot fi evidente la “simpla observaţie clinică” prin
prezenţa sau absenţa "aderenţei” la palparea tegumentului corespunzător nervului interesat.
Testul obiectiv, care poate pune în evidenţă cu precizie absenţa sudoraţiei, este testul “Moberg
la ninhidrină” test cu deosebită valoare în precizarea diagnosticului de leziunae a unui nerv
periferic mixt sau sensitiv;
- tulburările trofice sunt prezente în teritoriul tuturor nervilor micşti sau sensitivi.
Gravitatea tulburărilor trofice este în directă corelaţie cu suprafeţele de sprijin, cu funcţiile zilnic
folosite (palmele). Aşa se explică de ce tulburările trofice sunt importante sau foarte importante
în leziunile nervului median şi aparent "absente" în leziunile nervului radial. Cea mai expresivă
consecinţă de tulburare trofică apare la nivelul tălpii
- ulcerul trofic plantar, ca o urmare a unei leziuni de nerv periferic (nervului sciatic).
- tulburările vasculare sunt importante. Din prima lună după traumatismul nervului periferic în
teritoriul denervat apare o dereglare de vascularizare majoră.

2
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

Leziunea nervului radial

1.) Leziunea joasă a nervului radial este la nivelul articulaţiei cotului sau mai distal.
Clinic se determină:
a.) paralizia extensorilor comuni şi proprii ai degetelor. La examenul în poziţia neutră a
mâinii nu e posibilă extensia activă în articulaţiile metacarpofalangiene II-V.
b.) paralizia extensorului lung şi scurt al policelui, abductorului lung al policelui. Clinic
se va determina policele în flexie cu dereglarea extensiei şi antipulsia lui.
-Deoarece ramurile pentru extensor lung şi scurt radial al carpului pleacă mai proximal
de nivelul articulaţiei cotului, clinic se va păstra extensia mâinii.
-Deoarece ramura superficială senzitivă a nervului radial pleacă mai proximal de nivelul
leziunii, clinic nu se vor depista dereglări senzitive.

2.) Leziunea înaltă a nervului radial se delimitează de la foramenul humero-tricipital

până la articulaţia cotului.
Clinic se determină:
La semnele descrise mai sus se adaugă:
c.) paralizia m.triceps – cu dereglarea extensiei în articulaţia cotului.
d.) paralizia extensorului radial lung şi scurt al carpului, extensorului ulnar al carpului
cu imposibilitatea extensiei active a pumnului. Clinic mâna „cade” în flexie şi înclinare cubitală.
e.) dereglări senzitive se exprimă prin hipostezie a părţii dorsale a antebraţului, mâinii,
degetelor I-II-1/2 III, până la anestezie a l spaţiu interdigital, regiunii”tabacherei anatomice”
Însă, nervul radial cel mai frecvent se lizează la nivelul 1/3 distale a humerusului, unde
trece în imediata apropiere de os, prin canalul spiraloid, cu tabloul clinic expus în punctele: a, b,
d, e.

Leziunea nervului median

1.) Leziunea joasă a nervului median este la nivelul articulaţiei pumnului.
Clinic se determină:
a.) Paralizia include o bună parte a muşchilor tenarieni şi se expune prin dereglarea
opoziţiei policelui. Mişcarea de opoziţie este o mişcare complexă, care se efectuează în comun
de 9 muşchi (4 lungi şi 5 scurţi). Conform anatomiei clasice, nervul median inervează
m.abductor pollicis brevis, m.opponens şi ventricolul superficial al m.flexor pollicis brevis.
Practica clinică arată, că în paralizia acestor muşchi, oppoziţia e posibilă, dar cu dificultate. Se
constată imposibilitatea antepulsiei policelui. Policele este în poziţie „paralelă” cu degetele II-

3
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

V, survine deformitatea mâinii „simiană” („de maimuţă”).

b.) Dereglarea dinamică flexorică a articulaţiei metacarpo-falangiană a policelui survine
din cauza dereglării funcţiei m.opponens pollicis, care este stabilizatorul de bază a l-metacarpian
în direcţie volară. Fără această stabilizare, e imposibilă acţiunea extensorică a mm.extensor
pollicis longus et brevis la police în articulaţia metacarpo-falangiană. Policele ocupă o poziţie
de semiflexie. Această dereglare dinamică flexorică este frecventă.
c.) Paralizia muşchilor liumbricali I-II practic nu duce la dereglarea funcţională a
degetelor II şi III, decât la deformitatea în „grifă”.
Leziunea înaltă a nervului median este la nivelul
articulaţiei cotului. Clinic se determină:
La semnele descrise mai sus se adaugă:
d.) Paralizia m.flexor pollicis longus. Policele este în extensie. Lipseşte flexia activă a
policelui.
e.) Paralizia părţii radiale a mm.flexor digitorum profundus, ca rezultat lipseşte flexia activă
a degetului II. Falangele medie şi distală a degetului II sunt în extensie, apare mâna
„indicatoare”.
f.) Dereglări motorii în leziunile la acest nivel includ: paralizia pronatorului rotund şi
pătrat, flexorului lung al pollicelui, flexorilor superficiali ai degetelor II-V, flexorilor
profunzi ai degetelor II-III, flexorului radial al carpului, palmarului lung, primilor doi
liumbricali, abductor scurt al pollicelui, opozantului şi fascicolului superficial al al
flexorului scurt al pollicelui.
g.) Dereglări senzitive – cuprind faţa palmară a regiunii tenariene, a policelui, degetelor
II-III şi ½ partea radială a degetului lV, iar partea dorsală în zona vîrfurilor degetelor
II-III.
Leziunea nervului cubital

1.) Leziunea joasă a nervului cubital este la nivelul articulaţiei pumnului. Ca rezultat
apare paralizia muşchilor hipotenorului, interosoşi, liumbricali III-lV, fascicolului
profund al flexorului scurt şi adductorului pollicelui.
Clinic se determină:
a.) Dereglarea abducţiei-adducţiei active ale degetelor II-V, în deosebi a degetului V.
b.) Dereglarea flexiei active a falangelor de bază a degetelor ll-V. În mâna sănătoasă
flexia degetelor ll-V se începe cu flexia falangelor de bază şi numai după aceea a

4
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

falangelor medii şi distale.

paralizia mm.interosei la început are loc flexia falangelor distale şi medii, şi numai la fine,
flexia falangei proximale. Lipsa flexiei iniţiale ale falangei proximale grav dereglează
funcţia de apucare a mâinii.
c.) Apare deformitatea mîinii sub formă de „grifă” cubitală, care se caracterizează prin
hiperextensia în articulaţiile metacarpo-falangiene IV-V cu flexia în articulaţiile
interfalangiene proximale şi distale.
d.) Dereglări senzitive pe partea palmară în regiunea hipotenorului, degetului V şi partea
ulnară a degetului lV. Pe partea dorsală zona de anestezie cuprinde degetele lV-
V şi partea ulnară a degetului III, jumătatea ulnară a dosului mâinii.
2.) Leziunea înaltă a nervului cubital este la nivelul articulaţiei cotului.
La clinica expusă mai sus se adaugă paralizia m.flexor carpi ulnaris, mm.flexor digitorum
profundus lV-V. Clinic, lipseşte flexia activă a falangei distale a degetelor IV-V.

RECUPERAREA IN FRACTURA DISTALA DE RADIUS

Aparatul gipsat trebuie aplicat cat mai strans (dar cu evitarea aparitiei edemului de staza) pentru
a asigura contentia. Gipsul se aplica de sub cot pana la capetele metacarpianelor. Tot timpul se fac
miscari in metacarpofalangiene si interfalangiene, mana se tine ridicata. Recuperarea trebuie
inceputa imediat. Pericolul algoneurodistrofiei este oricand posibil.

Sechelele fracturilor mainii sunt:

- durerea;
- edemul;

- redoarea articulara;
- scaderea fortei musculare;
- pierderea abilitatilor miscarilor.
Dintre toate insa, redoarea articulara reprezinta elementul sechelar central, motiv pentru care
sechelele fracturii mainii intra in sindromul “mainii rigide”.

5
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

Mana rigida
Mana rigida creeaza un handicap sever, greu de recuperat. Din acest motiv trebuie evitate
imobilizarile prelungite, care determina rapid redori articulare. De asemenea, in timpul imobilizarii
trebuie evitata formarea edemului, care creste mult pericolul aparitiei mainii rigide. Pentru aceasta
se va mentine antideclivitatea, se vor executa mobilizari active ale degetelor, de obicei lasate in
afara aparatului de contentie (flexii-extensii ale degetelor, opozitia policelui), ale cotului, umarului
– toate acestea reprezentand masuri profilactice in cazul mainii posttraumatice.
Tot in metodologia profilaxiei mainii rigide intra mentinerea supletei tesuturilor moi ale mainii
prin masaj cu unguente si mobilizari libere ale intregii maini.
Odata instalata mana rigida, metodologia recuperarii cuprinde urmatoarele obiective si masuri:
A. Gimnastica regionala si chiar generala cu care se incepe programul. Dupa o suita de
exercitii pentru intregul corp, se continua cu exercitii gimnasticale pentru coloana, umeri, coate,
urmarindu-se mobilizari ample si cat mai variate.
B. Kinetoterapia specifica pentru mana cuprinde:
1. Utilizarea aparatului de atelare. Exista trei tipuri de orteze pentru mana:
a.) atele de repaus, utilizate noaptea, care se pozitioneaza cu pumnul in pozitie neutra; MCF
si IF usor flectate, degetele rasfirate, inclusiv policele;
b.) atele de corectie sau postura - atele seriate care au rolul sa mentina ceea ce s-a castigat
prin kinetoterapie, ca si de a corecta eventualele deviatii si deformari;
c.) orteze dinamice, care, pozitionand mana in anumite atitudini, permit executare unor
miscari sau a unor exercitii kinetice recuperatorii.
2. Posturile antideclive de lupta contra edemului. Se recomanda fixarea unei esarfe (“prastia
de brat Chestington”) care se trece pe dupa umeri, pe sub cot (care este flectat in unghi ascutit), cu
antebratul in fata toracelui si mana “privind” spre umarul opus.
3. Mobilizarile pasive si autopasive - reprezinta o componenta principala a programului
kinetologic. Vor fi precedate intotdeauna de aplicarea de caldura (daca nu exista contraindicatii)
si de masajul cu ulei sau unguent cu substante troficizante.
Se mobilizeaza separat fiecare articulatie si se incepe cu cele distale, apoi se trece treptat spre
cele proximale. Mobilizarile se fac in toate panurile de mobilitate ale unei articulatii.
Uneori mobilizarea unei articulatiise termina cu o usoara tractiune in ax, care nu este insa o
manipulare.

6
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

O sedinta de lucru dureaza 10-12 minute si se repeta de 4-5 ori pe zi. Executarea acestor
mobilizari in apa calda (hidrokinetoterapie) este de recomandat.
4. Miscarile active libere si cu rezistenta in cadrul schemelor Kabat, ca si in cadrul miscarilor
analitice pentru police si degete. Tehnici ca “hold-relax” si “stabilizare ritmica” pot fi de un real
folos in remobilizarea pumnului si degetelor.
a.) Mobilizarea pumnului – pentru flexie, extensie, abductie, adductie.
Pentru flexie. Flexorii pumnului sunt sinergici cu extensorii degetelor.
La marginea mesei, antebratul sprijinit pe masa, mana in afara mesei cu fata in sus. Se
executa flexii libere sau cu opozitie.
Tonifierea musculaturii flexoare – cu cotul sprijinit pe masa, extins, antebratul supinat:
prize pe palma si antebrat (fata anterioara); subiectul realizeaza o flexie a cotului si o flexie a
pumnului contra rezistentelor.
Pentru extensie. Extensorii pumnului sunt sinergici cu flexorii degetelor. Forta acestora
din urma este de patru ori mai mica in cazul pumnului flectat. Pentru a antrena flexorii, asezam
mana cu plama in jos la marginea mesei executand, cu sau fara opozitie, extensia pornind de la
pozitia de flexie. Mai apoi, mana sprijinita pe masa executa extensia de la acest nivel.
Tonifierea musculaturii extensoare. Pentru extensorul comun al degetelor – in sezand,
cu cotul pe masa, antebratul vertical, pumnul flectat. Przie pe antebratul mentinut vertical si pe
fata dorsala a degetelor; subiectul extinde simultan pumnul si degetele.
Pentru radiali: pacientul cu cotul pe masa, pumnul flectat si inclinat cubital, executa o
extensie cu inclinare radiala; aplicare rezistentei pe fata dorsala a metacarpianului II si, cu policele,
pe marginea cubitala.
Pentru abductie (inclinare radiala) si adductie (inclinare cubitala). Pozitia cu palma pe
masa. Se executa alternativ abductia apoi adductia mai intai fara, apoi cu rezistenta.
Tonifierea musculaturii inclinarii cubitale. In sezand, cu cotul pe masa, antebratul
pronat, pumnul extins si in inclinare radiala: priza pe antebrat, rezistand la miscarea de supinatie.
Priza pe marginea cubitala si in palma, la nivelul metacarpienelor IV si V, rezistand la inclinatia
cubitala si la flexia pumnului.
Tonifierea musculaturii inclinarii radiale. In sezand, cu cotul sprijinit pe masa,
antebratul supinat, pumnul in extensie si inclinatie cubitala, ploicele lipit de mana. Prizele de
rezistenta sunt pe fata anterioara a bratului si pe marginea laterala a policelui. Se opune rezistenta
miscarii de flexie si inclinare radiala a pumnului.

7
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

b.) Mobilizarea degetelor - sub forma reantrenarii fiecarui tip de pensa, utilizand obiecte
dimensionate dupa stadiul de mobilitate a degetelor. Se incepe cu prizele de forta – de mai mica
finete -, trecandu-se treptata spre prizele de finete, cu folosirea unor obiecte tot mai mici.
Priza bidigitala, tripulpara, digitopalmara, police-digitopalmara (priza de forta), pensa
interdigitala.
Aceste miscari corespunzatoare prizelor vor fi reeducate prin exercitii libere si cu
rezintenta.
c.) Mobilizarile policelui.
Abductia, adductia, flexia, extensia, opozabilitatea policelui.
5. Terapia ocupationala este o metoda obligatorie in programul de recuperare a mainii rigide.
Sub o forma sau alta, ea trebuie sa fie prezenta in acest program chiar de la inceputul recuperarii.
Activitatile vor fi alese in asa fel, incat sa corespunda restantului functional si sa nu reprezinte
vreun pericol de lezare a mainii.

RECUPERAREA ÎN PARALIZIA NERVULUI MEDIAN

Mononeuropatia tronculară de median determină disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a
mâinii, atât motorie, cât şi senzitivă.
Nervul median este nervul flexiei mâinii, al pronaţiei şi opozabilităţii policelui.
Paralizia musculaturii inervate de nervul median dă mâinii aspectul de „mână simiană"
datorită abducţiei şi eversiei policelui, ca şi atrofiei eminenţei tenare şi lipsei opozabilităţii.
Paralizia nervului median compromite atât prizele tripulpare şi bipulpare, cât şi priza de
forţă digitopalnară. Antebraţul este în supinaţie.
Tulburările de sensibilitate participă la invaliditate, deoarece medianul inervează senzitiv
teritorii întinse şi importante pentru sensibilitatea mâinii.
Nervul median conduce un mare număr de fibre vegetative, motiv pentru care paralizia lui
determină importante tulburări vasomotorii şi trofice, iar sindromul cauzalgic este destul de
frecvent.
Recuperarea urmăreşte deopotrivă ameliorarea deficitului motor, a deficitului senzitiv, cât
şi a tulburărilor vasculotrofice.
Obiective:

8
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

• Evitarea instalării redorii articulare

• Prevenirea şi corectarea deviaţiilor
• Menţinerare forţei musculaturii neafectate
• Reeducarea musculaturii paralizate
• Refacerea abilităţii
• Refacerea sensibilităţii
Instalarea redorii articulare este mult mai frecventă decât la alte mononeuropatii. Redoarea
apare precoce şi prinde articulaţiile metacarpofalangiene, interfalangiene şi articulaţia
trapezometacarpiană.mobilizările pasive şi pasivo-active, hidrokinetoterapia, ortezările dinamice
reuşesc să menţină supleţea articulară.
Prevenirea şi corectarea deviaţiilor au în vedere conservarea poziţiei funcţionale a policelui
printr-o orteză simplă.
Reeducarea musculaturii paralizate este obiectivul prioritar. Se vor practica aceleaşi tehnici
şi modalităţi de activare a musculaturii paralizate ca la nervul radial dar adaptate deficitului
muscular creat de lezarea nervului median.
• Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor vor fi D1F şi D2E
• Exerciţiile analitice se vor concentra pe flexorii pumnului şi degetelor, cât şi pe musculatura
tenară
• Exerciţiile globale se efectuează pe triplă flexie.
Refacerea abilităţii în paralizia medianului reprezintă, în primul rând, refacerea prizelor şi
a prehensiunii în general, dar şi a sensibilităţii. Terapia ocupaţională ca metodă de bază pentru
acest obiectiv începe chiar din faza precoce, în timpul purtării ortezei dinamice. Activităţile se
selectează atât pentru antrenarea prizei tripulpare şi a prizelor bipulpare, cât şi pentru priza de forţă
digitopalmară.
Refacerea sensibilităţii reprezintă o problemă important de rezolvat pentru a conferi
funcţionalitatea mâinii. Până la reapariţia sensibilităţii, singurul lucru de făcut este protejarea
mâinii de leziuni, arsuri, degeraturi, etc. După ce se constată primele semne ale revenirii
sensibilităţii, se încep exerciţiile pentru refacerea stereognoziei şi a localizării corecte senzitive.
Primul semn al refacerii nervului median este apreciat prin posibilitatea de rotaţie a policelui;
mişcare complexă care în general rămâne deficitară într-un grad mai mare sau mai mic. Al doilea

9
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

semn al refacerii motorii este posibilitatea de a menţine interfalangienele extinse şi

metacarpofalangienelor flectate la 90º, cu uşoară rezistenţă.
Viteza de refacere a nervului median este mai mare decât al radialului. Refacerea sensibilităţii este
în general bună.
RECUPERAREA ÎN PARALIZIA NERVULUI CUBITAL
Nervul cubital inervează muşchi ai antebraţului şi ai mâinii, fiind considerat ca nervul care
comandă mişcările fine ala mâinii. Mononeuropatia cubitală determină paralizia cubitalului
anterior,flexorului profund al degetelor, interosoşilor palmari şi dorsali, lumbricalilor interni,
flexorului scurt şi adductorul policelui şi opozantului degetului mic.
Paralizia nervului cubital este frecvent determinată de un traumatism la nivelul braţului, cotului
sau pumnului. Paralizia cubitalului imprimă mâinii o atitudine caracteristică de gheară cubitală,
datorită acţiunii predominente a extensorului comun şi a flexorului superficial.
Obiective
-prevenirea şi corectarea deviaţiilor
-prevenirea instalării redorilor articulare
-menţinerea forţei şi kineticii membrului superior respectiv
-reeducarea musculaturii paralizate
-refacerea abilităţii
-refacerea sensibilităţii
Deviaţiile sunt prevenite şi corectate cu ajutorul atelelor fixe sau ortezelor dinamice.
Mobilizările pasive, autopasive ca şi cele active cu orteză vor evita redorile.
Pentru menţinerea forţei musculare se vor executa zilnic 2-3 grupaje de exerciţii izometrice pentru
musculatura normală a membrului superior.
Reeducarea musculaturii paralizate ca recurge la metode: reflexul de întindere, tehnicile de
facilitare, contracţii contralaterale, exerciţii de activare analitică şi exerciţii globale pe tipuri de
mişcare.

10
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Medicină, specializarea Balneofiziokinetoterapie și
Recuperare
KINETOTERAPIE SUPORT DE CURS
Crestomație de texte Conf. Univ. Dr. Med. Miclăuș Roxana

RECUPERAREA IN PAREZA DE NERV RADIAL

Kinetoterapia se aplică cu succes în medicina sportivă şi recuperatorie, asigurînd

prevenirea instalării unor deficite, tratînd disfuncţiile instalate şi asigurînd în final o recuperare cît
mai completă.Kinetoterapia se va aplica dupa efectuarea bilanţului deficitului motor, a bilanţului
articular, tonigen şi trofic, urmînd a se stabili folosirea unor tehnici anakinetice şi kinetice.
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
1. prevenirea şi corectarea deviaţiilor
2. menţinerea forţei musculaturii inafectate
3. prevenirea redorilor articulare
4. tratarea tulburărilor vasculotrofice
5. reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi
6. refacerea abilităţii de mişcare a mîinii
În faza de paralizie se vor executa mişcări pasive în amplitudinea maximă permisă de
articulaţie. Poziţionarea pentru mişcările pasive este cu antebraţul în semipronaţie şi mîna sprijinită
pe masă cu marginea cubitală, deoarece, în principal paralizia de nerv radial înseamnă deficit de
extensie a degetelor şi a mîinii, precum şi deficit de supinaţie, se vor executa prin aceste mişcări.
• Se vor executa exercitii pasive, unul fiind acela cînd, asistentul menţine în extensie pumnul
pacientului, iar acesta apucă mîna asistentului pe care o va strange intermitent. De
asemenea, asistentul cu aceeaşi mană ca cea paralizată, va apuca mana pacientului (ca
atunci cand se strange mana) şi îi va cere pacientului să flecteze deget după deget peste
mana asistentului. Din aceeaşi pozitie se vor face pronaţii.Pacientul va executa şi miscări
de flexie ale degetelor şi mainii în timp ce asistentul va opune rezistenta.
• Pumn in extensie (cu ajutorul ortezei sau kinetoterapeutului): flexia degetelor desupraunui
cilindru, stranger intermitente cu forta maxima;-
• Strangeri de maini pacient- kinetoterapeut ,intermitente de partea pacientului;-
• Miscari active asistate: kinetoterapeutul sustine falanga proximala pentru a permite
dezvoltarea normala a muschilor interososi , iar policele este plasat in abductie si extensie

11