Sunteți pe pagina 1din 77

SCURT ISTORIC

Termenul de “scolioză” vine de la cuvântul grec “scolis”, care


înseamnă “curbură” și a fost introdus de Galen de Pergamon.
Scolioza este o deformare permanentă a coloanei vertebrale, legată de o
torsiune a vertebrelor una față de cealaltă, în cele trei planuri ale spațiului (sus-
jos, dreapta-stânga, fata-spate). Apare mai ales în copilărie și adolescență, dar
poate apărea și la vârsta adultă. Această condiție este uneori consecința unei alte
maladii sau malformații. Această deviere a coloanei vertebrale este legată de o
rotație a vertebrelor una față de cealaltă.
În cazul acestei afecțiuni, coloana vertebrală prezintă o răsucire. Curburile
sale naturale, înainte și înapoi, sunt modificate. Scolioza este o boală frecventă
în România, de fapt, țara noastră fiind pe locul 1 în rândul țărilor europene, din
acest punct de vedere.

Imaginea ce a devenit simbolul tratamentelor pentru scolioză, a fost


publicată în L‟Orthopedie în 1972.
Aparatul pentru evaluarea scoliozei a fost construit în 1885 de Wilhem
Shulthess
Corsetul de fier realizat de Ambroise Pare a luat naștere în 1510-1590.
După câțiva ani au fost realizate și corsetele de zi și de noapte, proiectate
de Jean Andre Venel 1740-1791. A mai fosr realizat și corsetul Milwaukee, de
Walter Putman Blount 1900-1992.

1
În prezent abordarea terapeutică presupune kinetoterapie, mobilizări
articulare, masaj terapeutic și ortezare. În anumite cazuri specifice se poate
recomanda intervenția chirurgicala.

2
CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI BIOMECANICA COLOANEI
VERTEBRALE

1.1 ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală este elementul esential de menținere. Ea dispune de un


mare grad de mobilitate ce interesează articulațiile intervertebrale, având
amplitudine variabilă de la regiune la regiune.
Curburile coloanei vertebrale au apărut ca o adaptare la ortostatism.
Curbura toracală o găsim la nou-născut, curbura cervicală apare când copilul ia
poziția șezând, iar cea lombară odată cu mersul. Acum apar solicitările
mușchilor flexori și extensori ai rahisului pentru susținerea acestuia.
Atitudinea corectă a corpului este semn al echilibrului fizic și psihic,
rezultantă a dezvoltării normale și armonioase a corpului.
Curburile anormale ale coloanei vertebrale pot apărea la orice grupă de
vârstă și au caracteristici foarte variate. Curburile pot fi: idiopatice, congenitale
sau pot fi de mică amploare și fără agravare în timp sau dimpotrivă pot avea o
evoluție continuă spre agravare, necesitând tratament urgent și complex.
Apariția lor poate fi uneori primul semn al unor importante maladii,
nedepistate anterior.
Segment complex, de o mare importanță funcțională, coloana vertebrală
este alcătuită din 33 sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafețe
articulare, 23 de dicuri intervertebrale și 365 de ligamente cu 730 de puncte de
insertie. Asupra coloanei vertebrale acționează nu mai puțin de 730 de mușchi
cu acțiune directă. La toate acestea trebuind adăugate formațiunile nervoase
(somatice și vegetative), vasculare.
Segmentele osoase care alcătuiesc coloana vertebrală se numesc vertebre.
Vertebrele au o parte anterioară numită corp și o parte posterioară numită arc.
Aceste două părți închid între ele canalul vertebral.
Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasă și are forma unui
cilindru scurt, care prezintă două fețe (superioară și inferioară) și o
circumferință.
Arcul vertebral are o formă neregulată. Posterior și median prezintă o
apofiză spinoasă, lateral două apofize transverse și deasupra și dedesubt câte
două apofize articulare (în total patru apofize articulare dispuse vertical). Între
apofiza spinoasă și apofizele articulare se găsește lamele vertebrale. Porțiunile
care leagă arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.

3
Coloana vertebrală se împarte în patru regiuni, din ele fiind alcătuită, în
mod normal, dintr-un număr fix de vertebre:
 Regiunea cervicală: 7 vertebre.
 Regiunea dorsală: 12 vertebre.
 Regiunea lombară: 5 vertebre.
 Regiunea sacrococcigiana: 9-10 vertebre.
Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofuncționale legate de
îndeplinirea celor două funcții importante ale coloanei vertebrale umane: funcția
de a suporta greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare și funcția
de a asigura o mobilitate suficientă.
Suprafețele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebră la
alta, forma lor fiind determinată de solicitările dinamice, în regiunea cervicală și
în cea lombară, diametrul transversal al corpurilor vertebrale este proporțional
mai mare decât cel anteroposterior, ceea ce explică posibilitățile mai mari ale
acestor regiuni de a realiza mișcările de flexie și extensie.
Fiecare vertebră prezintă și diferențieri morfofuncționale, rezultate în
urma mecanismelor de adaptare la solicitările staticii și dinamicii bipede.
Între vertebre se realizează o serie de linii articulare, care se clasifică în:
 Articulațiile corpurilor vertebrale – Suprafețele articulare ale acestora
sunt date de fețele inferioare și superioare (ușor concave). Între aceste
suprafețe osoase se găsesc discurile intervertebrale.

Figura 1. Coloana vertebrală

4
Acestea sunt formațiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr-o porțiune
periferică fibroasă; inelul fibros – și una centrală – nucleul pulpos. Nucleul
pulpos nu are o poziție fixă, el mobilizându-se în cursul mișcărilor.
Deplasările acestuia sunt posibile, deoarece este deformabil, elastic și
expansibil, aceste calități fiind legate de conținutul de apă. Nucleul se află astfel
într-o permanentă presiune și este ușor de înțeles de ce orice defect al inelului
fibros care-l înconjoară permite hernierea lui. Limita inferioară a discurilor este
alcătuită din lamele cartilaginoase, care protejează nucleul pulpos de presiunile
excesive.
Din cele 33-34 vertebre a coloani vertebrale 24 s-au numit vertebre
adevărate, celelalte 9-10 s-au numit vertebre false. Vertebrele adevărate
(vertebrele cervicale, toracale şi lombare) şi-au păstrat independenţa şi
mobilitatea.
Vertebrele false (vertebrele sacrale şi coccigiene) sunt sudate,
constituind două formaţiuni osoase – sacrul şi coccigele.
O vertebră adevărată este constituită din două părţi principale: una
anterioară, reprezentând corpul vertebrei și alta posterioară, reprezentând arcul
vertebrei, alcătuit din două lame osoase, pe care se fixează apofizele articulare
(superioare şi inferioare) şi cele musculare (transversale şi spinoasă). Legătura
celor două părţi are loc prin intermediul pediculilor arcului vertebral.
Canalul vertebral:
Gaura vertebrală este cuprinsă între arc şi corp. Prin suprapunerea vertebrelor
se formează canalul vertebral, care adăposteşte măduva spinării, acoperită de
meninge. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, în jos
se deschide cu hiatul sacral.
Diametrele canalului vertebral variază, ele sunt mai mari în regiunea cervicală
şi lombară, în raport cu mobilitatea mai mare a coloanei vertebrale în aceste
regiuni. În regiunea toracală, unde mobilitatea coloanei vertebrale este mai
redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici.
Orificiile intervertebrale:
La suprapunerea vertebrelor incizurile vertebrale formează găurile
intervertebrale, care fac să comunice canalul vertebral cu regiunile
paravertebrale. Ele sunt delimitate:
 anterior – de discul intervertebral şi corpurile a două vertebre adiacente.
 superior şi inferior – de pedunculii arcurilor vertebrale.
 posterior – de ligamentele galbene şi articulaţiile zigapofizale.
Prin fiecare orificiu intervertebral trece nervul spinal corespunzător şi vase
sangvine.
5
Dimensiunile:
Coloana vertebrală, o lungă coloană mediană, numită şi rachis, are o lungime
medie egală cu 70 cm, la bărbaţi fiind mai lungă cu circa 5-10 cm faţă de cea a
femeii. Coloana vertebrală reprezintă 2/5 din înâlţimea unei persoane, iar 1/4 din
lungimea rahisului este dată de discurile intervertebrale.

Figura 2. Corp Vertebral

Vascularizarea măduvei spinării:


Irigația măduvei spinări se realizează de o manieră cu totul aparte și
cunoașterea ei este indispensabilă cunoașterii sindroamelor ischemice (de deficit
sau lipsă a circulației sanguine), cu deficitele lor neurologice grave care pot să
survină în urma diverselor afecțiuni. Măduva cervicală este irigată de mai multe
artere importante, care provin din arterele spinale anterioare și posterioare
(ramuri ale arterei vertebrale și ale arterei cerebeloase posterioare).
Măduva lombară este irigată de artere care provin din arterele sacrate laterale,
iar măduva dorsală este irigată de arterele cervicale și lombare. Zona vasculară
cea mai critică se găsește la nivelul D4, la limita celor doua teritorii vasculare.
Mușchii posteriori ai trunchiului:
Mușchiul trapez:
 Origine: Pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale și toracale.
 Inserție: Pe claviculă, acromion și spina scapulară.
 Acțiune:
- Când ia punct fix pe coloană, ridică umărul.
- Când ia punct fix pe centura scapulară, fibrele superioare înclină capul
de aceeași parte, iar cele inferioare contribuie la cățărare.
6
 Inervație: Nervul accesor și ramuri anterioare ale nervilor spinali C3 – C4.
Mușchiul Marele Dorsal:
 Origine: Prin intermediul fasciei toracolombare, pe treimea posterioară a
crestei iliace, apofizele spinoase ale vertebrelor toracice T7 – T12,
apofizele spinoase ale vertebrelor lombare L1 – L5, sacrum, pe fașa
externă a ultimelor 4 coaste și unghiul inferior al scapulei.
 Inserție: Șanțul intertubercular al osului humerus.
 Inervație: Nervul toracodorsal.
 Acțiune: Când ia punct fix pe coloană, coboară brațul ridicat, realizând și
extensia, adducția, rotația internă a brațului.
Când ia punct fix pe humerus, este mușchi inspirator și ridică toracele
intervenind în cățărare, poate participa la înclinarea trunchiului de aceeași
parte.

Mușchii Romboizi Mare și Mic:


 Origine: Romboid mare: pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale
T1 – T4 și vertebra cervicală C7.
Romboid mic: pe procesele spinoase ale vertebrelor C6 – T1.
 Inserție: Pe marginea medială a scapulei (pentru ambii mușchii).
 Inervație: Nervul dorsal al scapulei.
 Acțiune: Ridică scapula (adducția și ridicarea umărului).
Rotește scapula în jurul unghiului său lateral.

Figura 3. Mușchii posteriori ai trunchiului

7
Mușchiul Infraspinos:
 Origine: Este un mușchi triunghiular rotator extern a brațului așezat în
fosa infraspinoasă a scapulei, ocupând cea mai mare parte a acestei fose.
 Inserție: Are originea în fosa infraspinoasă a scapulei prin fibre tendinoase
și pe fascia înfraspinoasă ce-l acoperă. De aici fibrele sale merg în afară și
converg într-un tendon ce trece posterior de capsula articulației umărului
și se inserează pe fețișoara mijlocie a tuberculului mare al humerusului.
 Inervație: Este inervat de nervul suprascapular din plexul brachial
(C5 – C6).
 Acțiune: Mușchiul este un rotator lateral (în afară) al humerusului și
brațului și are o eficiență mai mare atunci când brațul a fost, în prealabil,
rotat înăuntru.
Inserându-se cu câteva fascicule pe capsula articulară devine și
un tensor al capsule articulare a articulației umărului și menține în același
timp în contact oasele în articulația scapulohumerală.

Ligamentele galbene – Au forma dreptunghiulara. Ocupa spatiul care se


intinde de la procesul articular, la baza procesului spinos (apofiza spinoasa).
Aceste ligamente inchid canalul rahidian in partea posterioara.

Rolul lor este multiplu:

o readucerea elastica a coloanei in pozitia normala, dupa ce ea


a fost flectata;
o limitarea flexiei exagerate sau bruste a coloanei vertebrale. In
acest fel discurile vertebrale sunt protejate contra leziunilor;
o contribuie la mentinerea in pozitie verticala a coloanei
vertebrale.

Limiteaza miscarea de flexie a coloanei vertebrale, precum si cea de rotatie


axiala si inclinare laterala de partea opusa

8
1.2 BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală are rol în susținerea capului, trunchiului și a


membrelor superioare. Protecția măduvei spinării este situată în canalul
vertebral, format prin unirea găurilor vertebrale. Transmiterea greutății
trunchiului la pelvis și membrele inferioare (de aceea dimensiunea vertebrelor
creste spre inferior).
Importanța coloanei vertebrale:
 Protecţia măduvei şi a viscerelor. În canalul vertebral se găseşte măduva
spinării, învelită în meninge şi este evident rolul protector al coloanei
vertebrale, formată anterior de către corpurile vertebrelor, iar în posterior de
arcurile vertebrelor suprapuse. Coloana vertebrala constituie o parte din
pereţii cavităţii toracice, abdominale şi a bazinului, asigurând protecţia
organelor interne de traumatizare.
 Rolul static, antigravitaţional: În ortostatism coloana vertebrală reprezintă
un ax solid ce susţine capul, trunchiul şi membrele superioare, ea transmite
greutatea corpului la pelvis şi la membrele inferioare.
 Rolul dinamic: coloana vertebrală este antrenată în mişcări numeroase şi
ample; graţie acestora corpul are o mare mobilitate.
Tonusul muscular este starea de contracție statică sau de tensiune
permanentă a mușchiului relaxat, se menține prin mecanism reflex și
influențează proprietățile mușchiului. Are rol în determinarea formei corpului,
stabilitate articulară, metabolism și termoreglare. Variază în funcție de vârstă,
stare de sănătate, sex, antrenament. Hipotonia și hipertonia musculară în limite
fiziologice nu produc modificări importante, dar peste anumite limite pot
determina, inițial deviații ale coloanei și ulterior chiar deformații. Prin
antrenament bine condus, proprietățile mușchiului (tonus, excitabilitate,
contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta până la valori superioare.
Bilanțul muscular :
Apreciază forța unui mușchi sau grup muscular cu ajutorul unor tehnici
de examinare manuala. Cel mai folosit sistem este cel care utilizează o scară de
la 5 la 0.
 Forța 5 (normală) este atunci când se poate efectua o mișcare,
împotriva gravitației, pe toată amplitudinea, împotriva unei forțe
exterioare aproximativ egală cu valoarea forței normale.
 Forța 4 (bună) capacitatea de a deplasa antigravitațional un segment,
împotriva unei rezistențe mai mici.
 Forța 3 (acceptabilă) se apreciază în cazul în care segmentul este
deplasat împotriva gravitației, fară altă rezistență. Reprezintă pragul
funcțional minim necesar pentru a deplasa diferițele de segmente.
9
 Forța 2 (mediocră) permite mobilizarea, dar numai după eliminarea
gravitației.
 Forța 1 (schițată) nu permite deplasarea segmentului, dar la palpare se
percepe contracția.
 Forța 0 (absentă) când nu se percepe nici o contracție.

Figura 6. Coloană cu Scolioză

Curburi:
Datorită poziţiei verticale a corpului coloana vertebrală formează curburi în
plan sagital şi frontal. Ele conferă coloanei o mare elasticitate, favorizează
menţinerea echilibrului şi atenuează şocurile pe verticală.
 Curburile în plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea înainte şi
se numesc lordoze, fie cu convexitatea înapoi şi se numesc cifoze.
La coloana vertebrală aceste curburi sunt în număr de patru:
lordozele cervicală şi lombară, cifozele toracală şi sacrală.
 Curburile în plan frontal orientate cu convexitatea fie la stânga sau
dreapta, se numesc scolioze şi sunt mai puţin pronunţate ca cele în
plan sagital.
În mod obişnuit întâlnim:
a. curbura cervicală – cu convexitatea la stânga.
b. curbura toracală – cu convexitatea la dreapta.
c. curbura lombară – cu convexitatea la stânga.
10
Curbura toracală este primară, fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai
dezvoltaţi la membrul superior drept; celelalte curburi sunt compensatorii, având
scopul de a restabili echilibrul corporal. La “stângaci” curburile frontale sunt
orientate în sens invers.
Coloana vertebrală trebuie considerată ca o unitate funcțională și fiecare tip
de postură trebuie considerat ca o adaptare spontană la anumite condiții
deosebite de statică și dinamică.
De asemenea trebuie luat în considerare rolul deosebit al bazinului în
determinarea atitudinii coloanei vertebrale. Bazinul se costituie în suportul
funcțional al coloanei vertebrale, participand activ la statica și dinamica acesteia.
Orice disfuncție la nivelul acestuia (suferință, asimetrie funcțională sau statică)
având severe repercursiuni asupra ansamblului funcțional - biomecanic al
coloanei vertebrale.Bazinul împreuna cu membrele inferioare se constituie în
suportul biomecanicii coloanei vertebrale.

11
CAPITOLUL II. SCOLIOZA
2.1 DEFINIȚIE

Scolioza reprezintă o afecțiune care determină devierea în plan lateral de


la axul drept normal. Coloana vertebrală poate fi modificată și în sensul rotirii
acesteia în jurul axului său. De obicei, scolioza se manifestă la
nivelul vertebrelor toracice sau la nivelul vertebrelor lombare.
Majoritatea oamenilor manifestă un oarecare grad de deviere de la planul
drept al coloanei. Curburile mai mici de 10 grade apărute la nivelul coloanei
sunt considerate ca fiind fiziologice, însă atunci când deviația este mai mare de
10 grade se consideră că este vorba de scolioză. În general, curbura coloanei se
realizează sub forma literelor "S" sau de "C".

Figura 6. Scolioza

2.2 ANATOMIA PATOLOGICĂ

Scolioza reprezintă un tip de deformare a coloanei vertebrale. Marea


majoritate a pacienților se prezintă la medic inițial datorită perceperii unei
diformități. Aceasta poate fi observată de pacient sau de familia sa. Deformarea
constă în asimetria umerilor, cutiei toracice sau a taliei. Scolioza este descrisă
drept o afecțiune nedureroasă. Coloana vertebrală normală prezintă curburi,
unele curburi ale gâtului, trunchiului superior și lombară sunt normale.

Oamenii necesită aceste curburi spinale pentru a menține echilibrul


jumătății superioare a corpului și aliniamentul cu pelvisul.

12
Când apare o nouă curbură laterală a coloanei, la dreapta sau stânga sau
existentă deja, normală, se accentuează aceasta este denumită scolioză.

Scolioza afectează 2% dintre femei și 0,5% dintre bărbații din populația


generală. Există numeroase cauze de scolioză incluzând diformitățile
congenitale ale coloanei, condiții genetice, probleme neuromusculare și
inegalitatea membrelor inferioare. Alte cauze de scolioză includ paralizia
cerebrală, spina bifid, distrofia musculară atrofia mușchilor coloanei și tumorile.
Peste 80% dintre scolioze sunt idiopatice.

Când deviațiile laterale ale coloanei sunt mai puțin evidente, ele trec
neobservate: din păcate, se pierde etapa cea mai eficientă de interventie în sensul
corecției posturale.

De regulă, subiecții ajung la medic atunci când deformările sunt atât de


importante încât nu mai pot trece neobservate și ele determină chiar și deformări
ale toracelui, pentru că, trebuie știut, că orice deviere laterală a coloanei implică
și un grad de rotație și că orice scolioză afectează prevalent coloana toracală și
va determina și o deformare a toracelui.
Dacă nu se intervine corectiv cât mai precoce posibil, există riscul fixării
acestor deformări, pe care în timp nu le mai putem corecta, dar care în schimb,
conduc la complicații: la început, de dinamica respiratorie - scăderea graduala a
capacității respiratorii și de efort - și ulterior, complicații cardio-vasculare.
Uneori deformările ajung atât de importante încât implică purtarea corsetelor,
sau chiar intervenții chirurgicale.

Denumirea scoliozei are în vedere orientarea convexității, încurbării, care


poate fi spre dreapta sau stânga. În cazul scoliozei cu mai multe încurbări, se va
denumi mai întâi sensul curburii primitive și apoi cel al curburii sau curburilor
secundare.

➢ În plan transversal – se produce rotația corpurilor vertebrale care își


orientează apofizele spinoase spre convexitate. Încurbările laterale ale
coloanei vertebrale și rotația corpurilor vertebrale sunt constatate atât în
scoliozele funcționale cât și în cele patologice.
➢ În plan sagital – datorate rotației corpurilor vertebrale.

Când scolioza este localizată – exclusiv sau secundar – la nivelul


coloanei dorsale, rotația vertebrală angrenează și coastele ale căror arcuri își
accentuează încurbarea, realizând gibozitatea costală posterioară.
Există câteva semne care alarmează pacientul și familia sa. Acestea
cuprind înălțimea diferită a umerilor, aspectul unui șold ridicat, coastele de
diferite înălțimi, talie neuniformă, modificări de culoare și textură a pielii care
acoperă deformarea și înclinarea întregului corp la dreapta sau stânga.
13
Odată ce s-a determinat că pacientul are scolioză există câteva opțiuni
terapeutice.

Acestea depind de maturitatea coloanei vertebrale, gradul curburii și cum


afectează stilul de viață, localizarea scoliozei și potențialul de progresie. Terapia
conservativă este indicată pentru curburile mici cu risc mic de progresie.
Statistic acestea nu determină probleme în viața de adult. Sunt urmărite
radiografic o dată pe an pentru a confirma nonprogresia.

Dacă scolioza are un grad de curbură de peste 25 de grade și


progresează medicul va recomanda purtarea unei tije pentru a împiedica
agravarea condiției, dar nu și a reduce curbura deja existentă. Aceste tije sunt
din plastic și urmăresc specific conturul coloanei pacientului, atașate fiind de
curelușe. Acest procedeu oprește progresia scoliozeii la 74% dintre pacienții cu
scolioză idiopatică. La curburi avansate nu este eficientă. Chirurgia corectivă se
folosește pentru a trata scolioza adultului în unele cazuri.

Din punct de vedere fiziopatologic, cea mai comună formă de scolioză


este cea adolescentă care se dezvoltă la adulții tineri la debutul pubertății.
Persoanele cu istoric de deformare spinală sunt la risc de a dezvolta scolioza.
Detectarea timpurie a afecțiunii este esențială. Dezvoltarea scoliozei poate fi
explicată biomecanic pe baza legii Heuter – Volkmann, care spune că presiunea
pe epifize întârzie rata de creștere, iar tensiunea crește tara de creștere. În
scolioză, diformitatea esențială este lordoza, cu procesele spinoase deviate în
concavitate în curba latarală. Pe măsură ce rotația progresează, încărcarea
mecanică a epifizelor pe o parte a corpului crește determinând deformare
laterală. Astfel scolioza este o deformare prin lordoză, rotație și curbare laterală
a vertebrelor.

2.2 DIAGNOSTIC

Scolioza apare cel mai adesea la persoanele cu o vârstă cuprinsa între 10


și 18 de ani și este adesea detectată prin programele şcolare sau vizitele regulate
la medicul de familie. Este important să consultați un doctor de îndată ce
constatați o deformare a coloanei. Un diagnostic precoce poate să prevină
progresia deformării. Dacă scolioza nu este tratată, coloana se poate deforma și
mai mult, devenind rigidă și greu de corectat, cu un tratament dificil.

Pentru stabilirea diagnosticului se urmărește :

➢ Curbura coloanei vertebrale în stânga sau dreapta.

➢ Asimetria umerilor, evidențierea omoplatului.


14
➢ Asimetria taliei.

➢ Un șold mai înalt decât celălalt.

➢ Odată ce scolioza este detectată , curbura trebuie monitorizată permanent.


Progresia curburii coloanei vertebrale este de înțeles și se măsoară în
grade.

➢ Curbură ușoară, care se menține la 20 de grade sau mai puțin, necesită


monitorizare și observare.

➢ Curbură mai mare de 20 de grade necesită un tratament de bază non -


chirurgical, care să împiedice accentuarea curburii.

Dacă pacientul este copil, este important de determinat începutul


pubertății pentru a determina cu exactitate câți ani de creștere osoasă rămân
pacientului până devine matur scheletul, deoarece creșterea progresiei curbei
scoliotice se poate opri la vârsta adultă.
Examenul fizic include postura pacientului, gradele de mobilitate ale
coloanei, lungimea membrelor inferioare. Vor fi observate miscarile care produc
o senzatie de durere. De asemeni medicul va palpa apofizele spinoase ale
coloanei, va nota deviatiile observate si va palpa spasmul muscular. In timpul
examenului neurologic medicul va testa reflexele, forta musculara, si iradierea
durerilor, daca acestea exista.
Clinic: Se descriu trei grade de scolioză:
a. Scoliozade gradul I: este mobilă și reductibilă (nefixată) și poate fi
confundată cu atitudinile scoliotice funcționale. Curbura poate fi dorsală,
însoțită sau nu de curburi compensatorii, ori lombară, când creasta iliacă
și spina iliacă proemină de partea concavității. Pot să apară curburi
laterale compensatorii, lombosacrată sau dorsală inferioară. Curburile
compuse (compensatorii) realizeazăscolioza în “S” inversat. Scolioza se
reduce prin flexia trunchiului la 90o.
b. Scolioza de gradul II: (scolioza fixată) poate să fie încă reductibilă.
Contractura paravertebrală percepută pe partea concavă a deviației este
însoțită de dezechilibrul și prăbușirea (colapsul) rahisului și de rotația
vertebrelor cu modificările toracelui caracteristice. Anteflexia rahisului
pune și mai bine în evidență tulburarea de statică. Toracele devine
asimetric (plat de partea convexității și proeminent de partea opusă), iar
pacientul scade în înălțime. Coastele de partea concavității se ating, în
timp ce de partea convexității seîndepărtează între ele.
c. Scolioza de gradul III: este ireductibilă (retracția musculoligametară
asociază modificări osoase avansate), are consecințe estetice și
funcționale majore și afectează organele toracale și abdominale. În afară
15
de deformarea toracelui, starea generală se alterează progresiv ca urmare a
disfuncțiilor organice și a durerilor. În stadiile foarte avansate cu
înfundarea toracelui și expansiunea coastelor spre oasele coxale (torace
mic) apar tulburări grave ale organelor interne.
Anumite examene sunt considerate tipice pentru diagnosticul scoliozei:
Examenul Clinic: include investigații statice și dinamice ale coloanei
vertebrale. La inspecție (pacientul în ortostatism) se stabilește sediul și mărimea
curburii, prezentă unui umăr ascensionat sau a unui sold proeminent.
Examenul cu Firul de Plumb: aplicat pe vertebra C7 apreciază
dezechilibrarea scoliozei (dacă firul trece în afara șanțului interfesier), iar
înălțimea gibusului cu bolnavul în anteflexie și lungimea săgeților (distanța
dintre apex și fir) se măsoară cu rigla.
Important în diagnosticul scoliozelor este aprecierea egalității
membrelor inferioare. Suplețea curburilor se apreciază prin înclinarea coloanei
(anteflexia reduce o curbură posturală sau statică și exagerează o scolioză
structurală) sau prin suspendarea pacientului prin intermediul cadrului cu
căpăstru Glisson.
Testul Adam: pentru îndoire înainte poate fi folosit pentru a face o
distincție între scolioza structurală sau scolioza nestructurală a coloanei
vertebrale lombare.
Acest test este considerat un examen clasic al pacientului cu scolioză.
Pacientului i se va cere să se aplece înainte și cu brațele întinse să încerce să
atingă solul. Acest test evidențiază anomalii anatomice ale coloanei, ca prezența
unei gibozități toracice sau o deviație a axului coloanei vertebrale.
Terapeutul fizic are trei sarcini importante: de a informa, de a sfătui și de
a observa. Observarea pacientului cu ajutorul unui program educațional asigură
faptul că starea pacientului se îmbunătățește.

Investigații Paraclinice:
Examene imagistice pentru confirmarea diagnosticului:
Radiografia este principalul obiect în imagistica scoliozelor, atât pentru a
confirma diagnosticul, cât și pentru a exclude orice condiții de bază. Deși este
definită ca o deformare laterală aceasta este o deformitate de rotație
tridimensională (3D).

Indicările pentru radiografie includ modificări ale alinierii normale a


coloanei vertebrale pe examinarea fizică, evaluarea progresiei curburii spinale și
urmărirea tratamentului. Pentru studiul scoliozelor, metoda preferată este o
radiografie posteroanterială cu pacientul în poziție verticală.

16
Pentru acei pacienți care sunt evaluați sau sunt tratați clinic pentru
scolioză, alte imagini includ imagini de încovoiere drepte și stângi, o imagine
laterală a fasciculului și o imagine posteroanterială a încheieturii mâinii stângi
pentru determinarea vârstei osoase.
Analiza radiografică ar trebui să identifice prezența, direcția, localizarea și
vârful curburii. Stabilirea maturității scheletice este importantă deoarece curbele
scoliotice ușoare până la moderate nu progresează după încetarea creșterii.

Examenul Radiologic este fundamental. El permite:


➢ Determinarea numărului de curburi.
➢ Clasarea diferitelor tipuri de curburi.
➢ Măsurarea angulației curburii.
➢ Precizarea gradului de înclinare și rotație a coloanei.
➢ Compararea vârstei osoase cu cea cronologică.
➢ Urmărirea evoluției sub tratament.

Figura 7. Imagine radiografică a scoliozei

Se practică radiografia coloanei de față în ortostatism, dacă se poate în


întregime, inclusiv crestele iliace. Radiografia de profil este necesară doar la
prima examinare, știind că evoluția unei scolioze conduce oricum spre o
scoliocifoză sau scoliolordoză.
Pentru aprecierea reductibilității curburilor patologice se utilizează
radiografiile în inflexiune laterală maximă, bolnavul fiind în clinostatism, cu
bazinul fixat în poziție de echilibru sau prin suspendare cu ajutorul colierului
Sayre pentru aprecierea reductibilității spontane globale (radiografie în
suspensie).
17
Teste neurologice: Testarea scoliozei începe, de obicei, cu istoricul
familial și un examen fizic. Aceasta include testul de îndoire înainte, de
asemenea, poate fi folosit un scoliometru pentru măsurarea și estimarea rotației
curbei spinoase.
Dacă constatările din istoric și cele evidențiate în urma testelor
neurologice arată o curbă semnificativă a spinării, poate fi făcută o radiografie a
coloanei vertebrale pentru a obține o măsurare mai precisă a curbei spinării.
Vârsta scheletică, determinată de semnul Risser, este, de asemenea, o măsură
utilă pentru a micșora riscul de înrîutațire a curbei.
Teste fizice și observarea anatomică:
Scopul examenului funcțional este de a distinge postura defectuoasă sau
scolioza idiopatică reală. Examinarea mișcărilor active ale coloanei vertebrale în
segmentul cervical, toracic și lombar:
➢ Flexie.
➢ Extensie.
➢ Blit lateral.

Terapeutul fizic are trei sarcini importante: de a informa, de a sfătui și


de a observa. Observarea pacientului cu ajutorul unui program educațional
asigură faptul că starea pacientului se îmbunătățește.
Clasificare:
Scoliozele sunt împărțite în două grupe principale: scolioze funcționale
(nestructurale) și scolioze structurale.
Scoliozele Funcționale:
A. Atitudinea scoliotică.
B. Scolioza profesională și din tulburări de auz și vedere.
C. Scolioza static:
- prin asimetrie de bazin (redoare a șoldului).
- prin ascensionarea congenitală a omoplatului.
- prin inegalitatea membrelor inferioare.
D. Scolioza antalgică (sindromul vertebral din discopatia vertebrală).
Scoliozele Structurale sau Osoase:
A. Scolioza congenitală:
1. Cu malformații vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri
vertebrale, sacralizare, condrodistrofii (nanism).
2. Fără malformații vertebrale: scolioza idiopatică a
nou – născutului.

B. Scolioza apărută în cursul creșterii:


18
1. Afecțiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos,
boala Recklinghausen, boala Lobstein, boala Marquio.
2. Afecțiuni musculare (miopatii): distrofii musculare,
sindroame miotonice, miopatii congenitale, miopatii
metanolice.
3. Afecțiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielită,
paralizia cerebrală infantile.
4. Rahitismul.

C. Scoliozele secundare unor afecțiuni dobândite:


1. Osoase: traumatisme (fracturi-luxații), costectomii,
toracoplastie, laminectomie.
2. Neurologice: neurofibromatoză, siringomielită, tumori
vertebro-medulare, poliomielita, scolioze tetanice.
3. Empiem toracic cu retracție fibroasă.

D. Scoliozele idiopatice (esențiale): cele mai frecvente (75%):


1. Scolioza infantilă (0-3 ani).
2. Scolioza juvenilă (3-14 ani).
3. Scolioza adolescenților (cea mai frecventă după pubertate).
4. Scolioza idiopatică a adultului (posibil debut în adolescență).

Scoliozele nestructurale (funcționale):


Ele pot fi provocare de inegalități ale membrelor inferioare, de anchiloze
ale șoldului în poziții vicioase, de contracturi musculareparavertebrale antalgice
ca în hernia de disc. Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive și dispar odată
cu dispariția sau corectarea cauzei care le-a produs.
Scoliozele nestructurale, funcționale sau atitudinile scoliotice se
caracterizează prin faptul ca deviația laterală a coloanei este complet reductibilă
clinic și radiologic în poziția culcat. Acest tip de scolioze nu se însoțesc de
modificări de structură vertebrală sau gibozitate și se reduc spontan sau prin
intervenție minimă.
Atitudinea scoliotică nu se însoțește de o rotație a vertebrelor, dar se
combină frecvent cu atitudinea cifolordotică. Această situație se întâlnește în
cazul unei creșteri rapide, insuficiență musculoligamentară, igienă vertebrală
deficitară sau uneori inegalitate de membre inferioare cu dezechilibru al
bazinului (dezechilibru mecanic redresat prin aplicarea unui talonet).

Scoliozele structurale:
Cauzele care duc la apariția scoliozelor structurale pot fi neurologice,
musculare, genetice, congenitale, metabolice, dar marea majoritate a scoliozelor
au cauza necunoscută (ex: scoliozele idiopatice: aproximativ 75%).
19
Scoliozele structurale constau într-o inflexiune laterală a rahisului cu raza
mare de curbură ce antrenează un aspect discret asimetric al ansamblului
spatelui: un umăr mai ascensionat, omoplatul mai proeminent, asimetria discretă
a triunghiului taliei, un șold ușor ascensionat și chiar un ușor dezechilibru lateral
al trunchiului. În scoliozele structurale coloana vertebrală prezintă modificări ce
se accentuează în perioada de creștere sau de-a lungul evoluției bolii de bază
care duc la deformări ale corpilor vertebrali, sunt însoțite de gibozitate laterală
prin rotația vertebrelor în jurul axului lor vertical și sunt rigide. Gibozitatea este
situată de partea convexității curburii.

2.3 SIMPTOMATOLOGIE

Tabloul Clinic:
Debutul este greu de precizat. Este posibil ca aceasta să aibă loc chiar în
perioada copilăriei sub forma unei scolioze infantile cu o cuneiformizare
vertebrală care evoluează în perioada de creștere devenind evident clinic. De
multe ori instalarea scoliozei coincide cu creșterea rapidă în înălțime în perioada
pubertății. Rareori, instalarea deviației rahisului este precedată de dureri vagi
însoțite sau nu de mialgii sau radiculite care cedează la repaus, precum și de
contractura mușchilor spatelui de partea convexității, fibrilații musculare și
dureri la presiunea inserțiilor acestora.
Cel mai frecvent simptom este curbarea anormală a coloanei vertebrale.
La adulţi, scolioza poate apărea din cauza modificărilor coloanei determinate de
procesul de îmbătrânire. Poziţia unui copil care prezintă scolioză poate fi
cocoşată, iar coastele pot fi proeminente în afară, un umăr sau un şold poate
părea mai inalt decât celălalt, iar capul copilului nu este centrat pe corp. Un alt
semn poate fi considerat omoplatul mai proeminent decât celălalt, linia taliei
poate fi plată pe o parte sau coastele mai ridicate.
Cei mai mulţi medici generalişti afirmă ca scolioza poate apărea la copii
din cauza poziţiei necorespunzătoare în bancă, la şcoală, sau a ghiozdanului
mult prea încărcat, dar specialiştii din ortopedie contrazic acest fapt
În cazurile de scolioză medie sau severă, curburile coloanei se pot
agrava, mai ales în timpul adolescenţei, cele mai mici de 30 de grade pot să se
oprească din evoluţie, dar cele mai mari pot evolua şi pot continua la maturitate,
dacă nu sunt tratate.
Pe măsură ce scolioza se agravează, vertebrele se rotesc spre interiorul
inelului de curbură. În cazul deformărilor foarte grave, gibozitatea coastelor
poate reduce cantitatea de aer din plămâni, ceea ce conduce la insuficienţă
cardiacă, pentru că obligă inima să facă un efort suplimentar.
20
Simptomatologia cuprinde:
➢ durere.
➢ oboseala.
➢ tulburari de respiratie.
➢ afectiuni cardiace.
➢ curbura coloanei în plan lateral, uneori căpătând o formă de S sau de C.
➢ umeri denivelați, unul este mai proeminent decât celălalt sau un umăr este
poziționat mai sus comparative cu celălalt.
➢ talie inegală.
➢ un șold este mai înalt decât celălalt.

Complicații:
➢ Afectarea plămânilor și inimii:
- În scolioza severă – o curbură mai mare de 70 de grade:
toracele poate apăsa plămânii și inima, făcând respirația dificilă
și afectând capacitatea inimii de a pompa.
- În scolioza foarte severă – o curbură mai mare de 100 de grade:
poate apărea afectarea permanentă a plămânilor și inimii. Dacă
respirația este afectată crește riscul apariției infecțiilor
pulmonare și pneumoniei.

➢ Probleme cu spatele: Adulții care au avut scolioză când erau copii sunt
mai predispuși la dureri de spate cronice decât cei care nu au avut
scolioză.

➢ Imaginea despre sine: Pacientul se poate simți izolat și poate să aibă un


respect de sine scăzut datorită diformității create de scolioza.

Factori de risc:
➢ Sexul: Cu toate că scolioza apare atât la băieți, cât și la fete, totuși fetele
prezintă un risc mult mai mare de agravare a curbării coloanei vertebrale.
➢ Vârsta: Cu cât copilul este mai mic cu atât șansele ca scolioza să se
agraveze sunt mai mari.
➢ Mărimea scoliozei: Cu cât curbura este mai mare cu atât este mai
probabil să progreseze.
➢ Localizarea: Curburile toracice și lombare progresează mai puțin decât
cele cervicale.
➢ Probleme ale coloanei la naștere: Copii care se nasc cu scolioză (scolioză
congenitală) au un risc mai mare de agravare. Scolioza congenitală este
considerată o malformație care afectează forma și mărimea vertebrelor.
➢ Istoric familial: Scolioza poate apărea și ereditar.

21
2.4. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive și dipar


odată cu dispariția sau corectarea cauzei care le-a produs.
Scoliozele structurale evoluează în perioada creșterii, indiferent de
etiologie (unele scolioze infantile se pot corecta spontan), fiind cu atât mai grave
cu cât vârsta de debut este mai mică. Odată încheiată osificarea scheletului
încetează și evoluția scoliozei. La femei, scoliozele structurale se pot accentua în
perioada de sarcină , alăptare și menopauză, în urma unor eforturi profesionale
(insuficiență musculoligamentară) sau în urma degenerescenței discale.
Complicațiile Scoliozei:
➢ Scolioza poate determina, în funcție de gradul de gravitate, o serie
întreagă de complicații.
➢ Complicațiile cardio–resoiratorii: Prin deplasarea, compresiuna, tracțiunea
și deformarea organelor toracice, inima, vasele mari, plămânii nu-și vor
mai putea realiza funcțiile normale și vor fi supuse la diferite îmbolnăviri.
➢ Complicații digestive: sunt facilitate de ridicarea diafragmului, astfel
apărând inapetență și tranzit încetinit.
➢ Afectarea creșterii și a dezvoltării.
➢ Complicații psihice: constau din tulburări de caracter, timiditate și
instalarea unui complex de inferioritate.

2.5 TRATAMENT

Tratamentul scoliozei este unul complex care abordează mai multe


ramuri, atât medicale, socio-familiare, cât și educaționale.
1. Tratamentul Profilactic:
Trebuie combătute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua
deviația vertebrală, ca de exemplu, “atitudinea soldie“, de sprijin pe un singur
picior, pe care o iau adeseori copiii și adolescenții (mai ales fetele). Purtarea
ghiozdanului cu cărți este recomandabil să se facă pe spate, iar dacă se face în
mână, să se alterneze dintr-una în cealaltă.
De o importanță deosebită este menținerea poziției corecte la masa de
lucru. Pentru a se asigura o poziție corectă în cazul existenței unei deviații
vertebrale este recomandabilă înălțarea mesei de lucru prin aplicarea pe ea a
unui pupitru cu suprafața înclinată, care să-l oblige pe pacient să mențină poziția
corectă.

22
Este recomandabil ca pacientul să nu stea timp îndelungat la masa de
lucru, până când oboseala l-ar face să ia o poziție incorectă, ci să facă pauze în
care să execute câteva exerciții fizice sau să se întindă pe pat. Este necesar să se
încerce combaterea pozițiilor vicioase pe care unii pacienți și le însușesc în
timpul somnului, ca de exemplu în flexie accentuată sau în decubit lateral mereu
pe aceeași parte.
Adeseori este utilă montarea unei plăci dure sub saltea. În cazul utilizării
corsetului Milwaukee, de exemplu, auto-redresarea activă a coloanei în timpul
somnului este favorizată de planul ferm al patului.
2. Tratament Igieno-Dietetic:
Se recomandă pacienților cu scolioză o dietă adecvată astfel încât
greutatea lor corporală să fie optimă în raport cu înălțimea și vârsta. Acest lucru
este necesar mai ales la pacienții supraponderali, deoarece greutatea poate
accentua deviațiile coloanei vertebrale.

Pentru că impactul alimentației asupra sistemului osteo-muscular și a


unor afecțiuni, precum scolioza (care evoluează în timp), este mai greu vizibil
decât cel asupra sistemului digestiv, de exemplu, tindem să uităm de multe ori
că substanțele pe care le introducem în organism prin hrană afectează masiv și
oasele, articulațiile și mușchii.

Scolioza nu poate fi vindecată prin alimentație, însă în mod evident


întregul sistem osteo-muscular are nevoie de anumiți nutrienți naturali pentru a
se putea dezvolta, respectiv ”repara” cât mai bine. Nu neglijați consumul de
alimente care vă aduc un aport de calciu, magneziu, vitamina D.
3. Tratament Medicamentos:
Se administrează antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazonă,
aminofenazină, aspirină), antalgice și decontracturante, acestea din urmă având
rol de relaxare a musculaturii, ale cărei contracții pot genera deformări ale
coloanei. Administrarea de cortizon joacă un rol foarte important, dar trebuie
acut în vedere dozajul și stadiul evolutiv. Se mai administrează calciu și
clorocalcin. Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B și vitamina C.
4. Tratament Ortopedico-Chirurgical / Tratament Ortopedic:
Își propune corectarea și menținerea deviației vertebrale pentru a
neutraliza riscul de agravare reprezentat de puseul pubertar de creștere. Un
tratament ortopedic poate fi apreciat ca eficient dacă la sfârșitul creșterii el
reușește să mențină deviația vertebrală la o valoare cel mult egală cu aceea de la
începutul tratamentului.
Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active și pasive:

23
Aparatele ortopedice pasive: realizează corecția deviației folosind forța de
presiune, de obicei la nivelul părții convexe a curburii și forța de tracțiune care
tinde să elongheze coloana și astfel să reducă curbura.
Corectarea este în general realizată prin aparate gipsate succesive. Când se
obține corecția maximă menținerea ei este încredințată unor corsete ortopedice.
Pentru scolioza corecția se obține cu ajutorul unui cadru ce realizează atât
elongarea cât și derotarea coloanei și presiunea pe convexitate. Indiferent de
tipul de cadru (Abbot, Risser, Cotrel) principiul este același. După o perioadă de
1-2 luni aparatul gipsat se schimbă, obținându-se o nouă corecție. Uneori gipsul
poate realiza o elongație progresivă (aparatul de elongație tip Stagnara).
Aparatele ortopedice active: Caută să obțină corecție printr-o autoredresare
activă a coloanei. Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee. Corsetul lui
este purtat permanent sau intermitent, în funcție de gravitatea curburii. Există
actualmente tendința de a aplica corsetul Milwaukee noaptea în cazurile de
deviații mici (scolioza sub 30o), dar care la controale repetate fac dovada
evolutivității lor.

Un alt aparat active este corsetul cu trei puncte de sprijin care caută să
redreseze scoliozele lombare. O altă serie de metode ortopedice: tracțiunea
continuă în timpul nopții (Cotrel), stimularea electrică a musculaturii din
convexitate cu aparatele special construite, se adresează acelorași deviații
vertebrale de gravitate medie și se asociază în programul terapeutic.

În cazul purtării corsetelor se recomandă următoarele principii:


- Să fie aplicat cât mai precoce.
- Să fie susținut, în pecial în perioada de creștere accelerate.
- Să facă o corecție maximă și să fie continuu supravegheat.
- Să fie aplicat suficient de mult timp, pentru ai putea aprecia eficacitatea.
- Să menajeze psihicul bolnavului și al familiei.

Figura 8. Corsetul Milwaukee


24
5. Tratament Chirurgical:

Deviațiile vertebrale grave, evolutive, care se agravează lent, dar


continuu, și după terminarea creșterii, impun redresarea și stabilizarea lor prin
metode chirurgicale. Prețul corecției în aceste cazuri îl constituie rigidizarea (cu
tije) a unui important segment al coloanei vertebrale. Intervenția chirurgicală în
cazurile de gravitate extremă trebuie precedată de o pregătire prin elongație
progresivă a coloanei (prin aparate gipsate de elongație sau elongație cu halou
cranian și gips sau cerc pelvin).
Intervenția este urmată de o imobilizare gipsată, apoi de corset ortopedic
timp de 18-24 luni, perioadă în care artrodeza vertebrală devine solidă. Și
tratamentul chirurgical va fi însoțit de kinetoterapie, cu scop de asuplizare
preoperator, cu scop de tonificare musculară generală în perioada de imobilizare,
cu vocația de corecție posturală și integrare în viața cotidiană la înlăturarea
corsetului.

Figura 9. Intervenție Chirurgicală

6. Tratament BFKT:

Balneo-fizioterapia are cele mai largi recomandări, cu cele mai


eficiente rezultate. Aproape că nu există contraindicații, excluzând numai
formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensați). Mijloacele fizice
cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei și
balneoterapiei.
Tratamentul funcțional are ca scop promovarea exercițiilor de
asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor fiziologice și de tonifiere a
musculaturii paravertebrale.
Crearea unui comportament igienic și ergonomic va proteja coloana,
preîntâmpinând evoluția și agravarea scoliozei.

25
Obiective urmărite de tratamentul B.F.T. sunt următoarele:
1. Combaterea durerii.
2. Refacerea echilibrului muscular.
3. Tonifierea musculaturii.
4. Refacerea mobilității articulare.
5. Recâștigarea mobilității coloanei vertebrale.
6. Corectarea posturilor vicioase prin: posturări corective (coordonare și
autocoordonare) și posturpări hipercorective cu caracter antalgic.
7. Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
8. Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute
prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale.
9. Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a
bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
10.Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot
parcursul recuperării.
11.Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat.
12.Tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare și de alungire,
acolo unde este suferind.
13.Corectarea și menținerea tonusului muscular, prin exerciții și
gimnastica medicală.
14.Creșterea forței și rezistenței la nivel lombosacrat.
15.Educarea și reeducarea conștientizată prin percepție a pacientului, a
senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu, a senzației de
verticalizare și de înclinare a corpului; senzația de mișcare rectilinie;
senzația de rotație; senzația de vizualizare; senzația de lateralitate.
16.Reantrenarea pacientului la efort prin creșterea treptată a forței și
rezistenței la nivelul grupelor musculare, se vor introduce o serie de
aparate ajutătoare în recuperare și reantrenare, cum ar fi:
- bicicleta ergometrică;
- stepperul;
- placa de echilibru și spalierul;
- aparatul multifuncțional helcometru;
- covorul rulant;
- gim-ball.v

a) Electroterapie:
Electroterapia are unele aplicații în deformările coloanei. Rolul său este
de a reduce retracțiile și contracțiile prin încălzirea profundă a regiunii
(ultrasunete, diadinamici), de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și
sclerozate (ionizările cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon
26
1% sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau anchilozele și artrozele
secundare.
Electroterapia locală se adresează atât durerii ca simptom (electroterapie
antalgică simptomatică), cât și contracturii musculare și ea sursa generatoare de
durere (electroterapie antalgică patogenică). Dintre procedeele mai importante
de electroterapie amintim: galvanizările, ionoterapia electrică, faradizarea,
curenții diadinamici, fototerapia și ultrasunetele.
Se utilizează curenți cu efect antalgic și miorelaxant pe musculatura
paravertebrală contracturată, curenți de joasă și medie frecvență:
➢ curenții diadinamici.
➢ curenții interferențiali.

Ultrasunetele au un rol important prin efectul antalgic, hiperemiant și


decontracturant.
Se aplică:
- Ultrasunet: unltrasunetele sunt niște vibrații mecanice pendulare care
depășesc limita dde percepție auditivă și de aceea se numesc ultrasunete.
- Fregvența este cuprinsă între 500 Hz – 3.000 Hz. Banda de radiații
este cuprinsă între 800 și 1.000 KHz.
- Forme de aplicare: câmp continuu și câmp discontinuu.
- Efecte fizio-chimice: datorită vibrației care se produce la contactul
dintre transductor și prin intermediul transductorului și tegument,
vibrația se transeferă volumelor de apa din țesut și fiecare moleculă
este pusă în mișcare cu o frecvență în țesut, care depinde de
intensitatea energiei ultrasonică.
- Efecte chimice: ultrasunetele influențează procesele de reducere;
depolarizare și poate influența structura unor substanțe chimice.
- Prin aplicația de ultrasunet se poate acumula în os energie de valoare
înaltă, pentru că se încălzește de cinci ori mai mult decât mușchiul, e
rezervată aplicația pe țesutul osos, cu atât mai mult la copil și
adolescent, pentru că sunt în creștere.
- Efecte fiziologice și terapeutice: analgetic (controlează/modulează
durerea); miorelaxant (decontracturant); efectul fibriolitic; efectul
acțiunea-reflexă.

- Curentul Galvanic: formă de curent continuu care circulă dinspre polul


negativ (-) către polul pozitiv (+). Curentul electric reprezintă o deplasare
de sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor. Conductorul
electric este corpul prin care poate trece un curent electric continuu.

27
Clasificare:
1. Conductoare de gradul I: metalice – prin care poate trec un curent
electric continuu, fără să provoace reacții chimice
2. Conductoare de gradul II – electrolitice, soluții de acizi, baze sau
săruri în care trecerea curentului electric produce o electroliză.
3. Conductoare de gradul III – gazoase.
Efect analgezic, manifestat mai ales de anod (+).
Efect de stimulare, excitare manifestată la catod (-), realizează contracții
musculare ca urmare a acțiunii curentului asupra fibrelor nervoase motorii.
Efect sedativ, datorat acțiunii asupra Sistemului Nervos Central.
Efect hipermiant – vasodilatator – biotrofic, datorat activării vascularizației
locale dar și cu efecte asupra circulației generale.
Efect de reglare, nespecifică neuro-vegetativă.
Tipuri de galvanizare: Ascendent: efect stimulant; Descendent: efect sedativ.
Metode de aplicare a galvanizării: aplicații transversale, longitudinale,
periarticulare, craniene.
- cu ajutorul unor electrozi din plumb sub forma de placi de diverse
dimensiuni (galvanizare simpla).
- ca baie hidro-electrolitica.
- ionogalvanizare (metoda de introducere a unor substante medicamentoase
prin tegument cu ajutorul curentului electric).
Aplicații:
- Indicații: galvanizare longitudinală.
- Timp: 15-30 minute.
- Intensitate: furnicătură.

- Curentul diadinamic: este curentul cu fregvență cuprinsă între 50 – 100


Hz. Este „curent cu impulsuri”, se obțin din curentul continuu întrerupt la
un ritm reglabil.
Curentul diadinamic are 5 forme și următoarele efecte:
- MF – monofazat – excitomotor.
- DF – difazat – antialgic.
- PS – perioadă scurtă – resorbtiv.
- PL – perioadă lungă – antialgic.
- RS – ritm sincopat – decontracturant.
Efectele curentului diadinamic:
- analgezice.
28
- excitomotorii.
- trofice.
- asupra organelor interne.

Aplicații:
- Indicații: CDD longitudinal dorsal paravertebral stâng, RS.
- Timp: RS: 10minute+ 10 minute.
- Intenitate: furnicătură.

- Laser: procedura de laser terapeutic stimulează circulația, stimulează


secreția de lichid sinovial, reduce procesele aderențiale intra-articulare și
crește metabolismul celular.

Figura 10. Tens.

Tatamentul prin Hidro-Termoterapie:

Termoterapia locală se folosește ca procedură de relaxare musculară ,


creșterea metabolismului tisular local prin vasodilatația cutanată și musculară.
Mijloacele se aleg în funcție de posibilități și pot fi extrem de simple sau
sofisticate. Important este ca indicația de termoterapie să fie corectă și
metodologia de aplicare să fie respectată.

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură.


Efectele de bază ale termoterapiei sunt:

➢ analgezia,
➢ hiperemia,
➢ hipertermia locală și sistemică,
➢ creșterea tonusului muscular,
➢ creșterea elasticității țesutului conjunctiv.

29
Aceste efecte cumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de
kinetoterapie și masaj.

Tratamentul Prin Masaj:

Procedura de masaj terapeutic în tratamentul scoliozei, este folosit cu


scopul de-a ameliora stările de disconfort, caracterizate prin durere și contracturi
musculare la nivelul spatelui. Masajul pe de altă parte, vizează manevre
specifice, ce au ca scop tonifierea musculaturii din exteriorul curburii și manevre
pentru relaxarea musculaturii din interiorul curburi, unde fibrele musculare sunt
mai scurte.
a. Efectele Fiziologice Ale Masajului:
Efecte Locale:

a. Acțiune sedativă asupra:


- durerile de tip nevralgic.
- Durerile musculare și articulare.
Acțiunea sedativă se obține prin manevre ușoare, lente care stimulează
exteroceptorii și propriceptorii existenți.

b. Acțiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea și înroșirea


tegumentului asupra căruia se exercită masajul. Această acțiune se obține
prin manevre mai energice.
c. Îndepărtarea lichidelor interstițiale de stază cu accelerarea proceselor de
resorbție în zona masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază.
Acest efect este benefic la persoane cu insuficiență venoasă periferică și
apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie
spre centru.

Efecte Generale:

Masajul duce la creșterea metabolismului bazal, stimulează funcțiile


aparatului respirator și circulator, influențează favorabil starea generală a
organismului, îmbunătățește somnul, îndepărtează oboseala musculară.

Toate aceste efecte generale se explică prin acțiunea masajului asupra


pielii care este un organ bine vascularizat și mai ales bogat inervat.

30
Tratamentul prin Kinetoterapie:

Procedura de kinetoterapie ajută la obținerea unei ameliorări


semnificative a scoliozei, cu o bună corectare a coloanei vertebrale, cu scăderea
curburii scoliotice. Redresarea curburilor, poate fi realizată prin întinderea
progresivo-pasivă și completă a musculaturii concavității și scurtarea
musculaturii din convexitate.
De asemenea, kinetoterapia intervine prin redresarea bazinului și
echilibrarea centurii scapulare. Prin diversele metode special concepute pentru
scolioză, kinetoterapia are un rol deosebit asupra creșterii flexibilității coloanei
vertebrale. Kinetoterapia tonifică și reechilibrează musculatura paravertebrală,
tonifică musculatura fesieră și cea abdominală.
Exercițiile de respirație, ca parte componentă a programului de
kinetoterapie, realizează o creștere a expansiunii toracice localizate în acele zone
în care mobilitatea toracică este evident deficitară; o scădere a travaliului
ventilator prin asuplizarea toracovertebrală și prin sporirea contribuției
ventilației diafragmatice (respirație abdominală) și o creștere a randamentului
,,pompei musculare respiratorii", prin ameliorarea raportului dintre lungimea
mușchiului respirator și tensiunea lui.
Obiectivele Kinetoterapiei:

- Corectarea deviației vertebrale și a deformărilor toracale prin


posturi fixe, corectoare sau hipercorectoare.
- Menținerea posturii prin exerciții de corectare posturală.
- Creșterea sau menținerea mobilității coloanei vertebrale.
- Creșterea forței musculare paravertebrale și abdominale.
- Ameliorarea respirației.
- Prevenirea sau îmbunătățirea tulburărilor funcției cardio -
circulatorii.

Școala Spatelui:

Școala Spatelui, este un concept care este utilizat pentru a preveni


durerile de spate și pentru a ajuta persoanele cu dureri de spate. Scopul este de a
consolida mușchii abdominali și ai spatelui prin diferite exerciții și de a oferi
concepte de relaxare.
Condițiile stresante, trebuiesc evitate pe cât posibil. Greutatea maximă
pe care are voie pecientul să o ridice nu trebuie să depășească 5 kg. Ridicarea
obiectelor se face flectând coapsele și genunchii. Înlăcătarea coloanei vertebrale
se face prin contracție concomitentă a spatelui și a abdomenului (bascularea

31
bazinului + contracția mușchilor andominali). Este interzisă aplecarea în față
(înainte) cu genunchii întinși și ridicarea obiectelor în această poziție.
Căratul obiectelor se face cu ambele mâini, pentru a nu genera scolioza.
Se evită căratul unor obiecte cu greutate într-o singură mână. Evitarea bruscă a
mișcărilor de răsucire a trunchiului. Se doarme pe saltea dură, relaxa.
Posturi antalgice:
- Întins pe spate (decubit dorsal), capul și umerii pe o pernă, genunchii
flectați cu un sul, tălpile pe sol.
- Întins pe o parte (opus durerii), cu mâna sub cap, pe o pernă subțire,
genunchii îndoiți spre piept cu o pernă între ei, cu mâna liberă ține o pernă
ușor încălzită pe care o presează pe abdomen.
- În decubit dorsal, cu șoldurile și genunchii îndoiți în unghi drept, gambele
sprijinite pe un scăunel.
- În decubit ventral (pe burtă), cu sau fără pernă sub abdomen, capul întors
opus părții dureroase.
- În ortostatism la perete, cu calcaiele la 25-30 cm distanță de zid, apoi le
apropiem treptat.
- Din șezând, cu sprijin pe mâini la spate: se execută lordozări și
delordozări.

Figura 11. Exerciții de Kinetoterapie

32
CAPITOLUL III.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL DE BALNEO -
FIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE ÎN
RECUPERAREA PACIENȚILOR CU SCOLIOZĂ.

3.1 SCOP

1. Adoptarea unei poziții antalgice.


2. Minimalizarea consecințelor deficitului funcțional.
3. Prevenirea instalării sau permanentizării deficitului funcțional.
4. Conservarea demnității individului afectat de boală.
5. Creșterea stimei de sine.
6. Reeducarea funcțională.
7. Implicarea activă a pacientului și aparținătorilor acestuia în
desfășurarea activității de recuperare medicală.
8. Adoptarea unei posturi adecvate.

3.2 OBIECTIVE

Principalele obiective terapeutice urmărite în tratarea scoliozei sunt :

1. Revenirea pacientului la activitățile zilnice.


2. Educ pacientul privind stilul de viață, să renunțe la viciile sale.
3. Prevenirea accentuării scoliozei și reducerea dizabilităților dată de
durere.
4. Învăț pacientul să folosească tehnici de destindere și relaxare.
5. Conștientizarea pozițiilor corecte ale coloanei vertebrale, a
bazinului și umerilor prin adaptare de posturi corective.
6. Corectarea pozițiilor vicioase.
7. Menținerea unei posturi și a unui aliniament corporal corect.

33
8. Menținerea unei poziții antalgice.
9. Tonifierea musculaturii.
10.Combaterea contracturilor.
11.Reducerea durerii.
12.Îndepărtarea paresteziilor cauzate de lezarea anumitor ramuri
nervoase și menținerea supleții articulare.
13.Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare.
14.Corectarea și menținerea tonusului muscular prin exerciții de
stretching.
15.Tonifierea musculaturii afectate în regim de alungire și scurtare.
16.Creșterea forței și rezistenței musculare.
17.Reeducarea respiratorie prin exerciții respiratorii.
18.Prevenirea complicațiilor.
19.Menținerea supleții articulare.
20.Menținerea forței și rezistenței musculare.
21.Menținerea unei posturi și alinieri corecte.
22.Evitarea purtării greutăților pe aceeași parte.

3.3 SARCINI
3.3.1. Rol Propriu
3.3.1.1. Asigurarea Condițiilor De Igienă Și Confort

Sarcinile asistentului medical de Balneo-Fiziokinetoterapie în asigurarea


condițiilor de igienă și confort sunt următoarele :
➢ Să educe pacientul să respecte o igienă riguroasă pentru evitarea apariției
complicațiilor.
➢ Să asigure condiții de microclimat cu salon curat și aerisit.
➢ Să ajute la îmbrăcarea și dezbrăcarea pacientului.
➢ Să schimbe poziția pacientului la fiecare două ore.
➢ să ajute pacientul în satisfacerea nevoilor.
34
➢ Să educe pacientul să anunțe medicul sau asistentul medical asupra
manifestărilor ce apar.
➢ Să infomeze pacientul cu privire la respectarea regimului alimentar
calitativ și cantitativ.
➢ Să manifeste înțelegere față de suferința pacientului.

3.3.1.2. Participarea asistentului la examinarea clinică medicală:

Pregătirea psihică și fizică a pacientului:


Tratamentul scoliozei se instituie în urma unui examen clinic și paraclinic.
Examenul clinic include postura pacientului, gradele de mobilitate ale
coloanei, lungimea membrelor inferioare. Vor fi observate mișcările care produc
o senzație de durere. De asemeni medicul va palpa apofizele spinoase ale
coloanei, va nota deviațiile observate și va palpa spasmul muscular. În timpul
examenului neurologic medicul va testa reflexele, forța musculară, și iradierea
durerilor, dacă acestea există.
Am pregătit pacientul psihic și fizic pentru examenul clinic și tratamentul
recuperator:
➢ Am explicat și am lămurit asupra a ceea ce va simți în timpul
procedurilor. Pacientul va suporta mult mai ușor investigații, dacă va avea
cunoștințe minime despre ele.
➢ Am explicat pacientului necesitatea respectării tratamentului recuperator
și importanța colaborării sale cu cadrele medicale pentru redobândirea
sănătății.
➢ Am ajutat pacientul la dezbrăcare. Dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului
trebuie făcută cu finețe pentru a nu provoca dureri.
➢ Am ajutat pacientul să se așeze în poziția adecvată examinării și l-am
sprijinit în caz de necesitate, ușurând astfel efortul pacientului și munca
medicului.
➢ Am verificat și pregătit instrumentele necesare examinărilor clinice.

35
➢ Am ajutat pacientul să se îmbrace după examinare și l-am transport la
salon.

3.3.1.3. Supravegherea pacientului

Asistentul medical balneo-fiziokinetoterapeut are rolul de a supraveghea


pacientul înainte și după începerea tratamentului recuperator, așadar:
➢ Informez pacientul asupra necesității și importanța tratamentului
recuperator, despre tipul, tehnica și efectele acestora.
➢ Urmăresc mimica pacientului pentru a vedea gradul de toleranță, deoarece
mulți dintre ei, în speranța unei vindecări rapide suportă dureri intense.
Durere la care asistentul medical trebuie să observe caracterul,
intensitatea, continuitatea.
➢ Explic pacientului că trebuie să comunice fiecare senzație percepută în
timpul tratamentului.
➢ Expresia fetei poate traduce unele stări ca: anxietate ,durere ,deprimare
sau optimism față de boală. Ea se modifică în funcție de starea bolnavului.
➢ Somnul poate fi modificat pe plan cantitativ și calitativ.
➢ Monitorizez funcțiile vitale în timpul tratamentului, dar și după terminarea
acestuia:
- respirația, a cărei frecvență normală este: 16 -18r/min
- pulsul cu valori normale: 60-80b/min
- tensiunea arterială: sistolică 120-140 mmHg, și cea diastolică
70-90 mmHg
- temperatura normală: 37oC.

3.3.1.4. Educația sanitară primară și secundară


Profilaxia primară: orientându-se asupra oamenilor sănătoși, are ca scop
optimizarea sănătății.
Trebuie combătute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua
deviația vertebrală, ca de exemplu, ,,atitudinea șoldie", de sprijin pe un singur
picior, pe care o iau adeseori copiii și adolescenții (mai ales fetele). De o
importanță deosebită este menținerea poziției corecte la masa de lucru. Pentru a
36
se asigura o poziție corectă în cazul existenței unei deviații vertebrale este
recomandabilă înălțarea mesei de lucru prin aplicarea pe ea a unui pupitru cu
suprafața înclinată, care să-l oblige pe pacient să mențină poziția corectă. Este
recomandabil ca pacientul să nu stea timp îndelungat la masa de lucru, până
când oboseala l-ar face să ia o poziție incorectă, ci să facă pauze în care să
execute câteva exerciții fizice sau să se întindă pe pat.
Profilaxia secundară:
Se recomandă pacienților cu scolioză o dietă adecvată astfel încât
greutatea lor corporală să fie optimă în raport cu înălțimea și vârsta. Acest lucru
este necesar mai ales la pacienții supraponderali, deoarece greutatea poate
accentua deviațiile coloanei vertebrale.
Profilaxia are ca scop împiedicarea, atenuarea sau încetinirea alterărilor
conexe cu evoluția bolii prin diagnostic precoce și tratament adecvat.
Este necesar să se încerce combaterea pozițiilor vicioase pe care unii
pacienți și le însușesc în timpul somnului, ca de exemplu în flexie accentuată,
sau în decubit lateral mereu pe aceeași parte. Adeseori este utilă montarea unei
plăci dure sub saltea. În cazul utilizării corsetului Milwaukee, de exemplu, auto-
redresarea activă a coloanei în timpul somnului este favorizată de planul ferm al
patului.
Practicarea exercițiului fizic pentru menținerea sănătății este cunoscută
din cele mai vechi timpuri. Atât corpul uman, cât și psihicul, mintea au nevoie
de exerciții fizice pentru a-și menține integritatea și o bună funcționalitate.
Programele de exerciții sunt însă diferite în funcție de vârstă, de starea sănătății
subiecților și de obiectivele urmărite.
Pentru copii organismul este în creștere, primul obiectiv care trebuie să
stea în atenție, este asigurarea unei dezvoltări armonioase fizice, dar și o
alimentație sănătoasă și echilibrată.
- Profilaxia secundară este semnalarea și recunoașterea într-un stadiu cât
mai timpuriu al tulburărilor și nevoilor în domeniul fizic, psihic și social,
așa încât aceste tulburări să poată fi oprite. Aceste preveniri acționează
asupra omului deja bolnav și se urmărește vindecarea fără sechele,
persoana putându-și relua activitatea anterioară. Asistentul medical îi va
explica pacientului cum să evite o postură incorectă, un lucru foarte
important în scolioză.
- Gimnastica medicală este deosebit de importantă în cazul scoliozelor,
lucrându-se după caz, asimetric sau simetric cu pacientul. Exercițiile
trebuie respectate și asociate cu termoterapie și masaj.
- Masajul trebuie executat într-o cameră potrivită, încălzită, luminoasă,
atmosferă plăcută, muzică de meditație.
- Igiena bolnavului și al terapeutului este foarte importantă.
37
- Educarea bolnavului în electroterapie: este necesar ca bolnavul să fie
calm, liniștit înaintea aplicării curentului și să semnaleze imediat orice
senzație neplăcută ca: dureri, arsuri, căldură prea mare.
- Educarea pacientului asupra posturii corecte, menținute și controlate.
Școala Spatelui.

3.3.2. Rol Delegat


Rolul meu delegat a constat în:
➢ Aplicarea procedurilor prescrise de medic.
➢ Creșterea forței musculare.
➢ Creșterea mobilității articulare.
➢ Creșterea stabilității articulare.
➢ Toniferea musculaturii.
➢ Corectarea aliniamentului corporal.
➢ Culegerea de date.
➢ Analiza și interpretarea lor.
➢ Planificarea îngrijirilor.
➢ Aplicarea acestora.
➢ Evaluarea rezultatelor.

3.4. METODE DE RECUPERARE FOLOSITE.


Tratamentul trebuie să aibă în vedere vârsta pacientului, precum și
amplitudinea curburii. Pentru scoliozele de sub 15-20 grade, se recomandă
tratament kinetoterapeutic. Menționăm că tratamentul ortotic este eficient
înaintea atingerii stadiului Risser 2-3. Pentru curburile mai mari de 45 de
grade, se recomandă în general tratamentul chirurgical.
Se preferă ca artrodeza posterioară să fie efectuată după închiderea
cartilajului in “Y”. O artrodeză posterioară efectuată la vârste mici riscă să
accentueze ulterior curbura. Momentul efectuării artrodezei este disputat
între diverși autori. Exista autori care susțin că Risser 0 asociat cu persistența
cartilajului în “Y” , este o contraindicație pentru artrodeza posterioară.
Pentru pacienți cu vârste foarte mici, sub 10 ani, se poate încerca
tratamentul cu corset gipsat, dat fiind faptul că, la acești pacienți, artrodeza
posterioară nu poate opri evoluția scoliozei.
Principiile și Obiectivele Tratamentului BFKT:
Balneo-Fiziokinetoterapia are cele mai largi recomandări, cu cele mai
eficiente rezultate. Aproape că nu există contraindicații, excluzând numai
38
formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensați). Mijloacele fizicale
cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei și
balneoterapiei.
Tratamentul funcțional are ca scop promovarea exercițiilor de
asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor fiziologice și de tonifiere a
musculaturii paravertebrale.Crearea unui comportament igienic și ergonomic
va proteja coloana, preîntâmpinând evoluția și agravarea scoliozei.
Tratamentul Prin Hidro-Termoterapie: Termoterapia locală se
folosește ca procedură de relaxare musculară, creșterea metabolismului
tisular local prin vasodilatația cutanată și musculară. Mijloacele se aleg în
funcție de posibilități și pot fi extrem de simple sau sofisticate. Important
este ca indicația de termoterapie să fie corectă și metodologia de aplicare
să fie respectată. Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă o mare
cantitate de căldură.
Efectele de bază ale termoterapiei sunt:
 Analgezia.
 Hiperemia
 Hipertermia locală și sistemică.
 Creșterea tonusului muscular.
 Creșterea elasticității țesutului conjunctiv.

Aceste efecte acumulate sunt favorabile pentru pregătirea programelor de


kinetoterapie și masaj. Metodologia de termoterapie include tehnici variate de
aplicații:
Căldura profundă, produsă de diatermie și ultrasunete.
Căldura superficială, produsă de celelalte tehnici, în care efectul de
penetrație este mai redus, de numai câțiva centimetri de la tegument.

Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol și nisip este


mai benefică decât căldura uscată. Încălzirea superficială se realizează cu lampa
Solux, cataplasma cu muștar, sare caldă, parafină. Pentru încălzirea structurilor
profunde se folosesc microundele sau undele scurte.

1. Împachetarea cu nămol:
Constă în aplicarea nămolului la o temperatura de 38 - 40°C pe o anumită
regiune.

 Durata unei ședințe este de 20 - 40 minute.


 Acțiunea: nămolul are mai multe efecte:
 efect mecanic, producând excitația pielii.
 efect fizic: temperatura corpului crește cu 2 - 3°C.

39
 efect chimic, prin resorbția unor substanțe biologic active prin piele
din nămol. Pe toată durata procedurii se va aplica pe frunte o
compresă rece. Procedura se încheie cu un dus mai rece (pentru
curățare, dar și pentru a readuce temperatura corpului la normal).

2. Băile de abur complete:


Se execută într-o cameră supraîncălzită de vapori, la temperatura de 40°C. Se
mai pot practica în dulapuri speciale orizontale sau verticale. Se pleacă de la o
temperatură inițială de 38 - 42°C și se urcă treptat la 50 - 55°C. În timpul
procedurii se pune o compresă rece pe cap, ceafă sau inimă. Baia se termină cu o
procedură de răcire.

3. Băile de aer cald:


Folosesc căldura uscată, cu o temperatură între 60 – 120 0C, care provine de la
radiatoare supraîncălzite în atmosfera încinsă. Sunt mai ușor suporte decât cele
de abur cald. Transpirația se instalează mai încet, dar cantitatea e mai abundentă
decât la băile de abur.

4. Băile de lumină:
Se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parțiale în dispozitive
adaptate. Durata băilor este de 5 - 20 minute. Căldura radiantă produsă de băile
de lumină este mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald, iar transpirația
începe mai devreme.

5. Băile de soare și nisip:


Utilizează spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precauție, 2 -
3 minute pentru fiecare parte a corpului; timpul de expunere se crește treptat în
zilele următoare.

Aceste băi sunt indicate mai ales la copii, în perioada de creștere (ele
stimulează metabolismul fosfo-calcic și cel al vitaminei D) și contraindicate la
persoanele cu probleme cardiace.

6. Cataplasmele:
Constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanțe, la temperaturi
variate asupra diferitelor regiuni ale corpului. Ele acționează prin factorul
termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant și resorbiv,
precum și pentru acțiunea antispastică și antialgică. La cataplasmele cu plante
medicinale se mai adaugă și efectul chimic.

40
7. Baia kinetoterapeutică:
Este o baie caldă la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului.
Se efectuează într-o cadă mai mare sau într-un bazin cu apă la temperatura de
37-38 0C. Pacientul este invitat să intre în baie și este lăsat liniștit 5 minute; după
aceea tehnicianul execută sub apă toate mișcările posibile în toate articulațiile
timp de 5 minute (pacientul este pasiv). Apoi pacientul este invitat să execute
singur mișcările de mai înainte. Durata băii este de 20-30 minute.

8. Dușul subacvatic:
Este aplicarea unui duș cu presiune mare (de la 1 la 8 atmosfere) și cu
temperatura mai mare cu 1 – 3 0C decât apa de baie în care se afla pacientul.
Coloana de apă este dirijată oblic pe tegument, cu excepția articulațiilor unde
mișcarea se face circular. Durata totală a dușului este de 5 - 15 minute. Acest
duș subacval acționează prin factorii termic și mecanic ai apei.

Figura 12. Baia kinetoterapeutică și duș subacval

Tratamentul Prin Electroterapie:

Electroterapia are unele aplicații în deformările coloanei. Rolul său este


de a reduce retracțiile și contracțiile prin încălzirea profundă a regiunii
(ultrasunete, diadinamici), de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și
sclerozate (ionizările cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon
1% sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau anchilozele și artrozele
secundare.

Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitările pasive, de


întindere, mai pot beneficia de băi de lumină infraroșii, masaj, iar hipotoniile
41
musculare de termoterapie, curenți aperiodici de joasă frecvență, curenți faradici
și galvanizări.

Electroterapia locală se adresează atât durerii ca simptom (electroterapie


antalgică simptomatică), cât și contracturii musculare și ea sursa generatoare de
durere (electroterapie antalgică patogenică).

Dintre procedeele mai importante de electroterapie amintim:


galvanizările, ionoterapia electrică, faradizarea, curenții diadinamici, fototerapia
și ultrasunetele.

Ultrasunetele se folosesc în special pentru efectul mecanic, micro-


masajul celular, creșterea temperaturii locale prin frecarea indusă de
bombardamentul cu ultrasunete, efectul fibrolitic ce dezorganizează procesele
incipiente de fibrozare.

Galvanizarea transversală este decontracturantă și antalgică, efectul


antalgic fiind potentat de alegerea unor soluții medicamentoase cu efect
anestezic de suprafața (xilina, novocaina). Esențial este ca mărimea electrozilor
să acopere integral zona de tratat, intensitatea curentului să fie la prag și durata
tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).

Figura 13. Aparatură Electroterapeutică; Unde scurte; Laser

Curenții diadinamici al căror efect antalgic este foarte bine cunoscut


actionează și prin contracțiile musculare pe care le induc formele excitomotorii
(RS, PS, PL). Și aici, dozarea intensității și durata ședinței condiționează efectul
terapeutic.

Curentul interferențial în aplicație statică, dar mai ales dinamică, folosind


frecvențe excitomotorii în formă SPECTRU, aduce o contribuție substanțială în
pregătirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie.

42
Tratamentul Prin Masaj:

Masajul este o procedură terapeutică a BFT, care constă în manevre


executate pe suprafața corpului cu o anumită intensitate și într-o anumită ordine,
în funcție de regiunea masată, de evoluția bolii și de starea generală a
organismului, în scop terapeutic, igienic sau sportiv.

Figura 14. Masaj

Mecanisme De Acțiune:

Cea mai importantă acțiune fiziologică a masajului este reprezentată de


mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explică prin stimulii care
pleacă prin exteroceptori și proprioceptori (stimuli care sunt de diferite
intensități) pe cale aferentă către SNC, iar de acolo pe cale eferentă, ajung la
organele interne în suferință.

Un alt mecanism al masajului este acțiunea mecanică produsă de


manevrele mai dure ca frământarea, contratimpul, rulatul, ciupitul, tapotamentul
(care se face transversal pe fibrele musculare) ceea ce duce la tonifierea
musculaturii, îmbunătățirea funcției și forței musculare.

Tehnica Masajului: Masajul regiunii dorsale se execută așezând


bolnavul în decubit ventral, cu mâinile pe lângă corp. Bolnavul este acoperit cu
un cearceaf lăsând descoperită numai regiunea de masat.

Se începe cu netezirea sau efleurajul cu ambele palme întinse, pornind


de la partea inferioară a toracelui pe mușchii paravertebrali și mușchii dorsali,
partea superioară a trapezilor, înconjurând umerii. A doua formă de netezire se
face tot cu palmele întinse pe părțile laterale ale toracelui tot de jos în sus făcând
terminația la C7. O altă formă de netezire este netezirea pe coloană cu doua
degete depărtate, cu spina vertebrală între degetele depărtate. De asemenea, cu

43
degetele mâinii stângi depărtate, se face netezirea întercostală (luând fiecare
coastă între degete) întâi pe partea opusă nouă, apoi pe partea noastră.

Ultima netezire este pieptene și se face pe mușchii bine dezvoltați(marii


dorsali) derulând pumnul de la rădăcină către vârful degetelor de 5-6 ori.

Netezirea este o manevră de introducere a masajului sau de adaptare a


mâinii maseurului cu tegumentul bolnavului (și invers), de întrerupere a
celorlalte manevre care sunt mai dure și de încheiere a masajului, deoarece
acțiunea sa este calmantă, liniștitoare, sedează durerea de tip nevralgic din
tegument și este o manevră decontracturantă și relaxantă.

Urmează frământarea sau petrisajul cu toate formele sale: frământarea cu


o mână și frământarea cu două mâini (începând cu partea opusă nouă, în 2-3
straturi de mușchi, prin compresiuni și relaxări dintre police și celelalte 4 degete,
ridicând mușchiul de pe planul osos), și contratimpul (pe aceleași straturi). După
fiecare formă de masaj se face netezirea de întrerupere.

Frământarea este o manevră specifică musculaturii. Datorită efectului de


tonifiere pe care îl are frământarea este folosită pe musculatura flască, atonă sau
atrofiată. Frământarea se execută întotdeauna transversal pe fibrele musculare,
îmbunătățind astfel contractibilitatea acestora. Pe lângă efectul tonifiant
frământarea are și acțiune de asuplizare a musculaturii, a pielii și a cicatricilor.

Geluirea este tot o frământare ce se face pe coloana precum și intercostal


(cu 2 degete depărtate cu spina vertebrală între degete sau cu coastele între
degete). O altă direcție a geluirii: cu degetele apropiate se face pe mușchii
paravertebrali dorsali. Toate formele frământării se fac de 2-3 ori pe fiecare
direcție.

După netezirea de întrerupere urmează fricțiunea care se face pe coloană


cu două degete depărtate cu mișcări de sus în jos, stânga-dreapta, circular
dreapta, circular stânga. O altă direcție de fricțiune este intercostala cu degetele
depărtate cu mișcări circulare și o alta cu degetele apropiate pe mușchii
paravertebrali, tot cu mișcări circulare. Fricțiunea se poate combina cu vibrația,
obținându-se un efect decontracturant mai bun.

Fricțiunea este o manevră specifică elementelor anatomice dintr-o


articulație (cartilaje, burse seroase, ligamente, tendoane) șanțurilor
intramusculare și originii inserțiilor musculare. Are o acțiune de căpătare a
elasticității tendoanelor și ligamentelor și de relaxare a lor, antiinflamatoare (la

44
bursa seroasa) și îndepărtează lichidele interstițiale de staza dintre fasciculele
musculare (cu resorbția și îndepărtarea lor către organele excretoare).

După fricțiune urmează tapotamentul care se face pe mușchii bine


dezvoltați ca marii dorsali și trapezi (partea lor inferioară) având în vedere
evitarea zonei rinichilor precum și a coloanei vertebrale. Formele tapotamentului
sunt: cu palma căuș, cu partea cubitală a degetelor și cu partea cubitală a
pumnului. Tapotamentul este o manevră specifică musculaturii și se execută tot
transversal (ca o hașurare).

Are o acțiune și mai tonifiantă decât frământarea. Urmează vibrația care


se face cu palma întreagă pe toata suprafața musculară prin trenuri vibratorii
destul de profunde și rapide pentru a ajunge vibrația și la organele interne.
Vibrația are o acțiune relaxantă, sedativă, calmantă. Se adresează atât
tegumentului cât și fibrelor musculare. După toate formele aplicate masajul se
termina cu netezirile de încheiere.

După aceea facem kinetoterapie deoarece avem articulațiile costo-


vertebrale care trebuiesc mobilizate. Pentru acest lucru facem mișcările de
inspirație-expirație masorul ținând palmele perpendiculare pe coloana dorsală și
spunându-i bolnavului să tragă aer în piept după care bolnavul expiră aerul, iar
masorul apasă prin vibrații coloana dorsală (de 2-3 ori).

În cazul scoliozelor urmărim echilibrarea și egalarea forței de contracție a


musculaturii paravertebrale în vederea restabilirii aliniamentului fiziologic al
coloanei vertebrale. Astfel, vom executa manevre decontracturante (neteziri,
geluiri, fricțiuni, vibrații) pe partea concavității curburii scoliotice și manevre
tonifiante (frământări, tapotament) pe partea convexității curburii scoliotice.

Durata unei ședințe: 5-15 minute.


Ritmul ședinței: zilnic.
Durata tratamentului: 10-12 zile

Kinetoterapia

Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc următoarele procedee:

a. Întinderea în lungime.
b. Flexia laterală.
45
c. Derotarea.
d. Presiunea directă asupra gibozității.

a. Întinderea în lungime acționează corectiv atât asupra deviației laterale a


coloanei, cât și asupra rotației vertebrale. Întinderea se poate realiza în
mod pasiv, sub acțiunea greutății corpului, prin:
- atârnări în brațe la spalier sau pe o bară.
- atârnări prin prindere de cap cu un căpăstru, de obicei în poziția culcat pe
un plan înclinat, alunecos.
- se poate efectua de asemenea prin tracțiuni simultane de șolduri și de cap
sau umeri, cu dispozitive speciale.
În mod activ, întinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contracția
mușchilor paravertebrali.

b. Flexia laterală, corectivă, în direcția convexității, este ușor de realizat în


scoliozele cu o singură curbură, în ,,C”. În scoliozele cu dublă curbură,
corectarea prin inflexiune laterală se poate face prin mai multe modalități:
- acționând simultan asupra ambelor curburi, dar în sens invers asupra
uneia față de cealaltă.
- acționând selectiv asupra uneia din curburi, în timp ce cealaltă este fixată
în poziție corectă sau hipercorectată.
Se poate fixa în poziție corectă o curbură dorsala prin:

- tracțiune asupra brațului din partea concavității.


- presiune directă asupra hemitoracelui din partea convexității.
- tracțiune asupra membrului inferior corespunzător concavității.
- ridicarea fesei de partea convexă prin fixarea unui suport pe scaun în poziț
ia șezând.
- flexia pe bazin a coapsei din partea convexității.
c. Derotarea vertebrală. În scolioze se produce o rotare a
vertebrelor din curbura, care își deplasează fața anterioară a
corpului vertebral înspre convexitate, antrenând în această rotare
și coastele, ceea ce face să apară o gibozitate în hemitoracele din
partea convexității.

Derotarea trebuie făcută în sensul invers. De exemplu, dacă


este prezentă o scolioză dorsală dreaptă, derotarea trebuie să se facă
prin deplasarea umărului drept înainte și a celui stâng înapoi. Pentru a
fi durabilă derotarea trebuie făcută activ, cu participarea contracțiilor
musculare corective.
46
d. Presiunea directă asupra gibozității se aplică pe hemitoracele
corespunzător convexității, în direcție oblică dinapoi înainte. Ea
favorizează atât derotarea vertebrelor, cât și reducerea curburii
scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei
pelote aplicată sub gibozitate, pe care apasă greutatea corpului.

Metode Folosite:

➢ Complexul de exerciții se adresează scoliozei în „C” stânga, iar


pentru scolioza în „C” dreapta se vor executa aceleași exerciții,
cu segmentele de partea cealaltă.
1. Mers cu brațul drept sus, stângul pe șold se execută arcuirea
brațului drept spre stânga în ritmul pașilor.
2. Mers cu brațul drept pe creștet, stângul pe șold, din 3 în 3 pași se
execută arcuirea trunchiului spre stânga.
3. Mers cu piciorul stâng pe banca de gimnastică și cel drept pe
sol; mâna dreaptă pe creștet, stânga pe șold (poziționare
corectivă).
4. Mers cu un baston așezat diagonal la spate, apucat cu mâna
dreaptă de sus și cu stânga de jos.
5. Din poziția stând execută îndoirea trunchiului spre stânga, cu
arcuire, iar măna dreaptă sus, stânga pe șold (de 10 ori).
6. Din poziția stând piciorul stâng sprijinit lateral pe un suport,
piciorul drept pe sol, mâna dreaptă sus, stânga pe șold; execută
îndoirea trunchiului spre stânga, cu expirație, revenire cu
inspirație (de 10 ori).
7. Din poziția stând așezat cu un baston așezat diagonal la spate,
apucat cu mâna dreaptă de sus și cu stânga de jos, execută
întinderea brațelor înapoi cu extensia trunchiului – inspirație,
revenire cu expirație (de 10 ori).
8. Din poziția stând cu bastonul apucat de ambele capete, execută
ducerea bastonului lateral stânga (brațul drept sus, stângul
lateral), concomitent cu răsucirea trunchiului și ușoară aplecare
spre stânga (de 10 ori).
9. Din poziția pe genunchi, cu mâna dreaptă pe creștet și stânga pe
șold, va executa îndoirea trunchiului spre stânga, cu inspirație,
revenire, cu expirație (de 10 ori).
10.Din poziția pe genunchi, cu mâna stângă pe creștet și dreapta pe
șold și sprijin pe genunchiul stâng, cu dreptul întins lateral,
îndoirea trunchiului spre dreapta, cu inspirație, revenire, cu
expirație (de 10 ori).
47
11.Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută ducerea
piciorului drept întins înapoi, inspirație, revenire cu expirație (de
10 ori).
12.Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută ducerea
brațului drept oblic sus, cu inspirație, revenire cu expirație (de
10 ori).
13.Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută deplasarea
mâinilor spre stânga, cu revenire în poziția inițială (de 10 ori).
14.Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută simultan
ridicarea brațului drept întins sus și piciorul stâng întins înapoi
(de 10 ori).

➢ Scolioza în S dorsal dreaptă, lombar stângă:


1. Mers fandat pe piciorul stâng cu arcuire, mâna stânga sus, cea dreaptă pe
sold.
2. Culcat pe partea dreaptă: un sul sub scolioza dreaptă, brațul stâng
întins în prelungirea trunchiului, cel drept înainte în fața pieptului:
abducția maximă a membrului inferior stâng.

3. Cu spatele la spalier, mâna stângă apucând o șipcă mai sus decât cea
dreaptă, ducerea piciorului stâng sau a ambelor picioare simultan
spre stânga.

Figura 15. Exerciții pentru scolioză

Gimnastica Medicală
1. Stând în fața oglinzii: corectarea poziției globale și segmentare a
corpului; întinderi active ale coloanei vertebrale (autoelongare)
alternate cu relaxări.
2. Stând cu mâinile încleștate înainte, ducerea brațelor prin înainte sus
cu ridicarea pe vârfuri și întindere maximă pe verticală, inspirație;

48
revenire cu brațele întinse prin lateral în poziție relaxată, cu
expirație.
3. Depărtând stând, cu fața la oglindă: aplecarea lentă a trunchiului
înainte cu spatele în extensie, brațele lateral, revenire: aceeași
mișcare cu ducerea brațelor prin înainte sus, revenire cu brațele prin
lateral. Se execută cu inspirații profunde.
4. Mers pe vârfuri cu mâinile pe cap încleștate și întoarse cu palma în
sus, coatele trase înapoi.
5. Mers pe vârfuri înapoi, mâinile libere pe lângă corp, trunchiul drept.
6. Atârnare relaxată cu fața la spalier, trecere în atârnare activă (auto-
înălțare cu ridicarea gâtului dintre umeri, bărbia la orizontală, brațele
întinse) cu depărtarea și apropierea ritmică a picioarelor.
7. Șezând călare pe bancă, îndoirea trunchiului înainte cu brațele
întinse încercând să atingă banca cât mai departe posibil, revenire în
poziția așezat cu genunchii îndoiți, tălpile pe bancă, mâinile la ceafă,
spatele în ușoară extensie, coatele trase înapoi.
8. Înainte culcat cu brațele în prelungirea trunchiului, mâinile
încleștate, picioarele depărtate: extensia trunchiului cu ridicarea
brațelor înainte sus și întindere voluntară: revenire.
9. Pe spate culcat, mâinile sub ceafă, picioarele ridicate la 45-90grade
depărtarea amplă și apropierea picioarelor întinse cu respirație
ritmică.

Figura 16. Gimnastica Medicală

49
Terapia Ocupațională
Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia
folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale
individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosească
mai bine mușchii rămași îndemni și recuperând funcția celor afectați de
boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională la gesturile vieții
curente.
Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul
spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mișcări
utile și contribuind astfel la readaptarea funcțională la efort.
Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei
ocupaționale sunt:
- mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii mișcărilor;
- dezvoltarea forței musculare;
- restabilirea echilibrului psihic.

Asistența în terapia ocupațională se desfășoară în doua etape:


- primirea pacientului și evaluarea lui: este cel mai important moment
pentru că de calitatea evaluării depinde alegerea mijloacelor și
aplicarea tratamentului.
- etapa de tratament (asistența propriu-zisă).

În cazul pacienților cu scolioză putem aplica din activitățile


esențiale tehnicile sportive cu caracter recreativ, cu practicarea integrală.
Vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contribuție la atingerea
obiectivelor terapeutice propuse. De exemplu: înotul, voleiul, baschetul,
badmintonul sunt foarte indicate în cazul pacienților cu scolioză.
Înotul trebuie să fie simetric și făcut mulți ani la rând (spate, fluture).
Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor
coloanei vertebrale și de dirijare a dezvoltării simetrice a toracelui.
Pacienților care practică volei, badminton sau baschet le vom spune să-și
folosească mai mult mâna de pe partea unde se află concavitatea curburii
scoliotice deoarece umărul de pe acea parte este căzut.
Gimnastica respiratorie, în apă, se face sub forma de înot sau programe
specializate.

50
Exercițiile se execută timp de 10-15 minute, bolnavul fiind împins
până la bărbie, membrele inferioare întinse și atingând fundul bazinului cu
vârful degetelor de la picioare.
Această gimnastică asuplizează curburile, nivelează centurile,
stimulează autocontrolul și favorizează dezvoltarea simetrică a toracelui și
creșterea capacității vitale. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a
evoluției bolii și de încadrarea rațională a ergoterapiei în complexele de
recuperare și readaptare funcțională.

Tratamentul Balneologic
Bolnavul cu Scolioză poate beneficia de tratament balneo-fizical în
stațiuni profilate pe tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor (Felix,
Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol), unde asocierea factorilor naturali (apa
minerală, nămol terapeutic, climatul) este benefică și împreună cu
programele de kinetoterapie adecvate, pot contribui la recuperarea
funcțională.
Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:
- Încetinirea procesului degenerativ.
- Îmbunătățirea circulației locale și generale.
- Ameliorarea sau menținerea mobilității articulare și a forței musculare.

Tipuri de ape:

- Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu).


- Ape sărate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol).
- Ape sărate iodurate (Bazna).
- Ape sulfuroase sărate (Calimanesti, Govora).
- Ape sulfuroase termale (Herculane).

Terapia cu nămol acționează prin cei trei factori cunoscuți: termic, fizic
(mecanic) și chimic.

Stațiunile indicate sunt:

- Techirghiol (si tot litoralul) care are nămol sapropelic;


- Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate).
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba).
- Govora (nămol silicos si iodat.
51
CAPITOLUL IV. STUDII DE CAZ.
Cazul I.

Culegerea datelor:

Nume: M.

Prenume: C.

Vârstă: 11 ani.

Sex: F.

Religie: Ortodox.

Domiciliu: Codlea, jud. Brașov.

Ocupație: Elevă.

Condiții de viață: Optime.

APP: Amigdalectomie la vârsta de 4 ani

AHC:

- Mama: Scolioză în “C” stângă.


- Tata:
Nu prezintă

Data internări: 22.01.2018.

Diagnostic: Scolioză dorsală în “C” stângă.

Manifestări de dependență: - Durere.


- Limitarea mișcărilor.
- Insomnii.
- Cunoștințe insuficiente despre afecțiune.
- Anxietate
Grup sanguin: A II.

Rh: +

52
Obiceiuri:

- Somn: - 6 h/noapt.
- Alimentație: - 3 mese/zi.
- Eliminări: - 5/6 micțiuni/zi
- Scaun: - 1-2 /zi.
- Igienă: - 1 duș/zi ; 1 baie generală/ săptămână.
- Alcool: - Nu.
- Cafea: - Nu.
- Tutun: - Nu.
Alergii: Neagă.

TA: 105/80 mmHg.

AV: 80/bpm.

Respirație: 20r/min.

Temperatura: 36,80C.

Greutatea: 42kg.

Talia: 1,50cm.

Examen paraclinic: Examen Radiologic.

Testul firului cu plumb.

Teste neurologice.

53
Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții Intervenții Evaluare


de îngrijire
afectată
Rol Rol
propriu delegat

1.Nevoia Alterarea Refacerea -am educat -am aplicat -ziua 1:


de a evita stării de stării de pacienta să un program
pericolele. bine evite de K.T. pacienta
bine mișcările și prezintă
datorită pozițiile în pentru durere.
care dezvoltarea
afectării grupelor -ziua 4:
coloanei, durerea se
intensifică. musculare diminuarea
manifestată necesare durerii.
prin durere. -am menținerii
recomandat corecției. -ziua 8:
o poziție
-am tonifiat pacienta nu
antalgică. musculatur mai
a afectată
-am acuză durere.
recomandat în regim de
-ziua 10: se
să nu ridice scurtare și
externează,
greutăți.
de nemaiacuzân
alungire. d dureri.

-am aplicat Obiectiv


CG, îndeplinit

1,5 mA,
15min/zi ,
timp de 10
zile.
-am aplicat
TENS
30‟,10zile

54
2. Nevoia Diminuarea -pacienta să -am -am aplicat -ziua 1:
de a se mișcării se poată recomandat exerciții
mișca și a datorită mișca și să o poziție pasive, pacienta
avea o durerii, aibă o bună fiziologică. pasive - prezintă
bună postură. active, impotență
postură. manifestată -am active cu funcțională.
prin pregătit rezistență
limitarea fizic și progresivă. -ziua 5:
psihic pacienta
amplitudinii pentru -am aplicat prezintă un
mișcării efectuarea CIF, 50HZ, grad de
exercițiilor mobilitate
de 10min,
mai ridicat
recuperare. 10/zile.
-ziua 8:
-am -am aplicat pacienta și-a
explicat terapia recăpătat
etapele Schroth, mobilitatea
procedu- 45-60 min,
-ziua 10:
rilor. 10 zile. continua
programul de
recuperare la
domiciliu.
Obiectiv
îndeplinit
parțial

55
3. Nevoia Perturbarea -pacienta să -am evaluat -am aplicat -ziua 1:
de a dormi nevoii de a să se calitatea tehnica
și a se dormi și a odihnească somnului. Jacobson pacienta
odihni se odihni adecvat și prezintă
din cauza să doarmă -am -am aplicat insomnie.
durerii, 8- asigurat un MDF
microclima Sedativ -ziua 3:
manifestată 9h/noapte
prin în decurs t pacienta
corespunzăt 20mim/zi
insomnie. de 5 zile
or. 50/100Hz, doarme 7 ore/
10zile noapte.
-am aplicat -ziua 4:
Meloterapi pacienta
e. doarme 8 ore/
noapte.
-ziua 5:
pacienta
doarme 9 ore/
noapte.

4. Nevoia Deficit de Pacienta să -am -am -ziua 1:


de a învăța cunoștințe primească informat elaborat
din cauza suficiente pacienta obiective pacienta
lipsei cunoștințe despre de studiu prezintă
informațiilo în legătură cauzele și cu cunoștințe
r, cu factorii pacienta. insuficiente
manifestat afecțiunea favorizați ai legate de
prin sa bolii. afecțiune.
cunoștințe -ziua 3:
insuficiente -am
despre prezentat Pacienta a
afecțiune materiale înțeles în ce
cu subiecte constă
interesante afecțiunea sa
și atractive, și a luat la
cu procedee cunoștință
adecvate tratamentul
nivelului de ce trebuie
cultură și urmat în
56
gradul de favoarea
înțelegere sănătății sale
al
pacientei.

5.Nevoia Alterarea Pacienta să -am evaluat -am aplicat -ziua 1:


de a nevoi de a aibă o gradul de exerciții
comunica. comunica, comunicare comunicare respiratorii, pacienta are o
din cauza eficientă cu 1-2seturi/zi comunicare
temerii de familia și -am ineficientă.
boală, cadrele încurajat -am condus
pacienta să- pacienta la -ziua 2:
manifestată medicale în
prin decurs de 3 și exprime terapie de gradul de
anxietate zile temerile. grup. anxietate al
-am -am pacientei s-a
încurajat integrat redus
pacientul săpacienta în -ziua 3:
gândească activități
pozitiv recreative Comunicarea
s-a
-am îmbunătățit
explicat în semnificativ
ce constă
afecțiunea Obiectiv
sa îndeplinit.

-am redus
gradul de
anxietat

57
S.C.J.U. BRAȘOV
SECȚIA DE MEDICINĂ FIZICĂ RECUPERARE MEDICALĂ – ASTRA
SALON: 5

FIȘĂ DE TRATAMENT BFKT – RM

Nume / Prenume: M. C. Vârsta: 11 ani

Diagnostic: Scolioză dorsală în “C" stângă.

Procedura: KT și Terapia Schroth.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: CG 1,5 mA/15 min./dorsal.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: TENS acut 30/ 30min.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: CIF, 50 Hz/ 20 min.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: MDF Sedativ/ 50-100Hz./ 20min.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02

58
Evaluarea cazului:
Pacienta M. C., în vârstă de 11 ani, sex F, se internează la Spitalul
Clinic Județean de Urgență Brașov, pavilionul Astra, secția de Fizioterapie și
Recuperare Medicală, cu următoarele semne și simptome: durere, limitarea
mișcărilor, insomnii, cunoștințe insuficiente despre afecțiune, anxietate.
În urma investigațiilor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul de
scolioză dorsală în “C” stângă.
Intervențiile mele autonome au fost: să educ pacienta să evite mișcările și
pozițiile în care durerea se intensifică; să recomand o poziție antalgică; să
recomand ă nu ridice greutăți; să recomand o poziție fiziologică; să pregătesc
fizic și psihic pacientul pentru efectuarea exercițiilor de recuperare; să explic
etapele procedurilor; să evaluez calitatea somnului; să asigur un microclimat
corespunzător; să aplic Meloterapie; să informez pacienta despre cauzele și
factorii favorizanți ai bolii; să prezint materiale cu subiecte subiecte
interesante,atractive,cu mijloace și procedee adecvate nivelului de cultură și
gradul de înțelegere al pacientului; să încurajez pacientul să-și exprime temerile;
să îndemn pacientul să gândească pozitiv.
Rolul meu delegat a constat în aplicarea unui program de K.T pentru
dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției, în a tonifia
musculatura afectată; în aplicarea de CG, în aplicarea de TENS acut, în aplicarea
de exerciții pasive, pasiv-active, cu rezistență progresivă, în aplicarea de CIF, în
aplicarea terapiei Schroth, în administrarea de medicamente, în aplicarea de
MDF sedativ; în elaborarea obiectivelor de studiu cu pacientul, în aplicarea de
exerciții respiratorii, în conducerea pacientului la terapie de grup.
Starea pacientei s-a ameliorat considerabil.
Pacienta se externează cu următoarele recomandări: respectarea pozițiilor
corecte, să evite factorii de stres pentru o cât mai bună odihnă, să continue
exercițiile de K.T. la domiciliu, să evite ridicarea greutăților, să-și auto-
corecteze postura și revenirea la controlul medical după 3 luni.

59
Cazul II.
Culegerea datelor:

Nume: T

Prenume: A.

Vârstă: 20 ani.

Sex: F.

Religie: Ortodoxă.

Domiciliu: Brașov, jud. Brașov.

Ocupație: Studentă.

Condiții de viață: Optime.

APP: Nu prezintă

AHC:

- Mama: Sănătoasă.
- Tata:
Cifoză dorsală.

Data internări: 22.01.2018.

Diagnostic: Scolioză în “S” dreaptă dorso-lombară.

Manifestări de dependență: - Diminuarea înălțimii.


- Oboseală.
- Durere.
- Astenie.
- Respirație inadecvată
Grup sanguine: B III.

Rh: +

Obiceiuri:

- Somn: - 5h/noapte.
- Alimentație: - 3 mese/zi.
- Eliminări: - 5 micțiuni/zi.
- Scaun: - 1/ zi.
60
- Igienă: - 1 duș/zi ; 1 baie generală/ săptămână.
- Alcool: - Nu.
- Cafea: - Da. 150ml Cafea/zi.
- Tutun: - Nu.
Alergii: Neagă.

TA: 120/75 mmHg.

AV: 81/b/min.

Respirație: 25r/min.

Temperatura: 36,90C.

Greutatea: 50kg.

Talia: 1,53cm.

Examen paraclinic: Testul Risser.

Evaluarea maturității osoase.

Examen RMN.

Examen Radiologic.

61
Plan de îngrijire

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare


îngrijire
fundamentală

Rol Rol
propriu delegat

1.Nevoia de a Perturbarea Refacerea -am -am aplicat -ziua 1:


se mișca și a imaginii de imaginii recomandat mișcări
avea o bună sine din cauza de sine o pasive - pacienta
postură. tasărilor prin active pezintă
vertebrale, redresarea poziție pentru
fiziologică. păstrarea o
manifestată coloanei
prin vertbrale -am tonusului poziție
diminuarea muscular. inadecvată.
înălțimii am asigurat
-am aplicat -ziua 5:
repausul pe K.T.
un plan dur pentru pacienta
adoptă din
creșterea
când
mobilității
interarticul în când o
are 30 poziție
min./zi, 10 fiziologică.
zile
-ziua 10:
obiectiv
parțial
îndeplinit.

62
2. Nevoia de Imposibili- -pacienta -am calmat -am aplicat -ziua 1:
dormi și a se să se pacienta. MDF
odihni tatea de a se Sedativ, prezintă
odihni și de a poată -am 20min/zi, oboseală și
dormi, din odihni și 50-100Hz, insomnie.
cauza durerii, să aibă un creat 10 zile
somn -ziua 5:
manifestată un confort
calitativ și fizic și -am aplicat pacienta
prin oboseală cantitativ exerciții
și insomnie reușește să
8h/noapt psihic. ușoare de se
relaxare. odihnească
-am aplicat
Melotera- și să
doarmă
pie. 8h/noapte
Obiectiv
atins.

3. Nevoia de a Alterarea -pacienta -am evaluat -am aplicat -ziua 1:


evita stării de să nu mai gradul de CIF.
pericolele. prezinte durere. 15min/zi, pacienta
bine datorită dureri. 30Hz, 10 prezintă
-am zile durere.
afectării recomandat
coloanei, pacientei să -am aplicat -ziua 6:
manifestată evite exerciții pacientul
prin durere. ridicarea corective, prezintă
greutăților. care au dureri
vizat sporadice.
-am mișcări de
recomandat elongație, -ziua 10:
o poziție prin
antalgică. atârnări la
obiectiv
îndeplinit.
spalier și
exerciții de
reeducare a
funcției
respiratorii
20min/zi,
10 zile.

63
4. Nevoia de a Stare generală -pacienta -am -am aplicat -ziua 1:
se recrea alterată din să asigurat un MDF
cauza prezinte o microcli- Sedativ, Pacienta
oboselii, stare 20min/zi, prezintă o
manifestată generală mat 10 zile, 50- stare
prin astenie favorabilă corespun- 100Hz. generală
alterată
zător. -am aplicat
-ziua 4:
-am aplicat masaj
Melotera- relaxant și Starea
decontract generală a
pie. urant al pacientei s-
spatlui a
-am aplicat
Cromotera- îmbunătățit

pie. -ziua 6:
obiectiv
îndeplinit.

5. Nevoia de a Respirație Recâștiga -am evaluat -am aplicat -ziua 1:


respire și a inadecvată din rea și am notat,gimnastică
avea o bună cauza capacității zilnic, respiratorie Pacienta
în
circulație. micșorării respiratori FO prezintă o
cutiei i respirațiile-am aplicat respirație
toracice, pacientei tehnica inadecvată
manifestată Jacobson
-am învățat -ziua 3:
prin polipnee -am aplicat pacienta
pacienta
cum să speleoterap prezintă
respire ie 22r/min
corect -ziua 6:
-am pacienta
asigurat un prezintă
microclima 21r/min
t -ziua 10:
corespunzăt pacienta
or (U=40%, prezintă 20
T°C=21°C, r/min
aerisirea
încăperii)

64
S.C.J.U. BRAȘOV
SECȚIA DE MEDICINĂ FIZICĂ RECUPERARE MEDICALĂ – ASTRA
SALON: 7

FIȘĂ DE TRATAMENT BFKT – RM

Nume / Prenume: T. A. Vârsta: 20 ani

Diagnostic: Scolioză în „S” dreaptă dorso-lombară .

Procedura: MDF Sedativ 50-100Hz/20min

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: K.T.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: CIF 30Hz/15min.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: Masaj decontracturant CDL.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02
Procedura: Băi galvanice 4-celulare 10mA cu schimb de polaritare/20min.

Data: 22.01 23.01 24.01 25.01 26.01 29.01 30.01 31.01 01.02 02.02

65
Evaluarea cazului:
Pacienta T. A., în vârstă de 20 de ani, sex F, se internează la Spitalul
Clinic Județean Brașov, pavilionul Astra, secția de Fizioterapie și Recuperare
Medicală, cu următoarele semne și simptome: diminuarea înălțimii, oboseală,
astenie, durere, respirație inadecvată.
În urma investigațiilor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul de
scolioză în “S” dreaptă dorso-lombară.
Intervențiile mele autonome au fost: să recomand o poziție fiziologică, să
asigur repausul pe un plan dur, să calme pacientul, să creez un confort fizic și
psihic, să aplic Meloterapie, să plic exerciții ușoare de relaxare, să evaluez
gradul de durere, să recomand să nu ridice greutăți, să recomand o poziție
antalgică, să asigur un microclimat corespunzător, să aplic cromoterapie, să educ
pacientul să facă exerciții fizice, să recomand autoeducarea.
Rolul meu delegat a constat în aplicarea: K.T. pentru creșterea
mobilității articulare, timp de 10 zile, în aplicarea de MDF Sedativ, timp de 10
zile, în aplicarea de CIF, 10 zile, în aplicarea de băi galvanice, 10 zile, în
aplicarea gimnasticii medicale.
Starea pacientei s-a ameliorat considerabil.
Pacienta se externează cu următoarele recomandări: respectarea
pozițiilor corecte, evitarea unor mișcări bruște, autocorectarea, odihna și
revenirea la control după 3 luni.

66
Cazul III.

Culegerea datelor:

Nume: B.

Prenume: L.

Vârstă: 18 ani.

Sex: M.

Religie: Ortodox.

Domiciliu: Prejmer, jud. Brașov.

Ocupație: Elev

Condiții de viață: Optime.

APP Nu prezintă

AHC:

- Mama: Scolioză lombară în “C” dreaptă.

- Tata: Decedat

Data internări: 05.03.2018.

Diagnostic: Scolioză toracală în “C” dreaptă.

Manifestări de dependență: - Durere.


- Oboseală.
- Cerere de informație
- Izolare de anturaj și de mediu.
- Limitarea mișcărilor
Grup sanguine: A II.

Rh: +

Obiceiuri:

- Somn: - 4 h/noapte.
- Alimentație: - 3 mese/zi.
67
- Eliminări: - 5 micțiuni/zi.
- Scaun: - 1-2 /zi.
- Igienă: - 1 duș/zi ; 1 baie generală/ săptămână.
- Alcool: - 250 ml vin roșu/zi.
- Cafea: - 150ml/zi.
- Tutun: - Nu.
Alergii: Neagă.

TA: 125/85 mmHg.

AV: 75/bpm.

Respirație: 19r/min.

Temperatura: 36,80C.

Greutatea: 70kg.

Talia: 1,73cm.

Examen paraclinic: Radiografie toracica față.

Testul Risser.

Teste neurologice.

68
Plan de îngrijire

Intervenții Intervenții

Nevoia Diagnostic Obiective Evaluare


afectată de
îngrijire Rolul Rolul
propriu delegat

1.Nevoia Alterarea Pacientul -am -am aplicat -ziua 1:


de a evita stării de să nu mai recomandat Laser7J,
pericolele. acuze 6pct, pacientul
bine dureri. o poziție 6min/zi, 10 prezintă
datorită zile. durere.
fiziologică.
afectării -ziua 5:
coloanei, -am evaluat -am aplicat
gradul Bioptron, Durerea
manifestată 5min/zi, 10 pacientului
prin de durere. s-a
zile.
durere. -l-am diminuat în
învățat -am aplicat intensitat
“Școala UUS.0,3
W, -ziua 10:
Spatelui”
10min./zi, obiectiv
10 zile îndeplinit.
-am aplicat
masaj
sedativ
CDL
30min/zi,
10 zile.

69
2. Nevoia Perturbarea -Pacientul -am creat -am aplicat -ziua 1:
de a se odihnei și asă se poată un confort exerciții
odihni și somnului odihni și să fizic și ușoare de pacientul
de a din cauza aibă un relaxare. prezintă
dormi. psihic oboseală.
durerii, somn adecvat. -am aplicat
manifestată calitativ și MDF -ziua 5:
cantitativ -am aplicat Sedativ
prin Melotera- pacientul
adecvat reușește să
oboseală. 20min/zi,
pie. 10 zile, doarmă 6h
pe noapte.
-am aerisit intensitate
salonul, 50-100Hz. -ziua 8:
pentru a -am aplicat pacientul
thnica de doarme
crea un 8h/noapte
relaxare
loc cât mai Jacobson -ziua 10:
curat și obiectiv
mai îndeplinit.
liniștitor.

3. Nevoia Cunoștințe Informarea -am -am -ziua 1:


de a insuficient corectă a stimulat elaborat cu
învăța e despre dorința de a pacientul pacientul
cum să-ți boala din pacientului cunoaște. obiective prezintă
păstrezi cauza de studiu. cunoștințe
sănătatea lipsei dte -am ajutat insuficiente
informații, pacientul să legate de
manifestată acumuleze
noi boală.
prin cerere
de cunoștințe. -ziua 2:
informație. -am pacientul
explicat are
pacientului cunoștințe
ce suficiente
înseamnă despre
afecțiunea afecțiunea
pe care o sa.
are
-ziua 3:
-am Obiectiv
explicat îndeplint
pacientului
70
necesitatea
tratamentul
ui
-am
prezentat
materiale
despre
afecțiune și
am
oferit
explicații.

4.Nevoia Singurătte Pacientul -am liniștit -am aplicat -ziua 1:


de a din cauza să prezinte pacientul. exerciții de
comunica altării o bună relaxare 1- pacientul
imaginii de comunicar -am condus 2seturi/zi,
pacientul la 10 zile prezintă o
sine, e comunicare
manifestată terapie
-am aplicat ineficientă.
prin izolare de grup.
de anturaj exerciții -ziua 3:
și de mediu -am condus respiratorii
pacientul la 1set/zi. a crescut
cabinetul -am aplicat gradul de
psihologic. Ergoterapi
comunicare
-am e
al
încurajat pacientului
pacientul în
legătură cu -ziua 5:
îmbunătățir
obiectiv
ea sănătății
îndeplinit.
sale

71
5.Nevoia Impotență Pacientul -am educat -am aplicat -ziua 1:
de a avea funcțională să aibă o pacientul să K.T.
o bună din cauza mobilitate execute 30min/zi, pacientul
postură. adecvată. exerciții 10 zile. prezintă
procesului fizice impotență
degenera- zilnic. -am aplicat funcțională.
masaj CDL
tiv, -am 30min/zi, -ziua 5:
manifestată recomandat 10 zile.
prin Gradul de
o poziție
limitarea -am aplicat mobilitate
mișcărilor. cât mai CIF, 50Hz, al
pacientului
corectă. 15min/zi, a crescut
10 zile.
-am învățat -ziua 7:
pacientul să
facă pacientul
mișcare în și-a
oglindă recăpătat
pentru a se mobilitatea
autocorecta -ziua 10:
și continua
autoeduca. programul
de
recuperare
la
domiciliu.
Obiectiv
îndeplinit
parțial

72
S.C.J.U. BRAȘOV
SECȚIA DE MEDICINĂ FIZICĂ RECUPERARE MEDICALĂ – ASTRA
SALON: 10

FIȘĂ DE TRATAMENT BFKT – RM

Nume / Prenume: B. L. Vârsta: 18 ani

Diagnostic: Scolioză toracală în ”C„ dreaptă .

Procedura: Laser 7J, 6 pct, 6min.

Data: 05.03 06.03 07.03 08.03 09.03 12.03 13.03 14.03 15.03 16.03
Procedura: Bioptron 5min

Data: 05.03 06.03 07.03 08.03 09.03 12.03 13.03 14.03 15.03 16.03
Procedura: UU.S dorsal 10min

Data: 05.03 06.03 07.03 08.03 09.03 12.03 13.03 14.03 15.03 16.03
Procedura: Masaj Sedativ/ 30min

Data: 05.03 06.03 07.03 08.03 09.03 12.03 13.03 14.03 15.03 16.03
Procedura: Școala spatelui

Data: 05.03 06.03 07.03 08.03 09.03 12.03 13.03 14.03 15.03 16.03

73
Evaluarea cazului:
Pacientul B. L., în vârstă de 18 de ani, sex M, se internează la Spitalul
Clinic Județean Brașov, pavilionul Astra, secția de Fizioterapie și Recuperare
Medicală, cu următoarele semne și simptome: durere, oboseală, cerere de
informație, limitarea mișcărilor, izolare de anturaj și de mediu.
În urma investigațiilor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul de
scolioză toracală în „C‟dreaptă.
Intervențiile mele autonome au fost: să evaluez gradul de durere, să aplic,
să aplic Meloterapie, să creez pacientul un confort adecvat, să ajut pacientul să
asimileze informații despre afecțiune sa, să conduc pacientul la cabinetul
psihologic, cât și la terapia de grup, să învăț pacientul să se autoeduce și
autcorecteze, am discutat cu pacientul despre afecțiunea lui.
Rolul meu delegat a constat în aplicarea de: Laser, Bioptron, U.S., MDF
Sedativ, CIF, de masaj sedativ și terapeutic, am aplicat Școala Spatelui, l-am pe
pacient exerciții respiratorii, cât și de relaxare, am aplicat K.T.
Starea pacientului s-a ameliorat considerabil.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări: respectarea
pozițiilor corecte, evitarea unor mișcări bruște, autocorectarea, odihna,
continuarea programului de K.T. la domiciliu și revenirea la control după 3 lini.

74
CONCLUZII
Rezultatele recuperării după scolioză depind de respectarea indicațiilor de
externare și o recuperare de calitate. În plus, sunt necesare o alimentație bogată
în vitamine, calciu și magneziu, cu hidratare adecvată, reluarea progresivă a
activităților de zi cu zi, gimnastică și kinetoterapie.
Tratamentul trebuie respectat cu strictețe. Kinetoterapia trebuie efectuată
de specialişti, iar la copii cu scolioză având un unghi peste 25-30 de grade
folosită ca unică metodă de tratament nu dă rezultate. În aceste cazuri se
asociază cu purtarea corsetului. Kinetoterapia este folosită şi postoperator.
Înotul, ca mijloc exculsiv de tratament, nu are nicio valoare terapeutică,
ci dimpotrivă întârzie prezentarea la medicul specialist; el trebue completat cu
hidrokinetoterapie. Corsetul previne, dar nu corectează creşterea curburii
scoliotice. Corsetul trebuie purtat între 8 ore pe zi, alternând cu kinetoterapia.
Corsetul se poartă maximum 3 ani de la apariția menarhei la fete şi până la 17
ani la băieți. Dacă scolioza este depistată tardiv sau este foarte evolutivă se
decide intervenția chirurgicală chiar la o vârstă mai mică. Este foarte important
să se rețină că rolul corsetului este de a stopa şi nu de a vindeca o scolioză.
Corsetul este inutil la o scolioză cu curburi sub 20-25 grade.
Este foarte important ca tratamentul acestor pacienți să fie făcut de o
echipă pluridisciplinară compusă de un medic ortoped, un anestezist,
fiziokinetoterapeut, psiholog pentru obținerea şi menținerea unor rezultate
terapeutice cât mai bune. Este obligatorie o comunicare riguroasă între această
echipă şi copil precum şi cu părinții acestuia, în fiecare etapă a tratamentului
astfel încât orice modificare a stării pacientului să fie monitorizată şi să poată fi
remediată cât mai urgent.
Pentru cazul clinic nr. 1. s-a constatat creșterea gradului de mobilitate a
forței musculare, stabilirea unei poziții cât mai corecte. În urma intervenției
terapeutice, pacientul a reușit să diminueze gradul de durere, să adopte o poziție
cât mai corectă, a suportat bine procedurile de electroterapie.
Pentru cazul clinic nr. 2. s-a constatat ameliorarea durerii, creșterea
gradului de mobilitate, efectuarea unor exerciții corective.
Pentru cazul clinic nr. 3. s-a constatat educarea pacientului de a se
autoeduca și corecta, de a evita mișcările bruște și de a efectua mișcări blânde
pentru a nu accentua durerea și ridicarea obiectelor grele, efectuarea
procedurilor cu efect antalgic: curenți Diadinamici, Laser, Ultrasunete.
În concluzie, sunt foarte importante recomandările care i se fac
pacientului: continuarea programului de kinetoterapie și la domiciliu,
menținerea unei greutăți corporale normale, să evite suprasolicitarea coloanei

75
vertebrale, să adopte o poziție fiziologică, repaus la nevoie și să respecte un
regim alimentar cât mai bogat în vitamine și minerale.

76
NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

Cu atenție deosebită îndreptată către terapia durerii, venim în sprijinul


pacienților cu soluții medicale menite să le readucă sănătatea și vitalitatea.
O tehnică modernă pentru durerile de spate, este Terapia Raindrop.
Această terapie este pentru români o tehnică necunoscută, dar cu succese
notabile în lume pentru capacităţile sale de vindecare a corpului cu propriile
resurse.
Terapia este una fără efecte adverse şi nocivă pentru organism care
utilizează uleiuri cu proprietăţi antivirale, antimicrobiene şi antiinflamatoare cu
scopul de a susţine şi menţine curbura şi postura normală a coloanei vertebrale.
Specialistul Marinela Stoenescu, un practicant cu o experienţă de mai
mulţi ani în exercitarea acestei terapii, a dorit să ne divulge o parte din tainele
acestei terapii miraculoase. Studiile şi cercetările medicale apărute în Jurnalul de
Medicină nr 4/1998 din New England au dovedit ştiintific faptul că există o
legătură între deformarea coloanei vertebrale și anumite microorganisme
existente în corp.
De atunci şi până în prezent, medicii au demonstrat că unele tipuri de
anomalii în aliniamentul coloanei se datorează unor viruşi şi bacterii care se află
încapsulaţi, în stare latentă, de-a lungul şi sub muşchii paravertebrali. Acești
germeni patogeni determină inflamarea şi deformarea coloanei vertebrale.
Foarte multe studii medicale legate de abilitatea uleiurilor esenţiale de a
penetra pielea şi de a ajunge în ţesuturi pentru a produce efecte terapeutice au
fost de asemenea făcute.
În Terapia Raindrop se folosesc doar uleiuri esenţiale pure, nediluate,
aplicate într-un procedeu secvenţial de ungere prin tehnici speciale de masaj şi
Vita Flex.
“Această terapie este, prin ea însăşi, o terapie completă care lucrează atât la
nivelul corpului fizic cât şi la nivel emotional”, a mărturisit Marinela Stoenescu.

77